Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)
1870-10-19
a ANULU ALP PATRU-SPRE PECESBA Adminiatrațianen In Panaginiti Roman, Mo y - Bedactlimea »trada Colțeano. 42.________LUNI, MARȚI 19—20 BRUMARELU 1870. VOIESCE ȘI VEI FUTEbonamente s. n. L. n. Unui anu . . . în capitale 48 districte 58 j Șase luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 ÜS lună „ „ 5 „ 6 Abonamentele începu la 1 și 16 ale Innei. Din exemplarü 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANUNTITJBI L. b. Linia de 30 litere. .....................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VORU ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA LUI SmEZATE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunțuri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea ijiarului In Districte, la corespondinții sei și cu posta tAPAHIA Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrainl Rue de l’ancienne comedie, 6. Pentru anunțiurl: La d-il Órain, Thomas et C-ie Rúe Lepeletier, 23. X.A VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. PopovicI, 15 Fleisch markt. Pentru anunțiurl: La domnii Haasenstein e Vogler, 11, Nenermarcht SERVITI50 TELEC1B. AFACUALII ROBARI 111.11I VIENA 29 Octombre, Austria Rusia, și Englitera au consimțiții la candidatura ducelui d’Aosta la tronul Spaniei. TOURS, 29 Octombre Badesii au fost pe deplini bătuți in 27 Octombre Intre Busanbon și Montbeliard, 100 dintre dânșii au fugita in Elveția unde au fost dessrmați. Prusianii au fost respinși de la Fournier ș’au plecat. In mare grabă de la Courville, retregăndu-se spre Chartre. (La sudvest de Paris.) Bucuresci, Hrumărelfi. Primirämü telegrama de mai sus, și ea în locu d’a ne aduce veseliă nu ne aduse de cătă uă crescere a durerii ce resimțimO de la trădarea severșită la Metz. Ea ne convinse și mai pe deplină că numai că septemănă,lece căile de se mai amăna trădarea. Prusianii erau nimiciți sau celă puțină pe cale d’a fi nimiciți. Ce durere mai mare de cătă d’a vedé în aceași ji două victorie, una la astă și alta la vestă, pe căudă trădarea se severșia la Metz, nimicindă uă situațiune atătu de frumosă! Acumă Prusianii, — a căroră posițiune critică era recunoscută de ei înșii, care se vede din amănuntele ce ne vină și din cari publicămă mai multe mai la vale,— se vor folosi pete de ocasiune pentru a se declara destulă de victorioși pentru a ’nchiria, seu mai exactü pentru a dicta uă pace desa stresa regineî imperiale, compusă din cine le va plăcea soră, și pentru a se grăbi d’a lua în posesiune aceaa ce ei voieșcă a răpi din teritoriul Franciei, voră lăsa apoi ca imperiu să se se restabilască dacă va putea, și se voră sili a ’nsăngera pâmentulă Franciei chiară prin resbelă civile. Reeși»voră? Aci e cestiunea. Noi credemă că Republica, oricătă de teribile ar fi lovirea ce i s’a dată prin trădarea de la Metz, nu va primi condițiuni umilitore și ruinatare pentru Francia, sciindă că uă națiune ca cea francese nu póte peri nici uă dată, și cu o îndelungată resistență, „pactură cu mortea“ pentru a ne servi cu espresiunea lui Gambeta, îi va fi d’ajunsă pentru a repurta victoria morale, vecinică neștersă, care chiară lăsându-o străpunsă de mii de văoi, va face dintr’énsa adorațiunea tutorii popóreloră, Cristulă tutoră națiuniloră, gloria eternă! Ensă din nefericire, pe lengă inemiculă din afară, d’asupra căruia mai curendu sâă mai tărdiă Republica se va fi rădicat victoriosă, inemiculă din întru o sdrobesce și o desonoră. Lepra și coruperea imperiului, compusă din trădători ca cei de la Sedan și Metz și din lașii cari îi urmază, suntűinemicii cei mai teribili ai națiunii francese; cu dânșii vor pactiza preoții dreptului divină spre a profana săntură altaică ală națiunii francese, ală Franciei republicane; cu dânșii voră închiăiară pace rușinosă, pentru că pe dânșii îi numescă inamicii Franciei, „Francia regale, guvernă „regulată!“ Și atunci martiriul generosei națiuni francese va urma și, ea va avea a susținută luptă crâncenă și durerosă contra acestei idre cu două capete, una străină și alta ce se numesce francese; adănci răni voră brăsda frumosul ă iei corpe, dară până în cele din urmă, victoria definitivă va fi a iei, va fi a Republicei, pentru ca iei este causa eliberării tutoră națiuniloră, a iei este causa umanității. Prusia dreptului divină va sfăși a póte acumă sinula Franciei, pactizândă cu trădătorii, ânsă va veni în curândă vă di, diua resburării, în care amară va plăti ea imfamiele comise aclî, ș’atunci națiunea francese, rădicândă cu uă mănă stindabulă republicană victoriosă, va trage cu cealaltă clopotulă care va anuncia ultima oră a monarhiloră, a năbușitorilor și măcelăritorilor, omenirii află cu cale ca Măria Sa, într’ună banchetă domnescă organisată în Ploiesci, se condamne, cu o viiă plăcere, actele criminale de la 8 Augustă. Dară pe cândă domnulu condamna la banchetă, jurații cerceta, precumădică, în santuariulu dreptății, și peste puțină pronunțiază verdictulă suverană: suntu innocenți acuzații de la 8 Augustă ! Precumă poporulă, de asemene domnulu, după o ficțiune constituționale, nu e responsabile. Cu atâtă e mai grea respunderea vostră, miniștri, pentru acestă banchetă și pentru aceste vorbe de înaltă presiune morale și de amestecă în justițiă, ce ați lăsată se pronunție domnulu la acelst banchetă. Etă că ceea ce ați declarată voi, prin rostulă augustă ale domnului, de actu criminale, jurații curții din Tîrgovișce au decretată că e actu patriotică și innocente. Totă diferința e, că domnulă nu avea acestă dreptă după constituțiune, pre cându jurații suntu suverani în asemine materia. Acumă, nu mai încape iidonia, sőrtie justiției naționale resare în România! Se trăiască Ploiesciî! Se trăiască Târgoviștea ! In luna Maiu, cându erau adunați cu toții la poliție spre a conduce bandele de alegere în Bucuresci, ne imputam dicândă că «scăldați în sânge tronulă Romăniloră»; acumă adaugă că faceți totă atâtă dereă purtându-lă prin banchete ca acelă din Ploiesci. Sorgintea zeului zace, după opiniunea mea, în devisa Domnitoriului. Nihil sine De o e o legendă germană,de dreptă divină, anti-constituționale și anti-română. Măria Sa Domnulu, Domnă din grația și votulă Romăniloră, s’a lăpedată de totă ce e germană. Toți miniștrii constituționali suntu datori a stărui setea Măria Sa devisa constituționale, devisa română, de dreptă latină: Nihil sine Populo 2). Se pute creca pe cându Constituțiunea (sice: Nihil sine Populo, Domnulă se dică: Nihil sine Deo? Cându Domnă și miniștri se voră pătrunde de cuprinsulă devisei române, atunci nu se voră mai pronunția cuvinte ca cele de la banchetul din Ploiesci, ci toți, începându de la Domnă și miniștri, de la celă mai mare până la celă mai mică, voră așcepta cu patiență religiosă și se voră închina cu respectă înaintea verdictelor,adeveratei justiție naționale: quod Populus iuber atque imperat. Justiția a disculpată pe acuzații de la 8 Augustă. Cumă se pote deruca, pe cândă Candianu e liberă din decretură suverană ală juraților, Comianu se zacă în ocnă după socotința unei comisiuni militarie? Ră ju 1) . Nimica fără Dumnezeu. 2) . Nimica fără Poporu,stiția nu mai e una și aceeași pentru toți In România? Comianu, locotenente în neactivitate, numai prin escesă de puterea putută fi judecată de comisiunea militare. Acuzată ca complice în cele petrecute la Ploiesci, Comianul era justițiabile împreună cu ceilalți de aceeași curte de jurați. Acesta e legea raționabilă interpretată, acesta e jurisprudenția, sub pedepsa de a căde în scandalul contradicțiunei justiției. Asia dorit cu ună minură mai curândă se se elibere Comianu de la ocnă. In urma verdictului din Tîrgoviște, ună minumu mai multă in ocnă, nu e pedepsă, ci tortură, nu e esplare legale, ci fără delegea cea mai revoltătoară. Comianu a avută, se dice, slăbiciunea de a se îndoi ună momentă, în fața terorismului agenților guvernului, despre innocența purtărei sale. Dară acestă slăbiciune nu se pedepsesce cu ocna. Dară cumă remâne cu infamii carii au torturată în temniță noptea după merjiul nopții pre cei arestați în Ploiesci și aiurea? De acésta voră da semă la timpă miniștrii, déci mar e dreptate în România. A. Papiu Ilarianu, advocată. Primimă din mai multe județe telegrame de caldnrase felicitațiuni pentru jurații din Târgoviște. Primindu-le protărdiă și iffariulă fiindă acumă completă, le vomă da mâne publicității. Eramă se trecemă, după obiceiă, de la infamiele ce sfășia sîuală Franciei la cele care sfășiă sîțitilă României, deja în acestă momentă ne sosesce de la ună amică uă relațiune despre imfamiele comise la Râmniculă Vâlcei, ea ne opresce măna crispată de indignare și-l lăsâmă spațială păstrată pentru revistă. Cu tote aceste, în atmosfera pe care puterea se silesce a o încărca cu aburii deși și infecți ai corupțiunii sale, ună fulgeră a strălucită, a ruptă norile, a trosnita pe mișei, și la lumina lui străbătătore am ve$ută uă națiune încă viuă, și pe inemicii iei rânjindă cu turbare și meditândă crime și mai oribile. Ense trosnetul a póte se urmeze tresnetului, puterea omenască nu’să pute opri. Cugetă bine, putere îmbătată de setea despotismului! Tresnetulă a plecată din Târgoviștea, tocmai d’acolo de unde nu te asceptai. Cugetă bine, ș’ascultă ce ’ți spune în articlulă următoră să pună sapientă și romănască: ---—. -T - ---- --- ------- NIHIL SINE POPULO. De multă Măria Sa Vodă Carolă nu reduse Ploiescii. Guvernulii găsi de cuviință ca Măria Sa, după atâta timpă, chiară acumă se-lu cerceteze, și chiară în ziua de 12 ale curentei, după cumă spune Monitorulă, chiară în ziua când jurații începuseră a cerceta în Tîrgoviște în palatul justiției naționale causa de la 8 Augustă, guvernul PROCESULU POLITICII DE LA ROMNICU-VÂLCEI. Domnule redactare, Ceea ce prevăduserămă s’a realisată. Procesulu victimelor de la Pitesc! nu s’a judecată nici la 12 Octombre. De ce?ată ce este durerosă, indignătoră, revoltătoră a va spune. Și cu tote acestea suntă silită se scriă aci faptele ce amtî arijită și văzută, lucruri pe care ași vrea se le uită ca pe un vis îngrozitoră, lucruri cari este rușinosă pentru țară a se spune, îngrozitoră pentru justițiă a se vriji, infamă pentru guvernulă ce le ordonă și le indeplinesce. Scriu, dézarogă pe străinii ce voră citi acestă articolă se n’arunce disprețuiți soră asupra întregei națiuni, căci ea, de cândă ne domnesce acestă regiune vitregă și blestemată, nu mai trăiesce din vieța ei proprie. Ne aflămă în acele zile de abatere, de lâncefelii, de nesimțire, proprie individiloră ca și națiuniloră. Națiunea este îmbătată de furnulă corupțiunei ce s’a întinsă peste dânsa, întocmai ca de narcoticulă ce medicii dau bolnavului spre a suferi uă amputațiune. Suntemă între visă și realitate, simțimă durerile ce ni se facă, dei’ă suntemă amorțiți... Însă... ânsă.. . cuțitulu a ajunsă la usă și străinii voră vede că acestă națiune nu este ursită a fi in veci smerită. Deruetă că după esârdiiă trebuie se intru in materiă. De unde se începă? Ade la uă corespondință ce amă arată filele trecute cu uă amică ală meă de la Râmnicu-Vâlcei. Etă ce’mi scria elă: „Nu este nici uă speranță că nenoroc „ciții acuzați voră fi judecați de nișcenu* „fațî liberi și nepărtinitori. Numele loră „nu se cunosce de câtă de președintele „curții, de procuroră și de prefectă. Acestă „din urmă a plecată de ieri prin plășî „spre a se pune în relațiune cu jurații. Sunt „date ordine oculte ca jurații se nu intre „în orașiă de câtă în ajunulă înfăcișrării „supt priveghiărea și îngrijirea zapciiloră. „Denunță tóte acestea presei și opiniunii „publice.“ Și tocmai cândă citiamă acestă scrisóre, primiamă un telegramă de lară , celebritate a baroului din București, amică ală libertății și ale binelui publică, prin care mă anunța că nu póte veni se apere pe acuzați, din cauză că, fiindă și deputată, ară pute fi bănuită și reculată cândă se va rădica în cameră cestiunea alegerilor din Pitescu. Asia dâră din partea guvernului crime, din partea seliiței scrupuluri. Aveamă înaintea mea uă situațiune întrâgă. Bolnavul — acuzații, națiunea..—întinsă pe patura de durere cu cioclii împregiurară lui spre a lă îmormenta de via, și doctorii — ori câți omeni de lege și de bine — neîndrăsnindă sei dea nici ună ajutoră pentru că........pentru că hacișulă, narcoticulă de care vorbiamă mai susă nu s’a evaporată încă. .. . Ceremă iertare ilustrului avocată. Nu este în cuvintele nóstre nimică malițiosă, nimică atingătoră. Va ave și de acumă înainte totă stima, totă respectulă și totă, admirațiunea mea. Potu se fie juste și adevărate aproberile sale. Pate că, în neștiința mea, nu înțelegă tacticile parlamentare, cestiunile de ’naltă politică. Amu constatată numai mă faptă, și trecă înainte. In adevără că nu credeamă pe amiculă meă de la Râmniculă Vălcea. Ii făcusemă injuria de a crede că exagerază, cândă ’rat anunția manoperile administrațiunii. Jucam rolul lui Toma necredinciosul ci. îmi trebuia se vără rana prin mine énsumi, și acestă rană amu vânut’o. Însă nu rana lui Cristă, care a salvată omenirea, ci rana corupțiunei, a degradăreî și a vițiului, care ne-a readusă în timpulă dinaintea lui Cristă. Amu fostă la Râmnică. Cele ce amă vă jută și amă aujită întrecu ori ce mișelia ce’șî póte cine va închipui. Jurații fuseseră trași la sorți în neființa acuzaților, seă a apărătorilor- loră. Numele loră era cunoscută numai de prefectă prin intermediariul, căruia li se dedese chiămările în primire. Ca președinte al curții, atâtă de misterios, fusese în acestă operațiune, încâtă nici chiară grefierulă nu cunoscea nimică, căci — procedură nouă și escepționale — sigilase intr’uă plică tote actele cari conțineau buna-credință a faptei sale. Numele nuoilor născuți trebuia cu tote acestea se se facă cunoscută acuzaților. Esistentă articulă în lege care ordonă ca se ftă comunicați acusaților, în ajunul înfățișării. Acestea se făcuseră Duminecă, când mamă ajunsă că. Eramă sera într’uă adunare compusă mai de toți cunoscătorii județului Râmnicu- Vâlcei, și, citindă lista juraților, îmi declaraă că nici unuia nu le era cunoscută prin altă ceva decâtă că 21 din fermânșii suntă din plasa unde actualulă prefectă are multe petice de moșii, multe