Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)
1871-09-12
ANULU AL CINOI-SPRE PECELE Adminiatrațiunea tip Pasaginln Borantin. No. 1.—Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. VOESCE ȘI VEI PUTIE ABONAMENTE IN CAPITALE: unu ană 48 lei; șone lun! 24 l«! ? trei luni 12 lei; 1 lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu ana. 68 lei; ?ese luni 29 lei; trei luni 16 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începți la 1 și 16 ale lunei Unü exemplara 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) * 1 A. NUNȚII TREI Anunțilorî, pagina IV, linia SO litere — 40 bani Inerți sunt și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vorü RAFULATE,—articiale republicate se voru arde. Facemu cunoscutu tuturord domniloră membrii abonați la Sala de lectură că ea se va deschide Mercur la 15 ale corintei la 8 ore sera. Localul se află pe calea Mogoșei, biserica Crețulescu, No. 11. Pentru astă una singură dată d-nn membrii sunt rugați a presinta la intrare biletele de abonamente. Membrii comitatului provisoriu: Constantinii, Ciocârlanii, George Petrescu, Pană Buescu. SERVITIU TELEGRAFICII AlIA ROMASII in. Versailles, 22 Septembre. Consiliul de resbely a condamnată pe Rochefort la deportarea într’uă fortăreță. Florenza, 22 Septembre. Insărcinatul de afaceri ală Franciei, d. Villestreux, a murită. Munich, 22 Septembre. Programa congresului catolică care s’a ’ntrunită astă dî primi reforma bisericei și unirea sea cu celelalte culte creștine, anume cu cele din Enghiteza și America. Bucuresci. Răpciune. Pentru ce nu intrămă în polemică, în luptă cu unele din Jiariele cari ne atacă, — este întrebarea ce ni se face adesea. Cutare (Jiariă v’a făcută astă de cutare imputare, cutare aculare, — pentru ce nu respundeți ? — Pentru ce se respundemă, pentru ce se ne facemă astăferă complicii unei nesocotite desbinări între neste elemente, cari fiind și cu totulă o nogene în fondă, se află, vrândă nevrândă, — luptândă totă-dauna împreună, în tote interesele naționale și economice ale țărei? A privi pe unele din fiamele care ne atacă, ca organe ale unor adversari politici, cu cari este că datoriă d’a se lupta, ne este peste putință. Noi nu putem considera ca organă ale unor adversari politici ale căroră principie și aspirațiunî după noi avntă opuse tutoră intereselor și aspirațiunilor naționali, de câtă ună singură (Jiarră în România: Pressa , Ecoulu Munților), abia merită uă slabă mențiune. Tóte celelalte fiarie cari aă uă ’nsemnătate precare, saă prin penele cari le dirigă, saă prin nuanțele politice ce represintă, nu le putemă privi decâtă în parte, ca organe ale unoră persone cari ne atacă din antipatii și patime personali și prin urmare nemeritândă respinsă, căci n’avemă a ne preocupa d’asemeni simțiminte, și’n parte ca organe ale unor opiniuni, cari nu diferă de ale nóstre, decâtă prin aceia că ale loră s aă lăsată în câtă-va învenina de patimele personali ale celoră d’ântâiă, a răspunde dară ș’acestei părți, ară fi din parte-nouă copilăria culpabile: acea-a d’a nesocoti fondală, pentru formă, în cee a ce ne privesce. Probă că nu trebuie se combate că și se privimă ca adversară politică de câtă pe diariulă Pressa și celă multă pe Ecoulu Munțiloru, este că’n timpii din urmă chiar d, în cestiunile de demnitate naționale, de simpatii naționale, de manifestări politice, în cestiunea Strousberg și’n tóte cestiunile economice, ne amă pusă pe același tărâmă, amă luptată la desăvârșită unire cu tóte diariele, ale căroră atacuri nu le putemă considera decâtă ca provenindă din rătăcirile unoră patime personali, erămu dintr’uă diferințe fundamentale de principie. E că pentru ce nu respundemă la nici unula din atacurile ce ne facă aceste diame, pe cândă nu ’ncetămu ună singură momentă lupta contra organelor, adversariloră noștrii politici, considerându’i ca inamici ai intereselor ș’ai aspirațiunilor românesci. Se ni se permită a crede că urmând u uă asemene linie de purtare, noi suntemă pe calea cea bună, folositóre din tote puntele de vedere mareloru interese ale națiunii române. Credemu că astăzî, cândă spiritulă generale ală epocei, coresa de nefericirile Franciei și de recunoscerea eroriloru sale, a luată uă direcțiune în prima linie naționale ș’apoi sociale; că astă-ji cândă acestă spiritu, singurulă garantă ală esistinței națiuniloră celoră mici mai cu sumă, ș’a întinsă domnia bine-făcătore ș’asupra tutoră adevărațiloră Români; că astă-ijt cândă pericolulă contra căruia trebuie se lupte ori ce Română este mai cu samă uă influință străină, inamică a gintei nóstre, a intereseloră nóstre celoră mai vitali, uă influință care ne lovesce necontenită, și ’n cestiunile politice și ’n cestiunile economice, că astă dî cândă în întru n’avemă, nu trebuie se avemă a lupta de câtă numai contra celoră ce se facă aginții acelora străini, ce servesce, tóte scopurile loră infame; credemă, <Jhemă, că astă-<Ji a ne lua la luptă între noî, ceștia cari n’avemă de câtă uă singură ș’aceașî opiniune în ceea ce privesce pericolulă ce ne amenință, este mai multă decâtă uă erore, este uă crimă egale cu nepăsarea sau cu neacțiunea în facia pericolelor. E că, ânc’uă dată, pentru ce nu respundemă la atacurile unoră diarie. Și suntemă, fericiți d’a constata că corespundemă pe deplină in acasta cu ideiele (diamelor) celoră mai influente de peste Milcovă: Uniunea liberale da la Iași, și Semenatorulu de la Bârlad. Vomă repeți dură cu acestă din urmă: „Da, este adevărată, cea ce ne spune confrații noștril de la Uniunea liberale, că trebuie se uitămii ori ce interese particulare de grupuri și de partite politice, — orî-ce idei personali, presa trebuie aCUMÜ se nu aibă de citit că tabără suă « armată unică.“ „Amă combătută și vomă combate pe tărâmul ideilorü, funesta scală autoritarâ, scóla masonică, cosmopolită, Stroisbergiană, scala debreo-teutonă, și ’n fine tóte scólele străine care s’a deschisă pe fecundula pămentă ală Daciei romane, cu scopă d’a distruge totulă, d’a reduce sermana Românie la tristele rjile ale despotismului feudale, de cari abia mai scăpase și se emanicipase puțină, prin ajutorul provedințiale și ală spiritului naționale deșceptată la anii re’nvierii Româniloră 1848 și 1859.“ Acumă, dera mai multă de câtă ori cândă, toți Românii de bună fimță și cu durere de țară, trebuie se recunoscă paraiisia ce ar aduce luptei comune ne’nțelegerî nesocotite între noi, și câtă dreptate avemă d’a nu ne emoționa de locă de nesce atacuri puțină mature, care nu oprescă de locă pe cel cari ni le facă, d’a se ’ntâlni cu noî în tóte cestiunile naționale, fiă politice, fiă economice. cumă câte-va zile) între nesce Evrei și nesce Greci, cari pretindeau că li s’a răpită uă copilă de către uă Evreii. Ei bine, acelă faptă ne’nsemnată, de care poliția a profitată pentru a ’ntemnița ș’a ține âncă în pușcărie pe mai mulți cetățani Români, pe cândă autorii conflictului, ca supuși străini seă ca complici ai poliției suntă lăsați nesupărați, acelă faptă care produseră atâtă de ne’nsemnată mișcare, e că în ce modă îlă găsimă raportată într’uă de poștă telegrafică din Bucurescî către cuaride străine: „Bucurescî, Mercuri, 7 Septembre. „Marți se răspândise scomptulă că J'danii luaseră uă copilă creștină, cu intențiune d’a-i oferi sângele ca sacrificiu. „Guvernulă luă îndată măsuri și probă ’n publică falsitatea acestei schidorii poporațiunea de roșii [populare] așîțată de unele individe, cn scop ft <va fura și jăfui, atacă pe Evrei in prada. „Guvernulă trimise imediată la facia locului ună tare pichetă de gendarmi, cari opriră pe turburători. „Că mare agitare domnia Marți séra și iezideră grația măsurilor eficace ce se luară, ordinea s’a restabilită pe deplină.“ Nu s’ar pare are, după acésta depeștă, că orașiulu Bucurescî a fostă în timpă de două zile, prada unei teribile turburărî și că numai grația mesujeloru eficace luate de putere ordinea s’a restabilită ? Nu se zice are în termeni proprii că uă parte din „poporațiunea română cu scopă de a fara și jlfn’ a atacată pe Evrei în piatrăP ... Ș’acestea nu sântă óre infame calomnii, pentru a ne presinta lumii, cuină <Jfon Prusianui, ca barbari și hoți, cândă toți scimă că nimică nu s’a furată, nu s’a jăfuită, că nici mă atacă serioă contra Evreilor, n’a fostă, că nici uă mare agitare n’a domnită? Tóte aceste nu suntă ore mari, și infame minciuni ale inamiciloră noștrii, pe care le transmite cu bunăvoința direcțiunea telegrafelor din Bucurescî ? Și cândă acastă direcțiune ș’a însușită chiară prin lege dreptulu d’a nu espedui depeșie ce suntă vătămătore țârei, nu dă pre toți dreptulu a se <zice c’acastă depeșiă a fost respeduită cu voia guvernului, de către dânsulă chiară ? Este evidinte îngrijirea ce se pune în acestă infamă depeștă d’a arăta că guvernulu prin „raestire eficacie a restabiliza ordinea“, că grație lui se „opriră turburătorii.“ Nu este deră aci evidinte îndouitulu scapă d’a presinta pe d’uă parte pe Români ca barbari și imorali, capabili d a ataca pe Evrei pentru a’i fura și jăfui,eră pe de alta pentru a se recomanda guvernulă bunei voințe și protecțiune a Evreilorü ? A ’și atage simpatia și iubirea Prusiei calomniindu ș’aretândă pe Românii ca barbari și furi, a’și atrage protecțiunea Evreilorü, arătându-le că eră singură ii protege contra răpitoriioră și sângeroșiioră Români e că frumasa ambițiune de care se conduce guvernulă actuale, e că puterea pe care speră a se ’ntemeia pentru a se menține la cârma țâiei. Ș’apoi se nu se dică că incidintele de maldilele trecute n’a fostă inventată întradinsă pentru a servi asemeni sopuri ,jocoritore pentru corpulă profesorale. Ei bine, ne amă încetatu. Voința și amenințările unui ministru ce înjură pe învățători surugiesce chiară în camera ministeriale, am avută mai multă efectă asupra unor a dintre profesorii Universității, decâtă demnitatea d’a menține uă decisiune luată, dreptă și ’n cunoscință deplină de causă luată. O mărturimă cu durere, neamă încetată, și singura nostră mângâiare este c’acei profesori suntă străini, d. Francudi și d. Marsillac. Nu vomă califica purtarea acestoră d-nn profesori, nici vomă cerceta prin ce mijjloce s-a putută supune d. Tețl unei asemeni umiliri. II dămă judecății tutoră omeniloră ce se respectă: Câtă despre d. Nestor, directorele liceului Mateiă Basarabă, d-sea este Română și simți mă pre mare rușine d’a vorbi despre purtarea d-sele. D. Orăscu a avută ce dă puțină meritulă consecinței, n’avemă nimică de disc în contra’I, căci este Boitită că d-sea a condusă de la ’nceputu lovirile ce se daă de către ministerială actuale corpului didactică. ---—‘ »■—MB—. DUMINECA, 12 SEPTEMBRE 1871. Î.UX21WEZATE ȘI VE! FI IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului II DISTRICTE, la corespondințiî se î și ou pa Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiu ie LA PRES8 Pentru abonamente : la d. Darrai-Hallegrinn, de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri, la dnij^MS,1 JtSlicoud, 7 Ru Rochechour#^Q jVT A Jc^y^EyeAs. "V \ Pentru abonamente/ad. b%j&. Popsid, F»Î» markt, fie?=■ ’o\ Pentru anunțiuri:[ KP d nij țfanofen. t«ln si» Njuertarkt la binetulă rusă, far’a fi preparată nici uă alianță formale cu guvernul nostru francesc, celă puțină a trebuită se -i arate că simpatie mai multă sau mai puțină pronunțată. Generalele Le F10, ale cărui antecedinte politice nu suntă cu tote astea prosimpatice Rusiei, tu primită cu forte mare curtenie la Saint-Petersbourg. întrevederea de la Salzburg e privită cu ochire de cancelaria rusască, a căreia ură e ’ndreptată mai numai înspre Austria.“ Le Journal de Lyon afirmă, contra diamelor Germane cari declară că nu există nici uă emigrațiune alsaciană, că pe fiecare Ji sosesce la Lyon mă mare numără de Alsacian! de fată vârsta, cari vină a se stabili în Francia, cu firma intențiune d’a nu se mai reintorce la vechile loră cămine pe câtă timpă Prusianii voră fi stăpânii loră. Se adăugă mu — dice La Gironde— că nu numai Lyonul este orașulă unde refugă nenorociții compatrioți ai țerilorăenesate. Se pate cine va mândri că e Prusiană, dară nu se arată nimeni pen’acumă devorată de arderea d’a deveni Prusiană ori de câte ori este cu putință se facă altu íelü. Nu este di în care se n’avemă nevoie imperiosă de unire și de acțiune comună pentru a ’alătura efectele nefaste ale uneltirilor, inamicilor, noștril și ale aginților și și compliciloru loră de la putere. Totă lumea cunosce în Bucuresci incidintele ne’nsemanată ce se produse, surită amărîciunea unei durerose desilusiuni ne-a fostă reservată în privința unor a dintre profesorii Universității din Bucuresci. Ieri afirmamă că este peste putință ca acești profesori, constituiți pentru a doua oră în juriu examinatorö, se potă reveni asupra decisiunii lor, se potă închina demnitatea catedrelor universitare naintea unei voințe arbitrare și bat ÎNȚELEGERILE de la Fremdmblatt din Viena, care trece drept unul fiamă ce primesce confidințe de la d. de Beust, claseză astăfelă cestiunile tratate ’n conferințele de la Salzburg: 1. Posițiunea celoră două impede unul către celă altul«. S’a constatată că armonia cea mai perfectă domnesc e ’litre densele. 2. Atitudinea ce trebuie se se ie ’n privința Internaționalei. S’a decisă a se lua lămuriri despre importanța, întinderea și sensulă mișcării ei, și d’a lucra ’n consecință. 3. „Cestiunea română. Va ramâne uă „afacere curată financiară și se va evita „d’a-I da ună cararteră politică.“ 4. Raporturile cu Rusia. S’a decisa a trăi cu deusa ’n termenii unei înțelegeri amicale. „Alianța n’a fostă făcută de mai nainte și ’n modă generale,Ilie Fremdenblatt : ea se va face după ocasiune. Cea-a ce avemă e uă alianță de la uă mprejurare pené la alta.“ Cea a ce sa făcută la Gastein și la Salzburg, ori cu ce nume s’ar numi, înțelegere sau alianță, a avută de bună semă dreptă resultată restrîngerea legâturilor d’amicițiă ’ntre Germania și Austria și precisarea punteloră asupra cărora cele done puteri vom trebui se fiă totu de una de acordă o’ună scapă de apărare reciprocă. Prispa a trebuită se se lege a protege Austria ’n contra atacurilor Rusiei, și Austria va apăra pe Prusia ’n contra atacuriloră Francii!. Fără multă logică năvoită unii se stabilesc uă asemănare ’ntre convorbirea de la Salzburg în 1867 și cea din 1871. In cea d’ântâiă cel douî împărați se aflau singuri unulă în fadă cu altulă, și apoi erau pra aprope de data nefastă de la Sadova, pentru ca Austria se se gândesc a mai face ceva seriosă cu Francia, întâlnirea din 1871 fu, din contra, împresurată două solemnitate escepționale. Cei douî împărați îșî făcuseră câte un cortegiu de omeni de stată și aduseră lu dânșii pe cei mai importanți consiliari ai loră. D. de Bismark, care nu se pre trece cu firea pentru fiece lucru, își părăsi retragerea de la Varzin și străbătu fată Germania spre a merge se strîngă mâna vechiului ser amică, d. de Beust. Nu se face atâta scomptă —jice La Presse — nu se agață astăfelă spiritele, nu se dă asemenea spectacole Europei pentru uă simplă demonstrațiune platonică, cumă fu ’ntâlnirea din 1867. Etă ânse ce ne spuine Messager de Paris în acesta privință : „După scriî cari ne pară sigure, caGambetta a fostă ascultată la 9 Septembre de comisiunea d’anchetă, însărcinată a examina actele guvernului de la 4 Septembre. Aceași comisiune a ascultată pe d. generare Crivisier, vecină oficială d’artileriă, demisionată în 1866, și care a fostă numită generare în luna lui Noembre. De generare Crivisier a luminată faptele resbelului cari pân’acumă remăseseră forte obscure. Amicii generarelui Trochu, <Jice <siarulă t’Univers, asigură că dânsulă este gata d’a cere retragerea sea ș’a ’și da dimisiunea din deputăția. Se va duce la Belle-Isle. Noi n’amă dori alcă — trice La Gironde— de câtă s’antimă că acestă decisiune s’a amânată pentr’ună timpă mai îndelungată. Comisiunea de revisions a gradelor armatei francese se ocupă actualminte cu oficialii generăli.— țiariulă Le Solrn- 8icuiă că generarele Billot, numită generare de divisiune de Gambetta, a fost menținută în acestă grabă. După uă corespondință din Viena, d. de Beust va fi în curândă înlocuită, ca mare cancelară ală Imperiului, prin cornițele Andrassy, care s’a arătată, se zice, multă mai puțină simpatică Prusianiloră, dară mai multă favorabile dorințelor legitime ale naționalitățiloră. Acastă sorietrebuie primită supt beneficia de inventariu. Cu tot acestea, ea încetază de a fi falsă în fa ia rezultatului destulă de neașteptată ală alegerilor din Austria. Se scie că fiamele centraliste au cântată îndată victoria, în urma succeselor câștigate de candidații sor în Viena,și a câteva alte locuri. Astăfi, lucrurile au luată altă fadiă, și alegerile din urmă producendă in opiniunea publică disposițiuni cu totul diferite. Presa ’ntrâga constată că ministerial va ava în noulă parlamentă uă majoritate anti-centralistă peste două treimi. Mai pretutindeni corifeii partitei centraliste germane s’aă vădută respinși. D. de Beust, care a arătată uă simpatiă p’atâtă de neașteptată, pe câtă și de neaudită pentru politica cotropitore a dlui de Bismark, pare a fi amenințată de simță mântul opinii publice, care nu se arată încă dispusă a-șî uita de Sadowa.