Romanulu, iulie 1872 (Anul 16)

1872-07-01

566 IMÍ I j Lumea se preocupă forte multü despre discursulu ce d. Gambetta va ave se pronunțe în 14 Iuliu, la banchetul date de municipalitatea urbei Ferté-sur-Jouarre pentru celebrarea aniversării luării Bastiliei. După una scomptă ce tinde a se acredita, d. Gambeta nu va asiste la acesă banchetfi și prin urmare acelti discursü nu se va pronunța. Deputatul stângei, încunosciințata că s’ascepta din parte ’i că declarațiane forte lămurită ’n favorea radicalismului, arü fi declarată că privesce ca unii ce cu totul, nepolitice d’a crea, mai cu semn în acestu moment, încurcături d lul Thiers, care eraotărîtu a guverna cu stânga, și că, 'ntre altele, e forfce importante a nu speria pe conservatorii republicani, forte dispuși a sprijini guvernulu de când» cu ’ncercârile făcute de majoritate. Prin urmare se crede că d. Gambetta se va abține d’a asiste la banchetulu din 14 iulier sau celă puțină nu va lua cuventulu. Ne’nțelegerea ivită ’a sipula comisiunii pentru actele de la 4 Septembre în cea a ce privesce calificarea ce trebuie se se dea evenimintelorfi din acea di, s’a terminații prin acastă transacțiune , raportulă va esprime simțimântul majorității, urmându-lu de observațiunile sale. Se confirmă că ’n proiectulu de lege, pe care guvernul francesc ’ii va presinta, spre a obține autoritarea necesariă pentru emisiunea ’mprumutului, nu se va fișa nici epoca, nici modulă acestei emisiuni. Astăfelă se lasă deplină libertate ministrului de finanție pentru negociarea emisiunii cu condițiunile ce i se vor fi păra mai bune. Câtă despre emisiunea împrumutului, ea nu se va face decâtă după prorogarea Adunării, adică pa la 15 August. Cu modulă acesta se póte evita neurcăturile ce-ară pute vătăma acastă mare operațiune financiară, încurcătură ocasionată de fi ua îuiliouijjíti li Uilijitar X ÜI vr’uă interpelații]ne intempestivă. (l’Avenir national) ernnă, și fiariulu oficiale se mărginesce a insera următorea notă : Departamentele din Est, spre cari au se se retragă trupele germane ce voră deșerta Marne și Haute-Marne, au fostă cuprinse de temere că voră cresce sarcinele ce voră apăsa asupră-le. Guvernul ă s’a gândită deja a prevede acesta, și, chiară a doua zi după suptsemnarea tratatului, s’aă dată ordine pentru aședarea ’n barace a trupeloru germane, cari se voră împărți ’n departamentele pe cari, situațiunea loră geografică le condamnă a fi ocupate cele din urmă. Autoritățile francase au intrată îndată n comunicațiune cu cele germane, spre a se ’nțelege despre modulă retragerii trupelor de ocupațiune și despre locurile unde voră șede ’n cele din urmă dile câtă voră mai sta ’n Francia. Soldații nu voră fi dați pe nicăiri în cuartiră pe la locuitori și pretutindeni se voră ușiura greutățile ocupațiunii. Pe lângă acestea guvernul se va sili se scurteze pe câtă va fi posibile ultimulu timpă de ’ncercare, prin combinări financiare pe cari tratatul le autorizază. fji (l'Av. nat.) LIBERAREA TERITORIULUI FRANCESE Diabiulă englesa Times publică testul tratatului închiriată între Francia și Germania în privința liberării teritoriului. Din acestă tratată rezultă că un jumătate de miliardă se va plăti după două luni de la ratificare ; departamentele Marne și Haute-Marne se vor evacua după cincisprezzecerile. A doua jumătate de miliardă va trebui se se plătescă la 1 Marte, 1873 și ună miliardă la 1 Marte, 1874; departamentele Vosges și Ardennes voră fi evacuate. In fine plata celui d’al treilea miliardă și dobâmjitoră compuse se va face la 1 Marte, 1875 și va fi urmată de evacuarea departamentului Meurthe, Meuse ș’a Belfortului. Francia va trebui se n’aibă ’n departamentele liberate de câtă forțele necesarie pentru menținerea ordinii, nu va pute nici construi, nici repara sau mări fortificările în menționatele departamente mai nainte de evacuarea completă. După plata a două miliarde, Francia va pute oferi alte garanții financiare pentru grăbirea evacuării, înse acestă ’nvoială va trebui să facă obiectulă unui nou tratată. Germania va remâne liberă se păstreze ’n departamentele neliberate cei 50.000 de soldați cari compună actuala armată de ocupațiune. Cheltuielile pentru ntreținerea acestoră trupe nu se voră micșiora, decâtă numai decă Germania va redune cifra mai nainte de 1 Marte, 1875. Se spusese că guvernul avea de gândă se facă uă adresă departamentelor, a cărora situațiune geografică se condamnă a fi mai multă timpă ocupate de inamică. După câte se vădu, se pare că s’a renunțată la acestă procedere cam pré sa «.»»ANULIJ, 4 IIJLIU, 1872 CONSERVATORIII FRANCIA. Marea partită a ordinii semană bhină corpi de armată care caută se târască întréga armia în înfrângerea sea, spre a o face se împărtășască cu densa umilirea și terorea. Nimică nu se lasă neîncercat și pentru speriarea opiniunii, și déci arB trebui se se califice aceste apeluri la spaime, publicate în tote filele de foile conservatore, ară trebui se se întrebuințeze termenul de facțiun». Ad estă foiă legitimista care descuragieză de mai nainte supt scrierea împrumutului și spune c’uă neturburată nepăsare că „încăpâțînarea rvoluționară a dlui Thiers va costa scumpă pe Francia;“ dincolo e mă jia~ mă bonapartistîi, neobosită ațîțătoră de rele pasiuni, care scrie făr'a roși că tóte crimele, alu cărui teatru fu Francia, s’aă comisă în strigătele de trăiască Republica, ș’acesta după două ani de la asasinarea bonapartistă a d-lui de Moneys în Dordogne, asasinare care făcea pună diariu forte devotată imperiului se mică. Justiția poporului începe.“ După douâzeci de ani de la lovitura de Stată din 2 Decembre, săsejecî de ani după terorea albă și isbâudlile lui Trestaillon, regele de mertăji, rege atâtă de reale încâtă fu oprită d’a se vorbi despre acésta în camera deputaților.! De sicuru, déca n’amă crede acastă cestiune inutile și fastidiosâ, amă fi pre puși în încurcătură s’arezămă că crimele monarchice lasă cu multă în urmă după dânsele crimele Republicei? Cândă se silesce cineva se străvestască astafelă istoria țarei nóstre, în profitulu monarchieî ș’ală bisericei, constantă’ aliată, nu ne-amă pâte sui dincolo de 1789 și n’amu pute schițunesce pagine însângerate, în cari se vede celui din urmă „părinte ală bisericei”, Bossuet, dândă ajutoră esecuțiunilor și lui Louvois? Ce folosă ? Istoria monarhiei e cunoscută și cunoscuți sunt detractorii Republicei cari n’au mai bune argumente în servițiul ă soră. Cândă face cineva polemică p’acesta tonă, causa e că se află la estremitate, n’are dreptulă decâtă la disprețuiți omeniloru onești. Uă altă probă despre ce, fusiunea acestoră pretinși conservatori ni se dă de solicitudinea ce aă d’a demonstra că oricine e republicană urasce armata. Déca mă omu béta insultă armata, e republicană ! Déca vr’ună nenorocită, rătâcită de pasiune, adreseză cuvinte necugetate unui oficiale, e republicană ! Din escepțiune se ocupă se facă uă regulă generale. Pentru ce ? Pentru că pretinșii conservatori voră se se dea ca singurii amici ai armatei : după dânșii, numai ei îi dau dreptate și numai ei o onorază. Conservatorii vodă a-fi că sufragiule universale se depártezá de dânșii, ânse, din veseliă de animă, nu renunță la politică. Cine scredeca la împrejurarea ară puté se aibă trebuință de armată ? Nu s’a mai vedutü d’alde astea? Negreșită, suntemă departe d’a bănui partita conservator că se sprijină pe violență ca se se impuie țetei: lingușirile ce cizimă pe fiecare di în foile séle suntă de bunăsamă forte ne’ndemânatece, înse vremii se le credemă sincere și suntemă și cum că nu ’șî voră ajunge ținta. In tote alegerile ce s’aă făcută de doni ani, armata a arătată că n’avea nici uă ură către guvernulă republicanii; nesce perfide însinuațiuni n’o voră rătăci; voluntarieloruesagerări ale fLrieloru reacțiunii va face primirea ce li se cuvine. Pentru inamicii actualei stări de lucruri totulu e bună care se încerce a arunca turburarea în spirite. Nu e nici ună incidinte care se nu fie accentuată și desnaturată, nici ună romanță care se nu se faurescá, nici uă fantasiă odiosă care se nu se invente. La Patrie aude, din fundulă stradei Croissant, amenințările cu mórtea ce scotă republicanii, la depărtare de trei sute de leghe d’aici, în contra episcopilor și a magistraților, L’Union declară că Francia și armata sunt perdute, pentru că soldații din gamizana de la Aries au cântată de curândă Marsiliesa. Gândiți-vă, Marsiliesa! Ce crimă! LUnion pălesce oă Filistenii séü ca Moabiții la sunetul trâmbiței lui Iosue! Se lăsămă tóte acestea. Ațîțările foiloră regaliste nu vor produce în spirite atâta tulburare câtă satisfacțiune va produce pretutindeni noua închiăiare a tratatului că Germania. Țara, ocupată cu totul de marea ideiă a liberării, nu mai are urechi să asculte pițigăiturile unorameni cari nu vor ierta nici uădată Republica pentru servintele ce i-a adusă. (Le Siècle). BELFORT Pentru că se vorbesce mereu după evacuarea departamentelor ei ocupate, crede că de datoriă a reveni asupra însemnatei afaceri a lucrărilor de fortificare, întreprinse la Belfort de Prusiani. Nu de multă s’a desmințită acesta seriosă scrie, înséuă epistolă din Mulhouse confirmă din nenorocire cele ce se spuseseră ’n privința proiectelor Prusiei în acastă cetate. In adevără, ni se afirmă că Germanii nu numai că sfîrșescă vechiele ’ntăriri, cari nu erau gata în momentulă resbelului, dérii construiescă ș’altele noul, cari tóte ’mpreună voră costa mai multă d’ună milionă. Pe lângă acestea autoritatea germană alipită pe stradele din Mulhouse afișe imprimate cu litere mari, prin cari cere 150 de lucrători, cari se fiă ’ntrebuințați la lucrările pentru fortificarea Belfortului, cu plata de 4 franci, 50 cent. pe dl. Afișiuță adauge că „voră ave lucru multă timpă.“ Pân’adună singură întreprinzătoră a primită setea lucrări de 500,000 fr. Intrarea fiecărei strade din Belfort va fi apărată prin lucrări formidabile. Șasezeci și trei de tunuri au fost așezate pe cresteturile zidurilor. In fine corespondentele adauge că din interiorele Germaniei se ’ndrepteza spre Belfort aprovisionări însemnate, despre a căroră importanță se póte judeca dup’uă singură cifră, acea aa saciloră de făină, introduși în cetate în numeră de 75.000, (L’Avenir national). BOALA LILEACULU Supt acestă titlu miabulă «Clopotele» din Iași publică următorul: articol, forte Însemnată, și din punctul de vedere ală fondului, și din punctul de vedere alu moderațiunii și nepasionării limbagiului și vederilor séle politice. Pentru a se pute nemeri locula, trebuie mai ântâiă a se cunosce bula și căușele cari au adus’o. Bula, care a lovită acum pe bieții Jidovii noștril — amă Z’să noștri, și ne e temă se nu ne intenteze draculă procesă camă pusă stăpânire pe lucru străină,— bala dorii de care suferă acumă Jidovii de la noi o cunoscema cu toții; ea este drepta-civilo-politico-mania. Cea-a ce cată se cunoscemitâncă, pentru a o pute lecui, este causa care a adus-o. Vesta ea din râcală, din stricarea de stomadă, din bucuriă, din supărare, din poftă sau din vr’uă altă causă ? * *■ * Nu pentru prima oră, astăzi, Jidovii ceră drepturile civili și politice în România. Pentru prima oră cnse acestă poftă le-a venită cu atâta furiă, cu atâta turbare, încâtă aă mersă până la a resturna cu iosulă în sasă nu numai pe locuitorii de pe facia globului, dară chiară pe aceiaa ce locuiescă dedesuptul acestui globă. Europa și America, lumea vechiă și lumea nouă, suntă astăzi sculate în piciore de Jidani. Déri de unde? și pentru ce acastă mare poftă de drepturi civili și politice? se ’ntrabă lumea. Noi case cari cunoscemü pe Jidani și cariamă observată în ce timpi și la ce ocasiuni au mai fostă ei loviți d’acastă bolă,—deși cu simptome mult mai slabe — noi, dicernă, ne putemă forte lesne da samă de ceea ce se petrece acumă. Patria Jidovului, Dumnezeulă Jidovului, credința Jidovului, amarea, plăcerea, mulțămirea, fericirea Jidovului se concentreză ipte ’ntr’ună singură lucru: aiimilu! Pentru aură Jidovulă traiesce, pentru aură mănâncă, pentru aură se culcă, se scolă, alergă, minte, încetă, pradă, spionată, tradă, ucide și chiară se sinucide, déci trebuința o cere. C’ună cuvântă, tată ce face jidanulă face pentru aură. * * • * Suntă acumă câțîva arii de cândă s’a făcută în țară uă frumosă recoltă, care a fostă cu atâtă mai frumosă, cu câtă în alte țâri, nefăcându-se de ajunsă, s’a vândută cu prețuri mari, astăfelă că proprietarii și arendașii au câștigată bine. Atunci lovi pe Jidovi pofta d’a căpăta și ei dreptulă se cumpere și se iea în arendă moșii, și se puseră pe lucru. După câțiva ani cari succeseră aceluia, sicarină lăsată pe drumuri mai mulți proprietari și arendași, tăiară pofta țîdanilor de a se amesteca în agricultură. Pe când a supt ministeriul Iepurenu- Crețulescu-Florescu, acesta din urmă aducea țărușie și fasole fiertă din Paris pentru armată, și colegii săi făceau alte gheșefturi, Jidovii începură a fi geloși de posturile miniștrilor și de câștigurile ce le aduceau acele posturi, și dérii începură iarășî a se mișca pentru dobândirea drepturilor, d’a pute fi și ei miniștrii ș’a face și ei cea-a ce făcea d. Florescu și tovărășia , gheșeftari! Vedeaă câștigu bieții omeni, ce vreți? Acestu ministru de gheșefturi că în curândă, și aduse ca consecință naturale sleirea cu totulu a visteriei astăfelă că d’atunci funcționarii și pensionarii nu se mai potă plăti cu sunete și chiară cu anii. Jidovii, vedendö în urmă miserica celoră cu drepturi civili și politice, vedendu că miniștrii esă din ministeriă mai calici de cumănă fostă intrată, vedendu că bieții funcționărași, cari stau de diminâța péné séra cu peptură pe mésa pentru clone scu trei sute de lei pe lună, suntă nevoiți a alerga la ei ș’a le plăti sută la sută pentru a le scumpta mandatele, aă găsită că este multă mai comodă a șede de géba ș’a lua totă aceași léfa, pe care o ieu acei cari muncescă de dimineța până în sert, și dérü nici că s’aă mai gândită la funcțiunile Statului, nici o’aă mal pomenită de drepturi civili și politice, cândă... . Cândă 10 Marte sosesc e partita liberale capitulezâ și ciocotesă de supt talpa cismeloră d-lui de Radovici, și, ca mă stolă de paseri carnivore, s’aruncă asupra țărei, îndată președințiele de curți și tribunale și prefecturile sunt ocupate de ciocoii mofluzi, cari, la rândul ă loră, abusându de putere, trămită în cameră și jenată pe mofluzii cari n’avuseseră locă prin tri T bunale sau prefecturi. Trecu câte-va luni.. . și acel cari mai nainte n’aveau ce mânca și stăteaă cu ușele ferecate de tema creditoriloru, eta i plătiți de datorii și trăindă într’ună luxă adevărată princiară: deputații, cari la începutulă sesiunii n’aveau cu ce pleca, se mtorcă la finele iei a casă aducândă societoru séu metreseloră foră bijuterii de mii de galbeni, apoi cai, apoi trăsuri, apoi mobile, apoi luxă!!! Ună onorabile ispravnică, cumnată cu d. primă-ministru, îți umflă dintr’ună singură condeia 4000 galbeni și nimeni nu’i cere nici ună comptu. La ministeriă? O acolo nu merge cu miile și cu miliónele? Téra ’ntrega s’a scosu la mizată și se dă întreprinzătorilor spre esploatare. Concesiunile, întreprinderile și monopolurile sunt, deci nu unica, dé la principala ocupațiune a acestoră flămânzi. De la monopolul tutunului numai, după spusa unoră foi indigene și străine, s’ară fi păpată câteva milione. * * * Tóte aceste gheșefturi, tóte aceste câștiguri, totă acastă subită înjosire a atâtoră golani, tóte aceste hoții neurmărite și nepedepsite, nu puteaă se nu ațîțe pofta acelora cari nu se gândescă de câte sa câștigă și nu trăiescă de câtă pentru aură. Era dâră naturale că Jidovii, cândă aă veZutu ce treburi se potă Lee prin drepturile civili și politice, se se scule, cu cățelă, cu purcelă, și se resterne totă lumea pentru a dobândi și el asemenea drepturi ș’a puté face la rândul ă loră ceea ce facă unii dintr’acei cari le posedă. Da, guvernanții de astăzi au probat că drepturile civili și politice sunt: ună mijlocă de înțosire, ună mijlocă de făcută gheșefturî, ună mijlocü d’a fura și d’a nu fi urmărită, și prin acesta aă escitată pofta Jidaniforă la aceste drepturi. Eră adevărata causă a bulei Jidoviloră, âtă pentru ce i-a lovită pe iei acumă atâtă de cumplită drepto-civilo politico- Imania ! * * * Cunoscemü bóla, cunoscema și căușele 4 care au adus-o, ne remâne a găsi locula, ceaa ce acumă este fórte lesne. Etă’să: Se se ajunge de la cârma Sfatului acela cari aă făcută uă speculă din guvernarea țerei și se s’aducă în locă mă guvernă onestă, care imediată se dea ’n judecată pe acești speculanți ale căroră speculațiuni aă uimită chiară pe cei mai neomenoși speculatori din lume. Se li se iea înapoi ce li va fi mai remasa din prăzile lor. Se se pună în tote funcțiunile Statului omeni onești, cari se se mulțămască cu ceea ce le acordă bugetură. Se se gonască cu desevârșire concesiunile, întreprinderile și monopolurile din țară. Se se probeze Jidovilor, că drepturile civili și politice nu suntă ună mijlocă de speculă, și că aceia cari fură, fie eî chiară ispravnici de Dorohoiă, se pedepsescă ca și oricare hoță, aibă elă să n’aibă drepturi cetățiănesci. Și atunci veți vede că drepto-civilo-politico-mania, care s’a amparată de Jidani cu atâta furie, îi va părăsi, căci ei, ne mai vezândă câștiguri acolo, nară vede prin urmare nici nevoiă de ’mpămentenire. Intru câtă case guvernulă actuale va sta la putere, întru câtă elă, și cu ai lui, și cu cei de pe lângă dânșii voră face cea-a ce aă făcută pân’acumă, dorința Jidoviloră de drepturi civili și politice va merge crescândă. Pentru că Jidovulă, unde vede câștigă, unde vede chipă de făcută gheșefturî, cală se se vâre, orice ar sei că ’10 va costa acésta! încetați déjü cu gheșefturile, voi cei cu drepturi civili și politice, și Jidovii nu voră mai cere nisce asemenea drepturi ! ÎMPRUMUTURILE ENGLITEREL La Fortune, dramă de financie, dă urămătorele interesante lămuriri despre ’na-