Romanulu, august 1871 (Anul 15)

1871-08-02

654 Un­­aginte alü seu de urmărire, nu­­mitulü Constantinii Zenone, ființă gonită și lepădată din funcțiunea ce­a ocupată ca îngrijitore la temnița Giurgiu, după ordinile supt-casiarului, a ajunsă spăi­­mântătore pentru locuitorii și muncitorii de câmpii, cu ocasiunea împlinirii bani­­loră fiscului. Modulă cu care persecută pe locuitorii și pe preceptorii Comunelor­, acestă a­­gentă de urmărire, Zenone, șala împli­nirii amenziloră, nu s’a pomenită până acum în România, acestă modă a pusă în stare p’ună preceptare se’mi trănuită, vă notiță, în dece articule, care dove­­desc a în faptă abuzurile agintelul de ur­mărire ală d-lui Birm­. Preceptorele cere ca se facă cunoscută d-lui ministru de finance se numesc a uă anchetă la fașia locului, ânsă compusă din persone oneste și din sînulă ministe­­riului, în bună regulă, și a se suspinde mai ântâiă supt­ casiarulă Birza și agintele seu de urmărire Zenone, penă la terminarea anchetei. Pentru acea-a ve rogd, d-le redactare, se bine-voiți a trece aceste rînduri in sti­mabilele d-vóstră diam­ă Românulu, spre cunoscința d-lui ministru de finance, ca se facă a ’nceta relele ce se facă locui­­torilor, prin luarea de bani în amendă, sunt numire de urmăriri.­­­ Priimiți, vă rogă, etc. Alesandru Dimitrescu. D. Generale I. Em. Florescu, ministru de resbelă avendu a lipsi de la postură să! pentru 25 <lite> în străinătate, d-nu generale Chr. Tell, ministru culteloru și instrucțiunii publice, este însărcinată cu interimurii ministerului de resbelă. Până la publicarea resultatului defi­nitivă și a listelor­ de subscripțiuni, cari s’aă închisă astă-sară, în 30 Iulie, pen­tru­­ împrumutul­ de 78 milione lei, în bonuri domeniale, se face cunoscută că, cu 15 milione bonuri domeniale reser­vate pentru achitarea datorii către casa de depuneri și consemnațiuni, suma de 78 milione lei prevăzută prin legea de la 19 Iunie, anulă curentă, se află pe deplină acoperită. (Comunicații). Resultatul­ definitivă ală supscripțiunii, la împrumutur­ domeniale de 78 milione lei este : 60,632,000 sup­scripțiunea la minis­­tulă financelară. 2,368,000 la casieriile județelor­. 15,000,0o0 reservați pentru achitarea sumei datorită casei de depuneri și consemnațiuni. “78,000,000 totală. Până la publicarea listelor, nominali a sup-scriitorilor­, se face cunoscută spre sciința publică. (M­onitorulu). (Comunicată). Citimă în Gazeta de Bacău de la 25 Iulie: „Este uă lună acumă, de cândă Bis­trița spulberă cu dispreță cele mai mul­te specii de dramă de seră cu care d. Strousberg et comp. voia se esploateze într’ună modă infamă pungele contri­­buabililor­ români, și cu tote acestea, nici uă sintomă de reparare, pasagerii so­riți la gura drumului de seră din Bacău, vrând­ a continua călătoria, suntă espuși la cele mai mari nemulțumiri; p’uă dis­tanță de 5—6 k­ilometre, suntă lăsați în voia sortei, sa! vrendii a se sustrage in­convenientelor­ acestei stări de lucruri, suntă nevoiți a se da pe mâna birjari­­lor­ evrei, care pentru al transporta de la ună punctă la altulă, se pretinde peste întreită și înpătrită de ce plătescă de la Roman la Bacău, acesta însă, pentru cel ce au câte-va parale de cheltuită; dér! pentru cei ce n’au? nenorocirea acesta dérit, fiindă grea de suportată în timpulă verei, ce are vomă despre ea în timpii de tomnă, când­ drumurile anevoie se potă parcura din cauza noroiului și mai alesă ierna, cândă frigidă și zăpada suntă cei mai mari oposanțî ai voiajorului? Denun­­țăndă faptulă blamămă neglijința gu­vernanților­ noștri!. Sperăm­­ense, că d. Costa-Foru, care apără pe d. Strous­berg cu atâta căldură, pe cândă încă nu era ministru lui Carol I, va face măcară astă­­ fi căndă este ministru, ca țara se nu pra sufere tocmai asta multă de a­­cestă plagă Strousbergiană, căci nu cre­dem­, că se fie nevoită d. Costa-Foru a apăra pe Strousberg nu numai ca advo­cată, dera și ca ministru.“ C HOLERA Revista medicale englese Lancet, după ce menționază scomptele rela­tive la aretarea h­olerei în Polonia, lângă fruntaria prusiană, face ur >­matorele observațiuni: „Epidemia care seceră n acestă mo­ment­ în Rusia a causat și perderi aprópe fără 'ntrerupere din luna lui Decembre 1869 — epocă n care se manifestă la Moscva și la Urali, guvernământul­ Smo­lensk, la ncepută c’ună caracter! des­tulă de blândă, deră, după câte­va luni, luă uă mare intensitate, coprinse ținutu­rile de la sud-est ale imperiului și ’n cur­­sulu tamnei se respândi mai multă sa­ mai puțină până n porturile rusesc! ale mării negre. In 20 Augustă, 1870, h­olera isbucni la St. Petersbourg și din acestă zi până la 8 Iulie, 1871 nu lu­a acestă oraș să mai puține cazuri de o holeră de câtă în numără de 5330, dintre cari 2178 mor­tale; la 8 lulie totă mai era 335 de bolnavi in căutare. Din capitale, flagelul­ pătrunse prin diferite căi in Rusia apusenă ei se ob­servă la Vilna în luna lui Aprile tre­cută. In acestă moment­ seceră n dife­rite păr­ți ale ținutului, de la estul­ și vestul­ Rusiei europene. ROMANULU­I AUGUSTU 1871 Acestă fenomen­­e cu totulă noă în istoria acestei teribile bale: pentru prima oară răspândirea iei e circumscrisă în­tr’ună timpă atâtă de ’ndelungată, într’un singură țară din Europa. Elă­dâră doul ani deplini de cândă amenință țara dis­­pre apusă, dară se opresce mereu la fruntarie. Nimică nu probază că ’n acestă moment! flagelul! nu e dotată c’un mai mare forță de espansiune, nimică parti­culară nu arată că va trece d’astă dată ’n Prusia. Pe d altă parte nimică nu ne g­­rantază că d’astă dată n’ar fi sosit­ momentul ă în care va reeși se se ’ntindă ca ș’astă dată peste cele­alte țări din Eu­ropa. Celă mai înțelepții lucru dară e d’a priveghia cu severitate la observarea re­­gulelor­ sanitare, prescrise ’n cozurile când­ apropiarea h­olerei e de temută.“ Times a publicată uă corespon­­dință din St. Petersbourg, de la 19 Iulie, din care extragemă că: La 19 iulie, mai erau încă 525 bol­navi de e holeră. De la 29 Augustă anulă trecută până azi — 19 iulie 1871 —h­olera nu nea părăsită. S’a­­ivită, în acestă interval­, 6072 coșuri, dintre cari 2485 morți și 3040 vindecați. Imprumutama după Journal des Débats, traducțiunea unui impoz­­tante articlu publicată de Times, privitorii la isbucnirea h­olerei în Prusia. Ne unimü cu Times spre­­ recomanda modulă celă mai grab­nică d’a ’ntrebuința măsurile igie­­nice în casulă cândă amă fi ame­­nințați d’acestă flagelă. Când­ credemântă raporturilor! ce pri­mim! de pretutindeni, un! inamică teri­bile naintază pe obicinuita’! cale spre țer­­murile nostre. Acumă câtă­va vreme, h­olera seceră în Persia, unde femetea contribuia a o întreține. Trecând­ încetă pustiele Rusiei de mână­ 41­ 8081 în Polonia și se aretă în provinciile răsăritene ale Prusiei. Cunoscemtt istoria tutor­ epidemielor, h­olerei asiatice. Nici uă dată nu ne-a surprinsă, flagelul­ ne a trimisu totă­­de­una nesce semne prevestitore despre sosirea sea, lăsându-ne timpă d’a ne pre­găti mai nainte de sosirea sea. Supt zona tropicale asiatică, în mi­illocuia unor­ po­­pulațiuni grămădite și cari negligiaÜ ori­ce precauțiune sanitară cholera e perma­­nente. Unul­ din corespondinții noștrii de curând­ sosită din India, chiăma mai ieri atențiunea publică asupra stării de lucruri pe care a adus-o ’n priinte răs­pândirea acestui flagelă. In India nu există nici apă curată, nici canalizări de­câtă în orașele cele mari. Germen'le bulei nu suntă nici uă dată dis­truse sau depărtate, apa și vântul­ le ducă dintr’uă casă ’ntr’alta și locuințele cele murdare, strimite și ’ntunecase ale indigenilor­ contribuiescă a le desvolta. Cândă­uă stagiune nesănătose produce uă prenoire ’n epidemia h­olerică, ea trece răpede munții Himalaia, se răspândesce ’n triburile nomade ale Asiei centrale, ale căror­ deprinderi primitive sunt! departe d’a-I fi uă­pedică, merge d’a lungul! țărmurilor­­medinopțiale ale mării Cas­­pice, dobândesce puteri în mijlocull ger­­manilor! țărani ai Rusiei de mână ci­și pătrunde în cele din urmă, prin Polonia și Pomerania, în inima Europei civilisate. Ast­­felü­e teribilele faptă ce se pro­duse de mai multe ori în fa­­a actualei generațiuni. De patru ori amu venută h­olera viind­ la noi din priinte, urmăndă m­ă drumă regulată, și noi n’amă luată precauțiuni pentru a o depărta de câtă în momentul­ cândă sosise. Cu tote as­tea îi cunosceră teribilele efecte. In 1848 a răpită la Londra 53,000 de persone; în anul­ 1854 a ucis­ 20,000 și n 1866 cartierele sărace ale metropolei au su­ferită enorm!. Pân’acuma n’amă luată mesuri generale ’11 contra flagelului, de­și medicina, aprope neputincios! ’n con­tra iei atunci cândă esiste, a demonstrat­ că po­t fi oprită cu totul! sau cehi pu­țin! limitată ’n mare parte de nisce me­­suri preventive forte simple. Cholera e ună inamică care, vă dată ’n cetățuia vieții, nu mai póte fi scosit de solințâ; cândă boia a ucisă omenii cei mai viguroși, nu e de câtă puțină spe­ranță că energia ascunsă a naturei va fi destulă de mare pentru a se ’mpotrivii unei slăbiciuni fatale și pentru a da naș­tere unei reacțiuni sănătose. De sigunul că e mai bine a nu provoca uă luptă atâtă neecuare ca acesta. Dacă hholera pote fi alăturată, cei carii susțină sta­rea de lucruri care contribue a o răs­­păndi suntă fată atâtă de culpabili ca și omenii carii combată vaccinarea. Dară e dificile a susține că hholera nu pote fi impedicată. Cunoscem! că ușele propagă­rii iei și cele mai fatale sunt! tóte fără controlul­ nostru. Maî nainte ca principiile igienice se se fi nțelestl bine, toți se mir­ă că h­o­lera, ca se vită din Oriunte, urmază cur­sul­ rîurilor­ celor­ mari. Acastă obser­­vațiune, care altă dată punea pe omenii de stiință în nedumirire, ar fi e admisă ca să probă in sprijinul­ acestei teorii, deja rezlemată pe fapte numerose, că germenii h­olereî sunt­ transmiși prin apa vițiată. Excreta h­olericilor­ suntă reă și fără cale duse la canale, de unde trec­ cu apele și remepițele de tot! fe­­lulă în vr’ună rîă, din care vr’ună orașiă populat! de la ore­care distanță își trage pote apa necesariă pentru con­­sumațiune și care coprinde și respân­­desce germenii bólei. Pe d altă parte a­­ceste excreta uscate se prefacă în profă choleric! pe care vântul r îlă suflă prin puțuri, prin lacuri, eliștaie, gârle și r­îmi. Acești germeni ai flagelului, astă-felă respăndiți, suntă că otravă organică și viața omenescă pate fi ferită de densa, ca de ori­ce altă otravă, prin miejlocul­ mesurelor­ preventive. Iu Oriinte, amu disă, lipsa de ’ngri­­jire pentru curățenie la individe și de măsuri igienice d'n par­tea autorităților­ permite otrave, se circule ’n libertate și se respândască martea pe jumătate con­­tinintele. In Englitera amil făcută căte-va mesuri de salubritate. Nu depinde de câtă de noi ca se oprimă flagelul! printr’nă privegh­­are activă asupra canalelor­ ș’a­­supra apei. Dar! câtă de ne’ndestulătate sunt numai aceste precauțiuni? Din fericire, mai avem! câte-va ore, la care tată ne mai putem! pregăti. Cholera nu se grăbesce ca se’șî surprindă victimele, e cu putință, într’ună cuvântă-două, se stabilimul unu sistemă igienic! și se chi­mă autorităților! puterile necesarie pentru a ne pune ’n posițiune d’a accepta inami­cul! fără pra multă frică. Făr’aceste precauțiuni nu putem! spera că’să vom! ține cu succes! în frâu. Pe cât! germe­nii bólei vor­ fi aduși la noi de ape sau de vânturi, tote măsurile preventive vor­ fi nefolositore. Curățenia, aerisirea, și mai cu sumă apa curată sunt­ nesce a­­vantagie neprețuite. Se procurăm! dâră aeră și apă cartierelor­ pre­populate ale metropolei.“ NUMIRI OFICIALE. Prin decret! cu data din lun­ă : D. Christea Niculcea, se numesce pre­ședinte la tribunalul! Ismailu. D. Leon Butter se destitue de postul­ de portărel! de lângă tribunalul! Ismail­. D. G. Cariadi, se numesce jude de pace la ocolul­ al­ V-lea din orașul! Iași. D. Const. Lazu, se numesce ju­de la plasa Podoleni, districtul­ Iași. D. Al. P. Vistierescu se distitue din postul­ de adjutare de grefă ce ocupă pe lângă tribunalul­ Buză­. D. N. Voinescu, director­ al­ prefec­turei județului Mehedinți. D. Nicola Colceag, supt-prefectă la pla­sa Podgoria, din județul­ Prahova. D. Dragomir­ Ionescu, idem districtul­ Brăila. D. Alesandru I. Manu, sub-prefect­ la plasa Balta. D. Tom­a Potlogeanu, supt-prefectu ală plășei Cobia. D. I. Tolea, idem la plasa Dâmbovița. D. Theodor Rătescu, idem plasa Bo­­lintinu. D. G. Șerif, idem la plasa Ialomița, din județul­ Dâmbovița. D. Vasile Stan, idem la plasa Fun­durile, din districtul­ Roman!. D. Petre Nisipeanu, polițai! ală ora­șului Galați. D. Vasile Nicolescu, s’a înaintat! și confirmat! în postul­ de directore al! contribuțiunilor­ directe din ministerul­ de finance. D. Șt. Șoim­escu­ se numesce advocat! al! Statului pe lângă tribunalul­ județu­lui Prahova, și d-nu D. Manole, se per­mută în acea­și c­alitate pe lângă tribu­nalul­ Râmnicu-Sărat și Brăila. D-nu G. F. Jipa s’a numit! țiitor! de registre în direcțiunea comptabilității ge­nerale din ministerul­ financeloru. D. Anton Zamfirescu s’a numit! comp- FOIȚA „ROMANULUI“ NECUNOSCUTA. ÜKÖ FIUGMENTÜ DIN BIOGRAFIA Mii SaJIN­, SCRISŰ DE ILV έNSU­ȘÎ 1). Marea privitare legănă vaporul! pe spa­tele se!; cea mai mare parte de visagiorî stăm! pe covertă, veseli de frumósa 4’> de liniștea apei și de călătoriă­ ne­fericită. Puntul! me! de desbarcare, băile Tra­vemünde, ne mai fiind! la ora mare de­părtare 'mi luai adio de la toți cunos­cuții, pentru că vaporul! se opria numai aci, spre a lua pasagerii pentru­­ Copen­­haga și apoi pornia peste câte­va ore iarăși. Publicul! de la băi adăsta pe țărm! I­ A red« numerul de la 81 Iulie si 1 Aug. sosirea vaporului. Impativite, sării jos! peste punte și sburai, din intâmplare, tocmai in brațele unui amic! de la Berlin. — Ce minune ce pârcă! — ’mi­­lise el! c’un­ accent! berliunese, — bine că te aduse Duranele!, scriși tocmai astă*cî, și mai cu sumă acum!! — Și pentru ce ? ’1! întrebai. — O! ai se petreci ceresce, gra­țios» S** din Breslau, chiar! acum! va declama în Cursalon mai multe poesii d’ale télé: dă!! asta este un minune cerască ! Nu găsiam! asta mare sublimitate nici în poesiele mele, nici în persona demeselor S**, și, de­și ași fi avut! mare plăcere se privesc! pornirea vaporului, ânsă — vădându bucuria amicului meu­ și stăru­ințele lui — mă dioisei a’la inteji, La concert! găsii vă mare parte din publicul! adunai! la băi, care adăsta cu mare impactență ’nceputul­ sublimei re­­presntațiuni. Vetemi numele meu de trei ori scris! pe afișiü și mai crescui c’un­ deget! în sus!! Mă strecurai înainte până aprope de înălțimea unde chiar! astă­zî se sacrifică artiștii. După câte­va arii melancolice, intonate de mu­­sică, apăru pe scenă sublima S** și ’n­­cepu se declame, amicul­ meu era atât­ de ncăntată, în­cât! din când! în când! îmi strîngea dracul!. La finele primei poesii, care se bucura de nesce aplause frenetice, declamatarea arunca­nă privire ’mprejurO, precum face un­ pichet! de geandarmerie și, când! dete cu ochii de mine, obrajii deveniră rumeni. Mai multora dintre damele ce s’a­propiară de dânsa, mă arăta ca auto­rul! acelor! că eram! plin! „sublime“ poesii. Pentru de praf!, îmi arun­cai cu modestiă ochii ’n jos! și ple­cai cu amicul! meu afară din, salon!, îndată auc^n­ uă bubuitură de tun!, semn! că vaporul­ avea se pornască peste pu­țin!. Alergai cu pași răpezi la țărm­!. Ancouă a doua bubuitură resuna : la a treia era se pornască de la țerm!. Mi­­îndoii pașii, mă oprii pe puntea pe care se urca! pasagerii pentru îmbarcare, când­ două dame se apropia! , mă uitai la dân­­sele, era Teone și companiona iei!“ Teorie remase uimită, penând­ forța, ’I dedei brac­ul! ș’o condusei, nu furăm! în stare se schimbăm! un! singur! cu­vânt!, se urca cu companiona iei pe co­vertă, alü treilea semnală se dete, va­porul! porni de la țerm! și e! i’emăsei încremenit!, privind! numai fâlfâitul! din depărtare al! batistei iei cei albe. In van! cercetai în Travemünde, nimeni nu scia nimic! despre densele. Singurü chelnerul! de la Stadt Rostock îmi spuse că, după descripțiunea mea, ar fi fost! aci ostil-d­e două dame din Lü­bek, dar! că mai multa nu scia. Impresiunea ce’mi făcuse Teone la îm­barcare nu mi se putu șterge mult­ timp! din memorie. Facial era mai palidă ca altă dată, în privirea iei se vedea uă flacără consumată, trăsăturile’! da! de gol!­uă suferință, uă durere și mai estra­­ordinară. După ce mai cercetai în Lü­bek și Hamburg, iarăși în van!, menutriamu cu speranța că ’ntemplarea ne va face se ne mai ’ntâlnimu ane’uă dată,

Next