Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)

1871-09-12

ANULU AL CINOI-SPRE­ PECELE Adminiatrațiunea tip Pasaginln Borantin. No. 1.—Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. VOESCE ȘI VEI PUTIE ABONAMENTE IN CAPITALE: unu ană 48 lei; șone lun! 24 l«! ? trei luni 12 lei; 1 lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu ana. 68 lei; ?ese luni 29 lei; trei luni 16 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începți la 1 și 16 ale lunei Unü exemplara 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) * 1­­ A. NUNȚII TREI Anunțilorî, pagina IV, linia SO litere — 40 bani Inerți sunt și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vorü RAFULATE,—articiale republicate se voru arde. Facemu cunoscutu tuturord domniloră membrii abonați la Sala de lectură că ea se va deschide Mercur­ la 15 ale co­­rintei la 8 ore sera. Localul­ se află pe calea Mogoșei, biserica Crețulescu, No. 11. Pentru astă una singură dată d-nn­ membrii sunt­ rugați a presinta la in­trare biletele de abonamente. Membrii comitatului provisoriu: Constantinii, Ciocârlanii, George Petrescu, Pană Buescu. SERVITIU TELEGRAFICII AlIA ROMASII in. Versailles, 22 Septembre. Consiliul­ de resbely a condamnată pe Rochefort la de­portarea într’uă fortăreță. Florenza, 22 Septembre. Insărcinatul­ de afaceri ală Franciei, d. Villestreux, a murită. Munich, 22 Septembre. Programa con­gresului catolică care s’a ’ntrunită astă­ dî primi reforma bisericei și unirea sea cu cele­l­alte culte creștine, a­nume cu cele din Enghiteza și America. Bucuresci.­­­ Răpciune. Pentru ce nu intrămă în polemică, în luptă cu unele din­­ Jiariele cari ne atacă, — este întrebarea ce ni se face adesea. Cutare (Jiariă v’a făcută astă­ de cutare imputare, cutare aculare, — pentru ce nu respundeți ? — Pentru ce se respun­­demă, pentru ce se ne facemă astă­feră complicii unei nesocotite desbinări între neste elemente, cari fiind și cu totulă o no­­gene în fondă, se află, vrândă nevrândă, —­ luptândă totă-da­una împreună, în tote interesele naționale și economice ale țărei? A privi pe unele din­­ fiam­ele care ne atacă, ca organe ale unor­ adversari politici, cu cari este că datoriă d’a se lupta, ne este peste putință. Noi nu putem­ considera ca organă ale unor­ adversari politici ale căroră prin­cipie și aspirațiunî după noi avntă opuse tutoră intereselor­ și aspirațiunilor­ na­ționali, de câtă ună singură (Jiarră în România: Pressa , Ecoulu Munților), abia merită uă slabă mențiune. Tóte cele­­l­alte­­ fiarie cari aă uă ’nsemnătate pre­­care, saă prin penele cari le dirigă, saă prin nuanțele politice ce represintă, nu le putemă privi de­câtă în parte, ca organe ale unoră persone cari ne atacă din antipatii și patime personali și prin urmare nemeritândă respinsă, căci n’a­­vemă a ne preocupa d’asemeni simți­­minte, și’n parte ca organe ale unor­ o­­piniuni, cari nu diferă de ale nóstre, de­câtă prin aceia că ale loră s aă lăsată în câtă-va învenina de patimele personali ale celoră d’ântâiă, a răspunde dară ș’a­­cestei părți, ară fi din parte-no­uă copi­lăria culpabile: acea-a d’a nesocoti fon­­dală, pentru formă, în cee­ a ce ne pri­­vesce. Probă că nu trebuie se combate că și se privimă ca adversară politică de câtă pe diariulă Pressa și celă multă pe Ecoulu Munțiloru, este că’n timpii din urmă chiar d, în cestiunile de demnitate naționale, de simpatii naționale, de mani­festări politice, în cestiunea Strousberg și’n tóte cestiunile economice, ne­ amă pusă pe acela­și tărâmă, amă luptată la desă­vârșită unire cu tóte­­ diariele, ale căroră atacuri nu le putemă considera de­câtă ca provenindă din rătăcirile unoră patime personali, eră­mu dintr’uă diferințe fun­damentale de principie. E că pentru ce nu respundemă la nici unula din atacu­rile ce ne facă aceste diam­e, pe cândă nu ’ncetămu ună singură momentă lupta contra organelor, adversariloră noștrii politici, considerându’i ca inamici ai in­­tereselor­ ș’ai aspirațiunilor­ românesci. Se ni se permită a crede că urmând u uă asemene linie de purtare, noi suntemă pe calea cea bună, folositóre din tote puntele de vedere mareloru interese ale națiunii române. Credemu că astă­zî, cândă spiritulă generale ală epocei, coresa de neferici­rile Franciei și de recunoscerea eroriloru sale, a luată uă direcțiune în prima linie naționale ș’apoi sociale; că astă-­ji cândă acestă spiritu, singurulă garantă ală esi­­stinței națiuniloră celoră mici mai cu sumă, ș’a întinsă domnia bine-făcătore ș’asupra tutoră adevărațiloră Români; că astă-ijt­ cândă pericolulă contra cărui­a trebuie se lupte ori ce Română este mai cu samă uă influință străină, inamică a gintei nóstre, a intereseloră nóstre celoră mai vitali, uă influință care ne lovesce necontenită, și ’n cestiunile politice și ’n cestiunile economice, că astă­ dî cândă în întru n’avemă, nu trebuie se avemă a lupta de câtă numai contra celoră ce se facă aginții acelora străini, ce servesce, tóte scopurile loră infame; credemă, <Jh­­­emă, că astă-<Ji a ne lua la luptă între noî, ceștia cari n’avemă de câtă uă sin­gură ș’acea­șî opiniune în cee­a ce pri­­vesce pericolulă ce ne amenință, este mai multă de­câtă uă erore, este uă crimă egale cu nepăsarea sau cu neacțiunea în facia pericolelor. E că, ânc’uă dată, pen­tru ce nu respundemă la atacurile unoră diarie. Și suntemă, fericiți d’a constata că co­­respundemă pe deplină in acasta cu i­­deiele (diam­elor) celoră mai influente de peste Milcovă: Uniunea liberale da la Iași, și Semenatorulu de la Bârlad. Vomă repeți dură cu acestă din urmă: „Da, este adevărată, cea­ ce ne spune confrații noștril de la Uniunea liberale, că­ trebuie se uitămii ori­ ce interese par­ticulare de grupuri și de partite politice, — orî-ce idei personali, presa trebuie a­CUM­Ü se nu aibă de citit că tabără s­uă « armată unică.“ „Amă combătută și vomă combate pe tărâmul­ ideilorü, funesta scală autoritarâ, scóla masonică, cosmopolită, Stroi­sbergiană, scala debreo-teutonă, și ’n fine tóte scó­­lele străine care s’a deschisă pe fecun­­dula pămentă ală Daciei romane, cu scopă d’a distruge totulă, d’a reduce sermana Românie la tristele rjile ale despotismu­lui feudale, de cari abia mai scăpase și se emanicipase puțină, prin ajutorul­ pro­­vedințiale și ală spiritului naționale deș­­ceptată la anii re’nvierii Româniloră 1848 și 1859.“ Acumă, dera mai multă de câtă ori cândă, toți Românii de bună fimță și cu durere de țară, trebuie se recunoscă pa­­raiisia ce ar aduce luptei comune ne’n­­țelegerî nesocotite între noi, și câtă drep­tate avemă d’a nu ne emoționa de locă de nesce atacuri puțină mature, care nu oprescă de locă pe cel cari ni le facă, d’a se ’ntâlni cu noî în tóte cestiunile na­ționale, fiă politice, fiă economice. cumă câte-va­­ zile) între nesce Evrei și nesce Greci, cari pretindeau că li s’a ră­pită u­ă copilă de către u­ă Evreii. Ei bine, acelă faptă ne’nsemnată, de care poliția a profitată pentru a ’ntemnița ș’a ține âncă în pușcărie pe mai mulți cetă­­ț­ani Români, pe cândă autorii conflictului, ca supuși străini seă ca complici ai po­liției suntă lăsați nesupărați, acelă faptă care produse­ră atâtă de ne’nsemnată mișcare, e că în ce modă îlă găsimă ra­portată într’uă de poștă telegrafică din Bucurescî către cu­aride străine: „Bucurescî, Mercuri, 7 Septembre. „Marți se răspândise scomptulă că J'­­danii luaseră u­ă copilă creștină, cu in­­tențiune d’a-i oferi sângele ca sacrificiu. „Guvernulă luă îndată măsuri și probă ’n publică falsitatea acestei sch­i­­dorii poporațiunea de roșii [populare] așîțată de unele individe, cn scop ft <va fura și jăfui, atacă pe Evrei in prad­a. „Guvernulă trimise imediată la facia locului ună tare pichetă de gendarmi, cari opriră pe turburători. „Că mare agitare domnia Marți séra și iezi­­deră grația măsurilor­ eficace ce se luară, ordinea s’a restabilită pe de­plină.“ Nu s’ar pare are, după acésta depe­­ștă, că orașiulu Bucurescî a fostă în timpă de două zile, prada unei teribile turbu­­rărî și că numai grația mesujeloru efi­cace luate de putere ordinea s’a resta­bilită ? Nu se­­ zice are în termeni proprii că uă parte din „poporațiunea română cu scopă de a fara și jlfn­’ a atacată pe Evrei în piatrăP ... Ș’acestea nu sântă óre infame calom­nii, pentru a ne presinta lumii, cuină <Jfon Prusianui, ca barbari și hoți, cândă toți scimă că nimică nu s’a furată, nu s’a jăfuită, că nici m­ă atacă serio­ă contra Evreilor, n’a fostă, că nici uă mare agitare n’a domnită? Tóte aceste nu suntă ore mari, și infame minciuni ale inamiciloră noștrii, pe care le transmite cu bună­voința direcțiunea telegrafelor­ din Bucurescî ? Și cândă a­­castă direcțiune ș’a însușită chiară prin lege dreptulu d’a nu espedui depeșie ce suntă vătămătore țârei, nu dă pre to­ți dreptulu a se <zice c’acastă depeșiă a fost r­espeduită cu voia guvernului, de către dânsulă chiară ? Este evidinte îngrijirea ce se pune în acestă infamă depeștă d’a arăta că gu­­vernulu prin „raestire eficacie a resta­­biliza ordinea“, că grație lui se „opriră turburătorii.“ Nu este deră aci evidinte îndouitulu scapă d’a presinta pe d’uă parte pe Români ca barbari și imorali, capa­bili d a ataca pe Evrei pentru a’i fura și jăfui,­eră pe de alta pentru a se re­comanda guvernulă bunei voințe și pro­­tecțiune a Evreilorü ? A ’și at­age sim­patia și iubirea Prusiei calomniindu ș’a­­retândă pe Românii ca barbari și furi, a’și atrage protecțiunea Evreilorü, ară­­tându-le că eră singură ii protege contra răpitoriioră și sângeroșiioră Români­ e că frum­­asa ambițiune de care se conduce guvernulă actuale, e că puterea pe care speră a se ’ntemeia pentru a se menține la cârma țâiei. Ș’apoi se nu se dică că incidintele de mal­dilele trecute n’a fostă inventată în­­tr­adinsă pentru a servi asemeni s­­opuri ,­jocori­tore pentru corpulă profesorale. Ei bine, ne amă încetatu. Voința și amenin­­țările unui ministru ce înjură pe învăță­tori surugiesce chiară în camera minis­teriale, am avută mai multă efectă asu­pra unor­­ a dintre profesorii Universității, de­câtă demnitatea d’a menține uă deci­­siune luată, dreptă și ’n cunoscință de­plină de causă luată. O mărturimă cu du­rere, ne­amă încetată, și singura nostră mângâiare este c’acei profesori suntă străini, d. Francudi și d. Marsillac. Nu vomă ca­lifica purtarea acestoră d-nn profesori, nici vomă cerceta prin ce mijjloce s-a pu­tută supune d. Tețl unei asemeni umiliri. II dămă judecății tutoră omeniloră ce se respectă: Câtă despre d. Nestor, directo­­rele liceului Mateiă Basarabă, d-sea este Română și simți mă pre mare rușine d’a vorbi despre purtarea d-sele. D. Orăscu a avută ce dă puțină meritulă consecinței, n’avemă nimică de disc în contra’I, căci este Boitită că d-sea a condusă de la ’n­­ceputu lovirile ce se daă de către minis­terială actuale corpului didactică. ---—‘ »■—MB—. DUMINECA, 12 SEPTEMBRE 1871. Î.UX21WEZA­TE ȘI VE! FI IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului II DISTRICTE, la corespondințiî se î și ou p­a Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiu­ ie LA PRES8 Pentru abonamente : la d. Darrai-Hallegrinn, de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri, la d­nij^MS,1 JtSlicoud, 7 Ru Rochechou­r#^Q jVT A Jc^y^EyeAs. "V \ Pentru abonamente/a­d. b%j&. Popsid, F»Î» markt, fie?­­=■­ ’o\ Pentru anunțiuri:[ KP d­ nij țfanofen. t«ln si­» Njuertarkt la binetulă rusă, far’a fi preparată nici uă alianță formale cu guvernul­ nostru fran­­cesc, celă puțină a trebuită se -i arate că simpatie mai multă sau mai puțină pronunțată. Generalele Le F10, ale cărui antecedinte politice nu suntă cu tote astea pro­simpatice Rusiei, tu primită cu forte mare curtenie la Saint-Petersbourg. în­trevederea de la Salzburg e privită cu ochi­re­ de cancelaria rusască, a căreia ură e ’ndreptată mai numai în­spre Au­stria.“ Le Journal de Lyon afirmă, contra diam­elor­ Germane cari declară că nu există nici uă emigrațiune alsaciană, că pe fie­care­­ Ji sosesce la Lyon m­ă mare numără de Alsacian! de fată vârsta, cari vină a se stabili în Francia, cu firma intențiune d’a nu se mai reintorce la ve­chile loră cămine pe câtă timpă Pru­sianii voră fi stăpânii loră. Se adăugă mu — dice La Gironde— că nu numai Lyonul­ este orașulă unde refugă neno­rociții compatrioți ai țeriloră­enesate. Se pate cine­ va mândri că e Prusiană, dară nu se arată nimeni pen’acumă devorată de arderea d’a deveni Prusiană ori de câte ori este cu putință se facă altu­ íelü. Nu este di în care se n’avemă nevoie imperiosă de unire și de acțiune comună pentru a ’alătura efectele nefaste ale u­­neltirilor, inamicilor, noștril și ale agin­­ților și și compliciloru loră de l­a putere. Totă lumea cunosce în Bucuresci incidin­­tele ne’nsemanată ce se produse, surită a­­mărîciunea unei durerose desilusiuni ne-a fostă reservată în privința unor­­ a dintre profesorii Universității din Bucu­­resci. Ieri afirmamă că este peste pu­tință ca acești profesori, constituiți pen­tru a doua oră în juriu examinatorö, se potă reveni asupra decisiunii lor­, se potă închina demnitatea catedrelor­ universi­tare naintea unei voințe arbitrare și bat­ ÎNȚELEGERILE de la Fremdmblatt din Viena, care trece drept unu­l fiam­ă ce primesce confidințe de la d. de Beust, claseză astă­felă cestiunile tratate ’n conferințele­­ de la Salzburg: 1. Posițiunea celoră două impede u­­nul­ către celă altul«. S’a constatată că armonia cea mai perfectă dom­nesc e ’li­tre densele. 2. Atitudinea ce trebuie se se ie ’n privința Internaționalei. S’a decisă a se lua lămuriri despre importanța, întinderea și sensulă mișcării ei, și d’a lucra ’n consecință. 3. „Cestiunea română. Va ramâne uă „afacere curată financiară și se va evita „d’a-I da ună cararteră politică.“ 4. Raporturile cu Rusia. S’a decisa a trăi cu deusa ’n termenii unei înțelegeri amicale. „Alianța n’a fostă făcută de mai na­­inte și ’n modă generale,­­Ilie Fremden­blatt : ea se va face după ocasiune. Cea-a ce avemă e uă alianță de la uă­­ mpre­­jurare pené la alta.“ Cea­ a ce sa făcută la Gast­ein și la Salzburg, ori cu ce nume s’ar numi, în­țelegere sau alianță, a avută de bun­ă semă dreptă resultată restrîngerea legâ­­turilor­ d’amicițiă ’ntre Germania și Au­­stria și precisarea punteloră asupra că­rora cele done puteri vom­ trebui se fiă totu­ de­ una de acordă o’ună scapă de a­­părare reciprocă. Prispa a trebuită se se lege a protege Austria ’n contra atacurilor­ Rusiei, și Austria va apăra pe Prusia ’n contra a­tacuriloră Francii!. Fără multă logică nă­voită unii se sta­bilesc­ uă asemănare ’ntre convorbirea de la Salzburg în 1867 și cea din 1871. In cea d’ântâiă cel douî împărați se a­­flau singuri unulă în fad­ă cu altulă, și a­poi erau pra aprope de data nefastă de la Sadova, pentru ca Austria se se gân­desc­ a mai face ceva seriosă cu Francia, întâlnirea din 1871 fu, din contra, îm­presurată două solemnitate escepționale. Cei douî împărați îșî făcuseră câte un­ cortegiu de omeni de stată și aduseră lu dânșii pe cei mai importanți consiliari ai loră. D. de Bismark, care nu se pre trece cu firea pentru fie­ce lucru, își părăsi re­tragerea de la Varzin și străbătu fată Germania spre a merge se strîngă mâna vechiului ser amică, d. de Beust. Nu se face atâta scomptă —­­jice La Presse — nu se agață astă­felă spiritele, nu se dă asemenea spectacole Europei pentru uă simplă demonstrațiune platonică, cumă fu ’ntâlnirea din 1867. Etă ânse ce ne spuine Messager de Paris în acesta privință : „După scriî cari ne pară sigure, ca­Gambetta a fostă ascultată la 9 Sep­tembre de comisiunea d’anchetă, însărci­nată a examina actele guvernului de la 4 Septembre. Acea­și comisiune a ascultată pe d. generare Crivisier, vecină oficială d’ar­­tileriă, demisionată în 1866, și care a fostă numită ge­nerare în luna lui Noem­­bre. De generare Crivisier a luminată faptele resbelului cari pân’acumă remă­­seseră forte obscure. Amicii generarelui Trochu, <Jice <sia­­r­ulă t’Univers, asigură că dânsulă este gata d’a cere retragerea sea ș’a ’și da dimisiunea din deputăția. Se va duce la Belle-Isle. Noi n’amă dori alcă — trice La Gironde— de câtă s’ant­imă că a­­cestă decisiune s’a amânată pentr’ună timpă mai îndelungată. Comisiunea de revisions a gradelor­ armatei francese se ocupă actualminte cu oficialii generăli.— ț­iariulă Le Solrn- 8icuiă că generarele Billot, numită gene­rare de divisiune de Gambetta, a fost­ menținută în acestă grabă. După uă corespondi­nță din Viena, d. de Beust va fi în curândă înlocuită, ca mare cancelară ală Imperiului, prin co­rnițele Andrassy, care s’a arătată, se­­ zice, multă mai puțină simpatică Prusianiloră, dară mai multă favorabile dorințelor­ le­gitime ale naționalitățiloră. Acastă sorie­­trebuie primită supt beneficia de inven­­tariu. Cu to­t acestea, ea încetază de a fi falsă în fa­ ia rezultatului destulă de ne­­așteptată ală alegerilor­ din Austria. Se scie că­­ fiam­ele centraliste au cântată în­dată victoria, în urma succeselor­ câști­­gate de candidații sor­ în Viena,și a câte­va alte locuri. Astă­f­i, lucrurile au luată altă fadiă, și alegerile din urmă produ­­cendă in opiniunea publică disposițiuni cu totul­ diferite. Presa ’ntrâga constată că ministerial­ va ava în noulă parla­mentă uă majoritate anti-centralistă peste două treimi. Mai pretutindeni corifeii par­titei centraliste germane s’aă vădută res­pinși. D. de Beust, care a arătată uă simpatiă p’atâtă de neașteptată, pe câtă și de neaudită pentru politica cotropitore a d­lui de Bismark, pare a fi amenințată de simță mântul­ opinii publice, care nu se arată încă dispusă a-șî uita de Sadowa.

Next