Romanulu, februarie 1872 (Anul 16)
1872-02-23
166 ROMANUL U 23 FEBRUARIE 187» Modificarea propusă. Când perceptorele nu va activa împlinirile și nu va versa în termeni întregulB debita trimestriale la comună, acesta le va urmări în averea și garanția sea. Când comunele nu vor fi vărsata casierului generale pe deplini și la termenii sumele datorite trimestrialmente. Statuia va urmări comunele și veniturile la regele imperiale și regale apostolice declară că sea adtus de acestă reservă. Acesta protocolui s’a suptsemnată în triplu esemplare și se va anexa la convențiunea precizată. Făcuta la Bucuresci în 8 Augusta, 1871. (Semnați), EngelmiUler. A. T. Zimi. Deschidendu-ne discusionea generale; D. Cesar Boleacu, membru al comitatului de delegați, combate convențiunea pentru că prin ea se contestă țereî numele de România. Noi, di ce d-sea, ne numimü deputați ai României: d. ministru, prin proiectul ă de facto, ne cere a renunța la acesta nume. Pe monieta română, în forma efigiei M. Sale e scrisă: „Domnulu Românilor fie și Austria ne cere se repadärau drepturile și titlulu nostru ințelegil a ne șterfeli cândüamu câștiga ceva, derű Austria câștigă, căci ea ne cere acestă convențiune. Asia doresunul contra proiectului ce ne cere guvernulö și, protestândă în contra d-lui ministru de externe, care a cutezată a propune acestă lege, cred im că nu se va găsi una singura deputata românö, atâta de antidinastice, încâta se dea uă lovire atâta de tare drepturiloră tereî, proclamate de ea, și acesta 'n moda solemna și după propunerea a însușî ministrulul M. Saie Domnitorulu Româniloru. Raportorele susține proiectul, arătândă că convențiunea aduce mari avantagie economice, nu trebuie ca anima se predomine rațiunea. Daca Austria nu vrea se ne recunoscä titlulü de România, ci „Principatele-Unite“ nu e naționale și utile ca ntre noi și Austria se ridicama zidurile Chinei. D. Ion Codrescu arată că prima ’ntrebare ea ’și póte face cineva este daca cea-a ce ni se propune a fi e mai avantagiosa decâta ce aveama, decât el convențiunea de la 1865. Raportorele cere a se aproba convențiunea cu resemnare, pentru că interesele nóstre o reclamă. Dere se vedem mai ântâia avantagiere ce ea ne dă. Daca ele nu vor fi mari, nu vomti ave nevoie a mai modifica convențiunea de la 1865 și încă cu paguba da nu ni se recunosce numele țereî. Taxă pentru depeștele telegrafice ce de la noi se dau in Austria e de 2 franci; taxa celor fice din Austria se dau la noi e de 2 franci. Prin întrunirea de la 1868 taxa s’a fisat la 1 francu, micșiorându-se e p ană france, rămâind ca guvernele respective ,aprobe decisiunea conferinței internaționale din Paris. Un lege posteriori a nivelata taxa pentru sute de peștele fieând-o la 1 francü. In Austria taxa depeștelor afișată la 3 fiend. in privința poștelor, scrisorile de la pod în Austria se plătescu indouitu, conform convențiunii poștale din 1868. Eî bine, în ce privesce depeștele, convențiunea telegrafică fiseza cifra de 2 și 3 franci, adică ’ndouitu și ’ntreite. Déca noi dăm fi Austria eilorü d’aici avantagiere da plăti, ca și noi, 1 francă, de ce Austria se nu ne acorde și nouă aceleași avantagie? Pentru tote acestea și, mai presus fide tóte, pentru nerecunoscerea titlurilor, d-sea ia confiftatoiü delegațiloră a fosta contra acestui proiecta. Raportorele fac» câte «va rectificări, susțiînda că convențiunea dă avantagie, îmbucătăținda situațiunea de a4b căci pentru Ungaria, Bucovina și maliția plătim! depeștele c'unü francu și pentru cele alte secțiuni ale Austriei cu 3 frauci. D. Costa-Foru, ministru de externe, ardă e’avantagiere ce result! din conventîune se voru vede și mai clarű din desbaterea p’articule a legii. La 1868 a fosta numai una arangiamentu, ânsă, chiar d’are fi se consfințescă calea actuale, camera torțară trebui s’o adope, căci ea, oremi guvernul!, lîsază aceste taxe. In:.privința titlului de România, ori câte de mari și în drepte ne-ama crede, nu trebuie se ne inirämit de dificultățile ce amü pute intelni, IEsea, ca ministru nu póte se spuie lucruri cari arü compromite cestiunea. Statuia lucreză pentru consolidarea raporturilor sale cu alte Staturi și, deca nare încă obținute cele ce doresce, acesta nu e una motiva ca raporturile dintre ele și vecini se netteze. Sunte State forte amice României, cari ne numesc Principatele-Unite, de exemplu Francia. D. M. Cogâlnicenu. CerB cuventulü. D. Costa-Foru declară că incetéza d’a mai vorbi, vrendu s’asculte luminile d-lui Cogâlnicenu, fostul ministru de externe. După protestarea d-lui Cogălnicanu, D. Costa-Foru continuă spun da că Statulu și-a făcut reservele sale prin protocole, n’a recunoscută titlulü de „Principatele Unite.” Déca însă camera va respinge convențiunea, se’I dea d sele base. A impune voința, nostra puterilor, nu se póte. Basa nostril e tratatul ü de la Paris, ș’acolo suntemü numiți Príncipatele-Unite cea-a ce nu e alta de cât a totu România. Cestiunea numelui făreî e pendinte. La Constantinopole suntu unle dificultăți; guvernul e pledézá, usézá de mijlócele ce are, cine trebuie se mai asceptama. Titlula lui Victor Emanuel de rege al Italiei nu e recunoscuta, pe Ludovic Filip Rusia nu l’a recunoscuta. Ei bine, asta se întâmplă și la noi. Rusia, Turcia, Serbia și altele ne numescü România, altele totu Principatele-Unite. (Va urma). Eră ce proiectu de lege propune guvernulu spre modificarea legii din 19 Martin, 1871, pentru constatarea și perceperea contribuțiuniloru directe: Art. 1. Suntu și rămân fl modificate art. 7 și 11. Romanule 3 de la art. 7. Testulu legii. Contribuțiunea se percepe pe trimietru, și totu asta-felu se versa de către comune la casiarulü generale ale județului, începându de la cele d’ântâie zile ale lunei a doua din trimistru, și terminând și vărsarea periei a 15 ale lunei a treia. Modificarea propusă. Contribuțiunile directe se percepu pe trimistru, și totu astafelu se varsă de către comune la casiaruri generale ale județului. Versările vor începe a se efectua in cursul a celei danturü luni, și vor continua treptată conforma încasăriloră; .eră debituru trimestriale va trebui se fiă integralmente achitată până la finele celei d’ântâiul luni a trimestrului următori. Aliniatulu 3 de la art. 11. Testul legii. Contribuabilii cari vor întărâia plata contribuției peste ziua de 15 a ultimei luni trimestriale, sunt supuși la plata unui procentă de 12 la sută pe an, în folosul propriu al comunei. Modificarea propusă. Contribuabilii suntü datori a răspunde pe trimistru la biurourile de percepere dările lor până la 15 a lunea a doua a fiecărui trimistru. Nefiinda următori se vom supune pentru contribuțiunile personale și de șansele la un amendă de 5 bani pe 4b pentru patentă de 10 bani, pentru darea rescumpărării lorii de 15 bani, eră pentru foncieră de 20 bani; déca nici până la acea dată, eu vom fi achitata dările loru, atunci i se va aplica secuestroiü, conformü legii de urmărire, plăti; du numai 1 leu pentru secuestru și 2 lei pentru verijare, déca acesta se va efectua produsul acestei amen«]! este în folosul comunei. Aliniatul« 4 de la ort. iă. Testulu legii. Cândü comuna Intasie răspunderea sumelor datorite de densa Statului, urmărirea din partea Statului se aplică asupra perceptorilor, asupra primarelui și asupra consilielor comunale. Modificarea propusă. La case de delapidare a banilor, încasați de către perceptori, și de insolvabilitatea sa, comuna va fi în dreptul a repărți suma asupra contribuțiunilor directe prin adausa de bani (centime) adiționali, a cărora repărțire și îndeplinire nu va pute trece peste termenul de unu semestru. Comunele nu vor putea întrebuința foloselc resultate în cursul a unul trimistru din zecimele adiționali prevăzute la art. 12 și din amerijl, mal ’nainte de a fi achitate debituri integrale ale acestui trimistru. Art. i1. Se adaugă la finele titlului al IV-lea următorii articoi: Art. 17. Comunele sunt obligate a împlini prin perceptorii lor, rămășițele ce vor esista din contribuțiuni directe, darea pentru rescumpărarea clăcei și producte de reservă, până la punerea în aplicațiune a legii de faciă, urmândü încă și cu perceperea acestora două din urmă venituri penă la strîngerea lorü, tóte acestea conformü listelor de rămășițe și rolurilore ce li se voru da de către casiariî generali. Art. 18. Remisele prevăzute în legea de percepere, care sa abrogata, se voru menține în folosula perceptoriloru comunali, până la definitiva stingere a rămășițelor și a celor două venituri menționate. (Semnatu). Ministru financeioru, P. Mavrogheni. Aliniatul« 5 de la art. 11. Testulu legii. Pentru îndestularea Statului la întâmplătóre delapidări, urmărirea se aplică asupra tuturora locuitorilor comunei, în analogie cu dările ce plătesc către Satö, urmând și comuna a se despăgubi de la delapidatori prin aplicarea legii de urmărire, fără prejudiciulfi urmăririi penale spi ariele din Berlin, edițiunea de dimineaț aÜ primită de la direcțiunea poliției următorea comunicațiune: „Une vechiu ajutoru farmacistu din Posen, gravü banuitu că mediteză una atentata asupra persónei cancelariului imperiale, fu arestatu Mercuri sera. „Tenerulu e Polonessi și catolică fanatica. Unü îndelungă servițifi intre zuavii pontificali și uă ședere de mai multe luni la unö canonic!—despre care a fost adesea vorba cu ocasiunea presiute — pare a justifica acestă din urmă imputare. De mai mulți ani, el și-a părăsita cariera de farmacistă„Sosin Berlin după ce la Posen scosese din gură uă amenințare destulă de teribile că totul se va schimba în curenda in capitala Prusiei și că multe lucruri vor lua uă altă fagiă. Din fericire acestă alegațiune nu rămase neobservată, ceea ce caută arestarea tenerului in domiciliul seO, la părintese î adoptiva, sacristanii de la biserica Santa-Hedviga. Une pistolii i s’a găsitiliu poem ar fi: „Ne abținemă pentru momenta, d’a ne da părerile asupra caracterului acestui nou atentată politicii. După Joia Volkszeitung, principele de Bismark s’a plimbată cu tote astea singură pe la amori în Thiergarten." (l’Indep.) REPUBLICA. CONDIȚIUNE DE REGENERARE A FRANCIEI DE EDGAR QUINETI Provisorium. In timpu de douăzeci de ani, am repetit, în esilia că Francia alerga spre căderea iei, că încăpățînându-se d’a curteni spiritul morții, ea mergea la mortea iei. Astăzi căderea a sosit dacă ne ’n abisd. Ce trebuie se face mft pentru aeși? Acesta voi căutați-o aci. Nimica mai durerosă de câta d’a vorbi și scrie cu asigurarea că ori ce cuvinte este de prisosu pentru că nu vorü se-la audă. De ce dére se mai deschizi gura? Fiinducă suntu timpi în cari nu este permis a se taci. Celui puțină, voia sei se fiu scurta, cândü dorința mea ar fi se tacă. Me voiu mărgini numai d’a demonstra trebuița d’a se recunosce Republica, décà voima salutea Franciei. Mai ântâiu Republica esiste de faptă. Este dorit d’a refusa evidința refusande d’a recunosce iu voința cutării sau cutării persane, ci programa puterii lucrurilor. Alü douilea trebuie, se repetă de către toți, se reverma Francia. Da aci cusé este cestiunea. Ce regenerare este prin putință, dacă nu este nici chiarü una tărâma recunoscuta pe care națiunea se puta se se regăsescă și se se rădice? Cândü unu omu s’a aruncata în îndouiala asolută, decă nu mai scie ce crede și ce nu crede, elü nu mai póte trăi moralicesce; ela în calea deșertului, în care ori ce națiune este avântată. Și ce este unu popora ? A’lu mănținâ în scepticismu, în pyrrhonismulü asolutű, mai cu semn în privința principiului ghostințeî sale, este a’lu îmbrânci în deșerturi fără funda. Unde s’a mai văzut a uă națiune oseidită de către guvernulu iei d’a nu puté spune care este forma iei de guvernământa ?Acesta nu s’a mai văduvai pe pământ și. Uă asemene suspendere a ’ncrederii unui popori uu este numai uă letargiă, uă suvenire otrăvită; este, în puntulu de vedere politică, deșertul. Uă națiune însă nu se lasă a fi tîretă în deșerta fără reacțiune, far’a ncerca cela puțină se repuie mâna pe vieță. D’aci turburările civile, resbelele intestine, desperările unui pâră care nu voiesce se moră. Guvernulü tîrasce națiunea la scepticismu, elü o osândesce a nuiei ce este ea, ba nici chiarü decă este. Cu tote aceste națiunea simte că voiesce a trăi; é cu dorütă stare de lucruri monstruosă care nu este nici viața nici mortea. Altă consecință a îndouieleî asolute in materiă politică. Guvernul este, dice ele, alți Republice!, și nu screde că Republica esiste altă-felű decâtB ca uă umbră, uâ aparință, unü aceidinte care póte nare un a doua di. Ei bine! Amu fostă vesuitü visători deșierțî, metafisicianî jucându timpu d’uă oră unu jocu etraniu, scolasîntică , petrecêndu în a se ’ndoui de realitatea corpurilor și, pe cându se gândesc cu amare la alti lorö, ca escepțiune la regulă. Iamu vé4utü intrebându-se, ca recreare déca cea’a ce pipăie mânele loru, cea-a ce vénü ochii loru esista intr’alta moda de cât ca ipotese. Cea a însă ce nici vădată nu dorisema în lumea, nici vechi nici modernă, este una guverna care pune in îndouiala esistința reale a guvernului alü căruia este de nădată sufletului și corpulu. A reduce tote aceste d’a nu mai fi de câta ua ipotese, este cela mai după urmă graduala pyrrhonismului. In acesta regiune a tăcerii ș’a morții, nimicö nu mai póate cresce decâta mortea. Un asemene concepere este descompunerea inteligioței omenesc. Și ’n adevére, ce vedemü? Asoluta neputință. Décá avemü ceva demonstrata în lume, este esistința unui spiritu de legi pentru monarchia, și a unui altu spiritu pentru Republică. Este una acorda neaparatü în tota părțile legislațiunii unui poporü. Organisarea feluritelor ramuri ale Statului depinde de principiulQ aceul State. De unde urmăză că trebuie mai ântâiu se cunoscemu acestü primu principiu dirigetoriu, pentru a coordina cu dênsulu instituțiunile, chiaru cele de amănunte, cari regulézá condițiunea unui poporu. Intr’altfelu s’aru puté construi uă Republică p’una plana monarchica, sétiuă monarehia p’une plană republicând, asta încâtă se soprescă d’a trăi și una ș’alta, cea a ce ar fi culmea asurdului, dacă sar face asta felu din neșciință, sau culmea perfidiei, de s’arü face în cunoscință de causă. Recunoscețî dérit că tot ce póte fi malurginte, mai imperiosü pentruă legislatură, ori care arți fi ea, care face legi în tote cdeie, este d’a nu lăsa suspinsă cestiunea d’a soi la care principia de guvernământ se raportă legile ce face. Încă vă dată, cumü veți organisa armata, magistratura, financiele, instrucțiunea publică, administrațiunea, deci ține ți în ’ndouială asolută, lega legiloru, forma supremă cu care trebuie se fiă coordinate intregulü ș’amănuntele vieței publice? Inchipuiți-vă unii architectü care ar pretinde a construi unu edificiu mare impunindu-sî ca prima regulă d’a nu uci pe ce plană are se zidéscu, și reservându acestă cestiune pentru momentulu din urmă, se nu facă planuru de câta după ce va fi zidită monumentala. Vedeți ce Babelu aru eși d’aci, unu edificiu care s’arü surpa pe autorele seu pe di ce s’are înnălța. De câte-ori a liseramu : Astă di, muțămită Domnului, suntemu în rândulu abisului , peste putință d’a ne coborî mai josu. Asia vorbiamu diminața, séra unu nuoü abisu se deschidea suptă piciorele nóstre. Cădere după cădere! De ce se nu găsimu unu puntu de oprire, pentru a sta pe elu unu momenta ? Fiindu că s’a facutö deșiertulB asolutu de câte ori s’a dechlaratu că cestiunea viețeî este reservată, că tärâmulu pe care stame nu este solida, că nu este nici Republică nici monarchiă — ci numai unu norü. Așadă uă societate p’unu noru provisorie, și ’utrebă apoi de ce-a căzut D. Sfîrșitî déru cu acest jocB culpabile décà voiți ca ea se se oprască. Nu mai negați realitatea. Nu mai osândiți une popora mare d’a nu fi de câtü unu subiecte de speranță supt scalpele : experimentum in corpore viri. Nu grăbiți voi ânși vă căderea aclam ându deșiertul. In Elveția, în vecinătatea țereî ce locuiamu, ni see călători s’au prăvălită din culmea celor fi mai Dălți Alpi, cî se oprirà unu moment pe țermuliî unei prăpăstii de unde ar fi putută fi scăpați. Déju lăsară acelű puntii de salvare, și d’aci nu mai găsiră decât! braiștea brâiștilor și au dispărut!. Nu repetițî pentru fată națiunea căderea de pe muntele Corvin. — Voiesci déra Republica dreptului divină? strigă uă voce ascuțită, iesuitică, care ese din deșiertă. — Tocmai, aicisit-o, nemuritorule Escobar, renăscuta aci din cenușia tea. Te recunoscu după acestă glumă a regimenut celui vechiu, unde te regasescu în tot întregimea-d. Da, Escobar, rrî ce guverna neapărata trebuinciosö este de dreptul divină; căci trebuința, dragulă mea, este cea mai sântă„ cea mai puterică din divinitățile regimeloră vechi sau noul. (Va urma). Edgar Quinet. Afaceri electorale din Ploiesci cu ocaziunea listelor d’alegeri. Consiliul comunale, care după atâtea lupte, ajunse acumă in mare parte a fi agreabile ~~ cumfl se 4îce — guvernului, a formată, de pe ralurile de contribuțiune ce a putută ave în vedere, listele anuali pentru alegătorii deputaților și senatorilor ii. Ca nici uă dată, indiferența a predominitu în tote reclamările sau contestațiu-