Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)
1871-10-18
ANÜLD AL CINCI-8 PRE-fECELE Administrațiunea in Pasaginle Română. No. 1.~Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. LUNI, MARȚI 18—19 OCTOMBRE, 1871. VCEACE ȘI VEI PUTE ABONAMENTE IN CAPITALE : unu anü 48 lei; feee luni 24 lei trei luni 12 lei; 1 lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu ana, 58 lei; féee luni 29 lei, trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lupei Unit exemplara 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) ANUNȚIREÎ Anunțiuri, pagina IV, lini&â0 litere — 40 bani inerți sunt și reclame, III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vor fi RAFULATE. — republicate se vor arde. r DEPEȘE TELEGRAFICE. (Servițiulă privată ale Monitorului). Paris, 26 Octombre. — Consiliul de resbelü a respinsă recursul lui Rossel. Principele Napoleon, plecândă în Italia, ’șî-a dată maî ântâiu demisiunea sea de consiliară generale. In ședința de ieri, propunerea lui Gavrii, protestându în contra presinței escadrei, a fostă respinsă cu 30 voturi contra 20. (A) ff în firmnorl cA I București, 180 Brumărelu. Cu tunuri și cu clopotele deschiseseri sesiunea estraordinarie a Camerelor, Jjicemii cu tunuri și cu clopote, căci numai prin ele noi profanii puteam afla despre diferitele rase ale ceremoniei, a pătrunde în sanctuariulă represintațiunii naționale nu era cu putință, căci se luaseră bune și ’nțelepte măsuri, în privința celoră ce se puteaă admite într’nă asemenea ji de serbare, ș’uă dată aleșii admiși în tribune, sentinela la ușiă, și . . . „nu e slobodă !" De altă mintrele se zice că ceremonia a fostă forte veselă. Și cumă putea fi altă felă? de câtăva timpă deputații oposițiunii preferă a se apține de la asemeni parade, grație modului în care se compune publicul e admisă în tribuna publică și adusă în curtea Mitropoliei: ce e dreptă, a vede penă și ’n sala represintațiunii naționale aceleași figuri ce apară la alegeri, armate cu bâte și cu facla aprinsă de chiefă, nu este pre plăcută pentru deputații oposițianiî, cari aă vedută deja camă de aprópe acele figuri. Asta dorm, mai toți deputații oposițiunii lipsind și, lucrurile se petrecu ca în familie, clopotele sună, tunurile bubuie, bandele sbiară, unulți citesce, alții aplaudă, și totulă se termină în cea mai deplină veseliă. Coboră-te ânsă de pe delula Mitropoliei și vei vede îndată alte secte și alte atitudini . Discursulu tronului, imprimată și în foi volante, inserată și în Monitori, circulă din mână în mână. Se aude întrebarea: — Ce ne promite? — „Marea cu sarea,“ cumu dice Românulă. Multă dibăcie și multe tertipuri în prima pagină, concepută după teoria celor două morale, puterea esecutivă laudă pe cea legislativă pentru că ia respinsă tote proiectele în cestiunile cele mai vitale pentru țără, pentru că a respinsă proiectulă de convențiune ș’apoi celu de conversiune în cestiunea Strausberg, pentru c’a votată să resolveze pe care chiară la Senată ministerială a combătut-o, pe care capulu Statului n’a putut-o sancționa decâtă după uă grea bolă bilipsă și contra animei sale. Pe tate aceste tronulă le numesce unu „concursu patrioticii dații guvernului.“ D’aci ar resulta de sigură că dacá Camerele ară fi votată cea a ce cerea guvernulă, acelă concursă nară fi putută se fiă de câtă anti-patriotică. Însuși discursulu tronului constată acesta. In scurtă, puterea esecutivă ia ca plăcută totă ceaa ce a votată Camera contra voinței și proiecteloru guvernului, și făcândă „obrază veselă la pagubă,“ sau „bonne mine a mauvais jeu,“ cumudice Francesulu, împletă a treia parte din discursă cu laude adresate Camerei, pentru cea a cea făcută contra voinței guvernului. Omul cu două morale se simte de uă poștă în acestă discursă. Dară se întorcemű pagina și se vedemă la ce ne duce acestu ademenitoră prolegomenu, în care se face mențiune de „reforme simțitore“ — nu voră fi, óre presimțizare pentru țară ? — și din care nu póte lipsi „ordinea și stabilitatea“ ceea ce după ultimele esperiințe se traduce de minune prin „bâtă și Radovici.“ Se întorcemu pagina, diremii, și ’ndată vomă vede ce se ascunde în fundulă acestei largi cupe de venină, ale cârei margine sunt unse cu miere. Se punemă în estrasu seria de cele mai esențiale „reforme simțitore” ce ni se promită prin însăși gura capului Statului, ceea ce ne spune deja câtă de bine-facotóre trebuie să fiă ele pentru România . I. „Esploatarea salinelor și a vamelor.“ II. „Monopolulu tutunului.“ III. Taxele de timbru și înregistare.“ IV. „Regularea în modă definitivă a cestiunii căieloră ferate." V. „Protegerea junimei contra erorelor.“ VI. „Uă nouă împărțire teritoriale a României.“ VI. „Schimbarea sistemei alegerii consiliilor comunale și judeciane.“ VIII „Numirea primarilor“.“ IX. „Penitenciare pentru minori.“ X. „Legea tocmelelor agricole.“ XI. Uă nouă lege de organisare judiciară.“ XII. „Convențiunea cu Austro-Ungaria pentru joncțiunea căieloră ferate." Cine nu simte la fiece postie mirosulă celei mai învierșiunate reacțiuni, în aceste „reforme simțitore ?“ Ele se împartă în două categorii: Unele cazi, făcute conformă ideieloră Românescă și democratice, potu fi folositóre . Altele cari în nici una cază nu potu fi de câtă fatale pentru interesele României. In prima categorie intră :■ esploatarea Salinelor și vameloru, resolverea definitivă a cestiunii căieloră ferate, protegerea junimei contra erórei, penitenciare pentru mirori, legea tocmeleloră agricole, uă nouă lege de organisare judiciariă, convențiunea cu Austria pentru joncțiunea căieloră ferate. In a doua categorie intră : monopolulu tutunului, tasele de timbre și înregistrare, uă nouă împărțire teritoriale, uă nouă sistemă în alegerea consiliiloru comunali și judeciane, numirea primarilor. Vomă reveni pe vândă asupra fiecărei din aceste reforme pre multă simțitare; atragemă case chiară de astăzi asupră-Ie atențiunea tutore Româniloră, cari, atâtă prin simplnintele, câtă și prin cunoștnțele loru , suntă în posițiune de a pătrunde scopurile ce se ascundă suptă tóte aceste reforme, și se voră simți dotori de a face atâta lumină, încâtă se nu se mai găsescu nici una Română care se potâ da concursul ă scăunui guvernă pe ale cărui drapelă staă scrise asemeni scopuri. Pentru reformele cuprinse în prima catgorie, care nu existe nici uă îndouială despre modulă cumă înțelege a le face guvernul actuale, este bine se spunemă chiară acumă, că după proiectele deja făcute, „esploatarea salineloră ș’a vamelor u" însemneza darea loră în întreprindere , adică ruinarea salineloră, acastă sorginte manosă de avuție naționale, și organisarea vameloră într’uă companiă de esploatare și de străgănire contra comerciului țârei. „Resolverea definitivă a cestiunii căreloră ferate“ însemnmză, după giuvernă, acordarea unei concesiuni străine, în iotă casuiă mai impoverătore decât concesiunea Strousberg. „Protegiarea junimei contra erozei“ însemneza năbușirea animei și a inteliginții iei luptă cerculă de seră ală despotismului. „Penitenciare pentru minori,“ însemneza uă amenințare continue pentru primele june și generose cari nu s’ar putea opri di a face uă manifestare ca cea de la 10 Martie. ... Totă Radovici! „Legea tocmelelor agricole,“ însemneza ună mijlocă de a face pe cultivatorii și producătorii români cu deseverșire depending de bunură placă ală prefecților, ună instrumentă de presiune electorale și guvernamentale. „Uă nouă lege de organisare judiciare“ însemnază, facerea justiției mai dependințele ministru și, deci se pare, chiară desființarea juriului. „Convențiunea cu Autro-Ungaria pentru joncțiunea căilor ferate,“ însemnază acordarea liniei Oituză, sacrificarea marelor interese economice ale Româniloră. Ecă ce însemneza după guvernul actuale, după proiectele alcătuite, chiară reformele cele cari pară mai putină fatale pentru interesele și drepturile țarei, ce se mai chemă despre monopolu, timbre, numirea primirilor Q ?.... Vomă vede în numerile viitore. D. C. A. Rosetti, directorele acestuia Jiamă, ne trămite de la Nisa, uă epistolă căreia ’i dămă locuia aci îndată. Acesta este a doua pe care ne-o trimite d-sea, de cândă a plecată, și prima care ne-a parvenită. Intrebămă pe d. directoreală poștelară, care se fiă causa? Cumă se face că tóte epistolele particulare ce ne-a trămisă le-am primită, de și după 11 și 12 dire, și numai prima epistolă politică nu ne parveni? De sigură postea de prin cele-lalte țeri este de vină, însă d. directore se bine-voiască a’i spune, că cea a cea scrisă d. C. A. Rosetti în prima sea epistolă, pate scrie și ’n a treia și ’n a patra, și totuși nimică nu va fi perdută, nici pentru noi nici pentru d-nu directoreală poșteloră. I ••• • •=* 18 Octombre, 1871. Nico, rae Alberti, 11. Domnului Emilia Costinescu, Alegerile, despre care țiamă vorbită, în trecuta-mi epistolă, s’aă făcutu, și resultatulu í la cunoscețî. Diabiulă englesa Times, ținândă semă și de numerósele balotagiuri ce suntă a se face între candidații cari n’au isbutitit a fi aleși la 8 Octombre, se claseza în modulă următoră: Radicali............................. 420. Republicani, liberali, moderați. . . . . ............................... 1,870. Legitimiști .... 280. BonapartiștI...................... 370. Diariulă oficiale, vorbindă numai despre cei aleși deja, presintă urmatorea clasificare: 1850 aleși din 2860 a s’alege. Bonapartiști.................................84. Legitimiști.................................194. Radicali......................................201. Republicani moderați, și conservatori liberali, carii primescă cu sinceritate republica. . . 867. Aceste clasificări, mai multă sau mai puțină arbitrarii, intereseza mai puțină. Ceea ce are oă valore însemnată este: ântâiă, că centrurile cele mari au votată pentru republicanii radicali; ală douilea, că mai tote celelalte orași e aă votată pentru republicanii moderați; ală treilea, că satele aă «dmisu în unele părți candidații legitimiști, orleaniști și chiară bonapartiști; și ală patrulea, că apținerile au fost însemnate în orașie și forte mari în sate. Cumă vedi domi, domnule redactare, acestă stare de lucruri póte deveni critică din mai multe punturi de vedere. In orașie, partisanii Republicei divisați în două, avendu lângă dân ația stariza tb și ve fi ABONASEA « BUCURESCI, la Administratiunea diariului. ÎN DISTRICTE, la coresponsentțil se’ eu p, ț Pentru Anuniurlare adresa la administrațiune XIA. PARTS Pentru abonamente : la d. Darrae-Hallegrain, dn Panelflnne comedie, B. Pentru ajufSiMU Jiahuii Órain, et Mie oud, 7 B PopovicI, Fielt »I V șii ună nimară însemnată, coprinsă de bula cea ucis étare a nepăsării, satele bântuite de nesclință și de scepticismă, era partitele monarchice luptândă cu agerime, căci, din nenorocire, se scie, afară din pre puține escepțiuni, că cei cari luptă pentru interesele lor personali suntă multă mai activi, mai ageri decâtă cei cari se devoteză numai principieloră. Periclele ce pute aduce divisiunea între republicani nu le vomă pute ’nțelege pe deplină decâtă atunci, cândă ne vomă uita și vomă vede bine puterea ce are și progresulă ce face putericulă principiu ală dreptului muncei, celă amintit în precedintea mî epistolă. Acesta principia, formulată prin revoluțiunea de la 1848, aduse sângerosa resculă din Paris de la 23 Iunie 1848, apoi imperială, și, la Marte trecută, la originea spăimentătorii revoluțiune din Paris. Principiile lui Christ, ale lui Luter, fură în timpă de sute de ani înecate în sânge,dar] nici vădată învinse. Feudalismulă luptă și asta i contra drepturilor omului, dară oricine vede acumă că lupta lui nu mai este decâtă agonia morții. Desrobirea muncitorului pământului se părea până mai deună și una din cele mai criminale ereste: princiupială triumfă chiară în Rusia. Desrobirea lucrătorului se pate să aducă încă mari și felurite catastrofe; principiul d ensă este deja la ordinea zlilei în America, ca și în Europa, în Engineza ca și în Germania și Austria. Grevele lucrătorilor floră suntă acumă pretutindeni la ordinea dilei: deja mai de ună iji ei dobândiră la Newcaster ca orele de lucru se se reducă la 9 per si; meetingulă de la Trafalgar Square din London susținu aceaașî propunere și în curândă ea va fi pretutindeneană faptă împlinită. Se nu uitămă ânse că Domnitorii, înțelegândă că desbinarea lucrătorului este coronarea edificiului sociale, a cărui clădire s’a ’ncepută, în modă oficiale, la 1879, s’au unită cu toții — precumă ne o spune cea după urmă notă a d-lui de Beust — spre a opri terminarea templului libertății și ală dreptății; se nu uitămă că Domnitorii au cu dânșii, în acestă luptă, nu numai pe călugări, pe feudaliști, pe monarhhiști, de tóte speciele, pe partizanii tutorii privilegiurilor, tutoră speculitoră ș’aŭ tutoră infamieloră, derăâncă și pe toți capitaliștii, a căroră putere este astă dî uriașiă. Republica francese fiindu pârghia a totă puterică prin care s’a resturnatu și se va spulbera edificiul a sociale celă vechiu, și prin care se potă rădica ș’așsola la loculă loră stâncele cari voră servi de temelia templului celui nou, este naturale ca toți partizanii mai suși enumerați ai vechiei stime sa se ’ntrunescă pentru a tăia ș’a arde acesta uriașiă pârghie. Cu mă dată voră lupta republicanii contra arătoră inamici, dacă ei înșii voră fi divisați, la 1871 ca la 1848, și decâtă parte din ei, combătândă cu reacțiunea principială celă noă, voră provoca prin acastă combatere catastrofe ca cele ce fură provocate la Marte trecută de către majoritatea Camerei de la Fermartă ? A se -ncerca stăvilirea unui principiu atâtă de mare, este a se opune valurilor Oceanului ș’a le sili astă-felă se sdrobască și se ’nece totulă, în locă d’a se deschide canalurî prin cari se se scurgă în tată liniștea și maiestatea loră, și se ducă pretutindin trecerea, fericirea ș’avuția. Acesta este rana, aci este periclulă, care devine cu atâtă mai gravă, cu câtă divisiunea încurajază partitele monarhiste în acțiunea loră și mpedică pe republicani d’a s’ocupa seriosă și cu eficacitate de reorganisarea țerei și de răspândirea instrucțiunii ș’a luminii în tóte orașiele și mai cu semă în sate, unde nesciință, întunericuță și uluiela sunt fórte mari. Acumă, după ce constatară mă reala, se priviră și cealaltă parte a medaliei. Alegerile din Ialiă se pronunțară pentru Republică. Alegerile pentru consiliere generali deferă majoritatea republicaniloră. Se însemnămă aci că majoritatea reacționariă a Camerei, sigură fiindă că prin sate partitele monareh’ce voră dobândi majoritatea, deferă consiliereră generale atribuțiuni și drepturi multă mai mari de câtă le avură pân’aci, și prin urmare arma prin care voi să se ’njunghie Republica se ’ntorse acumă în contra monarhiei. Se notămă că o a doua alegere, ce se făcu acumă pentru consiliere generali și de arondismentă, republicanii și chiară radicalii învinseră și mai bine partitele monarhiei la Toulouse fură aleși optu radicali; asemene tată radicalii triumfară la Lyon, Bordeaux, Rouen. Se inregistrămă că ’raprumutulu comunei Parisului, fu acoperită de 14 ori, cu tóte silințele reacțiunii d’a combate Parisulă ș’â’lă decapitalisa. Se sperămă dem că Republica va triumfa pe deplină pe calea legale, că toți vomă înțelege însemnătatea votului de la 8 Octombre și că nu va mai fi osândită biată Frandă se trecă din nou, pentru principiul dreptului lucrătorului, prin stagiurile și feluritele catastrofe prin caria trecută de la 1789 până la 1816, pentru drepturile omului. Acestă speranță suntemu cu atâtă mai îndreptă, a o are cu câtă principiere de libertate, dreptate și egalitate în Francia, ideieie republicane în sfîrșită, le vedemă deja d’acumă, cândă dacă nu este constituită Republica francese, întingând lise și ’nrădâcinându-se din ce în ce mai multă în tată Europa și chiară în centrul clasicității feudalismului, în Engintera. El este cu totul mortu, dacă vedurămă că poporală englesa murmură tarte în privința dotațiuniloră beișadeleloru, pe cari totu-deuna le-a acordată nu numai fără murmură,