Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)

1872-01-26

r f- VOESCE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE N CAPITALE: una ană 48 lei; șese luni 24 leî; trei luni 12 lei; un lună 5 lei. IN DISTRICTE: unu anu 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 l £ î­­nă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. I­nűesemplarii: 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18* franci) Anunțiuri, pagina a IV, linia 30 litere.­r 40 bani. Inserțiunî și reclame, pag. III, linia 2. leî — — Scrisori si ori-ce trimi­teri NEFILAN­ GATE voru fi REFULATE. - Articlele* 6­7 * 9 nepublicate teei voru arde. ,­ ANULU ALU $ELE­ SPRE­ N­ECELE. Administrațiu­nea în Pasagin în­­ mâini, Ao. 1. — Redacțiunea, Straja Colțea, No. 42. MERCUR!, 26 IANUARIU 1872. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI ABONAREA IN BUCURESCÎ, la Ad­mini­st­rațiunea pariului; IN DISTRICTE. 1» corespondinții sei și cu post. Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. s-HalleyTain, Ru# 6. it Micoud, 7 Rue­ipovicî, Fleineh­­fenstein și Vogler Pentru a^âaarvenii Pentru a ram­înfiir1­aaKWwa*­­«b­cmvmww «b*i SERVICÎU TELEGRAFIC ALU «ROMAS­UL­UI.» Constantinopole, 5 Ianuarie. Ieri s’a făcută un demonstrațiune de 2000 de Bulgari, cari mergându la Portă au ce­rută de la Vizir rechiămarea episcopului lorü din esiliu. Vizirulu a promisă că va examina cererea lora. Edițiunea de sora 9CS Bucuresci, 25 Calíndaru 6 Pauraru Propunemă a dorințiloru guvernului ac­tuale, se comunice prin telegrame, Eu­ropei în genere, și ’n parte, Belgiei, Lu­xemburgului și Engli­srei, opiniunile e­­conomice și politice emise mai deunăzi în Cameră, de d. ministru al­ lucrărilor­ publice. Traseurile căilor­ ferate, și chiar­ darea lor­ în posesiunea și sploatarea unei companii, tote aceste, dise ministru, nu ne privescu pe noi ci pe acționari. Belgia, care credea contrariulți, luptă, a­­cum­ doui ani, contra Imperatorului Na­poleone, și luptă pe marte și cu cel­ mai mare periclu pentru densa, pentru a nu da unei companie franceze linia căii fe­rate care lega Belgia cu Francia. Lu­­xemburgiil­ luptă acuma cu Prusia, totu pentru uă asemene linie. Ce rătăcire! strigă guvernul­ nostru ! Tote aceste sunt­ interese ale sträinilorü era­riu ale pro­prietarilor­, ale țerei, ale națiunii care-și dă arterele iei pe mâna chirurgi­lor și na­­țiunilor­ cuceritóre și vecine iei. In Englitera s’a ivită acuma uă scală gu­vernamentale care cere ca Statală se rescum­­pere tóte căile ferate și se le splonteze elim­en­­su­șî. Acesta, dicU cei din scala guver­namentale, va da Statului că acigurî atât­ de mari în­câtă îlă va pune în stare se plătască în cățî­va ani, colosalele sale detorii. —Unde vom­ ajunge pe acestă cale, ci cu adversarii acestei propuneri? „Er­a telegrafurile, astă­­­i căile ferate, min­e canalurile, minele, tote averile imobile, pănă ce țara va ajunge a nu mai fi de câtă uă fabrică în care toți vor f fi im­piegați ai Statului. Atunci guvernul, a­­vândă în mâna lui tote interesele, se va sfârși cu libertatea și cu regimele par­lamentari.“— Guvernul­ nostru a găsită ună mij­locă și mai bună. El« dă și căile ferate puternciloră noștrii vecini, și se gătesc c­ale da Vămile, tutunule, salinele, pădu­­rele, totul ce are în sfîrșitu, pentru ca asta­felu nu guvernulă,—de care englesii se temu că pré devine tare—ci chiară străinii, avendu în mâna loru tote inte­nție țârei, s’o facă a căde de sine și fl­asce in­ deplina posesiune a vecinilor­ străini. Acesta a fostă tocmela de la Salz­burg, acesta este și crilea pe care gu­vernul o merge fără șiovăire și pe fa­iă, cu deplina aprobare nu numai a majori­­tății dorit și chiară a minorității Camerei care vede totu­și tace mîlcă. In acești din urmă trei ani, augurlii și bogați de toră felulă de fericiri pen­tru țară, Comunei Capitalei nu lipsită nici ea de a-și ave partea iei în contribuțiu­­nea universale la care a fostă supusă România. Cetățiănii Capitalii s­au bucurată încă de însemna favore­a a plăti îndo­ită, și ca Români și ca Bucuresciani. Pe cându țara era ștorsă pentru îndes­tularea oneștilor: coțcari germani, prin­cipi, duci, doctori, financiari, Ambronî, Strousbergi și Bleichrödert. Comunea Bu­­curesci era supusă la darea numită im­­prumută-lotărie, în favorea unei companie totă onestă și prin urmare totu nemțască. Astă­felă Capitalea, în acest­ din urmă trei ani, a ch­eltuitu sume însemnate de vre 19 milióne de franci, compusă din 9 milióne veniturile anuali și 10 milióne produsulu împrumutului. Pe ce s’aă cheltuită aceste 19 milióne, cari suntă îmbunătățirile ce s’aă făcută cu dânsele, acestea suntă cestiuni ce nu voimă a le cerceta astăzi, lăsândă ca Bucurescianiî, cari se bucură de dânsele, se decernă cunune de lauri părintesciloru și integrilor, administratori ai fonduri­­lor­ comunali. Cestiunea care ni se im­pune și ne cere se ch­emă câte­va cu­vinte, este aceea a plătirii datorelor, create prin acele cheltuiele. Banii s’afl mâncații, — voima se dhcema s’a între­buințată negreșită în folosulă orașiu­­lui> — acuma e vorba de mijlócele cu cari caută se ’mplinescu goluli. Părinte­sculă guvernă și multă econo­­mulă consiliu comunale s’au gândită la acésta. Astă­felă amă vexată eșindu din voturile Adunărilor­ din Delu Mitropoliei și de la Palatulă Academiei uă lege, sancționată și promulgată prin Monitoru­l, prin care se creadu, suptă nume de mas­­simu ală impositeloră comunali, uă seriá de dări cari de cari mai vesătoria și mai grele. Astă-felă redurămă dilele acestea purcedîndă de la asta disulă consilia co­munale ală Capitalii unu proiectă de im­­posite basată pe legea de mai susu. Fiind­că cele 15 dile dte reclamare espiră poî­­mâne, contra nouei pră­dări la 27 Ianuarie, nu vomă lua în desbatere amenințată acestu proiectă, vomă dice numai câte­ va cu­vinte asupra a doue seci trei article cari ni se pară a merita să mențiune speciale. S’a putută oserva că, d’unu timpă încua, tote legile ce se facă, tote impositele ce se creedă nu tindă la altă­ceva de­câtă la reînființarea privilegieloră pentru cei avuți, la împovărarea și strivirea celoră săraci. Astă-felă suntă reformele ce se propună în legislațiunea comunale și ju­­deciană, astă-felă legea timbrului, a mo­nopolului, etc.; astă-felă suntă în fine im­positele comunale. Pretutindine se trădază aceeași preocupare, aceeași tendință, as­­trăminte forte naturale în putinții de as­­tăzi, cari nu potă de câtă se regrete și se dorescă întorcerea timpuriloră, cândă tote privilegiele craă pentru dânșii, tote sarcinele pentru poporul­ nedegroșită și pentru burgesia românescă. Legea votată de Camerele d-lui Catar­­giu și proiectulă făcută de consiliul ă seă Comunale inființază, între altele și urmă­­torele dări: 3 bani de ocaua de fructe de băcăniă, scutindu-se lămâiele, portocalele, cintrele și rodiele, 4 bani la ocaua de pesce, scutindu-se numai celă sărată ordinară, și 4 bani la ocaua de icre roșii. 1 l­ă 50 bani pe ană pentru fie­care metru de faciadă a proprietăților­ pe stra­iele canalisate și pavate cu petră cubică. 75 bani c-to pentru cele de pe strate canalisate și pavate cu petra ordinari, seă pavate cu petră cubică și necanalisate. Se in­ceau două, trei cuvinte asupra celui d’ântâiă. Cari suntă fructele dise de băcăniă? Avemă prunele, stafidele, ca­isele uscate, etc. Ș’apoi chitrele, porto­calele, lămâiele, rodiele, etc. Cele dân­­tâiă sau unele din ele, prunele uscate, mai alesă formeze în timpul­ ier­­nei și în poștă una din bașile cuiniei menagielor, modeste și săracului. Ele trebuiescă dară lovite și lovite într’u­ pro­­porțiune mediă de 4 sex 5 $. Chitrele portocalele, rodiele, lămâiele, servescă a face dulcețuri, condimente, înghiățate și altele, a orna vasele cu deșertă de pe mesa bogatului, a delecta gura și ajuta digestiunea lui. Ele trebuescă scutite precum­ suntă scutite brănzeturile, sa­lamurile , galantinele, și tóte meselicu­­rile de lucșă, precumă tinde legea votată de Cameră a scuti vinurile străine, puindu-le pe aceeașî linie cu cele indigene și crescândă imposibiră acestoră din urmă cu 200 la sută, adică rădicându-i și bursa de la 50 bani la 1 lefi 50, de vadră. Pescele ordinariă este scitită de totă lumea că formeză basca nutrimentului poporului. Pe cândă dară vânăturile și mai totă pescăria străină, mânca­rea de lucșă a avutului, a boiariului, este scutită de ori ce dare, pescele or­dinariă, mâncarea săracului, trebue lovită, și âncă lovită de done ori, vă­dată ca pesce și a doua oră ca icre. Ouă impo­­sită de celă pucinii 10 g din valorea lui va apesa d’astă­zii înainte asupra pesce­­lui. Acestă imposită se rădică la 15 de vomă socoti și darea asupra icrelor­ scose din pântecele pescelui, deja vă­dată cântărită și taxată. Nu mai vorbimă de veltiiuniile la cari va da loeu perceperea acestei dări. Ne mărginimu a dice poporului se se gătescă a plăti, se plătescă din munca lui, se scotă bu­cățica din gura lui, căci asta trebuie se dă bine, dreptă și omenosă, de oră ce iși a voră botării de la guvernă, de la camere și de la comune. Déja imposibulă asupra consumațiunii nu este destulă, mai trebuiesce și ună imposită asupra locuinței. S’a găsită și acelu­a. Luptă regulamentală elă se nu­­mia construcțiunea și întreținerea pava­­gieloră puse în sarcul propuimtariului. Astă­ ili elă se numesy'i^a5Ä'i'apkie'pre> una din cele astî..nedfrate^ nm^lbnerose dăm­ ce eiidescemS. l^Pitavescelm modulă celă mai greă averea cla mică, pe cândă cea mare este abia atinsă. In Englitera, acea țară a omenitori prac­tici, taxa pavagielor este aședată asupra ve­nitului La noi, consecinți ideiei domnitorie, aceea a scutirii celor­ avuți și a Împovărării celor­ săraci, taxa pavagieloră este măsu­­rată cu sprijinulă eră nu după venitulă flă­cării proprietăți. Astă­felă avemă de resultată colosalea nedreptate d’a vede palaturile și ospețurile bogatului plătindu 1 cândă coleiba săracului plătesce 15—20 și chiaru 500­ °. Se nu­ai se­dică că exagerăm. Se învederă mă­­r­sele nostre cu exemple. Pe podul­ Mogoșioeî, unde lampele de gază sunt­ așezate la 10 se­­celă multă 15 metri distanță, unde măturătorii facă unui servițiu mai regulată, unde paragială este mai bine și mai sistematică întreținută, se află situate, de exemplu, ospelurile O­­tetelișianu,Hugues, Grand-Hotel, etc. Aceste ospețuri producă împreună ună venită anuale de vre 130.000 lei noul, arendă­uă faciadă asupra stratei de vie ,100 de metrii. Ele vor­ plăti prin urmare ună imposită anuale de 150 lei noul, adică vă dare care represîntâ abia ‘­9 la sută din venitulă­lorii. In strata Domni­ței, pavată cu petră cubică seă în acea Germană pavată și canalisată, se află case ale căroră venită anuale nu trece de 2000 lei noi și cari au o o faciadă de 30 sau 40 metri. Aceste proprietăți vor­ plăti, în mediu, pe ană câte 40 sau 50 lei noul taxă, prin urmare ele vor­ da 2 sau 2­0 la sută din venită, adică de 18 sau 22 de ori mai multă de câtă bogații din podu Mogoșiolei. Dacă apoi, — întorcîndu-ne la legea votată de Cameră, — ne vomă duce a face com­parațiunea cu locuitorii din suburbii, cari dă căsuțe de câte 100 sau 200 lei venită celă multă, cu întinderi de câte 100 și mai bine de metri, vomă vede că taxa ajunge a­devora întregulă venită ală seratului și adesea a lovi chiară foodulă scă, care se va pune în vîndare, cândă nu va pute plăti. Ecă dreptatea boiărescă, ecă sistema domnitoriă, ecă viitorială. Spațialii strîn­­gîndu-ne ne oprimă aci, lăsândă pe citi­torii și pe contribuitori, se vetja, se cu­gete, se înțelegă și, de voră voi, se plă­­rescă. EPISTOLE DIN ITALIA Corespond. particulară a ROMANULUI. Turin, 21 Genariu­, 1872-Două lumi stau faeță în fapță, se­ amenință, se prepară pentru că luptă esterminătore: lumea latină și lumea tartaro-teutonică, democrația și despotismul­. De­și pentru moment, sortea pare că surîde barbariei, totuși vii­­torul îi aparține latinității. Oă stea iubită apăru pe orizon­­tele lumii romane, Confederațiunea latină cu reședința în Capitoliu. Ori­cate de mică este acestă as­tru, elfi ne póte lumina asupra pe­­ricklor, ce ne amenință și ne pote indica calea salvării. „La Confederazione latina“ con­sede în Campideglio conține un­ articlu de fonda, întitulată: „I po­­poli latini", din care estragă cele următore: Rasele, cari totu­de­una își disputară teremulu in Europa, fură trei: latina, ger­mana și slava. Cea d’ântâiă învinse pe Slavi și Nemți, și fu domna lumii mai bine d’uă miie de ani. Cele două rase inamice, unite intre dânsele in contrara­­sei latine, după mai mulți secuii de lupte sângerose, o descoronară : lumea fu slavo­­nemțască, și avurămă evulă mediu. Déru latinitatea ’nvinsă și apăsată nu se culcă pe catenele sale , le purtă cu ură și le frânse, evulă mediă fu luminată ș’uă a doua civilisațiune latină, neudată cu sânge, lumină lumea. Nemții și Slavii suptrugațî de luminele dreptului ș’ale sciinței ro­mane, vădeadă că violența singură nu le-a asigurată victoria, începuseră a face uă mare propagandă de pangermanismă și de panslavismă, și din novă ne învin­seră la Waterloo și la Sedan. Și acesta este istoria mișcării militarie din Europa de trei mii de ani până la 1871—72. Astăzi suntemă cei învinși: remar­e vomă are totă cei învinși ? Slavii și Ger­manii voră se fi­mă pentru eternitate învinși. Ei bine, cu totă propaganda nemțască și slavă, vomă învinge pe inamicii ere­ditari ai numelui latină și ai libertății și civilisațiunii lumii, pe Germani și pe Slavi. Dérü, spre a învinge, ce forțe are lumea romană? și unde e propaganda ce facem­ă pentru panromanismă ? Oh ! drapelulă, care flutura gloriosu de la Dante Alighieri până la Gianvincenzo Gravina, adi e părăsită: stindardulă ce puse în uimire lumea, nu se rădică la ceră de­câtă cu mânile nóstre și prin voința nostră forte, și voința forte ne vine din consciința ce avemă despre ne­­peritarea mărire a lumii latine. Dacă acesta forte voință devine voință universale, care se depărteze trădătorii plătiți și se-i înlocuiască cu onești și ar­­dințî cetățiani, cari, prin studiere sorii se­riose, se restaureze primatură morale ale țăreî, atunci acuila romană din Capitoliu își va relua sborulă în lume. Despre a­­cesta ne încredințază tenacitatea rasei la­tine, care, învinsă, a resistat­ și nu s-a predată în timpă de z­ece secuii: fiindă învinsă, ea fiin prin a arunca la pământă pe eternii sei inamici. Déjit unde este lumea romană? și cari suntă Latinii ce trebuie s’o reconstitu­­iescă ? Ș’aci, precumă romanismulă se constitui și rău­ în lume, cresce credința nóstra în reconstituirea lui ș’o face mare și fără margini. Fondură lim­beloră, timpulă organică speciale, caracterul ă ce portă urmele per­petuei violențe și ale unei duplicități și as­­tuții întunecose, ne spună că Nemții sunt­ fiii lui Arminii, ne țină sânge neames­­tecate, și că Slavii asemene­au degene­rară de la strămoșii lord. Lumea germană își face locă în Europa și în America cu spada, cu violența, eterna violență a barbariloră : lumea romană s’a lău­tă și s’a ’atinsă cu civilisațiunea, și, învinsă, ea învinse pe învingătură prin umanita­tea sea. Neromanii deveniră Romani, în­dată ce fură baptezațî în civilisațiunea ro­mană. Roma cucerind­ lumea, respectă drep­turile lumii, învingătorii nu nimiciră, ci se contopiră cu învinșii, numai doră că nu indigenii, ci învingătorii diferă limbă, religiune, legi și datine învinșilor­. Asta se născu lumea romană, și î nvinșii Gali, Spanioli, Lusitani și alte popore vorbiră limba Romei, și învinșii și ’nvingătorii fură toți Romani. Soluțiunea problemei nu este grea: învinșii erau barbari, aprope nomazii, despoiându-se de antica barbariă și cul­­tivându­se, deveniră Romani. Acesta fu ântâia ș a doua misiune a Romei. Roma s’a vărsată în lumea ’ntragă, și cu Roma sângele romană și stirpea ro­mană, care iernase și remâne locuitórea universului. Totă Europa are in vinele séle nu pu­țină sânge romană, și­’s’ are chiară Ger­mania meridionale, unde se află cetăți de origine și cu nume latină. Castele afri­cane și țările interne ale Asiei și ale Cu i­­­ntelui, în capă cu Constantinopole, suntu pline de sânge latină, și maiestatea nu­melui romană dureză țnea în unele pro­vincie europene. Romanitatea, care se lăui in totă lumea p’atunci cunoscută, cu invasiunea barba­rilor, perdu din terâmă, și lumea latină se limită la țerile ce erau mai aprope de Roma, la Italia, la cele trei pinsule ale Mediteranei, la Tirole, Istria, Gorizia, Dalmația, Francia, Belgia, Spania, Por­tugalia și unele părți ale Republicei el­­vețiane. România, situată în Oriinte, popolată de colonî romani, cari chiar­ și aici con­servă vechiulă limba giă romană, nu pu­tea se se suptragă din trunchiulă latină: născută cu superbiu ab origine din Roma, ea remase pururea latină în contra tu­­toră presiuniloru grecesci și rusesci. Domnirea m­ai multă de­câtă milenariă a barbarilor­, Frânei, Goți, Longobarzii, și alte triburi nemțescî, prin selbateca lorü crudime teutonică, distruse legătura po­­pórelor­ latine. Lumea cultă latină fiin prin a anvinge și nimici lumea germană sângerosă, tirană, crudă și feroce, era lumea germană, înfrântă de civilisațiunea romană, se plecă către soiință, ca supt masca iei se ’ncerce din nooă cucerirea lumii. Și recși. Aici suntemă învinși, dére, învinși cumfl suntemă, vomă deveni învingători, déca ne vomă uni și dacă­­ vomă ascepta re­­soluți in Capitoliă. Suntemă peste 90 de milione de La­tini, dintre cari 26 în Italia, 34 în Fran­cia, 5 în Belgia, 16 în Spania, 4 în Portugalia, și, trecând­ cele­alte popore latine, ce se află în Elveția și Austria, mai sunt­ 10 milione de Români în Ori­ente. tote Confederațiunea latină trebuie se cuprindă națiunile latine ale Europei și pe cele ce se restaură pe coatele africane. Voră fi escluse națiunile latine ultra-atlan­­tice, cu cari nu putem­ stabili de câtă legături morali. Nu vomă tulbura lumea, dare' nu vomü face se fiă turburată de sabia nemțască și de intrigele și ambi­țiunile rusescî, cari adi suntu mai puțină periculose de­câtă ambițiunile germane: n­ă salvată lumea latină, și atunci liber­tatea amenințată o vomă rădica, triumfă­­tóre în Capitoliă. Italia, de­și camă târziă, se des­­cepta. Fi-va înțelesă de sora mea din Oriunte ? Descepta se-vorț Românii din a­­morțire ? Intorpe 'șî- vom­ facia de la Teutoni spre a forma sânta ligă a înfrățirii latine în Capitoliă ? Viitorul­ ne va respunde. Horia. SENATULU ROMÂNIEI. Ședința de Luni, 24 ianuarite, 1872. D. Deșliu, desvoltând interpelarea d-sple relativă la călcarea legii împrumutului domeniale, spune­ că după d-lul causa de­­sordinii în financie nu este absolută nici una de­câtă acea­a că ministeriele venindă la putere după cum îl cere interesele străine, eră nu după voința țerei, ele distrugă totă, delapideză totă, căci n’au tragere de animă a conserva nimică, fiindă parveniți sau prin interese politice sau prin intrige. A fostă nenorocită de a vede că acele ministerie ce n’aă venită prin asemeni mijloce, ci pe cum ă cere regimele parla­mentară, n’au fostă lăsate a guverna mai multă timpă, spre a te vede și efectele guvernării Ioni. Guvernul­ actuale venindă in împrejurări grele, a avută sprijinul ă nevoită ale țării; cu tóte aceste acestă guvernă in tocă se profite de acestă si­­tuațiune, a făcută mai reu de­câtă taté. Guvernul­ actuale a călcată chiară acele legi pe cari le-a propusă elă ensuși, vio­lare care pe lângă gravitatea faptului a adusă și pagubă de mai multe milione, astö­ide s’a intamplata cu legea împru­mutului domeniale. La votarea legii în senat, d. Deșliu a propusă ună amenda­­mentă prin care miniștrii se făceau pasi­bili de responsabilitate la casă de detur­narea acestui împrumută de la destina­­țiunea sea, care era nu­mai plata datoriei flotante. D. ministru de fin­ancie a nu­mită atunci acestă amendamentă „unii votă platonică“ căci asemeni voturi ră­mână numai cuvinte, și cerea unu con­­trolü mai seriosă, declirându că elfi este lesne, căci sușete suntu în ministeriă și n’au de câtă a fi cercetate. D. ministru ensé călcându legea contra asigurărilor­ séle, și facêndu tocmai acea­ a eesepre-

Next