Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)

1870-10-19

a ANULU ALP PATRU-SPRE­ PECESBA Adminiatrațianen In Panaginiti Roman, Mo­­­ y - Bedactlimea »trada Colțea­no. 42.________LUNI, MARȚI 19—20 BRUMARELU 1870. VOIESCE ȘI VEI FUTE­bonamente s. n. L. n. Unui anu . . . în capitale 48 districte 58 j Șase luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 ÜS lună „ „ 5 „ 6 Abonamentele începu la 1 și 16 ale Innei. Din exemplarü 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANU­NTITJBI L. b. Linia de 30 litere. .....................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VORU ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA LUI SmEZA­TE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea ijiarului In Districte, la corespondinții sei și cu posta tA­PAHIA Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrainl Rue de l’ancienne comedie, 6. Pentru anunțiurl: La d-il Órain, Thomas et C-ie Rúe Lepeletier, 23. X.A VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. PopovicI, 15 Fleisch markt. Pentru anunțiurl: La domnii Haasenstein e Vogler, 11, Nenermarcht SERVITI50 TELEC1B. AFACU­ALII ROBARI 111.11I VIENA 29 Octombre, Austria Rusia, și Englitera au consimțiții la candidatura du­celui d’Aosta la tronul­ Spaniei. TOURS, 29 Octombre Badesii au fost­ pe deplini bătuți in 27 Octombre Intre Bu­sanbon și Montbeliard, 100 dintre dânșii au fugita in Elveția unde au fost­ dessrmați. Prusianii au fost­ respinși de la Four­­nier ș’au plecat. In mare grabă de la Cour­­ville, retregăndu-se spre Chartre. (La sud­­vest de Paris.) Bucuresci, H­­rumărelfi. Primirämü telegrama de mai sus­, și ea în locu d’a ne aduce veseliă nu ne aduse de cătă uă crescere a durerii ce resimțimO de la tră­darea severșită la Metz. Ea ne con­vinse și mai pe deplină că numai că septemănă,­­lece căile de se mai amăna trădarea. Prusianii erau ni­miciți sau celă puțină pe cale d’a fi nimiciți. Ce durere mai mare de cătă d’a vedé în acea­și­­ ji două victorie, una la astă și alta la vestă, pe căudă trădarea se severșia la Metz, nimicindă uă situațiune atătu de frumosă! Acumă Prusianii, — a căroră po­­sițiune critică era recunoscută de ei înșii, care se vede din amănun­tele ce ne vină și din cari publi­­cămă mai multe mai la vale,— se vor­ folosi pete de ocasiune pentru a se declara destulă de victorioși pen­tru a ’nchiria, seu mai exactü pentru a dicta uă pace desa stresa regin­eî imperiale, compusă din cine le va plăcea soră, și pentru a se grăbi d’a lua în posesiune acea­a ce ei voieșcă a răpi din teritoriul­ Fran­ciei, voră lăsa apoi ca imperiu să se se restabilască dacă va putea, și se voră sili a ’nsăngera pâmentulă Franciei chiară prin resbelă civile. Reeși»voră? Aci e cestiunea. Noi credemă că Republica, ori­cătă de teribile ar fi lovirea ce i s’a dată prin trădarea de la Metz, nu va primi condițiuni umilitore și rui­­natare pentru Francia, sciindă că uă națiune ca cea francese nu póte peri nici uă dată, și cu o îndelun­gată resistență, „pactură cu mortea“ pentru a ne servi cu espresiunea lui Gambeta, îi va fi d’ajunsă pentru a repurta victoria morale, vecinică neștersă, care chiară lăsându-o stră­punsă de mii de văoi, va face din­­tr’énsa adorațiunea tutorii popóre­­loră, Cristulă tutoră națiuniloră, glo­ria eternă! Ensă din nefericire, pe lengă ine­­miculă din afară, d’asupra cărui­a mai curendu sâă mai tărdiă Re­publica se va fi rădicat victoriosă, ine­­miculă din întru o sdrobesce și o desonoră. Lepra și coruperea im­periului, compusă din trădători ca cei de la Sedan și Metz și din la­șii cari îi urmază, suntű­inemicii cei mai teribili ai națiunii francese; cu dânșii vor­ pactiza preoții drep­tului divină spre a profana săntură altaică ală națiunii francese, ală Franciei republicane; cu dânșii voră închiăia­ră pace rușinosă, pentru că pe dânșii îi numescă inamicii Franciei, „Francia regale, guvernă „regulată!“ Și atunci martiriul­ generosei na­țiuni francese va urma și, ea va avea a susținu­tă luptă crâncenă și dure­­rosă contra acestei idre cu două capete, una străină și alta ce se nu­­mesce francese; adănci răni voră brăsda frumosul ă iei corpe, dară până în cele din urmă, victoria de­finitivă va fi a iei, va fi a Repu­­blicei, pentru ca iei este causa eli­berării tutoră națiuniloră, a iei este causa umanității. Prusia dreptului divină va sfăși a póte acumă sinula Franciei, pac­­tizândă cu trădătorii, ânsă va veni în curândă vă di, diua resburării, în care amară va plăti ea imfa­­miele comise aclî, ș’atunci națiunea francese, rădicândă cu uă mănă stin­­dab­ulă republicană victoriosă, va trage cu cea­l­altă clopotulă care va anuncia ultima oră a monarh­i­­loră, a năbușitorilor­ și măcelărito­­rilor, omenirii­ află cu cale ca Măria Sa, într’ună ban­chetă domnescă organisată în Ploiesci, se condamne, cu o viiă plăcere, actele criminale de la 8 Augustă. Dară pe când­ă domnulu condamna la banchetă, jurații cerceta, precumă­dică, în santuariulu dreptății, și peste puțină pronunțiază verdictulă suverană: suntu innocenți acuzații de la 8 Au­gustă ! Precumă poporulă, de asemene domnulu, după o ficțiune constitu­ționale, nu e responsabile. Cu atâtă e mai grea respunderea vostră, mi­niștri, pentru acestă banchetă și pen­tru aceste vorbe de înaltă presiune morale și de amestecă în justițiă, ce ați lăsată se pronunție domnulu la acelst banchetă. Etă că ceea ce ați declarată voi, prin rostulă augustă ale domnului, de actu criminale, jurații curții din Tîrgovișce au decretată că e actu pa­triotică și innocente. Totă diferința e, că domnulă nu a­­vea acestă dreptă după constituțiune, pre cându jurații suntu suverani în asemine materia. Acumă, nu mai încape iidonia, ső­rtie justiției naționale resare în Ro­mânia! Se trăiască Ploiesciî! Se trăiască Târgoviștea ! In luna Maiu, cându erau­ adunați cu toții la poliție spre a conduce ban­dele de alegere în Bucuresci, ne im­putam dicândă că «scăldați în sânge tronulă Romăniloră»; acumă adaugă că faceți totă atâtă dereă purtându-lă prin banchete ca acelă din Ploiesci. Sorgintea zeului zace, după opiniu­­nea mea, în devisa Domnitoriului. Nihil sine D­e o­­­ e o legendă ger­mană,­de dreptă divină, anti-consti­­tuționale și anti-română. Măria Sa Domnulu, Domnă din gra­ția și votulă Romăniloră, s’a lăpedată de totă ce e germană. Toți miniștrii constituționali suntu datori a stărui se­tea Măria Sa devisa constituționale, devisa română, de dreptă latină: Ni­hil sine Popul­o 2). Se pute cre­ca pe cându Constituțiunea (sice: Nihil sine Popul­o, Domnulă se dică: Ni­hil sine Deo? Cându Domnă și miniștri se voră pătrunde de cuprinsulă devisei ro­mâne, atunci nu se voră mai pronun­ția cuvinte ca cele de la banchetul­ din Ploiesci, ci toți, începându de la Domnă și miniștri, de la celă mai mare până la celă mai mică, voră aș­­cepta cu patiență religiosă și se voră închina cu respectă înaintea verdicte­­lor,adeveratei justiție naționale: quod Populus iuber atque imperat. Justiția a disculpată pe acuzații de la 8 Augustă. Cumă se pote deru­ca, pe cândă Candianu e liberă din de­­cretură suverană ală juraților­, Co­­mianu se zacă în ocnă după socotin­­ț­a unei comisiuni militarie? Ră ju­ 1) . Nimica fără Dumnezeu­. 2) . Nimica fără Poporu­,­stiția nu mai e­­ una și aceeași pentru toți In România? Comianu, locote­nente în neactivitate, numai prin es­­cesă de putere­a putută fi judecată de comisiunea militare. Acuzată ca complice în cele petrecute la Ploiesci, Comianul era justițiabile împreună cu cei­l­alți de aceeași curte de jurați. Acesta e legea raționabilă interpretată, acesta e jurisprudenția, sub pedepsa de a căde în scandalul­ contradic­­țiunei justiției. Asia dorit cu ună minură mai cu­rândă se se elibere Comianu de la ocnă. In urma verdictului din Tîrgoviște, ună minumu mai multă in ocnă, nu e pedepsă, ci tortură, nu e esplare legale, ci fără­ de­legea cea mai revoltătoară. Comianu a avută, se dice, slăbiciunea de a se îndoi ună momentă, în faț­a terorismului agenților guvernului, des­pre innocența purtărei sale. Dară ace­­stă slăbiciune nu se pedepsesce cu ocna. Dară cumă remâne cu infamii carii au torturată în temniță noptea după merjiul­ nopții pre cei arestați în Ploiesci și aiurea? De acésta voră da semă la timpă miniștrii, déci mar e dreptate în România. A. Papiu Ilarianu, advocată. Primimă din mai multe județe telegrame de caldnrase felicitațiuni pentru jurații din Târgoviște. Primindu-le pro­tărdiă și iffa­­riulă fiindă acumă completă, le vomă da mâne publicității. Eramă se trecemă, după obiceiă, de la infamiele ce sfășia sîuală Franciei la cele care sfășiă sîțitilă României, deja în acestă momentă ne sosesce de la ună amică uă re­­lațiune despre imfamiele comise la Râmniculă Vâlcei, ea ne opresce măna crispată de indignare și-l lăsâmă spațială păstrată pentru revistă. Cu tote aceste, în atmosfera pe care puterea se silesce a o încărca cu aburii deși și infecți ai corup­­țiunii sale, ună fu­lger­ă a strălucită, a ruptă norile, a trosnita pe mișei, și la­ lumina lui străbătătore am ve­­$ută uă națiune încă viuă, și pe inemicii iei rânjindă cu turbare și meditândă crime și mai oribile. Ense trosnetul a póte se urmeze tresnetului, puterea omenască nu’să pute opri. Cugetă bine, putere îm­bătată de setea despotismului! Tres­­netulă a plecată din Târgoviștea, tocmai d’acolo de unde nu te as­­ceptai. Cugetă bine, ș’ascultă ce ’ți spune în articlulă următoră să pună sapientă și romănască: ---—. -T - ---- --- -------­ NIHIL SINE POPULO. De multă Măria Sa Vodă Carolă nu reduse Ploiescii. Guvern­ulii găsi de cuviință ca Măria Sa, după atâta timpă, chiară acumă se-lu cerceteze, și chiară în ziua de 12 ale curentei, după cumă spune Mo­ni­to­rulă, chiară în­­ ziua când­ jurații începuseră a cerceta în Tîrgoviște în palatul­ justiției națio­nale causa de la 8 Augustă, guvernul­ PROCESULU POLITICII DE LA ROMNICU-VÂLCEI. Domnule redactare, Cee­a ce prevăduserămă s’a realisată. Procesulu victimelor­ de la Pitesc! nu s’a judecată nici la 12 Octombre. De ce?­ată ce este durerosă, indignă­­toră, revoltătoră a va spune. Și cu tote acestea suntă silită se scriă aci faptele ce amtî ar­ijită și văzută, lu­cruri pe care ași vrea se­ le uită ca pe un vis îngrozitoră, lucruri cari este rușinosă pen­tru țară a se spune, îngrozitoră pentru justițiă a se vriji, infamă pentru guver­­nulă ce le ordonă și le indeplinesce. Scriu, déza­rogă pe străinii ce voră citi acestă articolă se n’arunce disprețuiți soră asupra întreg­ei națiuni, căci ea, de cândă ne domnesce acestă regiune vitregă și blestemată, nu mai trăiesce din vieța ei proprie. Ne aflămă în acele zile de abatere, de lâncef­elii, de nesimțire, proprie individiloră ca și națiuniloră. Națiunea este îmbătată de furnulă corupțiunei ce s’a întinsă peste dânsa, întocmai ca de narcoticulă ce medicii dau bolnavului spre a suferi uă amputațiune. Suntemă între visă și realitate, simțimă durerile ce ni se facă, dei’ă suntemă amorțiți... Însă... ânsă.. . cuțitulu a ajunsă la usă și stră­inii voră vede că acestă națiune nu este ursită a fi in veci smerită. Deru­etă că după esârdiiă trebuie se intru in materiă. De unde se începă? A­­de la uă corespondință ce amă a­rată­­ filele trecute cu u­ă amică ală meă de la Râmnicu-Vâlcei. Etă ce’mi scria elă: „Nu este nici uă speranță că nenoroc „ciții acuzați voră­­ fi judecați de nișcenu* „fațî liberi și nepărtinitori. Numele loră „nu se cunosce de câtă de președintele „curții, de procuroră și de prefectă. Acestă „din urmă a plecată de ieri prin plășî „spre a se pune în relațiune cu jurații. Sunt „date ordine oculte ca jurații se nu intre „în orașiă de câtă în ajunulă înfăcișrării „supt priveghiărea și îngrijirea zapciiloră. „Denunță tóte acestea presei și opiniunii „publice.“ Și tocmai cândă citiamă acestă scrisóre, primiamă un telegramă de la­ră , celebri­tate a baroului din București, amică ală libertății și ale binelui publică, prin care mă anunța că nu póte veni se apere pe acuzați, din cauză că, fiindă și deputată, ară pute fi bănuită și reculată cândă se va rădica în cameră cestiunea alegerilor­ din Pitescu. Asia dâră din partea guvernului crime, din partea seliiței scrupuluri. Aveamă înaintea mea uă situațiune întrâgă. Bol­­navul­ — acuzații, națiunea..—întinsă pe patura de durere cu cioclii împregiurară lui spre a lă îmormenta de via, și doctorii — ori câți omeni de lege și de bine — neîndrăsnindă sei dea nici ună ajutoră pentru că........pentru că hacișulă, nar­coticulă de care vorbiamă mai susă nu s’a evaporată încă. .. . Ceremă iertare ilustrului avocată. Nu este în cuvintele nóstre nimică m­alițiosă, nimică atingătoră. Va ave și de acumă înainte totă stima, totă respectulă și totă, admirațiunea mea. Potu se fie juste și ade­vărate aprob­erile sale. Pate că, în ne­știința mea, nu înțelegă tacticile parla­mentare, cestiunile de ’naltă politică. Amu constatată numai m­ă faptă, și trecă înainte. In adevără că nu credeamă pe amiculă meă de la Râmniculă Vălcea. Ii făcusemă injuria de a crede că exagerază, cândă ’rat anunția manoperile a­dministrațiunii. Jucam rolul lui Tom­a necredinciosul ci. îmi trebuia se vă­ră rana prin mine én­­sumi, și acestă rană amu vân­ut’o. Însă nu rana lui Cristă, care a salvată ome­nirea, ci rana corupțiunei, a degradăreî și a vițiului, care ne-a readusă în timpulă dinaintea lui Cristă. Amu fostă la Râmnică. Cele ce amă vă jută și amă aujită în­trecu ori ce mișelia ce’șî póte cine­ va închipui. Jurații fuseseră trași la sorți în neființa acuzaților, seă a apărătorilor- loră. Nu­mele loră era cunoscută numai de pre­fectă prin intermediariul, căruia li se de­­dese chiămările în primire. Ca președinte al­ curții, atâtă de misterios, fusese în acestă operațiune, în­câtă nici chiară gre­­fierulă nu cunoscea nimică, căci — pro­cedură nouă și escepționale — sigilase intr’u­ă plică tote actele cari conțineau buna-credință a faptei sale. Numele nuoilor­ născuți trebuia cu tote acestea se se facă cunoscută acuzaților­. Esiste­ntă articulă în lege care ordonă ca se ftă comunicați acusaților, în aju­­nul­ înfățișării. Acestea se făcuseră Du­minecă, când m­amă ajunsă că. Eramă sera într’uă adunare compusă mai de toți cunoscătorii județului Râmnicu- Vâlcei, și, citindă lista juraților­, îmi de­­claraă că nici unuia nu le era cunos­cută prin altă­ ceva de­câtă că 21 din ferm­ânșii suntă din plasa unde actualulă pre­fectă are multe petice de moșii, multe

Next