Romanulu, decembrie 1871 (Anul 15)
1871-12-03
ANULAL O WOI-SPRg-p^ELB V<~ JäSOJä Șl WKJl JPüTfi ABONAMENTE (» CAPITALS : unü anii 1$ lel; Ș-Sse ln?* 24 191 traî Inal 82 lel: 1 inná b io».SS DISTBICTB : unű aaü, 58 lel; Șeaa lant SS leli trei luni 16 lei! uí> ?na& 6 íei. Abon&iasntelo Sncepű la * 9? 16 ale Inas) ünü 83eaiplaru 20 beai. VrtDom, Italia și Anglia pa trimestru franci 2la Antria și Germania trimestru 7 a. arg. (18 franci.) ANUHTIUBÎ A amintinut canina IV,linia 36 liter« to bani morți sunt și reclame, nag' III, linia 2 le! — — Borivorile și ori ce trimster NEPRANCATE rom »HPITSATB." ArUrleM monblicsle se Tomarda, Admlniotrafiunea In PasaginlÄiromânit. No. I.HodanțianB» Strata Colțea, V«. 42. Libertatea întrauMloru a devenitina minciună supt regimele actuale: poliția a opriții întronă moîiu perfidă și lașin adunarea publică anunciată in sala 8lătineni. Cu tote acesta Întrunire publică se va face negreșit« Duminecă la 12 ore <Ziu». Locatulu se va anuncia. București, u Undrea. Abia sstă dî ne puturămtl procura actele notodale pentru constituirea „societății acționarilor căiloru ferate române“ împreună cu éosési statutele acestei societațî, care nu este dt. locil a detentorilor de obligațiuni, cnmil dice actul Ii primitivu de concesiune și votul II de la 5 Iuliu, ci uă nouă societate prusiană de esploatare a României, instituită, cumü se zice la art. I «la statut eioro, „suptn firma: Societatea prin acțiuni a căiloru ferate române.“ Aceste acte autentificate la Berlin de un notariu, în presența d-lorii Gustav Sommer bărbierii, Friedrich Hemmerling aproduși August Richter servitorii, martori produși de marii banchiari Bleichröder, Hausemann, Miquel și compania, aceste acte itemai sunt menite a descoperi Românilorul, uă batjocoră și uă hoție de care actele cunoscute pe pe aci nu te-a fi putută da nici uă ideiă. Acuma se explică pe deplinii pentru noi cutarea puterii esecutive de-a opri manifestările națiunii chiar în modulă cele mai i n și ii și imorale; acuma se explică pe deplină cumü numai prin violență, corupțiune și imoralitate speră puterea esecutivă a smulge Camerei noua coțcărie propusă Die actele ce posedam și pe cari le posede deja fiecare deputata, resultă cu cea mai deplină claritate că rolului ce se dă Camerei în tratarea acestei cestiuni este să nedemnă batjocură. Naintea Camerei nu se aducă propunerile represintanților unei societăți, aven dfi depline puteri de-a trata și închiria definitivamente uă convențiune, ci propunerile samsariloru unei societăți, nu a detentorilor de obligațiuni, ci a unei societăți instituită anume pentru aceste ghișiftd, suptă frma. Societatea pui acțiuni a căiloru ferate române ș’acesti samsari n’afi alte drepturi de câtfi de a trata și a referi apoi votul al Camerei române societății din Berlin, care’ll va primi seö respinge după cum îl va conveni. Vomfl Dce se tacă un momentü aprețările nóstre, și vom fl lăsa se vorbască cnseșî actele autentificate la Berlin, cu asistența bărbierului și servitorului d-nil Bleichröder seu al artei societară. Din actul Il autentificată la Berlin supt No. 277 cu data de 16 Noembre 1871, prin care se „face protocolulu notarialil în Adunarea generale constituante a societății“ se constată mai ântâiui că acea Adunare generale Constituante era compusă din 8 persons, între cari Rhichröder, Hausemann, Miquel și alți cinci. Aceste optü persons, fără nici uă delegațiune din partea celoralalțî detentorî de obligațiuni, formeză, după guvernă, societatea detentorilor de obligațiuni ; după încredințarea acestorfl optu individe trebuie se recunoșsemn rol ca a nostră chiar de la 1 ianuari datoria de 245,160,000 cu speranța că cealaltă mulțime a detentorilor si de obligațiuni ne va lăsa in pace, sefl se va supune ordinilor acestor copiu detentori de obligațiuni. Același acta autentificată ca mărturia bărbierului, chiămstil de d. Bleichröder spre a-lfi asista la raderea averii și la lăsarea totale a sângelui României, același actu conține pasagiului următorii: „După acesta toți domnii au declaratö: auton'sămil printr'acésta pe consiliull de supraveghere aleșii acumil, pe baza convențiunil închiriată între guvernulul română și mandatarii delegaților ai colorii trei comitate formate la Viena, Breslau și Berlin, ce are de scopul de a încredința societății prin acțil acumil fondată, continuarea și terminarea precumu și esploatarea căilor fe ferate însemnate în actul Ile de concesiune alfl guvernului româna de la 3 Otombre (21 Septembre), 1868, de a intra în negocierî cu guvernul Românii, a militaia convențunile trebuinc iase și ale înainta unei adunări generale ce se va convoca în cnrendii. Asiadorff se va intra în negocierî cu guvernulfl României, Camera va vota, legea votată se va promulga chiar șl. și totuși nu va avea nici uă valore petre ce adunarea generale a celoru opta de la B rlin nu va aproba și sancționa că ce rolul voiește a da puterea executivă Camerei României: se desbată luni întregi și se voteze uă lege, care pote fi casată într’uă oră de cel optil de la Berlin! Dörff în fine guvernulfl și Camera nu va avea a trata nici chiar fl cu consiliulfl de administrațiune alfl societății celol optil, ci cu unii represintante al fl acestui consiliu. Actul Il notarialfl închiriatfl snptil No.123 la 26 Noembre, 1871 „înaintea notarului și a două marturi“ dintre cari unulfi August Richter, servitorii, acesta acta se ocupă de împuternicirea ultimului represintante în termenii următori: „Imputernioimil printr’acesta pe d. Iohannes Fromm, fostii inginerii șefii, domiciliații azi, fără vr’uă altă profesiune seă ocupațiune, de a ne represinta faciă cu guvernului românii, a trata cu dânsule supta reserva consimțământului adunării generale a societății prin acțiuni a cătelor fi ferate române.“ Kcă cu cine avemfi a trata; și după ce vomfi termina de tratată, de discutata și devotată, va trebui se trimitem fl cu plecată supunere la Berlin votulfl Camerei romăne, spre a fi sancționată se fi casată de adunarea generale a celor si opte . Pentru respectulfl ce trebuie se păstrămfl Camerei române, ne abținem fl de-a corenta mai multu acastă hatororă, și trecimii la énsesi statutele „societății prin acțiuni a cătelor fe ferate române.“ Nicăici în statute, nicâici în actele ce se însociesc el, nu este vorba despre detentorii de obligațiuni. Dérfl se citi mai mai bine statutele: „ART. i. Firma, președința, durata și obiectul” societății. „§ 1. Prin statutulfl de faciără societate prin acțl supt firma : Societatea prin acțiî a căiloru ferate române este istituită. K§ 2. Reședința societății este la Berlin , care pate fi transportată, în urma unei decisiuni a consiliului de supraveghiare la unul altil local. „§. 3. Scopulul societății: construcțiunea și esploatarea tăietorii frate în Români, mai cu semă conimarea și esploatarea următoarelor fl căi feate: „a) De la Romanii prin Tecuci la Galați cu ramura de la Tecuci la Bérbdu; b). De la Galați prin Brăila, Buzău, I Ploiesci la Bucuresci; c). De la Bucuresci prin Pitești, Slatina, Craiova la Turnu-Severinc și Vârcio- Irova, și eventualminte; d). De la Buzău prin Focșani la Adjud .(§• 3). • 1 # Pentru acesta sfîrșitul, societatea se va sili de a face învoirile trebuinciose ,cu guvernulü română, precum și și cu foștii concesionari ai susö-diselor, drumuri de ferii. „ Este sutorizată (societatea) de a transmite nici alte societăți de drumuri de fau, siverșirea căieloră ferate române, precum și esploatarea lerii, și a încheia convențiunile trebuinciuse în acestă privință: „§ 4. Durata societății nu este mărginită ia uă epocă determinata.“ Mai lămuritul nu se pate! Asta deja scopului acestei societăți nu este de-a termina diferendula dintre concesionari. Statuii românii, și detentorii de obligațiunî, prin transformarea vechilor obligațiuni în acțiuni, prin plata cuponelor și în suferință, prin constituirea în sine a detentorilor și de obligațiuni in societate de acționari? Despre acești detentori nici vorbă nu este. Cum a doril de minția cu atâta nerușinare puterea esecutivă, cândfl vrea se facă pe Români se credă că, conformă votului de la 5 Iuliu, aveamfl a trata cu detentorii de obligațiuni? Acestă cutizare o explică în câtiiva numai strînsele relațiuni dintre Bleichröder și Bismark. Scopului societății cu care tratămil, paragraful Il 3 di’Int pune limpede că este cu totulul moil, cu totuil deosebiții de aiü votului de la 5 Iulie ele este: „construirea și esploatarea căilor ferate în România;“ înțelege tote căile ferate ce sar construi în România, nu numai mie în cale de construcțiune soc de proiectă, căci adauge: „mqji cu semn continuarea și esploatarea urmatorelor căi ferate.“ Pentru a ajunge la acestul sconfl, nouiî concesionari vor fi face „învoirile trebuinciose cu guvernului românii și cu foștii concsionarî;“ despre detentoriî de obligațiuni nici vorbi nu este. Dérfi totul ce este mai neaucjitîr de sublimi în scopulii acestei societăți, este „autorizarea de a transmite unei alte societăți de drumuri de te i (cea austriacă) sever șirea câte orii ferate române, precumu și elichotarea lor.“ Doril dacă acestfi societate nare de scopul a construi și esploar ea însășî căi de nóstre ferate, pentru ce s’a constituită și voiesce se le ie? răspunsului naturale și logicii este: Spre a le precupeți. Societatea precupeță din Berlin se va înțelege cu guvernulfi precupeții din România și cu concesionarii coroari și hoți, spre a precupeți. România. E că în soarta scopului noueî concesiuni. Vom fi urma mâneca discutarea ace deî batjocore si vînduri de țeră, spațiulul silindu-ne a ne opri pentru a s’adi aci, anunciăndfl cu mare fericire că începu a sosi la Cameră petițiuni însemnate din țară. In cestiunea cătelor fi frate, dintre aceste potițiuni publicăm una chiar aci, reservându-ne a reveni în numerulil viitorfl asupră’I. vernulil și Camera nu numai că nu afl desmințitil nimicü din cele ce s’afi scrisil, dera atitudinea Îorfl a îngrijat fl tóte, spiritile de la uă estremitate a țereî la alta, și totfl Românulii astăzi își vede amenințate, pre lângă avere, chiar si naționalitatea și asistențarea politică, ca statul autonomii. In facia cerorii ce se petreci, noi, cetățenii contribuabili din urbea Brăila ne mai putead fi sta in diferinți, facem apatil la sentimentele domniilor fl-vostre, domni deputați, de naționalitate și justiție, și ve rugămil cu totul respectubil, se bine-voiți ca uă oră mai ’nainte a da soluțiunea definitivă cestiunii căilor fi ferate, respingândil convențiunea Bleiohröder, depusă de guvernă pe biuroul flonor. Adunări, măuți. éuda va stricni în legea din 5 Iulie, dér nu se va putea contracta facerea și terminarea căilorfl nestre ferate în țeră și prin țeră. Domnitorii deputați, sunteți țera legale și, ca represintanți ai poporului, i u trebue se vĕ uitați originea : îgândiți-ve că iur’vă cestiune atâtfi de gravă nu mai sunteți suverani pe votul al vostru fără a consulta națiunea și a ține coruptă de voinți ei. Cugetați maturii că responsabilitatea morale ce aveți este mare. Sontemul al domnielora vóstre etc. (Urmezu 228 semmături) Urbea Brăila, 1871 Noembre 28. Vă scrie și mai fericită încă este acea a că 52 de deputați au suptsemnată deja uă moțiune de respingere a propunerii vízijétoriloru de țară. Minoritatea este imposante, spâimântătóre pentru puterea esecutivă precupută. Vă mică silință, Români, și țeri vostră e salvată. Onor. Adunări legislative a României. Domnitorii deputați. Fatala cessiune a cărorii ferate, la noi a luată unul caracteră forte gravă, cât di chiar și opiniunea publică europenă, justiția și legile positive, suntu în favorea nostră. Concesiunea Srousberg et consortium, ruinătore trei moralminte și materialminte, de care națiunea întregă se credea scăpată in urma legii din 5 iulifl anulü curinte, a fostfi tratată astăfelii că a provocați punerea în discusiune și contestarea drepturilor nóstre de statul autonomă și suveranii. Astăzi vedema aparendfluă nouă convenții de „Bleichrödtr“ în numele detentorilor de obligațiuni, cu multă mai impovorazare pentru noi, care ne amenință cu completa ruină materiale și morale, și care nu este decâtă unul mijlocu de cucerire politică pentru statuia românil. Țara întregă este în nedumerire ve jeude cele ce se petrecu în taină, mai cu semn de la convocarea Camerei în sesiune estraordinară și până astăzi. Presa a discutată îndestulă, cifră cu cifră, oneresa covențîune „Bleichröder”; opiniunea publică este luminată, enségu VINERI. 3 DECIfWBRI !Wl £.sr.AuafjBSAf £ și wsti vs *2 h Administsația M# (țiamnte î U» 3^i8TSSÎCA .»A, ist ccr.Tespiyradî'i Sti ^ pj i Psti^ra Ammiiîurî a ]ár??.» Iá au^ai RtWațivvi*TaA. Puantt fewmsMBte: Ja d. d« Pastira Rijimt.hu î: 1» Pwitryi stfxjBasaest® míutki mtm EPISTOLE ROMĂNE Corespondin\ă a $ ari’duî le Siécle. Bucure ci, 2l Noembre. Tratatul îi secreta de la Salzbourg și G’Stein pusă dt-t v în pritoâ în Baemia, încep * a fi puse și ’n cee a ce priveșce România. Ți-am spusu, d-le director», în cea de pe urmă epistolă, că propunerile d-lui de Bismark, respinsa în România de către partita liberale, fură primit © de unguri în termeni următori: — distrugere imperiului Austriei, întinderea regatului Ungariei până la marea Negră. Astăzi se int toți în Viena și s’a spunat la urechiă că printre elansele acestui tratat et se află „întrunirea Moldo Valachiei cu Ungaria.“ Wanderer publică acumftuă epistolă a unui diplomată francesc care confirmă totul ce ți-am fost și spus și în acésta privință. Elft dovedea ce ca și mine, că de la 1867 cornițele Andrassy era câștigată de d. de Borna?k pén’a ție imperatoréiul Napoleon”: „Nici uă dată Ungaria nu va face resbelul Germaniei." Astăzl Francia fiind fi paralisată de trei partite monarchice, cari o storci mulții mai tare de cât fi putură s’o fică madamele prusiane, d. de Bisimrk islenui mai lesne d’a face pe imperatorele Austriei se insărcineze el stânsu-șî pe d. Andrassy cu estetitarea acestei programe. In cea-a ce s’atinge de românii, fiindfi de mai nainte stabilitu că consistaiei trebuie se ’ncepă prin cestiunile economice,e că cum sa procedi. Compania prusiană a căilor f1 ferate române, compusă de principii din Berlin și alți lorii asociatii Strousberg, comisese fraude și hoții atât ft de patente încâta fu osândită de către ânseși tribunalele din Berlin, și concesiunea fa anulă de către tribunalele de arbitrii și de Camerele române, deși de fuseseră alese de către bandele guvernului. D. de Bismark, redânduse dejucații de Români și propunerile sale de interveniiii fiind fi respinse de către Polrtă, se tterce spre Austro-Ungaria și se otărasce la Gastein următorea procedere ce a copfizat după Gazeta Bursei din Berlin: „Banca austriacă de credită, societatea de scompoft din Berlin, casa de Bancă Bleishöder și compania căilorft ferate austriace s’a fi asociată pentru a lua căile ferate ale României.“ —• Eeă ne sosiți la concisia prin Gestiunile economice — Prin urmare, guvernul principelui Carol de Hohenzollern primesc, și propune Camerib ml convențiunea austro-prisiană, cu următorele condițiuni: î Art. III. Acest societate va Inter de p la data promulorii presinter legi In tot« drepturile și î datoririie vo hfiorii «oncrsionari (afară de cu șurile smpresamiiate sipulate mai joast) precumQ și în proprietatea tuturora linielorfla estul dramil da feril deja construită, tutur<a ră construcțiuniloru aflate pe densule, a întregului material emiș Atorii și a tuturoru ma» feralelorfl aproviaio aza și dea asupri și construcțiunea, săvârșirea și esplontrea urmatorelo fi linii: ai. Romanil-Galați b) . Galaț -Brftila-Bucuresei-Pitesti c) . Tecucil-Berldil d) Joncțiune a litre parele FilateW I ;și Târgoiștea din Bucur. 8:1. Art. VI. Guvernul Il va păti c ’pomilil de la linia m art.) 1872 în urmă de 6 milióne 550 de mii 875 finel și primesc eli Bele susii menționate ca proprii pentru esalonare. „Cu tot că ceîlalți articul al acestui tratat conțină condițiunile cele mai onerase pentru Statuia românji, în trecut, și aie mărginea ü a cere atențiunea cititorilorü Seclului numaî j asupra acestor fi două artidii. Linia a, de la articlul 3, a fost șt disciarată de către chtari strădui că nu se pote primi. Linia b, este abia începută. Linia c, nu este nici începută. Linia d, este numai una proiecții și n’a fost și nici cuprinsă în actulft de concesiune către compania Strousburg. Guvernulü românii dec! m în â a primi tóte aceste linie ca sfârșite și mai acordă încă companiei austro-prusace uă nouă linie de cale ferată, p’tina ferariu șefă cu prețura de 405,000 fr. kilometru, precuma vamă video îndată. Prin art. 5. Sîatuift rou ánu ’noi itorézil a s reunósce de tot suma de 245,160 000 fr. pentru lucrări cari nu valoreză de câta maximum 80 000. Și totul nu este d’ajunsü. După convențiunea Strousberg, când și liniele ferate erau sfîrșite și bine făcute, Statuii trebuia se plătască, pe una capitală de 245,160 000 fr. laă anuitate de 7 și jumătate dobânda socotită pe 7 și jumătate. Noua convențiune austro-prusacă conține că nouile obligțiuni ce va comite compania cea nouă, vom avea dobândă de o la sută, dérumărînduj capiulula de 245,160,000 péné Ii