Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)

1871-09-17

ANCfLP AL OINOI-3PRE-PEOELB VCESCE ȘI VEI PÉTÉ ABONAMENTE iS CAPITALE: unü anü 48 lel; eéee luni 24 lel; trei luni 12 lei; 1 lună 6 lei. IN DISTRICTE : unu anu, 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începe la 1 și 16 ale lunei Una exemplara 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimestru franc! 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg.18 franc.ț „ anunțire! Awncțiuni, pagina IV, linia 30 litere - 40 bani r-îM-țisuai reclame, pag. fli, linia 2 lei - Seri«rile iscori-ce ti&miteri NEPRANDATE »orti - ft ta'USATIT.— ArMilaia republicate pe vorü arde, depeși telegrafice. (Servițiul privata ale Monitorului). Paris, 25 Septembre. — Un epistolă din Versailles desminte categorică scomptală că comisiunea permanente a fostă convocată astăzi; continuă nuvela plăței a unei jumătăți de miliardă cu bonuri de tesaură îndesate de cele d ântâiă case de bănci din Europa și plătbiie la Londra, în Aprilie și Masă. La Lyon, Saint-Étienne și Nimes desarmarea garde! naționale continuă. Contribuțiunile indirecte și de diferite importuri în comune dau resultate egale și câte uă dată superidce la cele din anii preceding. Bucuresci, Răpciune. In edițiuma de dimineță anunciarămă ieri sentința tribunalulor care condamnă pe presupușii autori ai manifestării de la 10 Martie la uă lună de închisoire și pa presupusu să complice la șase luni. Se mai revenimă ore asupra acestei rușini, suptă care doui magistrați, nedemni de acestă titlu, încovoiară demnitatea română, cu disprețuia celoră mai elementarie noțiuni de drepții și de respectulă de sine’șî ? Se mai spunemüare că se putură găsi doui magistrați atâtă de servile plecați suptă ordinile unui ministru, numită după ordinile consulelor prusiană, încâtă se aibă cutezarea a veni In facia publicului se rostescă uă sentință care este cea mai grozavă batjocură, pentru demnitatea și justiția țarei ? Și cumă rostiră? După ce mai ântâiă îndemnară pe numerosală publică, care accepta, plina de ’ncredere în dreptatea causei și demnitatea magistraților, citirea sentinței,—-se fiă liniștită, se nu dea nici una semnă de aprobare seă desaprobare,... atâtă erau de convinși că sentința poruncită, ce credeaă, nu putea de cită se revolte ori ce inimă, ori ce simțământă românescă. Ar trebui tăcute asemeni decăderi rușinose, ar trebui se cruțămă celă puțină Româniloră, cari n’au asistată la ședință, rușinea unei asemenea sentințe; énse tăcerea ar încuragia pe cei ce aruncă suptă piciorele consuleloi prusacă simțimintele cele mai legitime și mai sânte ale Românului, trebuie ca ună strigată de indignare, isbucnindă din totă suflarea românescă, se alîereze cu sigiliulă servilismului și ală rușinii pe cel ce ne degradă astăfelă și justiția și demnitatea în ochii străinilor. Ună floră de indignare, ună suspină năbușită de rușine pentru uă asemene sentință, călesce sufletulă, îl întăresce energia și voința d’a ’nveseli într’uă 4* f^cia mărâță a României, întunecată d’uă asemene decădere. Vomă areta déru fasta, pe câtă vomă puté și pe câtă este dată cuvântului omenescă d’a esprime asemenea fapte. Încă de la prima 4' a desbateriloră, de Sâmbătă, se găsiră unii cetățiani cari, după respingerea cestiunei constituționale, pusă în modă prealabile, se aibă stoica abnegare d’a prevede resultatul definitivă ale desbateriloră. Noi, o mărturimă, n’avarămă curagiulu d’a crede într’uă asemene rușine. Ancă de Sâmbătă d. Papiu Ilariană, care probă cu elocința unei convingeri intime ș a posederii depline a solinței că procesulă este curată politică și prin urmare numai de competința juriului, âncă de Sâmbătă vegendü cu cie are-a face, spuse destulă de lămurită, îase supt formele cele mai parlamentarie, cugetarea sea, I pe care publiculă o traduse în scurtă prin „nu sciți carte, n’aveți demnitate,“ și *n urma respingerii acestei cistiuni prealabile, se decise a nu mai pleda de prisasă în fondă, naintea unui tribunale care respunde la adevĕru, la lege, la dreptate, la demnitate, numai cu porunca arbitrare și degrădătore a unui stăpână. Cei cari tată nutrită frumosă și românescă speranță că nu ună tribunale românescă póte ajunge la uă asemenea umilire, ’șî chiăduiră âncă dove 4tie tesaurele fora de elocință și de simțiminte. Și bine aă făcută, căci simțimintele foră, probele ce au adusă ei în apărarea causei, voră zice ca srvilismulu celoră doui judecători se fiă și mai vedită. Nu s’a uitata că tribunalele a decisă că are în facă’i unu simplu deliciu comună : cari erau deci elementele pe cari se putea elă întemeia pentru a condamna pe prevenții? Neapărată numai denundările asupa anume* cutărul acasatu, numai convingerea ce va fi dobândită din depunerea marturilor, că este în adeverat culpabile cutare și cutare. Ei bine, se se scie de țera întregă ce n’a fostă uă singură denundare de asemene natură, ună singură marture nu s’a presintatu, n’a fostă chiămată pentru a depune în acusarea vreunuia dintre bănuiți, în nici unu modă nu s’aprobată că ’n adeverit cel trași la banca acusaților, suntu cultabili de delictulti imputată. Și cu tote aceste tribunalele i-a condamnată. Mai multă decâtă atâtă , au venită mai mulți ani cari au declarată că el aă facum manifestarea, punându-se la disposițiuneaustiției, și tribunalele respingere declararea acestora, din partea cărora a avea celă ■rachiu propriale mărturire, și condamnă pe cei carii n’aă putută fi convinși nici într’ună felă de culpibilitate. E că ce sentință a dată d. judecătoră Georgescu, secretarulă d-lui Costa-Foru ș’acumă alți d-lul V. Boierescu la rectorată și scriitoră particulară acasă la d. Costa-Foru, împreună cu d Horezenu, care ș’arată consciința în schimbul păstrării postului seu, dacă este adevărată că nerușinarea ministeriale ar fi mersă până la destituirea unor magistrați care ară fi solută respecta egea, demnitatea loră proprie ș’a Românilor. Contra d-lui Simeon Mihălescu s’aă înfățișată câți va martori, dară ce erau el? Trei aginți activi ai poliției, singurii remașî în poliție la destituirea în blocă cii care reveni la prefectură d. Hiotu și ună liberii cugetătorii, străină care, în calitatea sea de liberă cugetătoră, nici că voi se dupună jurământulă legiuită, declarândă numai că i sa părură că agenții poliției protegină pe cei ce făceau manibsarea. Și ce depuseră acești martori ? N Nici unulă și nimică directă contra d-lui Simeon Mihălescu. Depunerea cea mai gravă este că una comisară ar fi cleh către unulă du cel cari acumă depuneau ca marturî, ca se nu se emoționeze de manifestare „căci arereă ar fi se se facă ună frate d’anu lui 11 Fevruarie ?“ Se mai spuse că d. Mihălescu este amică cu d. Ciocârlană, c’a vorbiă cu d. Ciocârlană in sera manifestării. Trebuie pedepsită d. Mihălescu d’acestă amicie. Însă comisarulu denundată n’a fostă nici urmărit, nici celă puțină interogată. D. Ciocârlan, chiămată naintea parchetului după 10 Martie, a primită uă ordonanță de neurmărire. Cu tóte aceste tribunalele condamnă pe d. Simeon Mihălescu la șese luni de ’nchisore, cândă stă faciă însuși procesulă verbale alu parchetului, care constată că d-sea ș’a făcută în totulü detona, cândă ete adusă de mulțămire iale parchetului către d. Mihălescu, cândă i J. Pantaziali, frate alu primului ministru de aturi declară ca apiratere că i d. Mihălescu , literatu, n’a făcută nimica, nici uă iscare, nici una gestă, de câtă după linile și instrucțiunile ministrului sec. Și se nu ridic nu ne insulte străinii ? Se nu ne trize de lași, venali și lipsiți de oriceirtate civică,“ cândă se potă găsi de Români capabili de atâta degradare? . . E că opera d-tele, somnule Costafori Cureade, curénde să in forme după melulu inventații de d. Zisu, înalță grade decă se póte, în locul de maiori și coîelî, ca impiegații d-lui Zisu, fă general și dă îndată bastonulă de mare și alii d l*a Georgescu și Horezanu: suntu în nevără demni de înalta d-tele solicitudine Se dicea a sei, — după ascultarea sentinței într’uă urerosăderii demnă și tăcută indignare , „voră fi grațiați.“ Și vocea band;știră ș’a aginților, polițienesci, grămădii în jurulu tribunalelur ca in jurul unei sale de alegeri, repeția: „voră fi grațiați. Guvernulu va face totu ce’i va sta ’n puință ca se’î condamne și Curtea ș’apoi Măria Sea îi va grația." Și pentru ce în adevără se nu facă Măria Sea da-a cea ficută deja d. Tell? Acesta din urmă a promisă că va numi la ocu pe foștii profesori din Botoșani, numai unii din profesorii Universității se revină asupra decisiunii lor», se și calce un nirti Arp nn**, și se se facă complici cu d-sea în arbitrariulfl și violența cu care tratază corpula didactică. Ceea ce a promisă a și făcută în schimbul demnității și consciinței a două dintre profesorii Universității. Pentru cedera guvernală se nu spere că și curțile vor face pentru Măria Sea, cea a ce doui profesori făcură pentru d. Tdl? Este dreptu dre se nu se dea și Măriei Selectiu puțină satisfacerea ce se dete d-lui Tell ? Auziți bine domni judecători de curți, juni vnUgriî și ’nvățațî, cari v’ați atrasă pân’acuma respectule tutulorü, cumă erau respectați până mai dăunădi, și toți profesorii Universității, audiți, se „va face grație”; condamnați, ce vă pasă, sentința vostră nu va duce în temniță pe condamnați, totă același efectă va ave ca și când ați achitată. Măria mea va grația! Nu suntemă ore „lipsiți de orice virtuți civice“ cumădică prusacii prădându-ne câtă poză, și epistolele către Auerbach? Pentru ce heră se nu spere că mâne voră ajunge a ne pute striga: „Scuturați, scuturați păpușa, sunați clopoțeii hainelor nostre de bufoni, faptele vóstre, ca ale unoră bufoni, nu potă ace nici valore nici consecință, grația și disgrația simtă în ilustrele vóstre mâni; închideți cartea legloră vóstre române; puneți în capulă păpușei vóstre de bufoni consciința și demnitatea vostră; condamnați cândă vă chemă, și dați-ne plăceri și satisfaceri demne de ilustra vostră origine, dați-ne ocaziunea d’a acorda— grație. Vă vomă face apoi haine frumóse, cu aură, ci roșiă și cu albastru; vă vomă da chpiurî cu galene și cu trese; vă vomă di grade, flăcaruia după cumă ne va face se rîdemă și se petrecemă; aideți butoiî... scuturați, scuturați păpușa vostră, uă oră de veseliă începe...... Teiibeli speranță, care aduce beția și vârtejulă despotismului. De mii de ori culpabili cel carii daă puterii temele d’a >ve asmeni criminali și ultragiatore ,speranți căci mai purcodu sec mai târgiiu vine ora nesceptarn, a nestisiunii, ș’atunci nu rămâne în urmă de câtă discredită și rușine pentru celă amăgită, ș’adesea nimicirea. Monitorului de ieri ne dă următorulă comunicată : „Aserțiunea din diabulu Românulu că Elefteriu Zărăfescu, fostulă substitutu la„ tribunalul” de Argeșu, prevenită pentru bătăile comise asupra conductorului Josefă Ionescu, este neeșaptă, căci, după informațiunile date ministeriuluî de de procurore generale alfi curții apelative din Bucuresci, prin raportulă No. 7,364, rumitulă Zărăfescu se află deținută în penitenciarulă Văcăresciâncă de la 25 Augusta espirata, cu mandatură d-lui prim-președinte ală jisei curți apelative, No. 4,96b, esecutată de parchetă.“ Totă lumea scie că Zărăfescu s’a făcută scăpată suntă acumă vr’uă trei sau patru luni; totă lumea Scie asemene că cu tóte provocările făcute, guvernulă n’a voită se spună nimică despre acesta bunăvoitóre scăpare. Acumă case guvernulă țrice că aserțiunile Românului sunt neelade, fiindă că Zărărescu este deținută încă de la 25 Augustă, adică de vre 19 zile, pe cândă mandatură de anstare este dată de mai multe luni și se scie de toți că Zărărescu a fugită de la ușia temniței Văcărescu ș’a stată ascunsă și nesupărată pâné cândă i-a venitö gustă se se dea singurii prinșii. Lăsâmu ca oricine juUore rata adeverit și lealitate conține ună asemene comunicată. In 14 Septembre s’aă redeschisă dietele tuturoră provincielor austriace, de uădata cu dieta ungariei. Nemții părăsescă dietele supt cuvântă că compunerea lor, după legea octroată, nu e legale, întocmai cumă făcuseră Maghiarii în 1836 cu dieta Ardeiului. In mai tote decembriștii dualiști declară că nu recunoscă dieta legale, fiindăcă nici camera comerciale nu e represintată; și cu tóte, că locuțiitorul declară că regimele ține ca legale și compunerea și condusele dietei, el intrară în pasivitate, dorii nu pentru a dormi, ci pentru a lupta și suptermina proba federalistă. In Galiția se deschise cu mare însuflețire dieta și se propuse alegerea la senaturi imperiale și propunere de a se accepta adresa dietei bohéme, eră rescriptară imperătescă și proiectulă pentru noule ordine de alegere și legea de naționalități se primiră cu însuflețită jubilare și se și puseră la ordinea zilei pe ședința viitóre. In Bohemia, cândă se citiră in inscriptură regelui cele privitóre la recunoscerea dreptului regatului și confirmarea lui prin jurămentul încoronării, se porni ună viscolosă aplausă și se puse legea de naționalitate și de alegere la ordinea zilei pe următorea ședință. In scurtă se va deschide și dieta Croației cu înflăcărare naționale, și pretensiuni de a se modifica uneltirile unionitătiloru maghiaro nî. VINERI 17 SEPTEMBRE 1871. kjbukibzâtb și vsn A KONAREA IK BUCURESCI, la Administrațiunea Jiariului IN DISTRICTE, la corespondinții ceî și cu p. ș Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune la A PARIS Pentru abonamente : la d. parrais-Hallegrain, de l’ancienn" " Pentru anunțiurl: la^nțțlO«/ “Uieoud, ? Ru RocheoT^-WT ' E Pentru abonami mari Pentru aauațiui N«i 1ERAȘI ffiîlfflA STR00SBER6. Oitima la Independința belgica I ' de la 16 Septembre curiate: 1 . Guvernul eglesă publică corespondinți , ce s’a schimbată între Foreing Office ș consiliere detentorii oră de bonuri străine , relativă la căile ferate ale României. Rezultă din aceste acte date publicității că unii membrii ai consiliului au avuți , cu lord granville, în luna lui Marte trecută, uă conferință în care s’a agitat cestiunea intervenirii guvernului în intersul detentorilor uj frustrați de guverneletrăine și c’aceași cestiune s’a tratată apoi prin corespondințe. Intr’uă depeștă din 26 Aprile, d. Hammond arăta posițiunea ce-a luată guvernul- englesă în cestiune. „Acțiunea guvernului— oice densula—se va mărgini i acorda mă sprijină neoficiale ș’a adresa câte-va observațiunî, vii unutonii imicale, stateloru cari nu Vi țină angajiamentele. împrumuturile ce contractă ’uversele străine trebuie se siă considerate ,ca nesce operațiuni închiriate intre punerea ce ’mprumută și capitaliștii ce se „învoiescă a intra n riscuri straordinare „cu speranța d’a dobândi câștiguri pe„ porționare. “ Ultima epistolă publicată e de la 6 și 3 semnată de d. Odo Russell, intreasa se vorbesce despre pastilă înfructuosa ce s’a făcută, in interesulu detentorii oră de bonuri, pe lângă guvernul României și spune că înstreinatură d’afaceri alu Maiestății sale Britanice la Berlin a primită ordine de la guvernulă seă d’a emite, în comunicațiunile sele către guvernulă germană, opiniunea că cessiunea „ar tre“bui tratată mai multă dintr’una puntă „de vedere comerciale de câtă dintr’ună „puntă de vedere politică. Ca respunsă la acestă scrisare, consituiă detentorii oră de bonuri străine a adresată guvernului englesă uă comunicațiune care consiliază formarea unei comisiuni sau a unei conferințe de represintanți ai guvernelor interesate, însărcinați a ’mpăca conflictulă. Suedia. Regele Suediei a deschisă la 2 Septembre sesiunea straordinară a Dietei regatului. Singura ocupațiune a acestei sesiuni va fi disensiunea proiectului de lege relativă la organisațiunea armatei, care deja a fostă obiectulă unoră lungi si inructuase desbateri in sînul legislativei. Regele doresoe cu orice preță a vede acesta cestiune importantă pe deplină resolvată, ș’a conjurată Camera d’a nu espune țera se nu aibă armată reorganizatâ, amânându acésta cestiune care se póte face și astăzi. Noule proiecte de organizare diferă într ună modă simțitoră de proiectele anteriore, cari au dată locala numerose critice și reclamațiuni; in forma actuale, pe care ia dat-o guvernulă, póte va fi primite mai lesne de Cameră și de opiniunea publică. Rescula din Albania. Tulburările din Albania n’au încetată încă, cu tote isteniile câștigate de trupele otomane contra insurgiaților. Există temeri că agitațiunea se va ’ntinde peste Montenegreni, Herzegovina și celelalte provincii învecinate. Se zice că refusul Forței d a revoca pe guvernatorele Ismailpașia, de care se plânsese poporațiunea, a fostit causa celei din urmă iebmefiri. Porta cată în fine a lua partea cea mai înțelepta d’a rădica insurgiuților o totă protestală; ea a revocată pe vechiulă guvernatore și le-a ’nlocuită cu Mustafa Assim pașia. Austria. Gasetta de Viena, într'unul din numerile sele, anunță că imperatula a confirmată numirea arhiducelui Carol-Louis ca protectore al d esposițiunii universale din 1873. Portugalia. Uă telegramă din Lisbona, cu data de 14 Septembre, publicată în Independința belgica, vestesce că noulă cabinetă ală Portugaliei s-a compusă în modulă următoră : De Fontes, președinte, ministru de finanțe ; Sampaîo, ministru de interne; Mouiz, ministru de marină; Avelino, ministru al lucrărilor publice; Corvo, ministru de externe; și Barjona, asihietru de justiția.