Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)

1871-09-12

786 ROMANULU 12 SEPTEMBRE 1871 SOCA DIRECȚIUNE DIN IAȘI Invețământulu elementarii și celu periorii 1). II. Intre conclusiunile puse de d. T. L. Maiorenu, ca uă consecință a principiiloru séle, este că „direcțiunea dată cui < turei naționale este eronată, căcî minis-teriulu instrucțiunii publice trebuie se se preocupe cu precădere de scólele primairie, și că se se desființeze uă sumă de institute pe care le cualifică de lucru, precum suntü scólele de musica, de bele , arte, universitățile, set barem facultățile de litere și sciințe.“ Se cercetam pe rându aceste condușiuni. „Direcțiunea dată culturii naționale este eronată.“ Eronată de ce? Pentru că în Iolo d’a se face pentru poporu școli, s’au creată institute de lucru. Cu ocasiunea desbaterii, a simulacrului de dezbatere a bugetului pe 1871, d-na T. L. Maiorescu combătu direcțiunea dată culturii naționali din două puncte de vedere : din acele alu sculii Barnuțiane și căcî „în interesulu unei camere conservatore este de a suprima de la învățământulu superiorii și de a susține fundamentul, învățământul elementariu.“ Nu ne propunemn a definde contra d. T. L. Maiorescu preceptele scalei lui Barnuțid, eminenți discipoli de ai lui au făcută și credemu că vom mai face acésta cu mai multă competință de câtă noi, carii abia curâma operile imprimate de la reposatulu Magistru. Cere diseânsă de d. T. L. Maiorescu în privința învețământului, déca nu ne-au surprinsu,căci în același sensu am cititu mai ’nainte articoli prin unele (jiarie, de la d-luî), totuși ne-au întristată... Cred juseramu unu momentu că, inteligentă cumu învățătura alesă ce posede, ei dă dreptulü se fiă, vasei se-șî învingă resimțimintele personali și nu va rădica și 'n parlamentul oferit, în teoriă, ceea ce nu era, credeamü noi, de cât uă armă de luptă personală contra a câtora-va bărbați, cari el desplăcuseră, fiă pentru unü motive, fiă pentru altula. Déru în inimile filosofilor, atâta e de mare ura, ca în fața unui parlamentă deja ostile în majoritatea lui învățământului și culturei naționale, superatulu filomiü eși învârti amarți dulcea limbă în contra instituteloru, care i se ședu din tote privințile se le apere! Déju se lăsămO a ne ocupa de mâinile filosofiei Iașinu se ne întrebăm din prinepiu, decă este în adevara documentată, probată aserțiunea că intitutele superiore sunt institute de lucru și că ele trebuie desființate în avantagiulu învățăturii primariă. III. Tocmai cantrariulu este adevărul si, că învățâtura primariă nu póte în adevära a se estime, a înflori de câtü în condițiunea prealabilei estinderi, înfloriri a culturei superiore încă societate. Acestei teze ofere în sprijină cele mai eclatante dovezi nu numai istoria culturii, a civilității umane în genere, déra și istoria pariculară a învățâmântului la națiunile Germane, la cele Anglo-saxone și chiar la Francesc. Istoria în adevǎra probază, că pașii ce națiunile făcură spre cultură, spre civilizare ei datorescu, nu faptului că în locul de 1000 se vor fi aflată 10000 de țerani sciindficiți și scrie, ci îmulțirea din ce în ce mai multe a bărbaților, cu cunostințe superiore, ca de acele cunostințe pre care filosofia laștină le numece de lucru. De ă ni s’am cere (cumü nu ne cere cadrulu resensu alü acestui articol!) noi ne-amu face că plăcere a aduce anume epoce supt ochii lectorilorü nostril. 1) A vedé Románulu de ieri si Septembre, robondü cumü cultura popóreloru, în stare Icormale, n’au venită nicâiui de josu în Itisu, ci de süsu în josu, cumu adică, la Isiie popórele esistinte până azi in Europa. I [ istrucțiunea poporului este una efectuhla culturei înalte a claselor superióre.( Déru respectämü prea multü cunoscințile d-lui T. S. Maiorescu, care ne înts oima că d-lui dubită ori a dubitatű în s consciința d-sele, una singură momentul despre acesta adevaru; care este uă con l lusiune nemutabile la care ajungemu cat îtoricl prin observațiunea faptelorü. Și nime mai bine decâtă drumul II de urăși, credemu, câtu e de falsă teoria ce susținu în Cameră, avându în mel uoriă istoria învățământului din acea țară lihiara, unde s’a făcută studiile și pentrul care animarea de sigură simte oă aragere mai mare. Cumü pate ignora d.l I. L. Maiorescu ca puterea învățământului populară în Prusia și Germania este i »roductura forței învățământului superiore în acele țări? — Istoria, repetămă, a culturei germane, răsturnă teoriele discipolului universități din Berlin, actualul deputată în Camera română . Iicea istoriă spune cui vré s’o consulte! :ă Universitatea făcu scala primară. Déru se avem o noi trebuință numai le câtă de istoria culturei germane, spre a se povățui în marea direcțiune! la a nostră propriă ? Instrucțiunea primară nu e solidă însă țeră, de câtă cândă nu î lipsesce unai bine și numerosa personale didactică. Eră una bună și numerosa personale didactică nu póte ave instrucțiunea primariă însă țeră, de câtă cu condițiunea, de nu a priorei, celu puțină a sincronisticei esistenți a unui învățământ și secundarul forte alesă, carele și acesta nu póte esiste de câtu cu condițiunea sine qua non a priorei sau sincronisticelesistenți a unui învățământă superiore și a instituțiunilor ei speciale. D. T. L. Maiorescu o scie acesta, ba d lui în unui momentu de uitare uă declară implicite în Cameră, când, după ce susține că se se suprime fonduri și catedre de la învățământul superiore, vine, în neconsecințe cu sin și, a declara că „uă facultate este menită a da buni profesori de licere și de gimnasi.“ El, d. Maion sen care scie acesta adevara alü lui Monsieur de la Palisse, mai scie și una altul), două ordine superiori, și anume că: „intrucțiunea superiórá nu este solidă în uă țeră, cumüp (lice celebrul) Benan, „de câtü cândü partea cea luminată a națiunei o voiesce, o înțelege, el vede utilitatea și justiția“. Déruta se esiste prealabile ace parte luminată de care vorbesce Renan, trebuie se esiste scólele care se o formeze : lucrați, mal <fice aceste filosofii, „lucrați spre a produce clase superiore care se fiă animate de unii spiritu liberale ; fără de acestă învățământulă primară ffl edificațî pe nisipu; capriciulü unei camere mare voie scu puțină luminare va dărîma fundațiunile vóstre.“ A ! Déca după trei jeci de ani de esistință a unui învățământ și populară la noi, dncă nu avemu unu învățământul popularQ ; decă în van ai cerceta resultatele celorü 4.000 de școli ale lui Ghica Vodă de d’n ‘ace de Milcova, este tocmai că din începută s’a smintită direcțiunea luată spre a ajunge la cultură, de către nemuritorul Lazăr. Acelü barbatü cu uă pricepere geniale, se preocupă din capulü locului de a stabili învățământul, secundariü, superióre și cele speciale, fiindă bine că, spre a aprinde că luminare trebuie uă cărbune din nă vatră, că pentru a aprinde foculeț de cele mai mici din sate, ele de lipsă se aibî multă jaratecii în vatra centrale. După Lazăr lucruli se schimbă câtva timpi : se decretă un târdiu înființarea de mii de scule și ele se înființeză... Cu ce? Linde învățătorii pregătiți? unde uă literatură didactică ad-hoc? unde chiarü locale de șcală? Și unde mai alesă acele clase superiore de la are se se reflecte asupra poporului cuis ira și care clase se fiă, cumü dice Renan, prijinitorele inteliginte ale învățătureî poporului?.. Dovadă că aceste clase nu eistau, este că acele ținse 4000 de școli ispărură încă singură di în 1848, nu sumaî fără a produce în clasele supeiore vreuă comoțiune, déra chiarü fără lăsa nici cea mai mică urmă după ele a foculare de cultură. Ruisi, cultură cultura prin unu paracliseriu, carele nici elî și scrie nu scia!.. Audi direcțiune de cultură, cându sosü erau numai fanarioți , ii străini și josti ignoranță! ■ Decă scólele cele 4000 ale unei erolate sisteme n’au adusu în direcțiunea culturei vezi unu serviciu, nu asta cu scala cea de lucru a lui Lazăr, carea se da de unü gloriosa începută de societate jultă, care singură face și încă face totil ;e au adusu o vindecare la plăgile naionalî și totu ce ilustreză Românimea. Dacă erau pe la 1820 bărbați ca d. T. L. Maiorescu, eramii amenințați se nu imit a<fi nici cea ce suntemu; erami amenințați se simți ajunși a ne lăuda, doră cu mii de scoli de paraclisieri și fără nici o umbră din acea cultură care singură e mai bună scala pentru poporu, de câtu pavo, ga, di, zo, ni, ke alü paraclisierilorfi;era se sima avutü aeji, în cazulü celo mai buni, câteva mii de săteni sclindu ceti și nici o carte de Domne ajută, literariă, istorică, sciințifică, care se le o dămu în mână; era se avemu atâția săteni sclindu aduna doue și cu doue și nu era se avemu pe unu Eliade, care cometü luminosu, ș’a însemnată calea lui printre atâția aștri, cari formă pleada literariă de la 1830 la 1848. Nu, de o mie de ori nu! nu sunt imü din acei cari vedü fericirea și apoteoza naționale numai în faptul că sătâmlă va sei ceti și scrie, ci în direcțiunea spre cultura ce i se imprimă, și care direcțiune nici uă dată nu-î póte veni de câtu ca efectu alü culturei înalte a claselor superiore. — Se învățămfl carte, cureada și bine, pe săteni, dice-se. — Cine sice nu? Déru se facema ca învățătura de carte pentru săteni se tindă la unu scopu mai mare decâtă a face din unii satenii o machină cetitóre și calculătore. Apoi pentru acesta, repetitü, nu este alta modă decâtă a desvolta cultura superiora în tóte direcțiunele ei, prin universități, scoli de bele arte, scoli speciale. A sacrifica acesta învățământă celui elemental, cum a ceru d. T. Maiorescu, este a merge contra scopului, dacă scopulu este: Cultura pe baze solide și in vedere cu trebuințele nu numai umane, dérii mai aleșii naționali. Miijlocele pentru a ajunge la scopi, nu suntü în faptul o deschidere în fiecare comună, a unora fabrice care se producă cititori și Isocotitori cu numere simple și complete, ci fondarea de scoli speciali și superiore, proprii a extinde una educațiune virile și seriosâ și singure capace a produce o mișcare intelectuale și șciințifică în sensul înaltei culturi. A tărea, a curma acea mișcare, abia începută la noî, prin supresiunea ori mutilarea focularilor al ei, în locu d’a le emenda déci de emendare au lipsă, este totü atâta absurdă, ca și cândü arhitectula arü susținea că este posibile o casă câtü de solidă fiă mulți sei, fără acoperemêntu. Mai preferă o casă cu pereți mai joi, deci în casă nu ma plouă; pereții cei mai solidi, neacoperiți se ruineză, era cel slabi, de sub una bună acoperemêntű, arhitectura pricepută eî sc se reedifica cu mai puține spese și mai răpede. IV. Deju se privimu cestiunea din alte punte de vedere. Au fostă și aminte de T. L. Maiorescu, bărbați carii au creíjutu că uă națiune ajunge la cultură prin sacrificarea învățământului înaltă la cela elementară. La acele națiuni, câte-va milióne economisate de camerele loră de la învățământulă superiore și date celui elementaru ’avură alta resultatu de câtă se oprescu, mintr’uă singură lovitură, totă mișcarea intelectuale a țarei. „Staturile Unite au ajuns„ a crea oă instrucțiune populară forte considerabile, fără instrucțiune superioră“ dera Staturile Unite, după măr uria tuturor bărbaților, cari le-au cercează din respectul culturii, vor r espin multăimpü acastă greșeală. dice Renan, „prin mediocritatea lorii intelectuale, prin grosieritatea moravuriloru, prin spiritululori superficiale, prin lipsa loru de inteligință generale. Acestu adevără l’au recunoscută ’ ișiî americanii și astăzi, cu energia ce este propriă, au intrată în direcțiune cu otula opusă celei care au predomnitü éne mai de-ună-jî. Dér ni se dice: a învăța pe poporulu română carte, este a’i descepta consciința naționale ș’a face din fiăcare sutianü unii aparatori alți patriei. Nu vedeți fice-se ce făcură germanii prin învățătura elementară ? Ei bine nu, noi cari negreșită ne-amu da viéța nostră celui care am găsi mijloculu d’a face ’ntr’uăji scólele poporului, care noi nu le vedemă posibile de câtă cu lupte de aur, — noi suntem cu Renan că nici Sadova nici Sedanul nu le făcură școlile elementare, ci știința germană, virtutea germană, filosofia germană Luter, Kant, Fichte, Hegel.... Au consciința naționale, au patriotismulți lipsită francesilorü In ultimulü resbelü ori armele perfecționate de sciință ori generării, ducii cu sciință mare, marii matematici, marii ingineri, achitecți, mecanici, machiniști?.. . Da, națiunea cea mai șciințifică, cea care va ave cei mai buni mecanici, cei mai buni chimiști, corpurile oficiale cele mai puțină rutiniere și cele mai gelose, va fi cea mai bine armată. Barbaria, adică forța brutale, fără inteligință, este învinsă pentru totodeuna. .. .*) V. Credeamă veji ceama câte-va vorbe și cate-ne departe .. O se înbiălămă acesta articlu. D. T. L. Maiorescu luptă din tóte puterile contra unei direcțiuni de cultură carea singură înse credeamü noi, póte se aducă acele ce dorescu, d. Maiorescu și alți bărbați, și noi înșine. D. Maiorescu s’a speriată de atâția politici fără politică, d-lui s’a indignată d’a vedea atâțea jurnaliști, care nu seă mâini de câtă pana pamfletului; s’a revoltată de superficialitatea de studii a atâtora ómeni de stat, profesori etc. etc. Pre bine Nu suntem nici noi admiratorii diplomaților și cu patru clase primari, jurnaliștiloră-elevi-patrioți, démi unde îndreptarea ? D. Maiorescu Ilie: dați-ne școli primare și suprimați pe cele speciale și superiore ca unele de lucru. Noi credem, din contra, că este din urmă, suntă singure în stare a ne scăpa de superficialitățile în stază, de jurnaliștii elevi patrioți, de diplomații cu patru clase primari. Cine din d. Maiorescu și din noi avem o dreptate ? V. ECONOMIA NATIONALE. Urmare (1) Oprirea invasiunii Jidovilor la fruntariă, cândü sistemulu nostru de statură atrage, este ridicolă, este încercarea zadarnică de a aplica remediulü asupra efectului era nu asupra causei. — Causa năvălirii Jidovilor, în țară, este politica nostră economică. Efectul nu va înceta, în câtu timpu nu va înceta causa. *) Questiens Coutemporenis. 1) A vedé „Bománulü“ de 1» 4,6 fi 7 Septembre. Acestă nenorocită politică economică, a avut de resultata fatală: Ruinele deja pre mari ale economiei nóstre naționale; — sfărîmarea claselor economice; — cotropirea de către străini a comerciului din întru, asiguratü în tóte statele fiiloră națiunii, și nimicirea indusriei naționale; •— cari facă parte dinisisemulti organică alț națiuni, prin urmare desorganisarea și strivirea legăturilor u iei cele naturale. Cotropirea proprietățiloru din orașe; — sălbatica destrugere a Moldovei. Interesele străine puse d’asupra intereseloru române, d’asupra legei, d’asupra autorităței statului. Convulsiunea și desordinea produse prin grămădirea atâtoru s revin și prin amestecarea atâtora interese opuse intereselor nóstre, ceea ce paraliseză totu progresulu nostru. Depravațiunea politică și morale ce vine pe urmele oricarei invasiuni economice ori militare. Ingerința consulilor crescândă din ji în ji, în măsură cu sporirea intereselor străine în țară, — căci firesce devălmășia economică duce la devălmășia politică, și Hindu în natura omenescă de a împresura asupra celora cari nu resistă. De aci rușinea și desenarea de a vede țară și națiune splontată și traficată ca să germană colonie, fără nici una respectă pentru interesele și demnitatea nóstră de omeni și de națiune, de a ave n relațiuni comerciale bisate pe utilitatea și demnitatea nostră, ci pe distrucțiunea și desenarea nostră; nu comercia pentru națiune, ci națiunea obiecte de comerciu; — ceea ce ne atrage disprețul, chiar ale sploatatorilor noștril. De aci struncinarea simțului morale și ale devotamentului publică, în fața necruțărei și a vandalismului străinilor, sprijinită de statul nostru, care este menită a protege și a apera națiunea, a fi organulu iei în față cu străinii; — căderea datinelor și a demnităței naționale;— slăbiciunea economică, sociale și politică în care amü coijuti, și ca consecințe, paralisarea vitalităței și a culturei nóstre; decadința și descrescerea populațiunei; și scăderea autorităței și considerațiunea statului nostru. Și resultatule finale ale acestui sistemă economică va fi, decá nu ne vomă grăbi a intra în politica naționale, nimicirea totale a naționalităței nóstre, — după ce virtutea strămoșilor, ne-a scăpată în cursulu securilor, din tóte periculile invasiunilorü barbarelui, Ne mai iernase proprietatea pământusingura basă pe care stama, singurulu titlu de es stință ce mai avemă. Acuma aceași sistemă economică căreia detorima pierderea industriei, a teremului comerciale, a averilor mobile, lucreză a ne face se perdema și proprietatea pământului, și firesce cu același succes, căci aceiași cau să urmază se aibă aceleași efecte. Omenii nostril politici pertioadü din vedere că fiecare națiune are unu pământul propriă ale iei, care nu póte, se fiă de câtu proprietate naționale éri nu internaționale; — căci pământulă este patria. — și că frățiă poporele trebuie a se practica în sensul de a fi poporu lângă poporu, éri nu poporu peste poporu — au derirantu, fără scirea și sfatului țerei, celü mai însemnată așeḑzământă politică sträbune, care a fostă paladiulu naționalităței și alți independințeî nóstre în trecută, dându dreptu străiniloră nenaturalisațî de a ne cumpăra pământulO, ca cându pământului țerei — patria nostră — n’ar avé pentru noi de câtü o valóre venale, spre a nu face altă casă de dênsulü de câtü acela de câți va galbeni în mai mult ce ne-ar da sträinulu; și supt pretestală absurdă și ridiculă de reciprocitate, care nu este de câtă o artificie cosmopolită. Ce póte fi reciprocă în astă privire între o națiune mică și o națiune mare, de exemplu între noi și Germania? Sli-