Romanulu, iulie 1872 (Anul 16)
1872-07-10
AMILII ALUSESE-SPRE ACELE Redacțiunea și Administrațîi mese, Strada Academiei no. 20. LUNI, MARȚI, 10-11 IULIU, 1872 'S DESCE SI VEÎ PUTEA A>ONAMENTE N CA* 1 TALE : unu avea 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. IN DISTRICTE: unu anú 58 lei; ?ese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Asonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unu exemplaru, 30 bani. Erau ii, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. ANONȚUI Anunțiuii, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani. ne. iuDÎ și reclame, pag. III, linia 2 lei-----Sei "soii și orî-ce trimiteri NEFRANCATE voră 8 RSBULATE. — Articlele nepublicate se vor fi arde, luminezA te și vei fi AHOLSI ATÎÎîA. IN JßUCOLESCI, la Administrațiunea diariuluî; IN DISTRICTE, la corespondințiî sei și cu postia. Pentru Anunțuri a se adresa la administrațiune. 1.A PARIS Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain, Ru de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: la d-niî Órain et Micoud, 7 Rye Roohechouart. JLA. WIENA Pentru abonamente: la d. B. G Popovicf, Fleisch markt. 15. Pentru anufîțiurl: la d-iii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, H. SERVICIU TELEGRAFIC Ai.v ui.» Madrid, 19 iulie, la meciului nopții.— Pe cândă Maiestatea sia regele Amedefi se ’ntorcea la palate, cinci omeni traseră asupra trăsurii regale. Maiestatea sea n’a foștii atinsă de glonțe. Una asasină a scăpată, alți două au fostă prinși. Indignațiunea e generale. Persone din tpte clasele alergă se facă regelui felicitările lor, Regele picămâne la Alcantara. A Serviciulu privată al MONITORULUI. Constantinopole, 18 Iuliu.— Mustafa- Pașa este numită ministru de resbelă; Gaiser-Pașa, președinte ală curții de resbelu, și Ridevant, guvernatore ală Bagdadului. Versailles, 17 Iuliu. — (întârziată din causa aglomerațiunii).—In Adunare, Toudler, raportorele legii bugetare, susține ca provenindă din roțiile imposite, 135 mi bone, eră iu 200, cum cere Thiers. Thiers menține 200 milione ca necessrre. Ministru de resbelă ar propune chiară că augmentațiune daca situațiunea Franciei ar fi mai bună. Vicontele Meaux insistă asupra economielor, cere amânarea discusiunii nouiloră imposite și blameză pe Thiers că compromite alianța. Thiers impută d-lui Meaux că cere economii cari ară aduce desorganisațiunea armatei, și adaugă că unu omu seriosă nu trebuie se se risce de a susține asemenea lucruri de la tribună. (Protestantii din partea dreptei; vă voce cere a se chiama Thiers la ordine). Thiers replică că nu va căuta uă popolaritate facile, că nu se va da înlături din naintea cestiunii de încredere și zice, că uă schimbare de guvernă ar fi funestățârei; apoi adaugă : „nu potă, fără încrederea d-vostră, se me presintfi înaintea creditului Europei; pe câtă timpă deră nu veți fi renunciată la cele 4, voiă crede că păstreză încă încrederea dv.“ (Vii aplause din partea stângei; disensiunea se amână pe a doua dl. Mare agitațiene!) ( CA) Edițiunea de sera V Bucuresci, 22 Cuptorii, 1872. Ce s’a facutü cu cestiunea Filipide și cealaltă analogă de la Galați, în care Statuia este amenințată a perde mai multe milióne în favorea concesionarilorö monopolului tutunului? De trei ori amu repetit întrebarea, în acesta gravă cestiune, și Monitorulu, atâta de abundinte în comunicare, chiar pentru cestiuni multu mai neînsemnate, tace, tace mereu ca mormântulö ce închideuă vieții plină de păcate, l-am spusă că uă tăcere, atâtu de neobicinuită din parte’, este uă confirmare a celora,ce se dice. Fiu totuși tace mereu. Monitorulű tace cu aceaași încăpățînare, într’uă cestiune cu multu mai gravă, căci este vorba de nimici mai puțini, decâtă două operațiune de cea mai cutezătore rea credință, comisă de unii miniștrii în complicitate cu unii banchieri: este vorba de modul în care banca României ridică de la casa obligațiunilor domeniali la 1 iulie, stilul non, jumătate din obligațiunile pe cari le cumpărase la Decembre, 1871, pe cursul de 74: Dată faptulu nu este după curmi iarnă relatată, decă operațiunea rădicării aceloră obligațiuni a fostă regulată și onestă, atunci nu ne mirămŭ atâta că tace ministrulă, forte neobicinuită a tăce, câtă mai cu semă ne mirămă că banca nu stăruiesce a se dauă desmințire categorică prin Monitoru, rea a ce se dice constituindQuă aculare din cele mai grave pentru uă casă de bancă. Acastă tăcere ar autoriza pe oricine se de din ce în ce mai mare credămentu ce oru ce amu relatată deja în taite, și din cari ar relata că operațiunea a fostă comisă în complicitate de către ministrul lucrăriloru publice, banca și marele banchiămi ale Statului. Noi neamă făcută datoria a denunda și cere lămuriri oficiali în nesce cestiuni cari atingă de aprope și în modulă celă mai viu lealitatea și buna credința a unoră miniștrii ș’alinei mari ca să da bancă, și se scie că buna-cndință trebuie se fiă temelia oricărei instituțiuni de credită. Neamu făcută mai multă decâtă datoria: amă repetită cererea de desmințire oficiale, ș’amă păstrate cea mai delicată reservă în privința amănuntelor operațiunii ce se susține că s’as.omisă. Tăcerea îndelungată și neobicinuită a Monitorului, într’uă cestiune atâta de gravă, nu numai că ne sentence de orice reservă, dorit încă ar pare să desfidere. Vomă spune doru netedă lucrurile după cumă se raportă, remânându ca Monitorulu se le desminiă cu acte și numai cu acte limpedi, spre a se sei uădată, calomnii suntă cele ce se spună, séu avemă în adevără în capulu Statului nesce gheșeftari din cei mai făcișî și fără sfiélu. E că cumu se raportă cestiunea : Din gheșeftulu facutö în Decembre, 1871 cu marele banchiării ale Statului, în privința jocului la bursă cu obligațiuni luate de la tesauru numai pe cursul de 74, banca mai avea se platesca la 1 fulie, suilanoă, aprópe 3,800,000 lei și se ridice după vărsare obligațiuni în valore echivalentă, cari erau de sicură vendute deja livrer, pe cursur de celă puțină 94. Bnse banca avea se încaseze de la Stală la 1 Iuliu, sula vechiă, suma de 4,760,000 lei, în numele societății Bleichröder. Prin urmare spre a se urma operațiunile în regulă și cu bună-credință, trebuia ca la 1 luliă suilă, apă fixă, banca se numere 3,800,000 casei obligațiuniloră, și se-și ridice efectele iernase în depositu. La 1 Iuliu, stilă vechiă, adică la 13, stila noă, tesaurulă trebuia se numere cu aceaași esactitate bancei și una de 4,760,000. Urmându-se operațiunea astu-felu și numai astu-felă, totală ar fi fostă în regulă și nici uă bănuială de gheșefia monestă n’ar fi putută nasce; după câtă se asigură însă, lucrurile s’aă petrecută cu totulă altă felă. In ziua de 1 iulie, stilă noă banca nu s’a presintat și spre a numera cei 3,800,000 lei. De datoria ministrului — mai cu sumă în facia acusărilor, ce i se făcuseră — era dorit de a resilia imediată convențiunea, folosind o tesaurulă mai ântâiă cu cuponulă de t luliă, și apoi verujonda obligațiunile cu cursulü de celu puțină 94, în locă de 74. Acesta ar fi fostă din partea ministeriului, pe două parte unu actu de bună-credință către Stată, și apoi ar fi adusă pe de alta unui folosit de cele mai puțină 1,027,020 lei prin vinderea obligațiuniioru după cursulu de 94, și de 410,808 lei din cuponală lui Iuliu, reținută pe complulă tesaurului. Ense, în loc de a se resilia convențiunea, se trimite, după ce trece termenuluuă notificare băncea ca se’și platască polița. S’a mai vedutu ore a< éta ? In acelașiă timpă ministerială lucrăriloru publice libereza bănceî, de pe la 1 sau 2 Iuliă, stilă nou, una mandată de 4.760.000 lei, care nu se putea libera de câtă la 1 Iuliă, stilă vechie, adică 12 zile mai târziiu, conformă articlului 5 din convențiunea Bleichröder. Gumă sară fi putută are libera aceetii mandată fără complicitatea ministrului lucrărilor publice ? Se admite că are că banca a putută abus*" de inocința d sele facéndu’lu se crede că mandatulă trebuie liberată la 1 Iuliă, stilă roă? Vă dată mandatură scosă, banca se duce cu dânsulu la j ministerială de finance și întrebuințându-se ca bani, ceea ce nu putea face de câtă la 13 Iuliă, stilă nou, plătesce, după expirarea termenului, cele 3,800,000, și -și rădică obligațiunile. Eca onesta operațiune în totă frumusețea iei, astăfelă după cumfi o raportă toți în Bucureșci, și chiară omenii cei mai de aprope informați; deca și acesta nu se chiamă coțcăiiă, apoi onestă este și operațiunea Strousberg, care fură atâtea decimî de milione Statului română. Deoo Monitorulu .va tăcea și acurmi, nu va mai remânea tomenul nici că îndouielu <ă astă-felă s’aă petrecută lucrurile, și că coțcăria este principiulă domnitoră astăzi în regiunile puterii. Se se gândescuéasé bine miniștrii, făcând și ună comunicată, căci n’aă luată ohavnică puterea , se nu facă astă-felă încâtă se fiă descoperiți vădată și de falsificatori, după ce au fostă de atâte ori prinși în complicitate cu coțcării străini. Cea a ce spustramă ne conduce firesce la cestiunea căieloră ferate. După cumă amă spusă necontenită în lungul ei timpăală desbateriloră acestei mari cestiuni, prin conversiunea Bleichröder nu s’a terminat de locű cestiunea. Ea are se revină din nou pe tapetă, și mai amenințătore decât fi totădeuna. La 1 Septembre este considerată ca peste putință se fie terminate liniele prevedute de convențiune, și art. 10, alineatului 2, este precisă „dacă liniele, dire elă, nu vor fi terminate și primite la termenul prevedută, atunci societatea va fi desposedată etc.” Liniele nu vor fi terminate. Care va fi atitudinea guvernului ? Aci e cestiunea. Pene una alta vedemă că garda este desarmata, cu călcarea flagrante a Constituțiunii ș’a legii speciali, c’un cute zare care nu se póte explica decâtă prin gravitatea unoră intențiunî nemărturite încă de către puterea esecutivă. Vedemu asemenea uă decisiune, nedesmințită, a consiliului de miniștrii, prin care guvernul română, contra éneeșl convențiunii Bleichröder, se amestecă în emisiunea priorităților, ceea ce póte avea ca consecință, precumă amă Ji sfiâncă din tomna trecută, a arunca asupra României și acestă împrumută suplimentară. In acelașă timpă vedem și pe d. Mavrogheni, oficialulă tovarășă la căiele ferate, plecându la cunoscutulu hagilică, acolo unde se pregatescu totfi de-una pentru România jafurile cele mai neaudite. Totă deuă dată reparațiunile se facă în multe locuri în modă derisoriu, și d. N. Crețulescu ministru ală lucrărilor publice calcă Coriștit uțiunea și demnitatea atâtora distinși ingineri români, spre a aduce pe unii pre care d. Charlier, ca inspectore ală lucrărilor publice, cu apartamente de 1000 lei nuci pe lună. Nu mai are încredere, d. ministru ală lucrărilor publice în ingineri distinși și omeni independinți ca d-n Frunză, Iorcénu, Angherescu, Suțu, Popescu, ție, etc, celă mai puțină tată atâtă de instruiți și buni ingineri rată și d. Charlier, nu mai are încredere în acești buni Ingineri și buni Români, spre a constata starea lucrărilor a companiei Bleich*0 Ier. Spre a se face constatarea ce place puterii executive, trebuie a se da 1000 lei pe lună și a se călca în modulă celă mai făciși și Constituțiunea care dice: „străinii nu potă fi admiși în funcțiuni publice, de câtă în cozuri escepționali și anume statornicite de legi. Unde este legea care a statornicită aducerea d-lui Charlier ? .... A mă face mai bine se întrebămă: unde mai este Constituțiunea ? Din tote aceste se pate bănui care va fi atitudinea guvernului în cestiunea Bleichröder, și cumă, în locă de-a beneficia într’ună modă atâtă de fericită de disposițiunile art. 10 din Convențiune, spre a scăpa de unu seclu de ja fu nemțescă asupra României, puterea nostră executivă îlă va întorce din contra spre mai marea ruină a nefericitei țeri. Citim și în Independința belgică : In ședința de la 12 Iulie, Adunarea francese de la Versailles a discutată cestiunea noueloru imposite. D. Thiers, luându’și asupra, apropo singură pentru ’ntregul și guvernă, sarcina desbateriloră, a luată de done ori cuvântulfi spre a susține impositulu asupra materielor ei prime ș’a justifica necesitatea d’a se crea 200 milione venituri cerute de guvernă. In celă d’ală douilea discursă ală președintelui Republicei suntă de ’as vanatu doue lucruri: mai ântâiă afirmarea din nou a intențiunii d’a mențina republica; apoi confirmarea oficiale a scomptului ce circula că, înainte de despărțirea Adunării, îi va face o despunere completă a situațiunii. Declarațiunea prin care d. Thiers și-a afirmată preferința pentru Republică și stărîrea d’a se sili s’o consolideze a produsă firesce ’n șirurile dreptei uă mare iritațiune. Cu acesta simțimântă s’amestecă și orecare descuragiare, pe deplină justificată. Votulfi cu totulă politica prin care centrală stângă, stânga și estrema stângă aă dată dreptate comisiunii bugetare, d-lui Thiers în contra în cestiunea financiară, aprobată dreptei că nu mai domină situațiunea. Astăfelă dibacii din vechia majoritate ș’acele elerente nestatornice, care trecu totu-de una ’n partea unde este succesulu, în acestu moments se hcerca a s’apropia de centrulă stângii. D. d’Audiffret-Pasquier s’a făcută mijlocitoriilă acestora propuneri, care au fostă primite cu destulă recela. Corespondința slavă de la 17 iulie, vorbindă despre camera francese, dice. In Francia, președintele Republicei a dobândită ună mare succesă în Adunarea naționale. Principiul impositului asupra cifrei oricărui felii de daraveri, atacată de dénsule cu atâta tăriă și apărată de comisiune cu totă energia, a fostă respinsă cu 361 voturi în contra a 310, cu totulă contraria de prevederile ce se formaseră ’n genere. Relativă totă la discursulu d-lui Thiers din ședința de la 12 iulie a Adunării de la Versailles, Avenir national publică următorele : D. Thies, pronunțându-se formală pentru forma republicană, a aruncată tulburarea și ’nvălmășala ’n șirurile dreptei. Principalii membrii ai centrului dreptei, îndată dup’acesta declarațiune, au deliberată asupra liniei de conduită ce să se urmize ’n împrejurările rituale. Toți membrii dreptei, fără escepțiune, simtă convocați la oă ’rtrunire ’n care se vor înțelege asupra răspunsului ce va trebui se se facă discursului anunțată de d. Thiers asupra situațiunii politice a țerei. Oratorele dreptei, d. duce d’Audifiers t-Pasquier, va cere preșidintelui Republicei se precisize rolulă Adunării actuale și se spuie la ce epocă ’inspiră mandatură : acesta ardetare cestiunea promisă c’o va trata de la tribună, silindă pe d-na Thiers și Gambetta se interviă ’n desŭbateri. D. Thiers e dispusă a susține lupta ce i-se ofere și va dejuca cu ’nlesnire intr’gile adversarilorusei: facénd fi alusiune la pactul de la Bordeaux, va spune că d’ună ană țera s’a pronunțată pentru forma republicană și că orice ’ncercare d’a restabili regimele monarchică ară fi semnalulă resbelului civile. In fada acestei afirmări a președintelui Republicei, drepta nară pute lua de câtă ootărîre : se resterne pe d. Thiers, déci ar pute forma majoritatea : acesta ense no va pute face, și d. Thiers e decisă a nu se mai retrage, chiară la casă de conflictă între majoritate și densule, va declara că i e cu neputință d’a mai guverna cu disposițiunile Adunării de adr și va cere țere se se pronunțe între densulă și ’ntre ea. Desigură énse ca drepta nu va primi acesta ’ncercare, căci scie de mai nainte la ce s’ascepta. Astăfelă schimbarea fără veste a atitudinii d-lui Thiers îngrijesc o forte multă pe advrsarii săi. Cestiunea dominante ’n Italia e mereă alegerile municipale din Roma. Aceste alegeri s’aă amânată pentru 4 August, pentru a se pute completa listele electorale. Acestui evenimentfi nou pentru poporațiunea romană nu pasioneza numai p’alegotori, ci ’și esercită influința ș’asupra copiiloru din sculele comunale și religiose cari, la eșirea din clase, începă lupte pregătitore. Partita clericale se pare că vede cu ochi reapropriindu-se diua de luptă seriosă, judecândă după melancolica irepresiune cea produsă alocuțiunea Papei către câțiva visitatori. In acea cuvântare, Sântulu-Părinte a deplânsă că catolicii nu suntă liberi, dândă a se ’nțelege printr’acesta că, dacă erau liberi, nu se putea se nu triumfe ’n alegerile de administrațiune locale. ORDINEA DOMNESCE IN TEGRA După venirea’ la putere și chiară după mai multă trecere de timpă, guvernul actuale asecura că liniștea cea mai completă, că pacea și siguranța cea mai desăvîrșită domnesc și în țară. — Numai tâlharii sunt nemulțămițî și strigă în contra guvernului actuale, diceaă miniștrii în plină ședință a senatului. Nu trecură bine 5 șefi 6 luni și 'ncepu a se da la melă că, din contra, tâlharii—în loc d’a striga în contra guvernului — îlă susțină câtă potă ■ și cum potă, căci și elă îi susține pe dânșii, eru că cel nemulțămițî suntă tocmai omenii onești și respectabili, imensa majoritate a acestui popor, totă ce posede uă fi o sițiune însemnată în țară. Astă-felă vaietele și țipetele resunară peste Milcovfi de urgia lui Uhrinowski, aliatul și protegiatului administrațiunii. Astă-felă rudele primului ministru severjură furând fi, în calitate de prefecți, câte 4000 de galbeni.