Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)

1871-10-10

ANUL I AL CINCI-SPRE­ PEOBLE Administrațiu­nea in Pasagrini Română. No. 1.—Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. VCESCE ȘI VEI FUTIE IN CAPITALE : ABONA MENTE nnű anü 48 lel; șiae Inni 24 lel trei luni «2 lel; 1 luni 5 lel. !N DISTRICTE : unu anű. 58 lei; șase luni 29 leli trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unü’exemplary 20 bent. Francia, Italia­ și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) , ANUNȚIt TEl Rau­d­uri, paginaa IV, linia 30 litere — 40 bani inerți snni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori­ ce trimiteri NEFRANCATE vor fi rEFUZATE.— Ard­elel» «publicate se vor­ arde. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiulă privată ală Monitorului). Belgrad, 19 Octombre. — Principele Mi­lan și regentulă Blasnavatz au­ plecată în Crimeea, spre a visita pe imperatorele Ale­­sandru. Madrid, 18 Octombre. — Congresul­ a luată în considerațiune, cu 193 voturi con­tra 27, propunerea de a se da guvernului ună votă de încredere. Paris, 19 Octombre. — Diariulă oficiale <Jice: de la Jl­péne la 15 Octombre, ju­stiția militară a dată 740 ordine de eli­berare și a pronunciată 91 sentințe. To­­talul­ eliberărilor­ efectuate până la 16 Octombre este de 8,910. Se anund­ă că consulul­ francese de la New-York, acuzată de delapidări, a fostă achitată. (A) »Edițiunea de seral București, 291 Brumarele. Monitorele de ieri ne anund­ă că a­vemă din nooă plăcerea d’a primi în miij­­loculă nostru pe creatorele de ministeriu, d. de Radovici. Ei ce în ce modă și în ce calitate vine? Acésta nu ne o spune nici Monitorele nici Pressa de astă­­zi, care consacră că colonă de revistă poli­tică acestei fericite reî ntorceri. Totuși Pressa mărturisesce, cu tote cruțările posibile pentru înalta personă despre care vorbesce, mărturisesce că este „atâtă mai bine, dacă ună dreptă câștigată, și recunoscuta de însu­șî cabine­­tulu din Berlin, prin acreditarea directă deja făcută pe lângă Suveranul­ nostru, a fostă pusa mai presusa de unu forma­lismu esagerată, contrariă spiritului epo­­cei și desvoltării relațiunilor­ dintre State Puțina mai la vale, ea mărturesce ierusi ce­va forte însemnata. Ecă cuvintele sale: „In urma ispitirii făcute de cabinetuia din Berlin celui din Constantinopole, de a interveni cu forța în favorea detentoriloru de obligațiuni germani, a trebuita nea­părată se succedă să­răculă și pate chiară uă suspensiune în relațiunile di­plomatice dintre cabinetul­ nostru și cele din Berlin.„ Nu voimă a mai reaminti Românilor, câtă de necalificabile cutezare a trebuit a se aibă guvernuri actuale, pentru a nega, a desminți oficiale, prin Monitore, acea cerere a cabinetului da la Berlin la Con­­stantinopole d’a „interveni cu forța în fa­vorea detentorilor și de obligațiuni ger­mani.“ Nu voimu a mai împrospăta în memoria tuturoru acele injulte pe cari guvernulă se adresa prin Monitore ce­­loră cari denuncină fapta cabinetului din Berlin, calificându’i de calomniatori și de amăgitori ai opiniunii publice. Acumii se vede cine a spusü adevĕrula și cine a calomniată; acumă, mai cu semă, cândă ânsu­și organulă guvernului este silită a mărturi, contra desmințirii oficiale, că s’a cerută de la Berlin intervenirea cu forța, toți Românii voră sei pe cine trebuie se cred­ă și ce valore suntă datori­se de a­­firmărilo ră seă negărilor­ ministerului ac­tuale. Pressa mai confirmă și cea­ a ce s­a spusă despre voința cabinetului de la Berlin d’a ne face insulta se acrediteze lângă Sultanul, pe agintele din Bucuresci: acestă insultă însă, acesta nesocotire bat­­jocoritare a suveranității nóstre ca Stată, ca națiune, Pressa o numesce: unifor­­maHsmu e sageratu! Acastă fraie trâdu pe deplină în ce modă înțelegă cei de la Pressa și gu­vernul­ lorü simțimintele de demnitate naționale, în ce modă consideră el și câtă de ieftine ar vinde drepturile nóstre cele mai netăgăduite de statu autonomă. Cuvântulu formalismu conține ’n el­ ensașî recunoscerea unoi dreptu óre­ care, și, ’n casula de față, acestuí dreptü este celu pe care guvernulö disii românescu ilü recunosce Prusiei, dreptulu d’a ne a­­runca desprețulii ce-a voitu se ne a­­runce. A­dice » formalismu exageratü “ In Gestiunea de faț­ă, este a­dice : „noi sun­­temu statü semi-suveranü, cumü a­­­sa d. de Bismark, acesta are totu dreptulű d’a acredita lângă Sultană pe agintele Germaniei din Bucuresci, énse, uă ase­mene acreditare fiindu „una formalisma exageratu,“ este mai bine a nu se face.“ Asia derű guvernulu actuale și cei de la Pressa <]ncă, împreună cu d. de Bis­­mark, că suntemu statu semi-suveranü, că ori­care statu deplina suveranü are dreptulu a ne arunca disprețul­ ce­a voită a­ni’să arunca Prusia, care nu ni l’a aruncată, numai vedendu că va ra­mâne cu totulă isolată și prin urmare ridicule și ’n acestă demonstrațiune de ură în contra nostră. Unele ș’același suntă deră simțămintele cabinetului din Berlin și ale celui din Bucu­­resci, în privința respectului ce se datoresce drepturilor­ și demnității națiunii române; și, decă guvernulu din Bucuresci n’a pu­tut­ ave plăcerea d’a primi din mânele d-lui de Radovici —cu sărutările obicinuite ale Fanarioților­­i­beratura de acredi­tare ală Maiestății Sale Sultanului, causa este numai că ambele cabinete au consi­derată acesta ca una „formalismű­esa­­geratü.“ In acestă punte ne-a lămurită pe de­plină organulu guvernului , este énsé al­­tuli mai importante, despre care nu nu­mai că nu ne lămuresce, dérü ne încurcă. E că’lfl . In ce calitate revine d. de Radovici? In calitate de represintante ală confe­­derațiunii Germaniei de Nord, cum­ a fost­ acreditată la prima venire a sea ? Acesta nu se pate, căci Confederațiu­­nea Germaniei de Nord a devenită Im­­perială Germaniei: d. de Radovici nu mai pate fi de­câtă represintante ală a­­cestui imperiu. Unde suntü dorit nouele epistole de a­­creditare ? Pressa nu ne spune nimică; ba ne face chiară cunoscuta ce­va forte gravă și care nu ne era încă solută: „ruperea relațiuniloru diplomatice“ dintre Germa­nia și România. Așia dorit, décá relațiunile au fostă rupte, d. de Radorici a ’ncetată pentru câtă­ va timpă d’a fi represintantele Ger­maniei de Nord, în România, și, chiară cândă s’arű fi re’ntorsu totu în acésta primă calitate, totu­și avea nevoie d’a fi din nuoă acreditată. Unde ’i suntu dérit, mai repetită, no­uele epistole de acreditare pe lângă Dom­­nulă Românilorfi? Berată n’are, epistole d’ areditare ca represintante ală Imperiului Germaniei n’are, ce este dérit d. de Radovici, de nu unu simplu particulară? Ce este acestă nuoă modă d’a trimite ună represintante, de nu ună nucă dis­­preță ce ne aruncă d. de Bismark? Acestă dispreță primescu­ la pe facia sea puterea esecutivă, impută prin violență, națiunea română cnse nu ’10 va primi nici uă dată, și va cere de la ori­ce gu­vernă ală iei se nu intre în nici ună felă de relațiune cu d. de Radovici, pene cândă nu va fi acreditată pe lângă Dom­­nul­ Românilor­, în calitate de represin­tante ală Imperiului Germaniei. Este naturale ca guvernul­ actuale se primesc, cu capulă plecată a intra în re­lați­uni cu d. de Radovici, căci, d-sea fi­­indă stăpânulă și creatorele acestui gu­vernă, care este pentru ordine și disci­plină, nu maî încape ’ndouiala că nu ser­vitorii voră cuteza a cere de la stăpână epistole de acreditare pentru dânșii! Așia dorit, neavândă dreptulă acestă guvernă a cere de la stăpânul ă seă e­­pistole de acreditare, le va considera ca ună „formalismă exagerată“ și va pre­­sinta ambii sei obrazi la palmele de dis­­prețiă ale d-lui de Bismark. Se fiă cuse bine constatată că ori­ce Română, neputândü vede ’n d. de Rado­vici de câtă ună particulară, care are și desavantagială d’a’i fi cunoscută într’ună tristă modă, va cere necontenită a nu i se recunosce uă autoritate disprețuitore, a nu se intra în nici ună felă de rela­­țiune cu dânsulă, pene cândă nu va fi acreditată în noua sea calitate pe lângă Domnul­ Româniloră. Deschidă-i-se așeie unoră ministerie ușurpate prin violență, deschidă-i-se ușele unui paiață în care Românii speraseră a vede mai multă demnitate, pré puțină ne­posa: disprețuia ce intră cu d. de Radovici pe acele ușie, nu privesce de­câtă pe cei cari i-le deschidă. Societatea de asigurare Nord British­ and Mercantile, spre respinsă la epis­tola d-lui Taciă, ne trimite spre publi­care să reclamă în favore’î, înserată în­­ diab­ulă Times. Fiindă că scimă ce va se­­rică uă asemene reclamă în diab­ulă Times, se ne permită societatea a nu ’i o publica, ș’a da ad­ locă unei reclame de altă natură: Tribunalele de sfară judecândă asupra plângerii d-lui Tacit, a condamnată la desdaunare pe onorabila societate Nord British­ and Mercantile. Profitămă de acestă ocasiune, pentru a de­clara înc’ua dată că suntem cu totulă contra ori­cărei societăți străine de asemene natură care, mai cu semă, este sucursala unei societăți stabilite în străinătate. Respin­­gemă a priori și cu totui prețuia ori­ce asemene sucursale, pentru cuvântulu că ele n’aă, nu potü ave de scopă de câtă a scote, suptă forma de beneficiă, câtă se póte de mulți buni din țară ș’a-i trimite la casele principale din străinătate, căroră-a aparținu. Pe câtă timpă dorü ,noi nu avemă a­­semeni societăți, necuimă sucursale în străinătate, cari se compenseze prin banii ce ne vor­ trimite pe cei ce’i scotă din țară sucursalele străine, nu vom­ susține nici unu­fdu de asemeni societăți, între Flessingne și New­ York. Propunerea fu respinsă cu 44 voturi în contra a 22. La 7 octombre papalii au celebrată la biserica Santa-Maria-Maiore a treia ani­versare seculariă a bătăiei de la Lepante. In acesta biserică splendidă, în capela lui Sestu­s, e ’ngropata papa Piu­s, auto­­rele principale ala cruciadei în contra Turcilor, la 1571. Cea d’a doua camera a Olandei s’a o­­cupat­ trei zile cu propunerea presintată de 5 deputați, prin cari cereau să sub­­vențiune anuale de 600,000 florini, în cursă de 10 ani, pentru stabilirea unui servițiă regulată de barele cu vapor. Diarnele engleze sunt­ pline de reflec­­țiuni privitore la urmările probabile ale incendiului de la Chicago, care va fi pote celă mai însemnată din câte se țină minte. Perderile s’au calculată la bursa din Lon­dra că se suie la 2 și jumătate miliarde franci. Mare parte din orașiă fiindă construită din lemne, focuță s’a putută întinde cu ’nlesnire și, în 36 de ore, fu ’n stare se consume bogățiele și tesaurele unuia din cele mai mari orașie ale Uniunii ame­ricane. In doua orașiul­ Chicago dispăru: răpciinea distrugerii sale nu se pote com­para de­câtă cu acea­a a prețuirii per­­deriloră. (L’Indep.­belg.) ITALIA. Faimósa comisiune permanente pentru apărarea statului, instituită la 23 Ianu­­arie, 1862, supt președința principelui Carignan, a fost­ disolvată la 10 Sep­­tembre trecută. Raportul­ ei va fi supusă parlamentului de generalele Ricotti. Omenii speciali vorü ave­a discutii. Comisiunea propune două planuri de fortificațiune: unulă completă ș’altulă re­dusă. Adoptarea celui d’ântâiă ar costa­­ după cumă cititorii Românului aă mai avută ocasiune a vede — ar costa să chiăltuială de 306,500,000 fr. a celui d’al­douilea, uă chiăltuială de 183,312,142 fr., cee­a ce este încă pro greă pentru uă țară a căreia situațiune financiară nu este așia de strălucită. Comisiunea s’a servită, pentru Roma și ținuturile de prin împrejură, de carta elaborată de d. Moltke, atunci a lipsită la delegațiunea Prusiei, de pe lângă sân­­tulă - scaunü și de a statului majore francese. Planulă redusă propune d’a se ’ncinge Roma, la uă distanță de ,mijlocă de 4 k­ilometre, cu 22 forturi despărțite. Ună forță mai considerabile, construită în vâr­fala Muntelui­ Mario, care ar deveni ună alü douilea Mont-Valérien, ar apăra va­lea Tibrului, din susul­ orașiului. Focurile ar­ fi completate de acelea ale unei redute radicale pe înălțimea Antenna, care domină luncele confluinților­ Antennei și Tibrului. Numai în Nord, din causa configura­­țiunii terenului, în formă de amfiteatru, este multă mai dificile d’a se găsi, la distanța necesariă a forturilor­ ordinare, înălțimi ciri se nu flă dominate d’altele la uă distanță d’uă bătaie de lună. E po­­sitivă că din acesta parte au venită tote invasiunile cele mari în Roma, pe uscată. Monetăria, dice Monitorumu francese, a bătută oă medaliă de aură, pe care orașială Paris o va oferi cetății Londrei pentru a’î­mulțămi de grăbirea ce­a pusă spre a veni în ajutorulu re’mputernicirii capitalei Franciei. Acesta medaliă, d’uă mare suprafaț­ă portă p’ua parte, armele orașiului cu fai­masa de visă, fluctuat nec mergitur, — „se sbuciumă de valuri, dérü nu se ’necă“ — pe cea­l­altă, inscripțiunea ur­­mătore: Orașiulu Paris cetății Londrei. Re’mputernicirea Parisului. DUMINECA, 10 OCTOMBRE, 1871* 2.ASEMNEZA-TE ȘI VEI F2 ABONAERA 15 BUCURESCI, 1. Administrațiunea diadalul. IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cu p*. ș Pentru Anunnțiuri a se adresa la administrațiune­­a­ A paris Pentru abonamente: la d. Carrue-Hallegrain, de l’ancienne comedie, 6. Pentru anunțiuri: la d-na­ Orala, el Micoud, 7 B Rocheeh------­Pentru abon. Pentru am La 11 Octombre, iium aniversării ocu­­pațiunii Orleanului de Prusianî, mai multe diarie n’aă apărută. S’asigură că d. Thiers e ’ncântată de resultatul­ alegeriloră consilieror­ generali din Francia și că consideră operațiunea to­tale a scrutinului ca ună votă de ’ncredere care i se acordă. Aproposito totă de d. Thiers, citimă urmatorea relațiune curiosă, înserată ’n Independința belgică: D. Thiers devenindă șefulă guvernului francesc, a fostă numită ca canonică ală ordinei Sant Ioan-de-Latran, la Roma. Bula pontificale, care­ confere acestă titlu, nu­ să numesce „președinte ale Republicei francese“ ci cu cuvintele latine: Dux Francorum, căpetenia Francilor­. INVITARE La „CONGRESULU PRESEI ROMANE“ Subsemnații au onore a invita pe tote organele presei române—politice, literare, șciințifice, istorice și religiose — cari nu’și ad­âncă delegații lor­, atât­ din Româ­nia liberă, câtă și din cele alte provincie române, se bine-voiescă a’și trimite ime­diată represintanți la Congresulu presei române, care ’și ține ședințele sale în Bucuresci. Ședințele regulate ale Congresului var­ începe de la 12 ale cuvintei luni Octom­bre, 1871, în Bucuresci. Președintele congresului, Al. D. Holban Secretari, G. Dem. Teodorescu, Dem. Pandravu. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA ȘI DICTIONARIULU LIMBEI. — Urmare 1) — D. Sion dice că propunerea d-lui O­­dobescu i se pare că merită totă aten­țiunea societății. Societatea, cândă a fă­cută regulamentulu în 1869, a arătă în vedere ca dicționariu să se se lucreze prin­­cipalminte de către oă comisiune de trei membri, ca apoi la 1870, redândă că­­ acesta comisiune reducendu-se numai la doui membri — lucrarea mergea ’ncetă, a venită ideia se distribuie lucrarea la mai mulți din membri. Cu acesta s’a creată uă situațiune nouă. Membrii cola­boratori au lucrată pate după un sistemă diferită de acea­a a d-loră Masimă și Lau­­riană; cu tóte acestea ei suntă acumă puși în posițiune d’a vede materialele lor, transformată, pate chiară respinsă, atunci era că pe d’uă parte membrii comisiunii suntă fatalminte siliți a face să ad­ă de puțină politeță, éra pe dalta membrii colaboratori ’și simțină atinse susceptibi­litatea și a marea soră propriă. De acea­a conchide­­ ficondii că se asociéze cu pro­punerea d-lui Odobescu. D. Romanu­ observă că lucrarea dic­­ționariului s'a făcută după planulă trasă de regulamentulu societății, că d-lui se ’mpacă cu sistema aplicată de comisiu­nea lesicografică, fiindă­că o află forțe raționabile. Singura reflesiune ce ’i vine se facă astă­ dî, este acea că și chiară re­­visiunea din 1870 s’a făcută fără regulă !) vede Românulut de la 9 cu mie,

Next