Romanulu, iulie 1872 (Anul 16)

1872-07-10

AMILII ALU­SESE-SPRE­ ACELE Redacțiunea și Admin­istrațîi mese, Strada Academiei no. 20. LUNI, MARȚI, 10-11 IULIU, 1872 'S DESCE SI VEÎ PUTEA A­­­>ONAMENTE N CA* 1 TALE : unu avea 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. IN DISTRICTE: unu anú 58 lei; ?ese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. As­o­namentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unu exemplaru, 30 bani. Erau­ i­i, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. ANONȚU­I Anu­nțiuii, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani. ne. i­­uDÎ și reclame, pag. III, linia 2 lei-----­Sei "soii și orî-ce trimiteri NEFRANCATE voră 8 RSBU­LATE. — Articlele nepublicate se vor fi arde, luminezA­ te și vei fi AHOLSI ATÎÎîA. IN JßUCOL­ESCI, la Administrațiunea diariuluî; IN DISTRICTE, la corespondințiî sei și cu postia. Pentru Anunț­uri a se adresa la adm­inistr­ațiune. 1.A PARIS Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain, Ru de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: la d-niî Órain et Micoud, 7 Rye Roohechouart. JLA. WIENA Pentru abonamente: la d. B. G Popovicf, Fleisch markt. 15. Pentru anufîțiurl: la d-iii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, H. SERVICIU TELEGRAFIC Ai.v ui.» Madrid, 19 iulie, la meciului nopții.— Pe cândă Maiestatea sia regele Amedefi se ’ntorcea la palate, cinci omeni traseră asupra trăsurii regale. Maiestatea sea n’a foștii atinsă de glonțe. Una asasină a scăpată, alți două au fostă prinși. In­­dignațiunea e generale. Persone din tpte clasele alergă se facă regelui felicitările lor­, Regele p­ică­mâne la Alcantara. A Serviciulu privată al­ MONITORULUI. Constantinopole, 18 Iuliu.— Mustafa- Pașa este numită ministru de resbelă; Gaiser-Pașa, președinte ală curții de res­­belu, și Ridevant, guvernatore ală Bag­dadului. Versailles, 17 Iuliu. — (întârziată din causa aglomerațiunii).—In Adunare, Toud­­ler, raportorele legii bugetare, susține ca provenindă din roțiile imposite, 135 mi bone, eră iu 200, cum cere Thiers. Thiers menține 200 milione ca nece­­ssrre. Ministru de resbelă ar propune chiară că augmentațiune daca situațiunea Franciei ar fi mai bună. Vicontele Meaux insistă asupra economielor­, cere amâna­rea discusiunii nouiloră imposite și bla­­meză pe Thiers că compromite alianța. Thiers impută d-lui Meaux că cere eco­nomii cari ară aduce desorganisațiunea armatei, și adaugă că unu omu seriosă nu trebuie se se risce de­ a susține ase­menea lucruri de la tribună. (Protesta­ntii­ din partea dreptei; vă voce cere a se chiama Thiers la ordine). Thiers replică că nu va căuta uă po­­polaritate facile, că nu se va da înlă­turi din naintea cestiunii de încredere și­­ zice, că uă schimbare de guvernă ar fi funestă­țârei; apoi adaugă : „nu potă, fără încrederea d-vostră, se me presintfi înaintea creditului Europei; pe câtă timpă deră nu veți fi renunciată la cele 4, voiă crede că păstreză încă încrederea d­v.“ (Vii aplause din partea stângei; disen­siunea se amână pe a doua dl. Mare a­­gitațiene!) ( CA) Edițiunea de sera V Bucuresci, 22 Cuptorii, 1872. Ce s’a facutü cu cestiunea Filipide și cea­l­altă analogă de la Galați, în care Statuia este amenințată a perde mai multe milióne în favorea concesionarilorö mono­polului tutunului? De trei ori amu repeti­t întrebarea, în acesta gravă cestiune, și Monitorulu, a­­tâta de abundinte în comunicare, chiar­ pentru cestiuni multu mai neînsemnate, tace, tace mereu ca mormântulö ce în­­ch­ide­uă vieții plină de păcate, l-am spusă că uă tăcere, atâtu de ne­obicinuită din parte’­, este uă confirmare a celora,ce se dice. Fiu totuși tace mereu. Monitorulű tace cu acea­ași în­căpă­­țînare, într’uă cestiune cu multu mai gravă, căci este vorba de nimici mai puțini, de­câtă do­uă operațiune de cea mai cu­­tezătore rea credință, comisă de unii miniștrii în complicitate cu unii banchieri: este vorba de modul­ în care banca Ro­mâniei ridică de la casa obligațiunilor­ domeniali la 1 iulie, stilu­l non, jumătate din obligațiunile pe cari le cumpărase la Decembre, 1871, pe cursul­ de 74: Dată faptulu nu este după curmi i­arnă relatată, decă operațiunea rădicării ace­­loră obligațiuni a fostă regulată și onestă, atunci nu ne mirămŭ atâta că tace minis­­trulă, forte neobicinuită a tăce, câtă mai cu semă ne mirămă că banca nu stăruiesce­ a se da­uă desmințire categorică prin Monitoru, rea­ a ce se dice constituindQ­uă aculare din cele mai grave pentru uă casă de bancă. Acastă tăcere ar autoriza pe ori­cine se de din ce în ce mai mare credămentu ce­ oru ce amu relatată deja în t­ai­te, și din cari ar rela­ta că operațiunea a fostă comisă în complicitate de către ministrul­ lucră­­riloru publice, banca și marele banchiămi ale Statului. Noi ne­amă făcută datoria a denund­a și cere lămuriri oficiali în nesce cestiuni cari atingă de aprope și în modulă celă mai viu lealitatea și buna credința a unoră miniștrii ș’a­linei mari ca să da bancă, și se scie că buna-cndință trebuie se fiă temelia ori­cărei instituțiuni de credită. Ne­amu făcută mai multă de­câtă da­toria: a­mă repetită cererea de desmin­țire oficiale, ș’amă păstrate cea mai deli­cată reservă în privința amănuntelor­ operațiunii ce se susține că s’a­s.omisă. Tăcerea îndelungată și neobicinuită a Monitorului, într’uă cestiune atâta de gravă, nu numai că ne sentence de ori­ce reservă, dorit încă ar pare să des­fidere. Vomă spune doru netedă lucrurile după cumă se raportă, remânându ca Mo­nitorulu se le desminiă cu acte și nu­mai cu acte limpedi, spre a se sei uă­­dată, calomnii suntă cele ce se spună, séu avemă în adevără în capulu Statului nesce gheșeftari din cei mai făcișî și fără sfiélu. E că cu­mu se raportă cestiunea : Din gheșeftulu facutö în Decembre, 1871 cu marele banchiării ale Statului, în privința jocului la bursă cu obliga­țiuni luate de la tesauru numai pe cur­­sul­ de 74, banca mai avea se platesca la 1 fulie, suila­noă, aprópe 3,800,000 lei și se ridice după vărsare obligațiuni în valore echivalentă, cari erau de sicură vendute deja­­ livrer, pe cursur­ de celă puțină 94. Bnse banca avea se încaseze de la Stală la 1 Iuliu, su­la vechiă, suma de 4,760,000 lei, în numele societății Blei­chröder. Prin urmare spre a se urma operațiu­nile în regulă și cu bună-credință, tre­buia ca la 1 luliă suilă, apă fixă, ban­ca se numere 3,800,000 casei obligațiu­­niloră, și se-și ridice efectele iernase în depositu. La 1 Iuliu, stilă vechiă, adică la 13, stila noă, tesaurulă trebuia se nu­mere cu acea­ași esactitate bancei și una de 4,760,000. Urmându-se operațiunea astu-felu și numai astu-felă, totală ar fi fostă în regulă și nici uă bănuială de ghe­­șefia monestă n’ar fi putută nasce; după câtă se asigură însă, lucrurile s’aă pe­trecută cu totulă altă­ felă. In ziua de 1 iulie, stilă noă banca nu s’a presintat și spre a numera cei 3,800,000 lei. De datoria ministrului — mai cu sumă în facia acusărilor, ce i se făcuseră — era dorit de­ a resilia imediată convențiu­­nea, folosind o tesaurulă mai ântâiă cu cu­­ponulă de t luliă, și apoi verujonda obli­gațiunile cu cursulü de celu puțină 94, în locă de 74. Acesta ar fi fostă din partea ministeriului, pe do­uă parte unu actu de bună-credință către Stată, și apoi ar fi adusă pe de alta unui folosit de cele mai puțină 1,027,020 lei prin vinderea obligațiuniioru după cursulu de 94, și de 410,808 lei din cuponală lui Iuliu, re­ținută pe complulă tesaurului. Ense, în loc­ de­ a se resilia convenți­­unea, se trimite, după ce trece termenulu­uă notificare băncea ca se’și platască po­lița. S’a mai vedutu ore a< é­­ta ? In acelașiă timpă ministerială lucrări­­loru publice libereza bănceî, de pe la 1 sau 2 Iuliă, stilă nou, una mandată de 4.760.000 lei, care nu se putea libera de câtă la 1 Iuliă, stilă vechie, adică 12 zile mai târziiu, conformă articlului 5 din convențiunea Bleichröder. Gumă sară fi putută are libera ace­etii mandată fără complicitatea ministrului lu­cră­ri­lor­­ publice ? Se admite că are că banca a putută abus*" de inocința d sele facéndu’lu se crede că mandatulă trebuie liberată la 1 Iuliă, stilă roă? Vă­ dată mandatură scosă, banca se duce cu dânsulu la j ministerială de finance și întrebuințându-se ca bani, cee­a ce nu putea face de câtă la 13 Iuliă, stilă nou, plătesce, după e­xpira­rea termenului, cele 3,800,000, și -și rădică obligațiunile. Eca onesta operațiune în totă frumu­sețea iei, astă­felă după cumfi o raportă toți în Bucureșci, și chiară omenii cei mai de aprope informați; deca și acesta nu­ se chiamă coțcăiiă, apoi onestă este și operațiunea Strousberg, care fură atâtea decimî de milione Statului română. Deoo Monitorulu .va tăcea și acurmi, nu va mai remânea tomenul nici că în­douielu <ă astă-felă s’aă petrecută lucru­rile, și că coțcăria este principiulă dom­­nitoră astă­zi în regiunile puterii. Se se gândescu­éasé bine miniștrii, făcând și ună comunicată, căci n’aă luată ohavnică pu­terea , se nu facă astă-felă în­câtă se fiă descoperiți vă­dată și de falsificatori, după ce au fostă de atâte ori prinși în com­plicitate cu coțcării străini. Cea a ce spustramă ne conduce firesce la cestiunea căieloră ferate. După cumă amă spusă necontenită în lungul ei timpă­ală desbateriloră acestei mari cestiuni, prin conversiunea Bleichröder nu s’a termin­at­ de locű cestiunea. Ea are se revină din n­­ou pe tapetă, și mai amenințătore de­cât fi totă­deuna. La 1 Septembre este considerată ca peste putință se fie terminate liniele pre­vedute de convențiune, și art. 10, alinea­­tului 2, este precisă „dacă liniele, dire elă, nu vor­ fi terminate și primite la terme­­nul­ prevedută, atunci societatea va fi desposedată etc.” Liniele nu vor­ fi terminate. Care va fi atitudinea guvernului ? Aci e cestiunea. Pene una alta vedem­ă că garda este desarmata, cu călcarea flagrante a Con­stituțiunii ș’a legii speciali, c’un cute za­re care nu se póte explica de­câtă prin gra­vitatea unoră intențiunî nemărturite încă de către puterea esecutivă. Vedemu ase­menea uă decisiune, nedesmințită, a consi­liului de miniștrii, prin care guvernul­ română, contra éneeșl convențiunii Blei­­chröder, se amestecă în emisiunea prio­­rităților­, cee­a ce póte avea ca conse­cință, precumă amă­­ Ji sfi­âncă din tomna trecută, a arunca asupra României și a­­cestă împrumută suplimentară. In acelașă timpă vedem și pe d. Mavrogheni, oficia­­lulă tovarășă la căiele ferate, plecându la cunoscutulu hagilică, acolo unde se pregatescu totfi­ de-una pentru România jafurile cele mai neaudite. Totă de­uă dată reparațiunile se facă în multe locuri în modă derisoriu, și d. N. Crețulescu ministru ală lucrărilor­ publice calcă Cori­știt uțiunea și demnitatea atâtora distinși ingineri români, spre a aduce pe unii pre care d. Charlier, ca inspectore ală lu­crărilor­ publice, cu apartamente de 1000 lei nuci pe lună. Nu mai are în­credere, d. ministru ală lucrărilor­ pu­blice în ingineri distinși și omeni inde­­pendinți ca d-n­ Frunză, Iorcénu, Angh­e­­rescu, Suțu, Popescu, ție, etc, celă mai puțină tată atâtă de instruiți și buni in­gineri rată și d. Charlier, nu mai are în­­credere în acești buni Ingineri și buni Români, spre a constata starea lucrărilor a companiei Bleich*0 Ier. Spre a se face con­statarea ce place puterii executive, tre­buie a se da 1000 lei pe lună și a se călca în modulă celă mai făciș­i și Con­sti­­tuțiunea care dice: „străinii nu potă fi admiși în funcțiuni publice, de câtă în cozuri escepționali și anume statornicite de legi. Unde este legea care a statornicită a­­ducerea d-lui Charlier ? .... A mă face mai bine se întrebămă: unde mai este Constituțiunea ? Din tote aceste se pate bănui care va fi atitudinea guvernului în cestiunea Blei­­chröder, și cumă, în locă de-a beneficia într’ună modă atâtă de fericită de dispo­­sițiunile art. 10 din Convențiune, spre a scăpa de unu seclu de ja fu nemțescă asu­pra României, puterea nostră executivă îlă va întorce din contra spre mai ma­rea ruină a nefericitei țeri. Citim și în Independința belgică : In ședința de la 12 Iulie, Adunarea francese de la Versailles a discutată ces­tiunea noueloru imposite. D. Thiers, luân­­du’și asupra, apropo singură pentru ’n­­tregul și guvernă, sarcina desbateriloră, a luată de done ori cuvântulfi spre a sus­­ține impositulu asupra materielor ei prime ș’a justifica necesitatea d’a se crea 200 milione venituri cerute de guvernă. In celă d’ală douilea discursă ală președin­telui Republicei suntă de ’as vanatu doue lucruri: mai ântâiă afirmarea din nou a intențiunii d’a mențina republica; apoi con­firmarea oficiale a scomptului ce circula că, înainte de despărțirea Adunării, îi va face o d­espunere completă a situațiunii. Declarațiunea prin care d. Thiers și-a afirmată preferința pentru Republică și s­­tărîrea d’a se sili s’o consolideze a pro­dusă firesce ’n șirurile dreptei uă mare iritațiune. Cu acesta simțimântă s’amestecă și ore­care descuragiare, pe deplină jus­tificată. Votulfi cu totulă p­olitica prin care centrală stângă, stânga și estrema stângă aă dată dreptate comisiunii bugetare, d-lui Thiers în contra în cestiunea finan­ciară, a­probată dreptei că nu mai do­mină situațiunea. Astă­felă dibacii din vechia majoritate ș’acele elere­nte nestatornice, care trecu totu-de­ una ’n partea unde este succesulu, în acestu moments se hcerca a s’apropia de centrulă stângii. D. d’Audiffret-Pasquier s’a făcută mijlocitoriilă acestora propu­neri, care au fostă primite cu destulă­ recela. Corespondința slavă de la 17 iulie, vorbindă despre camera francese, dice. In Francia, președintele Republicei a do­bândită ună mare succesă în Adunarea naționale. Principiul­ impositului asupra cifrei ori­cărui felii de daraveri, atacată de dénsule cu atâta tăriă și apărată de comisiune cu totă energia, a fostă res­pinsă cu 361 voturi în contra a 310, cu totulă contraria de prevederile ce se formaseră ’n genere. Relativă totă la discursulu d-lui Thiers din ședința de la 1­2 iulie a Adunării de la Versailles,­­ Avenir national publică următorele : D. Thies, pronunțându-se formală pen­tru forma republicană, a aruncată tulbu­­rarea și ’nvălmășala ’n șirurile dreptei. Principalii membrii ai centrului dreptei, îndată dup’acesta declarațiune, au deli­berată asupra liniei de conduită ce să se urmize ’n împrejurările rituale. Toți mem­brii dreptei, fără escepțiune, simtă con­vocați la oă ’rtrunire ’n care se vor­ în­țelege asupra răspunsului ce va trebui se se facă discursului anunțată de d. Thi­ers asupra situațiunii politice a țerei. Ora­­torele dreptei, d. duce d’Audi­fiers t-Pas­­quier, va cere preșidintelui Republicei se precisize rolulă Adunării actuale și se spuie la ce epocă ’i­nspiră mandatură : acesta ardetare cestiune­a promisă c’o va trata de la tribună, silindă pe d-na Thiers și Gambetta se interviă ’n desŭ­bateri. D. Thiers e dispusă a susține lupta ce i-se ofere și va dejuca cu ’nlesnire intr’gile adversariloru­sei: facénd fi alu­­siune la pactul­ de la Bordeaux, va spune că d’ună ană țera s’a pronunțată pentru forma republicană și că ori­ce ’ncercare d’a restabili regimele monarchică ară fi semnalulă resbelului civile. In fad­a acestei afirmări a președintelui Republicei, drepta nară pute lua de câtă o­­otărîre : se resterne pe d. Thiers, déci ar pute forma majoritatea : acesta ense no va pute face, și d. Thiers e decisă a nu se mai retrage, chiară la casă de conflictă între majoritate și densule, va declara că i e cu neputință d’a mai gu­verna cu disposițiunile Adunării de adr și va cere țere­ se se pronunțe între den­­sulă și ’ntre ea. De­sigură énse ca drep­ta nu va primi acesta ’ncercare, căci scie de mai nainte la ce s’ascepta. Astă­felă schimbarea fără veste a atitudinii d-lui Thiers îngrijesc o forte multă pe advrsa­­rii săi. Cestiunea dominante ’n Italia e mereă alegerile municipale din Roma. Aceste a­­legeri s’aă amânată pentru 4 August­, pentru a se pute completa listele electo­rale. Acestui evenimentfi nou pentru po­­porațiunea romană nu pasioneza numai p’a­­legotori, ci ’și esercită influința ș’asupra copiiloru din sculele comunale și religiose cari, la eșirea din clase, începă lupte pre­găti­tore. Partita clericale se pare că vede cu ochi re­­aproprii­ndu-se diua de luptă seriosă, judecândă după melancolica ire­presiune ce­a produsă alocuțiunea Papei către câți­va visitatori. In acea cuvântare, Sântulu-Părinte a deplânsă că catolicii nu suntă liberi, dândă a se ’nțelege prin­­tr’acesta că, dacă erau liberi, nu se putea se nu triumfe ’n alegerile de administra­­țiune locale. ORDINEA DOMNESCE IN TEGRA După venirea’­ la putere și chiară după mai multă trecere de timpă, guvernul­ ac­tuale asecura că liniștea cea mai com­pletă, că pacea și siguranța cea mai de­­săvîrșită domnesc și în țară. — Numai tâlharii sunt­ nemulțămițî și strigă în contra guvernului actuale, diceaă miniștrii în plină ședință a sena­tului. Nu trecură bine 5 șefi 6 luni și 'ncepu a se da la m­­elă că, din contra, tâlharii—în loc­ d’a striga în contra gu­vernului — îlă susțină câtă potă ■ și cum potă, căci și elă îi susține pe dânșii, eru că cel nemulțămițî suntă tocmai omenii onești și respectabili, imensa majoritate a acestui popor­, totă ce posede uă fi o si­­țiune însemnată în țară. Astă-felă vaietele și țipetele resunară peste Milcovfi de urgia lui Uhrinowski, aliatul­ și protegiatului administrațiunii. Astă-felă rudele primului ministru se­verjură furând fi, în calitate de prefecți, câte 4000 de galbeni.

Next