Romanulu, iulie 1871 (Anul 15)

1871-07-01

ANULU AL CINCI­SPRE­ RECELE VOESCE ȘI VEI PUT­E ABONA MENTE IN CAPITALE: unu anü 48 lel; ?ése luni 24 lel; trei luni <2 lei; 1 lună 6 lei. IN DISTRICTE : unu anu, 68 lei; șase luni 29 lei; trei luni 16 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale luneî anu esemplaru 20 benl. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) ANUNȚIREÎ Anunț­uri, pagina 10, linia 30 litere — 40 bani Inerți sunt și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vor­ fi REFULATE. — Articoele nepublicate se vor­ arde. Admini­strațiun­ea în Pasagiu!« Românii­­ o. 1.—Redacțiunea Strada Colica,’So* 42. Bucuresci, ^ £ £ £ Pe cându ministerialu Radovici, ține în senu­ i afacerea Strousberg­, spre a o ’n­­căldi ș’au reda­tă nouă vieță, dd. Epu­­reanu și Maiorescu, luptă în Cameră, c’uă logică ș’uă stăruință din cele mai mari, spre a pregăti națiunea pentru des­tinările ce i se urzescu, conformu „in­­„gagiaminteloru celora mari" ce s’au luații. S’a disu prin memorande către pu­terile străine, s’a disu prin discursurile Tro­nului, s’a disu prin petițiunea peisadelei din Iași ce este în strînse legăminte cu memo­­randele și discursurile Tronului—că na­țiunea română este necultă și prin ur­mare ned­rană de instituțiuni liberale. Este deja logica d’a se lovi instrucțiu­nea publică, în tóte modurile și câtü mai desü și mai bine, pentru ca națiunea se devie din ce în ce mai incultă, se se ’n­­tunece din ce în ce mai multă, și se se făptuiască ast­­felü pentru sclaviă care conduce cu siguranță la deplina ucidere, la încorporare. D. Maiorescu deju a mers­ drept­ pe calea cabinetului Radovici, propuindu a se suprime subvențiunile la uite societă­țile instituite pentru cultura poporului, și a se reduce și mica subvențiune ce­ s'acor­­dase societății Academice. Societățile pentru cultură, suntü serele cari lumineza mintea și ’ncăldesce inima poporului. Se se suprime dară astă-de subvențiunile, pene ce măne, suptű pre­­testfi că facü politică, se vorü suprima oase­ și aceste societăți, acesta sare lumi­­natore și neălijitorii. Societatea academică, intrunia, pe te­­râmurü limbici și alti culture­, pe Românii din tóte provinciele daco-romăniei. Ea era menită a înavuți și cultiva limba română, adunându totă averea naționale risipită în orașiele și­­ satele tutorii provinciilor­ române. Ea era menită a reconstitui, pe base nestrămutabile, unitatea limbei, uni­tatea cugetării, unitatea simțimintelor ei. Ea era actul­ celü mai mare și celü mai producătoriu în bine-facere, pe care l’a produsă Revoluțiunea de la­­ Fevruariu. Anima României a tresultatu de bucuriă și prunculu s’a mișcat și in pântecele iei cându Locotenința domnască a decretații instituirea Academiei române. Se se lové­­scădern­ca, catu mai curendu și câtu mai bine ; se se ucidă chiaru în pântecele ma­mei, prunculu unității naționale, căci așia a cerutu și cere Austro-Ungaria. Ș’așia se și făcu. Cabinetulu, președitui de d. Lascar Catargi, Locotenerntele domnescu de la 1865, fu menită a ucide elu însu­și ș’acest fi pruncii alu Revoluțiunii dela 1866, și de acea­a se reduse cu 10,000 lei, mică subvențiune de 20,000 lei, ce se acordase. Se se hrănescă prunculu­u­­i nitării naționale cu cele câte­va picături de lapte ce i-a läsate străinul Zapa­ deja se moră secându-se țîța mamei sale, România. Se se lovescă biserica naționale, pu­­indu-se supta robia a câtorü­va călugări daci și a guvernului din Petresburgu, prin legea propusă de d. Tell. Se se lovescă instrucțiunea lovindu-se profesorii din Botoșiani, despre cari însu­­și d. Maiorescu a disc­ieri in Cameră „că erau dintre cei mai buni și dintre cei mai inteli­ginți. “ Se se lovescu instrucțiunea suprimân­­du-se școli și profesori, precurmi a făcuții acumű d. Tell. Se se lovescă instrucțiunea, suprimân­­du*se remunerarele ce le acordă articlulu 387 din legea instrucțiunii publice, așia cumu a cerutu d. Epurenu, și cumu au votatu aleșii d-lui Epurenu. Ș’aci, trebuie se spunemu că cu că tu au fostu logici dd. Epurenu și Maiorescu, cu atâta a lipsită alaltă ieri logica d-lui Vasile Boerescu. Da, avu dreptate d. V. Boerescu căndu dise d-lui Epureanu „că este inimioö de­clarată alu scóleloru, și cä­ lu prindü fri­gurile cănd aude de scoli: „N avea casc dreptate cândü susținea remunerariele pro­­fesorilor­, conformu legii, căci numai prin violarea legilor­ și suprimarea ins­trucțiunii publice se vor­ putea împlini cu siguranța „îngagiamintele cele mari.“ luate de Cabinetul­ Radovici. Era în calea sea d. Epureanu, căndu „denatura și faptele și legile;“ der. d. Boerescu nu era în calea sea căndu făcea acdstă imputare d-luî Epurenu. Și ’n a­­devărîi ce ar fi pututu respunde d. V. Boerescu, cându d­. Epureanu i-ar fi disti. Ce felu, amice Vasilică. De la 1860 și pân’acumu, denaturaräma și viola rămă împreună tote faptele și tóte legile, și tocmai acuma te găsi foculă se aperi, raiculu și șiubredulă articlu 387, din le­gea instrucțiunii publice ? Violă, mai de­­m­ă­ dî, amiculu Christache, douî, trei ar­­ticlii din lege, spuindu apoi că ei sunt­ violați deja prin ordonanțiele domnesc­ de supta Stătută, și numai pentru art. 387, te găsi dorulü legalității? Violarămă amândouă, și cu beizadeaua împreună, trei, patru articli, din conce­siunea Strousberg; îi violarămă și-i falsi­­ficarama împreună, atâta în timpul ă cându puserámu cu toții în lucrare concesiunea, cătă și cându presintaramu Camerei fal­­șiulă nostru raportă, și ’n facia atătoru milióne cu care pagubirämu țâra, te găsi dreptatea și legalitatea numai pentru să­­răcăciosub­i articlu 387, din sfișîiata și strănțuita lege a instrucțiunii publice ? Ințelegem și asemene pe d. Titus Livius Maiorescu, și susțineam că fu în calea cea mare a Cabinetului Radovici și a în­­gagiamintelor luate cănd dise­eri în Cameră. „Se se suprime catedrele de la facul­tatea din Iași, pentru a se lovi direcțiu­nea iui politică ce se lățesce. Pe către timpu voru domni principiele fracționiste în scóle ele se vorü conduce de ideiele lui Barnuță.“ Aceste ideie, erise d. Maio­rescu, constau : „în a goni pe străini din țară, în a respinge­ idea domnirii străine, în a devăma proprietatea, și ’ntr’unu romă­­nismu exageratu." Unii profesore, după d. Maiorescu, nu trebuie se s’amestice în politică séu, décà s’amesticâ, sĕ nu facă oposițiune guvernurii“. Da . d. Maiorescu era în calea cabi­netului Radovici, condu ca propultorii alți coloniilor­ germane, și pregatitorii alți încorporări României parte cu Austro-Un­garia și parte cu Rusia, susținea se se ucidă învățământul și românismulul. S’a­­bătură case din programa Radovici și din „îngagiamentele luate“ acei cari respin­seră ieri propunere de Epureanu-Maiorescu. Da , era în rolulü seu profesorele Titus- Livius cându deb­lară în sinceritate că-i este permisa a se mesteca in politică, dérit cu condițiunea asolută ca cugetă­rile și consciința sea se stea toto­deuna suptu fals­ele d-lui de Radovici; ieșiră éuse din programă cei cari respinseră pro­punerea sea; eși și d. Boerescu, care pen­tru serăcăciosală articolă 387 din legea instrucțiunii se făcu că se supără, pene a se preface că și-ar fi datu eeriosit demisiuma de deputată, libera alesă alü Argeșiului. Atragemu daru seriosu aten­țiunea d-lui de Radovici, asupra acestora poticniri ale Cabinetului seü, și lu sfătuită se se introducă îndată d. Maiorescu în ministerist,­ în loculu ce stă vacantă. Încă unii faptă logicü alți ministrului d-lui de Radovici. Prefectura de la Focșiani aresteza pe câțî­va cetățiani, și-­i bate, cu ânsă-șî mâna sea. Arestarea și bătaia ,fiindu uă simplă pregătire electorale, guvernul­ Radovici o aprobă ș’o susțină. O aprobă ș’o susțină, auziindu țipetele victimelor­ și ntorcendu-le spatele. O aprobă ș’o sus­ține, destituindu pe procurorele care cons­tatare crima, refuséndu d’a suspenda pe prefectu pe cändu era chiamatü naintea justiției, și puindu unü judecătorii nofi, și ’a contra legii, la secțiunea Curții, unde era chiămată la judecată prefecturai. O aprobă în sfirșită și o susținu prin urmă­­tórea telegramă ce-o trimise procurorului Curții din Focșiani în diua sou în pre­­dica înfățișării: „Consiliulu miniștrilorü în ședința din 16 corinte, prin jurnalulu numerulu 1 a decisü a suspinde acțiunea intentată pre­­fecțilora, pene ce se va regula printr’uă lege speciale, disposițiunile alineatului 2 de supta art. 29 din Constituțiune. In consecință vé invită s’aplicați acesta de­­cisiune și ’n privința acțiunii intentată d-lui prefectu alu acelui districtu, Nicolaides“. Se trăiești, d-le Lascar Catargi. Dupe ce ai primită a veni la putere prin bă­taia din picioru a d-lui de Radovici, dupe ce ai primită a veni la guvernă, luându „mari vigagiaminte" éta­te acuma de chia­­rând s­ensu­ți în fața publicului, că bi­­ciulă cu care prefecții bată și ucidă, este alți dumitale, este ținută de către veno­­sulii și uriașiului dumitale brață! Durere, durere pentru cei cari te sti­mai!, dérü celu puțină ai data lucrulu pe față, ai ruptă masca cabinetului Radovici, toți acum au înțelesă planurile și de acea­a se trăiesc.! In ședința de ieri 29 luni­, Camera a terminată votarea bugetului ministeriului cultelor­ și instrucțiunii publice, precum si și bugetulu ministeriului de justiție. Lu­crarea comisiunii a remasa aprope intactă s’au primită nesce amendamente ne’nsem­­nate, la bugetulu ministeriului instruc­țiunii publice numai. S’au votat și apoi și mai multe credite suplimentarie și straordinar­ie pentru chel­tuieli făcute deja în suma totale de lei 1,065,443. Provedința bentue­ză mare parte a țerii prin înnecăciuni. Calea ferată de la Brăila a Romanii este întreruptă. . ----135SrWf*rew»T­.OTDJ>. .. - ---- - JüOI, 1 IULIU 1871. LUMINEZA­ TE ȘI VEI FI A BOMAEEA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diabiului. IN DISTRICTE, la corespondenții sei și cu p­oșta Pentru Anunțiuri a se adresa la administrații­ne. l­­ A. PARIS Pentru abonamente : la d. Darras-Hallegrain, Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: la d-nil Drain, Thomas et C ni Rue Lepeletier, 28. Pentru abonamente : la d. B. G. Popovici, Fleisch­markt 15 Pentru anunțiuri: la d-nii Haasenstein și Yogi NtUírmarkt, 11.­­VIENNA carea articlul 238, nici de domnu Pală care ceruse absolvirea, conchide la a­­chitare. Curtea, (afară de d. Liciu care a remasa în minoritate) pronund­ă achi­tarea cu rușinea s­a, și spre marea in­dignare a numerosului public, ce a asis­tată la desbaterî pén` la miezul­ nopței. Iutemflarea a voită ca o așta hotărîre se fie pronunciată noptea la ora cu­menului. CORESPONDINȚA DE LA FOCȘANI Focșani, 28 iunie 1871. D-luî redactare alu­ diavului ROMANULU Domnule redactare, Eri a avutü íocu în orașul­ nostru uă crimă din cele mai grozave. Justiția Curții prosternată la piciorele prefecture! și era cumu. Sciți, d-le redactoró, î prefecturii Ni­colaide și polițaiulă Verulescu, au fost­ dați judecății de procurorele Călinescu dupe încuviințarea ministrului Crețulescu, pentru faptul­ arestării­­ ilegale și a bătăiei cetățeni­­lorQ Râilleanu, Cattelea și Stoenescu. Un­ publica numerosi accepta cu nerăbdare deschiderea ședinței secțiunei a 11-a. Se introducă prevenții asistați de d. avocata Pală din Bucurescu, era părțile civile bă­tuții, asistați de avocații Fleva, Voinov, Sih­leanu și Bălănescu din Focșani. Jus­tiția era represintată de d-nii Pleșoianu, Petrescu, Liciu, Gheorghiu avéndu în capü pe primul­ președinte Costache Cot­­tescu. Fotoliul­ ministerului publicii era ocupatü de d-nii P. Vasiliu procurare de fi­cțiune. Se dă citire reobisitorului prin care d. procurore Călinescu traduce înaintea ju­decății Curții pe indivizi Nicolaide și Ve­rulescu, preveniți că în calitatea lor­ de agenți judiciari au comisă delictulu ares­­tarei ilegale și a bătăiei. După acesta se procede la citirea pie­­selor­ din dosaru ca basă a rechizitoru­­lui. Aci­d. Pală se opune a se citi actulu de constatare ale procurorului Ciurea (des­tituită fiindu­că a cutezată a constata crima) supta cuvântă că­ acele acte nu potu se se citesc, fiindü fără valore, și curtea se proceda la instruirea causei prin ascultarea martoritora. Avocații părții ci­vile susțină citirea pieseloru de consta­tare. Procurorele, luându cuvântulu, în locu d’a respunde la cestiune pune în ve­derea curții următorea depeșă No. 6909, lăsând’o la apreciarea iei. (Urmeză depeșia publicată în revistă.) Acesta depeșă a lovită ca uni! trăs­­netu totu auditoriulu, avocatulu preveni­tului, de­și se unesce cu principiulu de­peșei, cere ânsă a fi judecați preveniții fiindu asigurata de achitare. Avocații păr­ții civile, d-niî Fleva și Voinova, spulberă cu multă vigore teoria falsă a depeșei. Demonstră că acastă depeșă ar iquivala cu autorizarea dării in judecată, desfiin­țată de articlul­ 29 din Constituțiune, argumentândfi că décá sar admite am remânea fără lege, într’uă adeverată stare de anarh­ie. Cuma? Prefecții și agenții Ion­ se aresteze, se tortureze, se prade și se ucidă chiar­ fără frică de pedepsit, căci n’ar fi lege care se’l judece și pe care miniștri nu vorü făce-o nici uă dată spre a o supune Camerei! Dérü coduri penale unde este, dérü pro­cedura penale art. 493 și 494 se fiă desființate?! Dérü președintele chiar­ cele mai recente, precumü darea în judecată a prefectului Simion Mihailescu, de aces­­ta șî guvernu care suspinde legea în pri­vința d-lui Nicolaide, nu desmințit acea depeșă ? Avocații Bătuților­ susținu în­­fățișarea procesului, căci ei caută drep­tatea fără de care vom­ fi nevoiți a și­ o face singuri... D. Voinov termină dieénda că scu depeșa este apocrifă, căci nu în­țelege cumü consiliulu de miniștri se aibă la luniu ín jurnalu No. 1, ca cuma acela consiliu na lucrată nimici! pen’acuma, séu décà e adevărată, d. procurore e ținută se ié conclusion| asupră’î, căci aci fiindu­uă cestiune de dreptu în­să materie corecționale ministerialü publică cătă se se pronunțe. In zadar însă, procurorele Tace și curtea Face; în majoritate se decide că piesele din dosaru nu se vor­ citi. Eră asupra depe­șei se va pronuncia după ascultarea mar­­torilor­ și discutarea causei de părțile in­teresante; frumosă rezervă, care va se­dică de vomă vede câ putemü achita fârâ’ru­­șine nu mai face­m­ casă de depeșiă de nu vomă putè achita ne vom­a supune poruncei. Se procede apoi la ascultrea martori­­lor­; mai bine de 15 martori, proprietari și arendași, toți alegători în alți 3-le și alți 2-le colegii­, între care și primarele de atunci cându s’a comisă faptulu, d. Țanu, constată arestarea ilegale, ducerea bătuțiloru la prefectulu unde au auditu și țipetele loru; era d. Emanoil Fărcășanu depune ca martorii oculari­ cumu prefec­turai, după ce a bătută pe Stoenescu și Raileanu prin dorobanți, nemulțămit și bine, a lovită apoi cu singura sea mână. Toți arată ca a doua di ai­ veiluta pe pacienți cu vinatel pe corpi!, procurorele Ciurea constatată, mediculü Vainer conta:ä, iare procurorele Vasiliu conchide că: aresta­rea ilegale nu există, căci poftirea la prefectü și mergerea de bună voie la d-sea, n­u chiar­ insocită de dorobanți și polițai, nu consiste delicturi de arestare ilegale?!... Bătaia case fiind a­probată cere ar. 238 c. p. cu circumstanțe­ ateimante. După pledarea avocaților­ ambelor­ părți, Curtea suspende ședința. La redes­chidere începe actulü al­ doile, m­ultü mai curiosă și mai nerușinată. D. Procurore, generală, vestitulu d-nu Călinescu, ocupă fotoliulu ministeriului pu­blicü pe care­ la lăsase d-lui Vasiliu până va trece liopulu celu mare, porunca mi­nistrului No. 1, asupra căria nu cuteza a se pronuncia nici afirmativi­ nici negativă. Totă lumea se aștepta se vede pe au­­torulu rechizitorului, venita espresa dela Ismailu pentru acesta procesă faimosa, susțiindu acusațiunea. Luându-se cuvântulu părților­ civile din m­.oă, d. Sil­lénu combate și acusațiunea și pe d. Pală și cu multa tactü și convicțiune dovedesce că décá justiția nu va da drep­tate, nu paciinții vor­ suferi, nici soci­etatea ci numai magistratură singură. D. Bălănescu probeza cu actele în mână a­­seminea culpabilitatea; d. Voinovit­ense, omn practică, simțindă cumu merge lu­crulu, cere amânarea pentru aducerea martorului Coromanlea chemată și neve­­nitü, a d-lorü Tufelcică deputatulu, și Ște­fană Birjarulă pentru a se lumina acu­sațiunea mai bine. Era decă acesta se va refuza, cumu bănuiesce, apoi propune că , in casa cânda curtea ar fi de opiniunea d-lui procurore Vasiliu, atunci se-și de­cline competința, căci de­ore­ce faptulu arestărei ilegale n’ar existe, de­și este probată, și calitatea personelor­ ar fi în­lăturată, apoi nu curtea este în dreptu a judeca, ci tribunalulu ca unu cazu de simplă bătaie dupe art. 238, ard. pen. Aci vine rendul d-luî procuror general. D-sa uită requisitorulu ce­a făcută, uită pe colegulu seu care a constatată macaru bătaia, uită proceculu chiarü, și în locu a susține acusațiunea lui Nicolaides et consortium, formeza și susține una re­­quisitară contra avocațiloră părții civile, ca cum­ ei erau în causă, și nemulțămiț­i de procurorele Vasiliu, care ceruse apoi­ Corespondnța particulară a Romănului. Viena, 2 Iuliu 1871. Daca este ceva in stare a proba vitalitatea națiunii francase, apoi a­­cesta este realis­area „împrumutului de eliberare“ precumü ’la uumescu Frances!. Impregiurarea ca, ín locu de două miliarde s’au supra­ scrisü. In cursa de șase ore, peste cinci miliarde, demonstră că, pre lângă tote catastrofele încercate, Francia nu ’șî au perdutj creditulu sea. Fac­ă cu situațiunea actuale a Fran­ciei, pe care inamici­i ei nu înce­­­au a o declara de cătă se pare mai desperată, realisarea împrumu­tului ne pate servi de cea mai ecla­tantă desmințire. Acesta o simte deja și puternica Pruso-Germania, după ce acuma au începutu a face bilanțiul­ gloriosu­­uî resbelü. Spre cea mai mare sur­­prisă pere a noului imperiu, presa pruso-germană, află după cercetări seriose și critice, că pre lângă stre­­ucita reușită a campaniei, situa­­țiunea imperiului nu este nici de l'uuuú Luai i'av uial/ilo vio oüiű aoooa a Franciei învinse. Economiști a­­uugit la urmatorulu resultatu ale cercetarilorü­lor­ financiare. Prin contribuțiunea de miliarde impusă Franciei se­­ mulțesc și bani în Pruso-Germania, de unde ur­­meză o deftinire a banilor­ și vă scumpere a lucrului. Producțiunea germană se va scumpi și asta­felű Francia va pute face concurință pieț­elorfi germane, putândö pro­duce mai estim­ de­câtü Pruso- Germania cu deosebire în articulele industriei și ale manufacturei. In a­­celași timp, Francia punându-se pe lucru din resputeri, pentru ca se ’șî restaureze financielorü sale va consuma forte puține, prin urmare va și importa mai putina, și asta­fel­ va suferi ierăși producțiunea germană. In totü casulü deci, apsträgendü de la împregiurarea că Francia au scăpată de cesarismu și că astăzi este republică, că națiunea francesă se bucură de mai multe libertăți, de câtü au posedatu vre uă dată națiunea „cugetătorilorü ș’a poeți­­loru,“ consecințele resbelului fran­­ceso-prusianü și resultatulu sei fi­nale nu corespundă nici decumu sanguiniceloru speranțe ce și le-au facutu gloriosulu Invingétorii. Déca au câștigată ce­va apoi aceea n’au căștigatu-o națiunea germană, ci singură, și numai dinastia lui Ho­­h­enzoller-Brandenburg și pretorianî, ce proclamară pe Wilhelm de îm­­peratu ala Pruso-Germaniei în sala de cristalii din Versailles, de unde astăzi capulü puterii esecutive d. Thiers proclamă lumea reînvierea națiunii francese spre unii viitoriű mai ferice. După cum­ se afirmă trupele in­­vasiunei pruso-germane din Fran­­cia vor­ fi reduse la 50,000 după

Next