Romanulu, iulie 1872 (Anul 16)

1872-07-01

AKULU ALÜ ȘKSE-SPRE-pECELE > VOESCE 81 VEl PUTEA _ J> :,ONAMfiNM IN CAPITALE: unű situ 48 lel; féee Inni 24 lel; trei luni 12 lei;­ni lună 6 lei. IN DISTRICTE: una anu 18 lei; f6ee luni 29 lei; trei luni 15 lei;­uă luni 6 lei. A>­imamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Una esemplarü, 80 bani. Franci­i, Italia și Anglia, pe trimietru franci 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A­NTUNȚTJHI Anunțius I, pagina a IV, linia 80 litere — 40 bani, aserț­uri și reclame, pag. III, linia 2 lei-----­Scrieo.I și ori­ce trimiteri NEFRANCATE vor fi fi REFLISATE. — Artidlele nepublicate se vor­ arde. Redacțiunea și Adminiatrațiunea, Strada ‘­Academiei no. 26. CA) Editiunea de sera Bucureșul, » 1872. Orașiele României, și în speciale Bucu­­resci­, se frământă suptu noua operă în­treprinsă de umenii ordinii: distrugerea gardei naționale, acastă instituțiune dobân­dită după atâte silințe, și pentru care d-ni. D. Ghica și însuși Lascar Catargiu, care președe astăzi la distrugerea se!, au sus­ținută uă luptă atât­ de înfocată în ultima Cameră a lui vodă Cuza. Tărdia deșceptare. Suntă patru luni de cândă trebuia se se manifeste emoți­­unea interesată ce a coprinsă astă-zl pe uni! șef! de gardă, numit! de ministeriale ordinii, spre a comanda bâtele electorale, spre a da tine! atâta de frumóse institu­­i"u­uni una rolă degrădători", ca doră voru perveni a o disconsidera ș’a’i face ras! lesne nimicirea. Cine a uitată are acele josurirî la car!­uni! din șefi! de gardă, car! murmură astă­zi, au supusă garda naționale în timpul­ campanieloru electorale ? Cine nu vede őre că primindă a fi numiți cu căl­carea legi! și servindă trei an! numai opera călcătorilor­ de legi, erau se ajungă a căda ei ânșii, prin călcarea și distru­gerea legă? Nu facă prin urmare de câtă a culege fructele propriei loru lucrări. Și-aducă are aminte astă­­zî, cândă vădă unde l-a adusă concursulă ce aă data călcătoriloră de legi, și-aducă aminte cumă dădeaă arma de gardistă celoră mai de pe urmă făcătorii de rele și înconjuraă cu dânșii șalele de alegeri, luptă cuvântă de-a apăra ordinea ? Și-aducă aminte cum, abusândă de autoritatea loră, persecutaă, arestau scoteau din cadre totă ce era mai inteliginte, mai independinte, mai demne în garda naționale ? Se nu caute numai, acești șefi, târijtă , desceptați, că <­iimulă Pressa, amică cre­­dínciosa în timpă de patru ani aprópe, într’uâ di susținu petițiunea gardiștiloră provocată de d-lerfi și a doua <fi o com­bătută cu furiă, ci se asculte ună adevérű ce le spune în acastă combatere: Unde erau acești patrioți și demni șefi ai gardei, în­­ ziua cându se aproba în Cameră perfidală scapă de-a distruge garda naționale? E că ce le spune­­ K­ariului Pressa, de­­nunțându’I și insultându’i astă­ felă pen­tru complicitatea cu amicii iei politici. Le strigă, cu alte cuvinte, cee­a ce ar trebui se le stinge necontenită propria loră consciință: „voi ați servită de uneltă călcătoriloră de legi spre a falsifica și regimele constituționale, și tote institu­­țiunile democratice; voi ați degradată insti­­tuțiunea, ce erați puși a comanda; voi ați închisă ochii, ba chiară ați votată legea care avea de scopă perfidă a desființa , indirectă cea-a ce nu cuteza a desființa făcișiă.“ Asculte șefii gardei, atâta de in­dignați astă­zl, asculte, fiă măcară ca în­vățătură de minte, cea­ a ce le (­i­e dia­­iiulă Pressa, și d. colonelă Zăgănescu în particulară, culegă sarcasmele ce le a­­runcă astă­zi partita ordini),, ba mergă âncă și naintea judecății, pentru c’au cu­tezată, în Ora a unfl­ spre­deci­a, se pro­teste contra unei singure călcări de lege. Se spune chiară că garda va fi de­­sarmată, adică desființată cu totula, și protestată pentru acesta va fi tocmai pe­tițiunea făcută din inițiativa șefilor ordinii. E că deci că până și redesceptarea complicitară călcătorilor­ de legi nu va s­ervi póte de­câtă a da protestă la nimicirea legii, și a face ca umilirea de­­zarmării se fi­ impusă chiară aceloră ce­­tățiani demni și onorabili, cari aă sufe­rită, pentru iubirea instituțiunii, totă fe­lule de persecuțiuni din partea șefilor o loră de ieri. Multă, forte multă trebuie se facă a­­cești omeni pentru țară și pentru insti­­tuțiunea gazdei, spre a dobândi ună Iocă considerată între concetăți anii lor­, altu­­fel indignațiunea lor momentană nu va servi de­câtă a’i ridiculisa pentru totu­de­una. Pentru noi, cee­a ce se petrece acuma cu garda, nu este nimică noă : âncă de cându se desbătea în Cameră modificarea legii de armare a țărei, prevedéndu din câte­va article, întortochiate cu u­ă scapă perfida, cee­a ce se pregătia contra gar­dei. Pomânulu, în revista sea politică de la­­ Martin, 1872, conținea următorele pasagie: „Miniștrii din Bucuresci au fostă mai inteligenți de câtă miniștrii lui Amedeo I, în cee­a ce privesce desarmarea gardei naționale. Miniștrii din noptea de 11 Marte, în locă d’a o desființa sau desarma, ei au mersă binișieră și cu „troposü“ dulce, aă sugrumată-o în patulu­i ei de odină. In legea pentru modificarea celei în fi­ință pentru organisarea armatei, miniș­trii din Bucureșci au pusă următorul­ articlu : „Art. 51. Se constituie cadrele batali­­oanelor” și escadronelor­ de miliții spre „a servi la casă de concentrări pentru „instrucțiune și pentru casulă de res­­belă. „Atâtă pentru constituirea acestoră ca­­­dre, precum­ și pentru acelea ale gar­­­deloru orășenesc­, câtă și pentru com­pletarea cadreloru armatei teritoriale și „glotelor”, se constituie ună corpă de ofi­­­ciali milițiani, precum­ și de grade in­teriore." „D. Cogălnicenu a constatată violarea Constituțiunii și sugrumarea gardei nați­onale. Domnia-sea­dise, între altele: „Garda cetățiănască este un sistemă „francesc ; principiulă iei este d’a depinde ndie ministeriulu de interne și a­ fi alege „singură oftciari). La noi garda are că „lege a iei propriă, votată și mănținută „de Constituțiune. Ei bine, prin legea de „faeiă ministrulă de resbelă desființeză „acea lege, puindu garda supt autori­tatea mea și dându’i oficiali miliți­i<­ti am. „Camera audi, înțelese și votă sfâșiarea Constituțiunii și sugrumarea gardei na­ționale.“ Ce se zice și se face acumă, care se nu fi fostă prevăzută de noi cu patru luni mai nainte ? Și unde eraă atunci șefii gardei cari astăzi protestă? unii votau însășî legea în care ori­ce ornă neorbită de negura ordinii trebuia se vadă scopulă de-a nimici garda, pe când­ alții adur­nă în curtea Mitropoliei bandele suptă formă de gardiști, spre a impune temă și tăcere celoră ce vedeau limpede în scopurile guvernului. Le place acumă ?... mârgă și naintea judecății ! Dară, voru dice acești șefi, •— reve­niți póte în simțiri din turbarea contra legiloru pe care o numescă ordinea,—voră dice: „legea promulgată la 27 Martie nu desființeză garda, nu abrogă de locö legea iei speciale.“ Asta este, ânsă de ce n’aă voită se ved­ă tendința guvernului pe care se o semnalamă noi și mai mulți oratori în Cameră? De ce aă votată sâă lăsată se se voteze fără protestare acelă articlu 51, care, într’ună moda perfidă, tindea la desființarea gardei naționale? Este adevărată însă, că după literă și formă, legea gardei nu este abrogată întru nimică, căci nicăire nu esiste ună articlu speciale care se dică: „disposi­­țiunile din legea gardei naționale, con­trarie legii de faeță, se abrogă.“ Mai multă de­câtă atâtă, în legea promulgată la 27 Martie, art. 2, alinea­­tură c tjice : „In orașie (toți locuitorii) de la etatea de 36 până la 45 de ani, (suntu detori a purta armele) în garda orășienască, potrivită legii speciale.“ E mă­dară că „legea speciale“ a gardei este menținută prin chiară litera legii de la 27 Martie. Și dacă acastă lege speciale este men­ținută, nu pot­ fi în nici una cază atinse disposițiunile sale fundamentale: atârna­­rea de ministeriulu de Interne, cee­a ce o deosebesce de cea­l­altă armată, și mai cu sumă „eligibilitatea gradelor m iei.“ Aceste două principie vă dată atinse, le­gea speciale este nimicita, căci numai ele o facă speciale. Și nicăici în legea de la 27 Martie aceste principii nu sunt­ atinse direcții. După art. 2, care ține în vigore le­gea speciale a gardei, vine art. 10, care specifică în ce anume casă numai și garda naționale este pusă suptă jurisdic­­țiunea autorităților­ militare. „Art. 10. In timpii de resbelii saă de esercițiuri mari anuali, milițiele voră face parte din corpurile armatei, numai pe câtă timpă va dura acea stare, eră garda orăștănescă și glotele voră fi chiă­­mate a face serviciuru de garnisonă și pentru paza și apărarea căminelor- loră. „In totă acesta timpii, diferitele ele­mente ale puterii armate voră fi supuse la tote îndatoririle și supta juridicțiunea autoritățilorn militare. * Prin urmare chiară dacă după litera legii de la 27 Martie, garda naționale ar fi menită a trece suptă autoritatea mini­steriului de resbelă, este numai escep­­ționale, în timpă de resbele și de mari esercițiuri anuali, de regulă fiindă ca, conformă legii iei speciale, se atârne totă de ministerial­ de interne. Și în adevără, dacă garda era se fiă totu-da­una și în ori-ce timpi, cum o pre­tinde acumă d. Florescu, luptă jurisdic­­țiunea autorităților­ d-sale militare, ce mai era nevoie de art. 10, care spune clară că numai în timpii escepționalî garda na­­ționale este pusă suptă jurisdicțiunea aces­tor­ autorități? E mă­dară că ad­ulă violente și arbitra­­riu, pe care voiesce a’să face acumă d. Florescu, este uă violare vedită a art. 2 și 10 din legea făcută de ânsuși d-sea. In acelașă timpă art. 51 din acea­ași lege, după spiritulă ce’i atribuie d. mini­stru de resbelu, este elă ânsuși uă vio­lare, a art. 2, alineatulu­i, căci pe cândă acestă articlu menține legea speciale a gardei, art. 51 o desființeză, lovindu-o în temelie, în eligibilitatea gradeloră. Acestă scapă l’amă vădutu și l’am­ă de­­nund­ată âncă de cândă se discuta legea în Cameră; sciamu erâ bine, că nici în­­gânarea acestei legi, nici lipsa unei ca­tegorice declarări a desființării legii gar­dei, nu voră scuti acestă instituțiune de loviturile omenilor, de ordine, între cari d. D. Ghica, președintele Camerei, și d. Lascar Catargiu, președintele cabinetului, acel­ași cami în alte timpuri a­ susținută cu cea mai mare căldură înființarea gar­dei naționale. Lăsândă ânsă la­să parte scopulu, și manifesturile lui în art. 51 din legea promulgată la 27 Martie, întrebămă: Este are cu putință ca legea gardei se fiă desființată, cândă ânsăși legea din 27 Mar­tiri o menține prin art. 2, și nu mențio­neză nimică despre desființarea unui sin­gură articlu măcară ? Este cu putință ca garda se tracă suptă autoritatea ministrului de resbelă, cândă nicăiri și chiară art. 51 nu spune nici directă nici indirectă acesta; pe cândă art. 10 arată anume cozurile escepțio­­nale în cari se exercită puterea acestei autorități asupra gardei naționale? Dacă acesta este peste putință, atunci e probatU că legile se desființază astă­zi prin decrete domneșci de către omeni diși ai ordinei, cari — precum­ d. D. Ghica și însuși Lascar Catargiu — nu se crede de­locă legați, prin cuvintele loră ofici­ali, a mănține uă instituțiune la înființarea cărei­a, luptată, ci din contra, suntu cel d­ântâiă a’i da cu piciorule, îndată ce li se pare că superă planurile loră reacțio­­narie.“ Tema nu este ânsă pra întemeiată: din garda naționale nu mai esiste astă­ iji de­câtă principiulă, și principiulă nu se póte desființa; cu câtă va fi mai presecutată, cu a­­tâtă se va rădica uă dată mai victoriosö. Prin lovitura ce încârcă astă­ dl a’i da, cn călcarea cea mai cutezatare a legii, regimele actuale voiesce se sevârșască opera pe care a început-o farte aprópe patru ani. Se bage ânsa bine de sâmă, căci cutezarea este atâtă de mare, în­câtă a pusă divisiu­­nea până și între servitorii cei mai cre­dincioși ai acestui regime. Iara avemă se începe să óre­cari ră­fuieli cu marele banchieră ală Statului; pentru astăzi ânsa Îi înlesnime mijiloculö de-a face răfuiala scurtă și lămurită. Îi vomă pune oă singură întrebare asupra unei cestiuni forte importante, remânâdă s’o deslege ânsuși, prin organulă oficiale. Conformă legii monopolului tutunuri­­lor fi, ună d. Fi­lipide­a notificată guver­nului română mai nainte de punerea în vigore a monopolului, că are se aducă curândă 80,000 oca tutuna din Turcia. Taxa asupra unei oca de tutună tur­­cescă este de 12 lei, prin urmare Sta­­tulă­avea se realisese ca taxă la 80 de mii de cca 960,000 lei îînot aprope una milionă. D. Filipide a adusă tutunulă și cere se plătască taxa spre a’lă trece în țară, aci se nască cqse dificultăți, întrebă mă dură pe d. ministru de fi­­nancie, nu cumu­va aceste dificultăți suntă de natură a aduce Statului uă pagubă de 1 milionă, în favorea concesionarilor a monopolului? Acesta ar explica în ade­vără m­ă preță încă multă mai mare pen­tru concedarea monopolului. Până se se pregătescă a ne respunde d. ministru, îi vomă face pote și alte în­trebări, asupra unora cestiuni încă multă mai grave. De la Berlin se scrie următorele Ga­zette­ de Francfort: Legăturile de amicițiă ce esistă între Rusia și Germania nu ofe­ră nimică so­lidă și pe care se se potă compta într’uă combinațiune politică pre­care. Nu est­te de câtă­nesce simpatii per­sonale ale împăratului Alesandru și, cu tóte că foile oficiose­ră repetată adesea că s’a produsă uă schimbare ’n simți­­mintele marelui­ duce moștenitore în pri­vința Germaniei, se scie că nu trebuie se se dea cea mai mică valore acestoră aserțiuni. Chiară și imperatorele Alesandru se pare c’a ’nțelesă forte bine opiniunea ce domnesc e ’n Statele sale. La Berlin lumea s’arată fórte surprinsă c’atâtă tzarulfi câtă și tzarina aă renun­țată anulă acesta la călătoria pentru băile din Germania. Acestă călătorie trebuia se se facă de timpuriu : mai ântâiă a fostă amânată, apoi tzarulfi­a renunțată la dânsa cândă s’a decisă că împăratul­ Francisc­ Iosef va visita Berlinulă. țriariul­ l'Imparcial din Madrid anunță că Sagastistii și ânsuși d. Sagasta au emisă părerea d’a se abține de la viitó­­rele alegeri. Dac’acastă otârîre se con­­ SAMBATA, 1 IULIU, 1872 LUMII!fioaș­TE ȘI VEÎ FI ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diarolulț II? DISTRICTE, la cure epondințiî eei și cu postia. Pentru Anunțiuri a se adresa la administr­ațiunQ­Pentru abonamente: la d. Derr&s-Hallegrain, Rwe de rond­eu de comedie, 5. Pentru anunțiurî : la d-niî Chain et Micoud, 7 Rwe Rochech­ouart. luji. cijm­a Pentru abonamente: la d. B. G Popovkî, Fleisch­markt. 15. Pentru anunițiuri: la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, 11. 14 A­ firmă ea probeză că d. Sagasta înțelege că e mai lesne a dirige alegerile de­câtă a se supune lor D. D. Jules Favre a fost­ ascultata pen­tru a treia oră de comisiunea d’anchetă pentru actele de la 4 Septembre. Tratatul­ dintre Francia și Germania pentru evacuarea anticipată are se pri­­mescă imediată, în modă înse indirectă, uină începută de esecutare. De la Berlin S’a adresată ger­eralilor­ ce comandă tru­pele de ocupațiune ordine forte precise și forte severe, atâtă în cea­a ce pri­vesce disciplina câtă și ’n cea­a ce pri­vesce relațiunile soldațiloru cu locuitorii. Situațiunea grea a nenorociților și Frances­ din departamentele ocupate are dorü­se se mai fi dulească și, până la plecarea definitivă a Prusianiloru, nu voru avu­se se mai târnă d’acele acte de violență și de brutalitate, ale căroră victime au fostă forte adesea­ orî. D. Grevy, președintele Adunării de la­s Versailles, a dată citire în Cameră, la 2 sluliul, următorii demisiuni a d-lui gene­­]­­ rare Troch­u : „Domnule președinte. Pătrunsă, încă ide la sfîrșirea resbelului, de ideia că lu­crările și 'ncercârile ce mi-au sleită pu­terile într’u­ carieră deja lungă, și eve­­­nimintele a căroră sarcină mi-a impus-o , providința, mă făceau se nu mai potă ,servi daci ’nainte țara, declinasemă prin­­ publicare ori­ce candidatură la represin­­tațiunea naționale. Cu tóte aceste decla­­­ rațiuni fiindă alesă, mamă­otărîtă se pri­­mescă mandatură ce mi­ se impunea pre­­cum, spre a ’mî lua partea de respun­­dere în votarea păcii și spre a reveui, a­r firCî&lidu­ iir lui Olffith­«tiadu­­k, spxind­pieli­ , și vederile ce arătasemu în alte timpuri a­­­­supra armatei. Mi-am­ împlinită acestă r ’ndouită detoriă, și mă retragă în viața­­ privată, rugându-vă se bine-voiti a trans­­­­mite Adunării naționale demisiunea mea­­ de deputată ală departamentului Morbihan.­­Vă oferă, d-le președinte, și vă rogă a face se se priiescái de Adunare omagiuiu respectului meu. Generală Trochu, Tours 1 Juliü, 1872. Mare și ale lui Bazaine au începută a­ i­ se face interogatorie regulate, ânsă interoga­­toriulă­celă serioșii n’a ’nceputu âncă. Că dată generarele de Riviere s’a mărginită a constata identitatea acuzatului. In a doua visită i-a cerută mijlocele de apărare. Ală treilea interogatoriu s’ascuptă n cu­rândă. Putemă dară afirma, fără târnă de erore, că procesulă nu va ’ncepe mai nainte de luna lui Septembre. Correspondencia spune c­­ă bandă de vre uă sută carliști s'au arătata în Spania pe câte­va puncte din Maestrazgo. Intr’uă ’ntrunire, ținută la 30 Juniu, re­publicanii federali neînduplecați că decisă prin aclamațiune se combată cu energie ori­ce guvernă monarc­ica, se nu dea parte la alegeri până nu se va stabili Re­publica­n Spania și se nu recunoscă ni­­malui dreptul ă­ d’a lucra n numele parti­tei loră. La 30 lunie, uă cută de 500 carliști, comandați d’u­ă șefă numită Frances, sau încercată a pătrunde în Reni, provin­cia Tarragona, ânsă au fost­ respinși de garnisonă, împreună cu câți­va locuitori. Frances a fost­ rănită și prinsă, éasé și colonelul, care comanda trupele regale a fost o asemenea forte greă rănită. Impar­­cial anunță că s’a otărîtu a se trimite aptă batalionî mai multă în districtul­ militară ală Cataloniei. Generălii carlisti Tristany și Eliot au trecute prin Aldudes. Don Carlos, insolită de preotul­ de la monastirea Roncevaux, trecuse înainte de dânșii naptea și, după consiliul- soră, pretendintele­­ a corona Spaniei, s’a ’ntorsQ definitivă în Francia, considerându’șî causa ca perdotă,

Next