Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)

1870-10-10

ANULU ALD PATRU-SPREZECELEA Adrainistrațittne> in Fanagnalfi Botzaan, Ro. 1.— Redaoțltmea Strada Colțea No. 42.______ SAMBATA, 10 BRUMARELU 1870. VOISSOR ȘI VEI PITTfE ABONAMENTE S. n. L. n. Unuana . . . . în capitale 48 districte 58 Sase luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 Dă lună „ » 5 » 6 Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplari 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 AlTSTTTN-TIUBI L. b. linia de 30 litere. ....................— 40 Inserțiunl și reclame, linia ... 2 — LUMINÎ:ZA-TE ȘI VET FI Pentru abonamente și anunțuri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea țiarului In Districte, la corespondenții sei și cu poșta LA PASIS Pentru abonament?: La d. Darras-Hallegraini Rue de l'aneienne comedie, 5. Pentru anunțiurl: La d-iî Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA. viena Pentru abonamente : La d. G. R. Popovici, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțturi: La domnii Haasenstein et Vogler, 11. Neuermarckt Procesulu politicű pentru evenimintele de la 8 Augustă s’a defiptă la 12 ale cuvintei. Ar fi a recunosce baroulu din Bucuresci, adaugându unu apele pe lânga aceste simplu anunțiu. Totu la 12 Octobre, la Râmniculu Vélcei, este fișată și judecarea victimelor de la Mavrodolu. Denunțămă baroului din Bucuresci acesta nouă manoperă a puterii, pentru a pute opri pe acelașă advocată se apere pe persecutați în mai multe cause. Nu va dejuca ore barou la acestă fasorită manoperă ? PENTRU ACUSAȚII DE LA 8 AUGUSTO. Acuzații de rescolă de la 8 Augustă, și cei ce suferă încă în temniță din causa alegerilor din Ploescí, ’mi facă și mie onorea de a-mi cere concursulu la aperarea loru înaintea curții jurațiloru3 la 12 ale curentei, In Târgoviste. Impregiurări independinți de voința mea, mé împedecă de a-mi împlini la facia locului acăstă sacră datoriă naționale, și déca n’așa sei câtă de bine voiu fi înlocuită prin alți atâți eminenți jurisconsulți, inima mi s’ar sfășia de durere, neputêndu dice și eu unu cuventu asupra aceloru monștri pre carii astă-primăvără i-am veijutu și eu cu ochii, aici în Bucuresci și în Giurgiu, de ce fără delegi necrezute suntu capabili, carii prin mișelii ne mai audite, de doui ani de trtile vexâză, asuprescu, amenință cu falimentu, una orașiu românescă ca Ploescii, unde, în fine, prin fărădelegi de totă genulă, prin curse întinse din Bucuresci, prin depeșe mincinóse, provocară uă imprudență patriotică, care apoi o calificară de rescolă și crimă, o exagerată, o bucinară îndată in totă Europa, sub pretestulă căreia arestară atâți patrioți eminenți, in atâtea orașie ale țerei, ridicăndu-î flipa din sînulu familiei și nóptea din somnu, fără a fi visată măcară de cele întâmplate în Ploesci, câte dându a merge cu infamia pep’ai insulta cu lașitate, a-i bate tâlheresce, a-i tortura după miedulu nopții, a-î ucide în temnițe, și fiindu, în urmă, nevoiți a da drumulu la cei mai mulți dintr’înșii după ce-șî săturară pofta brutale de a-i batjocori în acestă modă infamă. Ați vedută cumă nu se indoiru mișeii a pune măna și pre bărbați ca Brătianu, Stolojanu, Arion și alți atâția. Ei se prefacă, perfidii, a vedé pretutindeni și în tote, conspirațiunî și comploturi. De nu mai e trebuință astăze a conspira și complota? Numai voi, miniștrii, împreună cu stăinii și jidovii, numai voi conspirați astăzi în România, asupra a totu ce e onestu, asupra a totu ce e română și romănescu, numai voi rebelațî asupra legii, asupra constituțiuneî; noi nu facemu de câtu a ne apĕra căndă și căndu, cu slabele déru legitimele nóstre micilóce. Ei, acești miniștri, voru se ucidă mai ântăiu partidulu naționale de dincole de Milcova; mâne va veni și răndulă zeu, oh fracțiune din Moldova! Ei caută cu lampa comploturi și rebeliuni în tóte mișcările Romănilor,, comentezé, apără, provocă, și neisbutindu, inventă, tóte acestea spre a face pe lume se crede că e neapératü a desființa acésta constituțiune care, sub ei, nu mai e astă-dî de câtă o minciună, deru care totușî Si genâră în multe, și cu deosebire pate că mâne nu’î va erta a a aduce nici deregetori prusian! ca Ambron, în administrațiune, nici colonie nemțiesci în țară. Etă planulă înaltei trădări. Etă pentru ce croescu eî atâte procese politice. Etă pentru ce lovescu cu atâta furiă în toți ómenii cei mai de frunte ai partitului naționale, în tóte sentimentele și tendințiele române. Se sperămu că curtea jurațiloru din Tîrgoviște, va pătrunde prima trădătore a nelegiuițiloru; se sperămă că în procesulu de la 12 ale curentei ’șî va împlini datoria, pentru că în giurulă ei voru sta părjindu umbrele române ale străbuniloru vechei capitale a României, curtea de jurați ’și va împlini datoria, pentru că, pene a nu se pronuncia dânsa, consciința universale a Romanului II, Í&1& a atinit măcară trebuința de a achita pre cei mai curați și mai cu inimă patrioți, ea s’a mărginită a lua actu pentru viitoriu de energicele proteste ale loru, manifestate atâta prin bărbătesca aperare în țiclele de alegeri a drepturiloru cetățiâne contra mișelielor cinice ale guvernului centrale, câtă și prin strigătura spontaneă de la 8 Augustă, provocată prin depeși false, prin faima urdită cu măestriă a unei închipuite revoluțiunî în capitală. Eră pedepsa celoră ce de doui ani de dile nu încetăză a-șî bate jocu de cetățiani, de Romănî, amenințândui, precumu amnisü, bătânduî, închidéndui, torturându și ucigândui, batjocorindu Romănia și totu ce este romănescu, sfășiându cu cinismu legile și constituțiunea, pedépsa lorü Încă va sosi; ea vine lină și încetă, pentru că vine grea, cu piciorulu învelită în lână, cumă flicea betrânii, déru cu brațulu de fieru; ea’i va ajunge, și înțărcarea ei va fi compensată prin greutatea loviturei ce va da fără misericordiă scestoru monștri ai némului românescu; sau că altmintrea, ar trebui se desperămu de dreptate și de viitoriulă acestei țieri române. A. Papiu Ilariand, advocată. TELEGRAMA. Pitescu, 8 Octombre, 1870. Redacțiuni siarului ROMANULU. Numirea mea ca avocata în afacerea de la Ploiescu este cea mai mare onore ce puteamü așcepta, déja slabulu mea concursü este deja legagiata pentru acuzații din Ploiescu, ce se judică la Romolod ín aceiași $s. Negulescu. SEH ¥ITIÜ TELEGRAFICII All H © BI ALVlMJS 9 ORE SEARA TOURS, 21 Octobre. Jules Favre respung fondü la 18 Octobre circularii d-lui de Bismark asupra Întrevederii de la Ferrière, menține că ambițiunea Prusiei este d’a cuceri două provincie ale Franciei și d’a urmări cu recălăși sistematicesce nimicirea Franciei. Pacea cu pregiul a trei departamente are uă desenare. Francia chiarü lavinsa va remânea âncă mare In nefericirea iei. PARIS, 19 Octobre. Prusianii au atacată redutele de la Halnes-Bruyères și Bicêire , după două lupte fiecare de câte trei ore, ei fură respinși victoriosă. Bucuresci, Brumurelu, 1870. Se ne ’ntorvemti cu durere ochii de la puterea care ne domnesce, se nu lăsămă sufletele nóstre a se coprinde de abatere și desperare și, plini de speranță și de credință, se privimitații numai spre națiune, spre adeverațiî Romănî. Credința în vitalitatea națiunii române, în simțul ă iei de dreptate, de libertate și de demnitate, susține âncă neabătuți și plini mai de speranțe pe acei Români, cari nu ’șî adapă sufletul, din otrava favoritoră puterii, și din principiile cinice și neromâne ale regiunilor oficiali. Astăzi este vorba de judecarea cetățianilor, torturați din Ploiescu și Pitescu de către cetățianii jurați din Târgoviște și Râmniculă-Vâlcei. Este vorba d’a sei decă mai Pute remâne ceva în sînulă națiunii române necoruptă și neademenită d’uă putere, ce țintesee a’și întemeia domnirea pe coruperea, demoralisarea și amorțirea majorității națiunii române. Cândă acesta țintă va fi ajunsă, vecînica pomenire va fi cântată națiunii române! Exemplulu celă mai durerosă îlă avem naintea ochilor: națiunea cea mare și gloriasa, națiunea francese, domnită în timpă de 18 ani d’ună asemenea regiune, cea în ce stare de peire a ajunsă!..... Pe cândă capitala — unde grămădirea inteligințiloră a putută resiste mai victoriosu coruperii — se apără cu ună eroismă demnă de lupta cea de 18 ani contra despotismului, departamentele, poporațiunile rurale, în care infecțiunea acelui regime putu mai lesne străbate, nu se potă încă descepta din amorțire! Parisul, în piciure de multă timpă, resiste singură contra tutorii puterilor Germaniei, și departamentele abia acumu începă a se mișca, a resimți circulândă în vinele lor, sângele de Francesc, sângele neînvinșiloru soldați ai libertății din 1792!.. Vai! cândăuă națiune mică se va lăsa adormi în coruperea neidotare a unui asemene regime ! Se mai află dreptate în țara romănescă ? ... . Cetățianulă mai póte afla sprijină în cetățiană ? . . . Fratele mai póte afla dreptate și ajutoră de la frate ? . . . . Românulă, în momente de durere, mai póte întinde mâna la Română, seă ei suntă meniți a se sfâșia ca fiarele între denșiî, a-și rupe ei înșiî măruntaiele în aplausele satenice ale străinului memicü ală țerei ? . .. . E că la ce aü se respundă în 12 Octobre cetățianii jurați din Târgoviște și din Râmniculă-Vâlcea. Și decă ei aă numai anu dramă de consciință» decă ia frauda și coruperea, în locă de nepârtinirea sorțiloră , i-a făcută cetățiani-magistrați, déca, fiind cetățianî drepți și nedependinți, sufletul ă loră va fi revoltată de chinurile ce de atâtea luni deja le suferă concetățianii loră din Ploiescî și din Pitesci, déca bătăiele și torturele din beciuri de la Ploiescî și cadavrele încă palpitânde ale ucișiloră de la Mavrodolă le voră sta naintea ochilor u și le voră restrînge anima, déca ’n fine acești cetățianî jurați voră fi Români și creștini cu sufletulă, o ! atunci, suntemă și cumi cumă balsamă vindicătoră va curge în curêndu pe animele nóstre: frații noștri persecutați din Ploiescu și din Pitesci voră fi liberi, și cetățiană cu cetățiană, și frate cu frate, și Română cu Română se voră pute iCxpiyî îmbră^ișta cu fericire, strigândă: Mai este dreptate în România! Nu pere Românulă! Manifestațiuni de simpatie, cuvinte, bătăi de inimă, tóte suntă frumose și lăudabile numai pe câtă timpă se traducă și »n fapte în consecință, în sacrificie, în lucrare activă în sine, pentru obiectul iubirii nóstre intusiaste. Iubimă pe Francia, ne uitămă cu inima palpitândă la martiriul ei . . . . atâta este are d’ajunsű ? . . . Nu este în putința nóstră, în locă d’uâ contemplare, pasivă în faptă, s’ajutămă, fiecare puțină, mulți cu toții împreună , d’a se sfărîma pirónele cu cari o restignescă barbarii din Teutonia, d’a se vindeca rana deschisă în costă’î de trădare și d’uă lovitură de multă timpă pregătită?... Probă c’acesta este cu putință, suntă subscrierile ce s’aă făcută deja pentru ajutorul răniților Frances, și din care nu trebuia de câtă a se face să mai inteliginte întrebuințare, spre a ave ună efectă mai frumosă, atâtu pentru alinarea suferințelor, câtă și pentru satisfacerea amorului propriu ală Românilor , d’a se afla mai directă represintați între luptătorii libertății și salvării gloriasei nóstre surori din Occidente. — Organisarea unei ambulanțe curată române, din fonduri procurate prin supscrieri făcute în Romănia, și condusă numai de medici romăni în taberele luptătorilor Franciei, ar fi avută acestă îndouită resultată. Deja nici acumă nu este pre tărâtă: lupta totă crâncenă, totă barbară, totă de strugătóre urmeză! Curândură ambulanță română ! Celă d’ântâiă pasă este făcută, afirmă cu fericire că, după cumă anunțiaserămă întrunită din numerile trecute, ună comitată s’a și instituită pentru a pune în faptă acestă frumósa ideie. Vedem cu mulțămire nume respectabile figurăndă în acestă comitată : Betvănulă generaliă Năsturelă Herescu, d- nil Scarlată Crețulescu, D. Cariagdi, Davila, abia revenită de la ambulanțele francese, Zamfirescu, membru al curții de Casațiune, Gr. Cantacuzino, Triandafilă, Negroponti, Calenderolu, toți împreună punénde inacțiune influința și valorea loru personale și dândă atătoră anime române ocasiune d’a sa manifesta într’ună modă seriosă, nu ne ’ndoimă că voră faca a se urma c’mă nuoăzelă supscrierea deja frumósu pentru răniții fancesi. Cu miijlocele deja esistente și cu cele ce in curéndu suntem și cum că se voră aduna, sperămu că peste puțină uă ambulanță curată română va pleca spre a duce ajutorele sale și a purta numele României în mijlocul apărătoriloră astă-cel ai propriei lorii patrie, și nu de multă âacă ai emancipârii Romăniei. Organisarea ambulanții române va fi cu atâtă mai lesne, cu câtă mai mulți medici Români — o spunemă cu mândrie — domnii doctori Ștefănescu , Miloteanu , Vițu , Petrașă Polihronie își facă âncă de la ’nceputul resbelului datoria de medici și de Români, pe câmpieie udată cu sângele frațiloră soră. Dee dera fiă-care ceaa ce póte, fiá și prisosulă séu, ș’astă felă va contribui a s’achita uă datoria pe care ne-o impune și sângele ce curge în vinele nóstre, și recunoșcința ce ne împletnima. Pe mulți i-a speriată, pe și mai mulți i-a îngrijită, parlamentariulă trimisă din Metz péné la cartierul generale de la Versailles. Noiamă emisă d’atunci părerea nóstra asupra misiunii acestui parlamentariă, care ară fi cu totulă alta decâtă a trata despre predarea armatei mare și ale lui Bazaine. Eî bine , azi aflămă că acastă misiune n’ ar fi nimică mai puțină decâtă o încercare de tratare de pace, provocată de Prusiani. Se scie că regele și cu d-nu de Bismark au declarată că nu recunoscă pe actualele guvernă ală Franciei, și că dintr’aceia cari aă a^larecare putere în Francia, numai cu marerialele Bazaine potă trata, căci acesta numai își are puterea, într’ună modă regulată, — cumă fură ei , — fiindă numită de imperatură Napoleon în postură ce ocupă. Asia dérii este mai multă decât probabil e că pacea a mersă s’o trateze la Versailles trămisulu mare și ale lui Bazaine, și mai multă decâtă sicuru este că nici uo dată elă n’o va trata într’ună modă, care se nu fiă aprobată și primită de întrega Frandă. Ensé, după noi, acesta încercare este totă atâtă de deși arta, ca și cele ce s’aă făcută pân’acuma: regele și d. de Bismark nu se potă întorce acasă fără reale și mari avantagie, după atâte sacrificie fâ- • * LAkaWnch imm , --------