Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)
1872-01-26
r f- VOESCE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE N CAPITALE: una ană 48 lei; șese luni 24 leî; trei luni 12 lei; un lună 5 lei. IN DISTRICTE: unu anu 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 l £ înă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Inűesemplarii: 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18* franci) Anunțiuri, pagina a IV, linia 30 litere.r 40 bani. Inserțiunî și reclame, pag. III, linia 2. leî — — Scrisori si ori-ce trimiteri NEFILAN GATE voru fi REFULATE. - Articlele* 67 * 9 nepublicate teei voru arde. , ANULU ALU $ELE SPRE NECELE. Administrațiunea în Pasagin în mâini, Ao. 1. — Redacțiunea, Straja Colțea, No. 42. MERCUR!, 26 IANUARIU 1872. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI ABONAREA IN BUCURESCÎ, la Administrațiunea pariului; IN DISTRICTE. 1» corespondinții sei și cu post. Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. s-HalleyTain, Ru# 6. it Micoud, 7 Rueipovicî, Fleinehfenstein și Vogler Pentru a^âaarvenii Pentru a ramînfiir1aaKWwa*«bcmvmww «b*i SERVICÎU TELEGRAFIC ALU «ROMASULUI.» Constantinopole, 5 Ianuarie. Ieri s’a făcută un demonstrațiune de 2000 de Bulgari, cari mergându la Portă au cerută de la Vizir rechiămarea episcopului lorü din esiliu. Vizirulu a promisă că va examina cererea lora. Edițiunea de sora 9CS Bucuresci, 25 Calíndaru 6 Pauraru Propunemă a dorințiloru guvernului actuale, se comunice prin telegrame, Europei în genere, și ’n parte, Belgiei, Luxemburgului și Englisrei, opiniunile economice și politice emise mai deunăzi în Cameră, de d. ministru al lucrărilor publice. Traseurile căilor ferate, și chiar darea lor în posesiunea și sploatarea unei companii, tote aceste, dise ministru, nu ne privescu pe noi ci pe acționari. Belgia, care credea contrariulți, luptă, acum doui ani, contra Imperatorului Napoleone, și luptă pe marte și cu cel mai mare periclu pentru densa, pentru a nu da unei companie franceze linia căii ferate care lega Belgia cu Francia. Luxemburgiil luptă acuma cu Prusia, totu pentru uă asemene linie. Ce rătăcire! strigă guvernul nostru ! Tote aceste sunt interese ale sträinilorü erariu ale proprietarilor, ale țerei, ale națiunii care-și dă arterele iei pe mâna chirurgilor și națiunilor cuceritóre și vecine iei. In Englitera s’a ivită acuma uă scală guvernamentale care cere ca Statală se rescumpere tóte căile ferate și se le splonteze elimensușî. Acesta, dicU cei din scala guvernamentale, va da Statului că acigurî atât de mari încâtă îlă va pune în stare se plătască în cățîva ani, colosalele sale detorii. —Unde vom ajunge pe acestă cale, ci cu adversarii acestei propuneri? „Era telegrafurile, astăi căile ferate, mine canalurile, minele, tote averile imobile, pănă ce țara va ajunge a nu mai fi de câtă uă fabrică în care toți vor f fi impiegați ai Statului. Atunci guvernul, avândă în mâna lui tote interesele, se va sfârși cu libertatea și cu regimele parlamentari.“— Guvernul nostru a găsită ună mijlocă și mai bună. El« dă și căile ferate puternciloră noștrii vecini, și se gătesc cale da Vămile, tutunule, salinele, pădurele, totul ce are în sfîrșitu, pentru ca astafelu nu guvernulă,—de care englesii se temu că pré devine tare—ci chiară străinii, avendu în mâna loru tote intenție țârei, s’o facă a căde de sine și flasce in deplina posesiune a vecinilor străini. Acesta a fostă tocmela de la Salzburg, acesta este și crilea pe care guvernul o merge fără șiovăire și pe faiă, cu deplina aprobare nu numai a majorității dorit și chiară a minorității Camerei care vede totuși tace mîlcă. In acești din urmă trei ani, augurlii și bogați de toră felulă de fericiri pentru țară, Comunei Capitalei nu lipsită nici ea de a-și ave partea iei în contribuțiunea universale la care a fostă supusă România. Cetățiănii Capitalii sau bucurată încă de însemna favorea a plăti îndoită, și ca Români și ca Bucuresciani. Pe cându țara era ștorsă pentru îndestularea oneștilor: coțcari germani, principi, duci, doctori, financiari, Ambronî, Strousbergi și Bleichrödert. Comunea Bucuresci era supusă la darea numită imprumută-lotărie, în favorea unei companie totă onestă și prin urmare totu nemțască. Astăfelă Capitalea, în acest din urmă trei ani, a cheltuitu sume însemnate de vre 19 milióne de franci, compusă din 9 milióne veniturile anuali și 10 milióne produsulu împrumutului. Pe ce s’aă cheltuită aceste 19 milióne, cari suntă îmbunătățirile ce s’aă făcută cu dânsele, acestea suntă cestiuni ce nu voimă a le cerceta astăzi, lăsândă ca Bucurescianiî, cari se bucură de dânsele, se decernă cunune de lauri părintesciloru și integrilor, administratori ai fondurilor comunali. Cestiunea care ni se impune și ne cere se chemă câteva cuvinte, este aceea a plătirii datorelor, create prin acele cheltuiele. Banii s’afl mâncații, — voima se dhcema s’a întrebuințată negreșită în folosulă orașiului> — acuma e vorba de mijlócele cu cari caută se ’mplinescu goluli. Părintesculă guvernă și multă economulă consiliu comunale s’au gândită la acésta. Astăfelă amă vexată eșindu din voturile Adunărilor din Delu Mitropoliei și de la Palatulă Academiei uă lege, sancționată și promulgată prin Monitorul, prin care se creadu, suptă nume de massimu ală impositeloră comunali, uă seriá de dări cari de cari mai vesătoria și mai grele. Astă-felă redurămă dilele acestea purcedîndă de la asta disulă consilia comunale ală Capitalii unu proiectă de imposite basată pe legea de mai susu. Fiindcă cele 15 dile dte reclamare espiră poîmâne, contra nouei prădări la 27 Ianuarie, nu vomă lua în desbatere amenințată acestu proiectă, vomă dice numai câte va cuvinte asupra a doue seci trei article cari ni se pară a merita să mențiune speciale. S’a putută oserva că, d’unu timpă încua, tote legile ce se facă, tote impositele ce se creedă nu tindă la altăceva decâtă la reînființarea privilegieloră pentru cei avuți, la împovărarea și strivirea celoră săraci. Astă-felă suntă reformele ce se propună în legislațiunea comunale și judeciană, astă-felă legea timbrului, a monopolului, etc.; astă-felă suntă în fine impositele comunale. Pretutindine se trădază aceeași preocupare, aceeași tendință, astrăminte forte naturale în putinții de astăzi, cari nu potă de câtă se regrete și se dorescă întorcerea timpuriloră, cândă tote privilegiele craă pentru dânșii, tote sarcinele pentru poporul nedegroșită și pentru burgesia românescă. Legea votată de Camerele d-lui Catargiu și proiectulă făcută de consiliul ă seă Comunale inființază, între altele și următorele dări: 3 bani de ocaua de fructe de băcăniă, scutindu-se lămâiele, portocalele, cintrele și rodiele, 4 bani la ocaua de pesce, scutindu-se numai celă sărată ordinară, și 4 bani la ocaua de icre roșii. 1 lă 50 bani pe ană pentru fiecare metru de faciadă a proprietăților pe straiele canalisate și pavate cu petră cubică. 75 bani c-to pentru cele de pe strate canalisate și pavate cu petra ordinari, seă pavate cu petră cubică și necanalisate. Se inceau două, trei cuvinte asupra celui d’ântâiă. Cari suntă fructele dise de băcăniă? Avemă prunele, stafidele, caisele uscate, etc. Ș’apoi chitrele, portocalele, lămâiele, rodiele, etc. Cele dântâiă sau unele din ele, prunele uscate, mai alesă formeze în timpul iernei și în poștă una din bașile cuiniei menagielor, modeste și săracului. Ele trebuiescă dară lovite și lovite într’u proporțiune mediă de 4 sex 5 $. Chitrele portocalele, rodiele, lămâiele, servescă a face dulcețuri, condimente, înghiățate și altele, a orna vasele cu deșertă de pe mesa bogatului, a delecta gura și ajuta digestiunea lui. Ele trebuescă scutite precum suntă scutite brănzeturile, salamurile , galantinele, și tóte meselicurile de lucșă, precumă tinde legea votată de Cameră a scuti vinurile străine, puindu-le pe aceeașî linie cu cele indigene și crescândă imposibiră acestoră din urmă cu 200 la sută, adică rădicându-i și bursa de la 50 bani la 1 lefi 50, de vadră. Pescele ordinariă este scitită de totă lumea că formeză basca nutrimentului poporului. Pe cândă dară vânăturile și mai totă pescăria străină, mâncarea de lucșă a avutului, a boiariului, este scutită de ori ce dare, pescele ordinariă, mâncarea săracului, trebue lovită, și âncă lovită de done ori, vădată ca pesce și a doua oră ca icre. Ouă imposită de celă pucinii 10 g din valorea lui va apesa d’astăzii înainte asupra pescelui. Acestă imposită se rădică la 15 de vomă socoti și darea asupra icrelor scose din pântecele pescelui, deja vădată cântărită și taxată. Nu mai vorbimă de veltiiuniile la cari va da loeu perceperea acestei dări. Ne mărginimu a dice poporului se se gătescă a plăti, se plătescă din munca lui, se scotă bucățica din gura lui, căci asta trebuie se dă bine, dreptă și omenosă, de oră ce iși a voră botării de la guvernă, de la camere și de la comune. Déja imposibulă asupra consumațiunii nu este destulă, mai trebuiesce și ună imposită asupra locuinței. S’a găsită și acelua. Luptă regulamentală elă se numia construcțiunea și întreținerea pavagieloră puse în sarcul propuimtariului. Astă ili elă se numesy'i^a5Ä'i'apkie'pre> una din cele astî..nedfrate^ nm^lbnerose dăm ce eiidescemS. l^Pitavescelm modulă celă mai greă averea cla mică, pe cândă cea mare este abia atinsă. In Englitera, acea țară a omenitori practici, taxa pavagielor este aședată asupra venitului La noi, consecinți ideiei domnitorie, aceea a scutirii celor avuți și a Împovărării celor săraci, taxa pavagieloră este măsurată cu sprijinulă eră nu după venitulă flăcării proprietăți. Astăfelă avemă de resultată colosalea nedreptate d’a vede palaturile și ospețurile bogatului plătindu 1 cândă coleiba săracului plătesce 15—20 și chiaru 500 °. Se nuai sedică că exagerăm. Se învederă mărsele nostre cu exemple. Pe podul Mogoșioeî, unde lampele de gază sunt așezate la 10 secelă multă 15 metri distanță, unde măturătorii facă unui servițiu mai regulată, unde paragială este mai bine și mai sistematică întreținută, se află situate, de exemplu, ospelurile Otetelișianu,Hugues, Grand-Hotel, etc. Aceste ospețuri producă împreună ună venită anuale de vre 130.000 lei noul, arendăuă faciadă asupra stratei de vie ,100 de metrii. Ele vor plăti prin urmare ună imposită anuale de 150 lei noul, adică vă dare care represîntâ abia ‘9 la sută din venitulălorii. In strata Domniței, pavată cu petră cubică seă în acea Germană pavată și canalisată, se află case ale căroră venită anuale nu trece de 2000 lei noi și cari au o o faciadă de 30 sau 40 metri. Aceste proprietăți vor plăti, în mediu, pe ană câte 40 sau 50 lei noul taxă, prin urmare ele vor da 2 sau 20 la sută din venită, adică de 18 sau 22 de ori mai multă de câtă bogații din podu Mogoșiolei. Dacă apoi, — întorcîndu-ne la legea votată de Cameră, — ne vomă duce a face comparațiunea cu locuitorii din suburbii, cari dă căsuțe de câte 100 sau 200 lei venită celă multă, cu întinderi de câte 100 și mai bine de metri, vomă vede că taxa ajunge adevora întregulă venită ală seratului și adesea a lovi chiară foodulă scă, care se va pune în vîndare, cândă nu va pute plăti. Ecă dreptatea boiărescă, ecă sistema domnitoriă, ecă viitorială. Spațialii strîngîndu-ne ne oprimă aci, lăsândă pe cititorii și pe contribuitori, se vetja, se cugete, se înțelegă și, de voră voi, se plărescă. EPISTOLE DIN ITALIA Corespond. particulară a ROMANULUI. Turin, 21 Genariu, 1872-Două lumi stau faeță în fapță, se amenință, se prepară pentru că luptă esterminătore: lumea latină și lumea tartaro-teutonică, democrația și despotismul. Deși pentru moment, sortea pare că surîde barbariei, totuși viitorul îi aparține latinității. Oă stea iubită apăru pe orizontele lumii romane, Confederațiunea latină cu reședința în Capitoliu. Oricate de mică este acestă astru, elfi ne póte lumina asupra pericklor, ce ne amenință și ne pote indica calea salvării. „La Confederazione latina“ consede în Campideglio conține un articlu de fonda, întitulată: „I popoli latini", din care estragă cele următore: Rasele, cari totudeuna își disputară teremulu in Europa, fură trei: latina, germana și slava. Cea d’ântâiă învinse pe Slavi și Nemți, și fu domna lumii mai bine d’uă miie de ani. Cele două rase inamice, unite intre dânsele in contrarasei latine, după mai mulți secuii de lupte sângerose, o descoronară : lumea fu slavonemțască, și avurămă evulă mediu. Déru latinitatea ’nvinsă și apăsată nu se culcă pe catenele sale , le purtă cu ură și le frânse, evulă mediă fu luminată ș’uă a doua civilisațiune latină, neudată cu sânge, lumină lumea. Nemții și Slavii suptrugațî de luminele dreptului ș’ale sciinței romane, vădeadă că violența singură nu le-a asigurată victoria, începuseră a face uă mare propagandă de pangermanismă și de panslavismă, și din novă ne învinseră la Waterloo și la Sedan. Și acesta este istoria mișcării militarie din Europa de trei mii de ani până la 1871—72. Astăzi suntemă cei învinși: remare vomă are totă cei învinși ? Slavii și Germanii voră se fimă pentru eternitate învinși. Ei bine, cu totă propaganda nemțască și slavă, vomă învinge pe inamicii ereditari ai numelui latină și ai libertății și civilisațiunii lumii, pe Germani și pe Slavi. Dérü, spre a învinge, ce forțe are lumea romană? și unde e propaganda ce facemă pentru panromanismă ? Oh ! drapelulă, care flutura gloriosu de la Dante Alighieri până la Gianvincenzo Gravina, adi e părăsită: stindardulă ce puse în uimire lumea, nu se rădică la ceră decâtă cu mânile nóstre și prin voința nostră forte, și voința forte ne vine din consciința ce avemă despre neperitarea mărire a lumii latine. Dacă acesta forte voință devine voință universale, care se depărteze trădătorii plătiți și se-i înlocuiască cu onești și ardințî cetățiani, cari, prin studiere sorii seriose, se restaureze primatură morale ale țăreî, atunci acuila romană din Capitoliu își va relua sborulă în lume. Despre acesta ne încredințază tenacitatea rasei latine, care, învinsă, a resistat și nu s-a predată în timpă de zece secuii: fiindă învinsă, ea fiin prin a arunca la pământă pe eternii sei inamici. Déjit unde este lumea romană? și cari suntă Latinii ce trebuie s’o reconstituiescă ? Ș’aci, precumă romanismulă se constitui și rău în lume, cresce credința nóstra în reconstituirea lui ș’o face mare și fără margini. Fondură limbeloră, timpulă organică speciale, caracterul ă ce portă urmele perpetuei violențe și ale unei duplicități și astuții întunecose, ne spună că Nemții sunt fiii lui Arminii, ne țină sânge neamestecate, și că Slavii asemeneau degenerară de la strămoșii lord. Lumea germană își face locă în Europa și în America cu spada, cu violența, eterna violență a barbariloră : lumea romană s’a lăută și s’a ’atinsă cu civilisațiunea, și, învinsă, ea învinse pe învingătură prin umanitatea sea. Neromanii deveniră Romani, îndată ce fură baptezațî în civilisațiunea romană. Roma cucerind lumea, respectă drepturile lumii, învingătorii nu nimiciră, ci se contopiră cu învinșii, numai doră că nu indigenii, ci învingătorii diferă limbă, religiune, legi și datine învinșilor. Asta se născu lumea romană, și î nvinșii Gali, Spanioli, Lusitani și alte popore vorbiră limba Romei, și învinșii și ’nvingătorii fură toți Romani. Soluțiunea problemei nu este grea: învinșii erau barbari, aprope nomazii, despoiându-se de antica barbariă și cultivânduse, deveniră Romani. Acesta fu ântâia ș a doua misiune a Romei. Roma s’a vărsată în lumea ’ntragă, și cu Roma sângele romană și stirpea romană, care iernase și remâne locuitórea universului. Totă Europa are in vinele séle nu puțină sânge romană, și’s’ are chiară Germania meridionale, unde se află cetăți de origine și cu nume latină. Castele africane și țările interne ale Asiei și ale Cu intelui, în capă cu Constantinopole, suntu pline de sânge latină, și maiestatea numelui romană dureză țnea în unele provincie europene. Romanitatea, care se lăui in totă lumea p’atunci cunoscută, cu invasiunea barbarilor, perdu din terâmă, și lumea latină se limită la țerile ce erau mai aprope de Roma, la Italia, la cele trei pinsule ale Mediteranei, la Tirole, Istria, Gorizia, Dalmația, Francia, Belgia, Spania, Portugalia și unele părți ale Republicei elvețiane. România, situată în Oriinte, popolată de colonî romani, cari chiar și aici conservă vechiulă limba giă romană, nu putea se se suptragă din trunchiulă latină: născută cu superbiu ab origine din Roma, ea remase pururea latină în contra tutoră presiuniloru grecesci și rusesci. Domnirea mai multă decâtă milenariă a barbarilor, Frânei, Goți, Longobarzii, și alte triburi nemțescî, prin selbateca lorü crudime teutonică, distruse legătura popórelor latine. Lumea cultă latină fiin prin a anvinge și nimici lumea germană sângerosă, tirană, crudă și feroce, era lumea germană, înfrântă de civilisațiunea romană, se plecă către soiință, ca supt masca iei se ’ncerce din nooă cucerirea lumii. Și recși. Aici suntemă învinși, dére, învinși cumfl suntemă, vomă deveni învingători, déca ne vomă uni și dacă vomă ascepta resoluți in Capitoliă. Suntemă peste 90 de milione de Latini, dintre cari 26 în Italia, 34 în Francia, 5 în Belgia, 16 în Spania, 4 în Portugalia, și, trecând celealte popore latine, ce se află în Elveția și Austria, mai sunt 10 milione de Români în Oriente. tote Confederațiunea latină trebuie se cuprindă națiunile latine ale Europei și pe cele ce se restaură pe coatele africane. Voră fi escluse națiunile latine ultra-atlantice, cu cari nu putem stabili de câtă legături morali. Nu vomă tulbura lumea, dare' nu vomü face se fiă turburată de sabia nemțască și de intrigele și ambițiunile rusescî, cari adi suntu mai puțină periculose decâtă ambițiunile germane: nă salvată lumea latină, și atunci libertatea amenințată o vomă rădica, triumfătóre în Capitoliă. Italia, deși camă târziă, se descepta. Fi-va înțelesă de sora mea din Oriunte ? Descepta se-vorț Românii din amorțire ? Intorpe 'șî- vom facia de la Teutoni spre a forma sânta ligă a înfrățirii latine în Capitoliă ? Viitorul ne va respunde. Horia. SENATULU ROMÂNIEI. Ședința de Luni, 24 ianuarite, 1872. D. Deșliu, desvoltând interpelarea d-sple relativă la călcarea legii împrumutului domeniale, spune că după d-lul causa desordinii în financie nu este absolută nici una decâtă aceaa că ministeriele venindă la putere după cum îl cere interesele străine, eră nu după voința țerei, ele distrugă totă, delapideză totă, căci n’au tragere de animă a conserva nimică, fiindă parveniți sau prin interese politice sau prin intrige. A fostă nenorocită de a vede că acele ministerie ce n’aă venită prin asemeni mijloce, ci pe cum ă cere regimele parlamentară, n’au fostă lăsate a guverna mai multă timpă, spre a te vede și efectele guvernării Ioni. Guvernul actuale venindă in împrejurări grele, a avută sprijinul ă nevoită ale țării; cu tóte aceste acestă guvernă in tocă se profite de acestă situațiune, a făcută mai reu decâtă taté. Guvernul actuale a călcată chiară acele legi pe cari le-a propusă elă ensuși, violare care pe lângă gravitatea faptului a adusă și pagubă de mai multe milione, astöide s’a intamplata cu legea împrumutului domeniale. La votarea legii în senat, d. Deșliu a propusă ună amendamentă prin care miniștrii se făceau pasibili de responsabilitate la casă de deturnarea acestui împrumută de la destinațiunea sea, care era numai plata datoriei flotante. D. ministru de financie a numită atunci acestă amendamentă „unii votă platonică“ căci asemeni voturi rămână numai cuvinte, și cerea unu controlü mai seriosă, declirându că elfi este lesne, căci sușete suntu în ministeriă și n’au de câtă a fi cercetate. D. ministru ensé călcându legea contra asigurărilor séle, și facêndu tocmai acea a eesepre-