Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)

1871-11-08

ANUL P­AL OMOl-SPRE­ ygOBLE Administrațiunea in Paganinin Somând. No. 1.—’Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. LUNI, MARȚI, MERCURI 8, 9, 10 NOEMBRE, 1871. VOE80E ȘI VEI PUTE ABOITAMBKXB CS CAPITALS: cnú anü tó 1st! țiee luni 24 1«! trei luni 12 lei; 1 lună 6 lei. IV DISTRICTE : tinü anü, 68 lei. ?e&e lunî 99 leij țr © 1 luni 16 lei; un lună 6 lei. Abonamentele Íncepu la 1 și 16 ale lunei Unu esemplarü 20 beül. fr­landa, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fi. arg.­­18 franci.j .VNT­NTITII­l Anand­uri, pagina IV, linia 80 litere — 40 ban! Inarți suni si reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile ți ori-ce trimiteri NEPRANCATE vorö îl WDSATE.-“ republicate s« vor­ arde. StrAINEZA­TE ȘI VoI FI te făcu deputații oposițiuni. Ce pu­tere fatale i-a înlănțuită departe de pos­tavi lori, tocmai atuncî când n­ numai presința lor și ar pute scăpa teza din ghiarele reacțiunii ș’ale austro-prusiani­­lor­, carî’i vom­ lua și punga și viétia T Intele#» nă­ dat», celii puțină respon »abilitatea ce asuntă asupră-1 ©! Bucuresci. 2? Brumaru. Suntemü înomoliți, amu pute­a fice ip* tinațî într’uă grămadă de proiecte de legi; din tóte se esalä­unö mirosu de reacțiu­­ne și de despotismă atâtă de făcuștî, a­­tâtă de nerușinată, în câtă ori­cine este autoritatö a crede că puterea esecutivă, crez­ându-se destulă de tare prin sprijinul­ pruso-austriacilor fi plătită cu darea țerei în întreprindere și esploatare lore, voră merge forte răpede acolo unde unii din miniștrii nu se sfiessă de-a spune în gu­ra mare la Senatul și la Cameră că voră merge. Din acestă nămală de proiecte de legi pentru reforme reacționarie și de prădă­­tore de țară, luămă pe celă mai însem­nată, pe celă acceptată de toți Românii cu cea mai mare neliniște, și’i dămă chiara locală ce era reservată pentru re­vista nostru politică. Este vorba de con­versiunea prin care tote arterele nóstre de comunicațiune și de vieță, prin urma­re totă averea și esistența noistră sunt­ dăruite Austro-Prusiei. Acumă se va vede dacă cea­ a ce­ama spusă este sau nu adevărată din punză în punză ; se va vede ce­va și mai multă : votulă Camerei este călcată într’ună modă atâtă de fățișă, în­câtă același articlu III, care dă societății de acționari­tate îndatoririle concesionariloră, conține în acea­așî fraie următorea parantesă : „­a­­fară de cozurile espresu stipulate mai jos).y Ecă démi că cea-a ce aută spusă, a fostă mai puțină de­câtă­re) trista rea­litate. Noua converițiune spune categorică că votulă Camerei este atâtă de respec­tată, în­câtă se dau societății de acțio­nari numai acele îndetoriri ce’I convină, eră scutirea de cele ce nu’I convină se „stipuleză espresii.“ Acesta a voită ore Camera de la Iultă, 1871, — care din nefericire pare a nu mai fi Camera de la Noembre, 1871 — cândă a­d jîsă în modulă celă mai clară: „societatea de acționari va lua tóte drep­turile și indatoririle concesionariloră ?“ E de prisosă a demonstra evidința. Se constată că derfi pentru astăzi că, după cumă amă­­ jisă, noua convențiune privesce ca „deja construite“ liniele Romană-Ga­­lați-Bucur­esci, că cere plata cuponului de la Ianuarie de către Statură română, primirea totă la Ianuarie ca terminare a tutoră linielor­ construite și neconstruite péné la Pitesci — se primimă ca terminații cea­a ce nu este nici inceputu raăcard! — și tote acestea fără asolută nici nă garanție din partea societății, că nu ne va face cea-a ce ne-a făcută Strousberg. Pentru terminarea definitivă a liniei Pitescu-Vârciorova societatea ne cere ș ése ani, și acesta se fiă pre conformă înda­­toririlor­ actului de concesiune? Societatea își reservă în art. IX drep­­tulă, cumă amu­n zisă deja, de-a emite nouă acțiuni și convențiunea «fice »pe fi­­siculă și pericolulă soră.“ Ense­deca este astă­felă, pentru ce acesta se fiă stipulată în convențiune cu noi? Noi nu mai tratămă cu­­nosce concesionari cari nu potă emite obligațiuni de­câtă în virtutea unei convențiuni închiăiată cu noi; tratămă cu uă societate, care numai în virtutea proprielor­ sele statute poate emite acțiuni. Pentru ce dori convențiunea în­­chiriată cu noi se conțină un asemenea clausă ? Alineatul­ III, de la același articlu res­­punde la acastă întrebare. E1­ ne spune că anuitatea de peste 18 milione ce tre­buia se plătimă pentru capitalul­ de 245,160,000, socotită pe 7 jumătate la sută dobândi, „se va repărți asupra în­tregului capitale și a emisiunii suplimen­tari ©.“ Asta deru­lată cea­ a eo amă­­­­să de­ja: capitalul­ de 245 de milióne va fi urcată la aprope 380 de milióne, vomă primi chiară de la Ianuarie ca terminate tóté liniele și tóte ramurele pene la Pi­tescu; prin urmare vomă recunosce și vomă lua asupra nóstru tótu imensa da­­torie a coțearilor­ de ieri și acea a coțeari­­lor­ de mâne, cu emisiunea suplimentarie, liberi fiindă acești din urmă coțearî de a ne face cea­ a ce ne-a făcută și Strousberg, căci nu ne daă asolută nici uă garanție, și a veni apoi se ne <]lică.­— Ați recunoscută că anuitatea tre­buie se se repărțiască asupra întregului capitală cu­ tóte suplimentele sale; faceți deja bine și ne plătiți voi tóte acțiunile, căci drumulă vi­ața făcută, săți primită ca terminată de la Ianuarie, 18­72. E că convențiunea ce are a o primi totă Camera care a dată votulă de la 5 Iulie ! Pentru astăzi spațiulă dată ease­ și con­­vențiunil­­e silesce a ne opri aci. PROIECT­E DE LEGE. Art. I. Concesiunea căilor­ ferate, acor­dată la 21(3) Noembre, 1868, duciloră de Brest și de Ratibor, comitelui Lehdorf și doctorelui Strousberg este și remâne resiliată. Art. II. Societatea acționariloră, formată pe baza legii din 17 Iulie, 1871, și § 14 din legea concesiunii resiliată, va construi și termina liniele ferate preven­ute prin acea concesiune după condițiunile stipu­late în articolele următore: Art. III. Acesta societate va intra de la data promulgării presintei legi în tóte drepturile și indatoririle vechilor­ con­cesionari (afară din coșurile espresau tinte stipulate mai roșii) precum­ și în pro­prietatea tuturorü linieloră acestui drumă de seră deja construită, tuturorö construc­­țiunii oră aflate pe densulu, a întregului materiale mișcătoră și a tuturoră mate­­rialeloră aprovisionate și cea asupră’și con­­strucțiunea, sevârșirea și esploatarea ur­­mătorelor­ linii: a) . Romană-Galațî b) . Galațî-Brăila-Bucuresci-Pitescî c) . Tecuciu-Bârladu d) . Joncțiunea între gazele Filareta și Târgoviștea din Bucurescî. Art. IV. Tóte lucrările terminale sau numai începute de către consiliul­ de ad­­ministrațiune ală acestoră căi ferate, con­formă art. 7 din legea de la 17(29) Iulie, se vor­ lua de societate, înapoindă gu­vernului sumele cheltuite pâné în momen­­tul­ intrării societății în posesiunea aces­tor­ linii. Art. V. Societatea va săvârși tote li­niele prescrise la art. 3, de mai sus, în termenă de trei luni, socotită din dina promulgării presintei legi. La casă pândă timpulă ară fi pre îna­intată la promulgarea legei presinte, astă­­felă că esecuțiunea lucrărilor și ce suntă de făcută nară pute se se îndeplinesc» în termenul­ de trei luni mai susu pres­crisă, societatea va fi datore a face ca liniele se potă fi puse in esploatare cu câtă mai curânda, cu condițiune ca ter­menul­ de trei luni se se socotescă din­­ jiua cândă timpulă va permite esecuta­­rea lucrăriloră. Art. VI. Guvernulu va plăti cupom­iu de la l­ iu iannariu 1872 în sumă de 6 milióne 550 de rai! 875 franci și pri­­mesce liniele sasn menționate ca proprii pentru esploatare. Art. VII. Guvernul­ garantază, con­formă concesiune­, uă dobândă netă de 20,250 franci pe k­ilometru pentru li­niele ce remânű âncă de construite. Aceste linii sunt­, după concesiune, de la Piteșc! prin Slatina la Craiova-Turnu- Severin­ și Vârciorova (frontieră). Societatea va termina construcțiunea a­­cestor­ linii în termenă de trei ani de la data promulgărei presintei legi, cu condițiune ca podurile și ape­ducele se se con­struie provisoriu de lemne, eră lu­crările definitive de fieră sau petră pen­tru că singură cale se voră termina în terme de sase ani de la promulgarea presintei legi, conformă căiloră ferate Iași-Roman-Suceva. Art. VIII. Dobânzile pentru capitalulă represintată de simă clisele căi ferate, s ga ’’antezei de ..câtre Statu în tóte ve­niturile net­ e jor se­ vroră tre­e în budjre­­tulă anu›.«a #toript­ fr^b­H^lui mai ântâiă pentru liniele menționate "la art. 3, și în urmă pentru acele de la art. 7, în­dată după punerea loră în circulațiune. Art. IX. Societatea are dre­ptură a con­verti în acțiuni obligațiunile emise în va­lori de 245,160,000 franci și care re­­presintă aceiași valore cu capitaluri. Ea mai are dreptul­ a emite, în risicuiri si pericolulu său, acțiuni și priorități su­plimentare pentru cheltuielile necesarii , construcțiunea căilor­ ferate Pu­cșoî-Vâr­­ciorova și la desevârșita terminare și re­parație a linielor­ specificate la art. 3. Garanția Statului, stipulată pentru to­­talitatea linielor, arătate la art. 3 și 7, și care se urcă la 18,609,750 franci, nu va pute în nici urmă ca să trece peste acestă cifră, emisiunea acțiunilor­ și a priorităților­­ suplimentare neputându-se face în sarcina Statului, Societatea va ave­­nsă facultatea pen­tru conversiune în acțiuni a obligațiuni­­lor­ emise de vechii concesionari, precum­ și pentru emisiunea acțiunilor­ și a pri­ori­tăților ei suplimentare, se reducă do­bânda ne­loră titluri la mai puținii de câtă 7 ți jumătate la sută, gara­tată o­­bligațiunilor­ actuale, se se repărescă suma de 18,600,750 franci ga­­ntată de Stată asupra valorei emise în obli­gațiuni pentru capitalul­ de 245,160 000 asupra sumei totale a capitalului, care va f represinitatü în acțiuni în urma­rea conversiuneî ți a emisiuneî supli­mentare. Art. X. Tóte drepturile menționate în legea din 17 (29) Iuliu, atâtă privitóre pe vechii concesionari, precum­ și pe de­­tentorii de obligațiuni, care nară voi se participe la societatea de acționari se transmite acestei societăți. Art. XL Amortismentulă capitalului su­plimentară, ce se va emite conformă art. 9 ală presintei legi, rămâne în sarcina societății. Art. XII. Potentarii obligațiunilor­ e­­mise de vechii concesionari, fiindă sub­stituiți prin presinta lege la tóte drep­turile și indatoririle stipulate în concesi­unea de la anulă 1868. Statală română rămâne desărcinată de ori-ce indatorire in facia tiersiloru detentorî pentru plata cupónelor­ scădute pâne la 1 Ianuarie 1872. Art. XIII. Cuponele arătate la articolulă precedinte rămâindă în sarcina vechilor­ concesionari, societatea acționarilor­ va fi în dreptă a urmări plata lor, de la vechii concesionari, precum­ și restituirea depo­­sitului sustrasă de aceștia, fără ca se se potă prevala în nici ună casă sau in nu­mele séu, sau în numele tiersiloru deten­torî, de vrem­ă dreptă ce ară resulta din acesta, contra Statului română. Art. XIV. Societatea de acționari se va conforma cu captură de însărcinări întoc­mită de către ministeriui­ lucrărilor­ pu­blice, atâtă pentru terminarea linieloră arătate la art. 3, câtă și pentru construc­­țiunea acetora de la art. 7. Art. XV. Pe basele de mai susu, gu­vernul­ este automată a închiria oa conven­țiune cu societatea de acționari. Testul­ convențiunii în limba francesă va servi de basă la interpretarea auten­tică a convențiuni­. Ministrul, lucr. publice, N. Crețulescu, D. Roques, autorele dramei Martea lui Brâncovenu, ne trimite spre publi­care uă întâmpinare la critica publicată de Eomdnulu de la 7 am iune asupra o­­perei d­eale. Spațiulă nu ne permite a o publica de­câtă în numerulü de Vineri, Ia același timpă, amicuîă nostru Laerțiu ne trimite uă forte frumosă critică lite­­rariă și teatrale tată asupra dramei dom­­nului Roques. Vomă publica­ o ierșăr în numerulü de Vineri. JUNIMEA ROMANA. Este utile ca rușinea, care ar­ vrea se părască decorulu tăcerii, se cedeze sântei datorii ce are flă­­care d’a vesteji, ca infamă, drumulu perniciosü pe care au apucată afa­cerile statului. Contactulö celă rece ala straiui­­loră a înghegiată circulațiunea no­­bilelor, simți­mente. Atmosfera atrăgătorre a interese­­lorü a paran­satu aventura animefore. S’a stinsă foculă sacru de pe al­­tarulă Patriei, și jună noistră liber­tate, ca uă barcă rătăcită, isbită de valuri, se sdrobeșce, fără ajutoră, pe suprafața turbure a undelor­ per­fide. Furtunile politice, ce bărbații noș­trii au atrasă asupra țeres­ aă afun­dată fatulă speranțeloră. Uuă intu­­nerecă înfiorătoră ne acopere: ne­am­a rătăcită, amă perdută calea. Vanitatea a amețită conseiințele, drapelurile, credințele, convincțiunile, totulă s’a prăvălită în acestă infer­nare h­aosă ce se numesce putere. Unii, chiară pentru uă steluță, pen­tru uă decorațiune, pentru uă bu­cată de cruciuliță și­ nă­mânjită tre­­cutulă, onerea și presintele. Singura lumină ce s’ară­mai fi putută zări pa orisontele sumbru era junimea. Din nenorocire ea pare c’a îmbetrânită, în mare parte, înainte d’a trăi, far ăla timpului, ca ună to­­rinte înfuriată, a tîrîtă totă în mer­­sul- sec. Geniul­ funcționarismului a atinsă cu aripa sea contagiosă pu­ritatea caracterelor­ june: efectele magice ale vanității au aruncată pe unii juni în pulberea servilismului. Trăimă într’uă lume re­sturnată. Ju­nimea a dorită insulă,a dorită abun­­dința, n’a vrută s’ascepte, fiindă­că cel ce dorescă mai multă de câtă necesa­­riulă nu sc­ă s’așcepte, suntă impa­­țiind­. S’a părută anevoie de des­chisă ușia cea solidă, care se des­chide numai înaintea forței meri­tului și a unei onorabile străduințe. A părută mai comodă junisoră noș­trii d’a lăsa afacerile politice ale sta­tului în apatiă, în indiferență. A fostă mai comodă a nu ataca pe nimini din aceia cari să ușurpată puterea sau cari ară fi putută ajunge la pu­tere. El și-aă făcută m­ă piedestale din mantia tăcerii cu care s’aă a­­coperită. Câte reputațiunî false nu s'aă stabilită cu modulă acesta? Câte nu­lități n’au trecută dreptă capaci­tăți, pe cândă capetele loră nu e­­rau pline de câtă numai cu țesă­turi de păiajenă, — atâtă de nescu­turate să remară cunoștințele ce le aă obținută pe băncile scolei. A venită mai comodă junimii se ftă bine cu toată lumea, căci.... cine scie cumă se întorce sortea! Astă­­felă lum­i­nă devenită complicii ar­­bitraritâțiloră și imoralitâțiloră. Guvernele la noi n’au fostă de câtă uă ierarh­iă de intrigi, de cri­me, de perfidii. Guvernele, prin cur­sele ce aă întinsă, n’aă solută se creeze de câtă ipocriți și baiete de caractere. In facia scandalurilor, ce se des­­fâșiară înaintea noistră, nu este nu­mai politica partiteloră care vine șî dă alarma, strigând fi: cine este acolo? A denunța crimele nu va se i^ică a fi sentinele fidele și servile ale partitelor­. A manifesta sfâșiarea ce u­ă sufletă onestă resimte, nu va se­dică a fi comunistă, incendiatore cu petroleă a ÎG Parisului. Sa vorbimă cu franc­heță. Nu cumü-va suntemü din principiu în contra autoritătțiloră­egalminte in­stituite ? Destule crise să tre -ată peste­­ fapstele nóstre, destulă timpă România a fostă crescută la ș­ala încercărilor­, suferințeloră și amă­­răciuniloră. De la 1861, Principatele au fostă prăvălite din prăpastiă în prăpastiă, din scandală în scandală, din con­cesiune în concesiune, pene cândă fură prinse de banda lui Strousberg, are cârd de prădare găsiră unul re­­sunetă îngrozitoră în toți aceia eiri­nă perdută scânteia consciinței șî temerea de rușine. Acesta ministeriă, venită în nop­­tea sinistră a unmi bală de mas­caradă și adusă în brațele nepăt­­e ale lui Stousberg și pe umerii Ca­­marihî, — abstracțiune ffi^éndü de trecutul ă seu personale —­ ce auto­ritate morale oferesce elă ț­ie ? In camera disolvată, se igitoră memorabileze fapte petrecute în a­­facerea Strousb­eg și ce dis­ptâ daca statuie era datorű se plătes­c și cu­­ponula de la 1 ianuarie. U­na de­putată se rădi ă și declară că el­ are multe acțiuni d’ale lui Stous­­berg șî astă­felă țara neapărată tre­buie se plătescă. Acestă deputată devine ministru, susține opiniunile sale, ba­­ncă supralicitază asupra celoră emise ca deputată, și pro­pune, ca ministru, concesiunea, și speriă Camera cu Bași-Buzucil de peste Dunăre. Se se ruineze țara, se demü banii, se se legitimeze infamulă trafică, căci altminterea... vină Turcii și ne taiă ! Ună altă deputată, mare, acțio­­nariă ală lui Offenheim, propune votarea bugeteloră fără discusiune pe două ani, fiindă că se află acolo și colosalele cereri ale lui Offen­­heim, acesta deputată devine și elă îndată ministru. Elă că mică parte din autorita­tea morale a acestui ministerial El bine, a arunca disprețură peste acestă autoritate, este óre­ună actă de oposițiune pasionată? Se vorbimă și mai clară: sa pre­­supunemă că uă înspirațiune divină are deșceptată conseciințele adormite și simțimintele de onore, șî că se formeză ună comitată în Cameră pentru tragerea la respundere a tutoră miniștrilor­ complici, cerândü punerea lor­ în acusațiune. Indată se va vede mâna cea neresponsa­bile suptsprimdă: „Camera va per­siste în patriotica mea disposițiune, se va disolve și acesta, ca tóte cele alte, și asta mai nainte. Séa, daca prin suprindere s’ară acasa acestă ministeriă fără ca se aibă la densula pasportulă Camerei, este și rămâne di­­solvată. „Duca a doua Cam­ară compli­cii sunt­ numeroși, din aceașî bandă, voră veni alți miniștri­ prin aceași protecțiune, voră face acea­a o­­președintele ministeriă ară fi tre­cută, și totulă se va arang­a. Péné oândă dérü cupiditatea ue va guverna? Este îngrozitoră a se vede miniș­trii interesați fiă aleși ca jude«

Next