Romanulu, septembrie 1872 (Anul 16)
1872-09-17
T ÁNULU ALU ȘESE SPRE PECELE Redacțiunea și Administraț iunea, Strada Academiei, No. 26. VOESCE ȘI VEI PUTE ABONAMENTE In Capitale: unu ana 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. In Districte:unu anü 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimistru franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Hallegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nii Drain et Micoud, 7, rue Rochechoirart. LAWIENA , la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Editiunea de séra SERVICIU TELEGRAFICII ALUI ROMANULUI“. Pesta, 26 Septembre. — Inspunerea făcuta ’n sființu comitatului delegațiunii austriace, comnitele Andrassy dice că scopuul politicei sale e menținerea păcii. Spre a ajunge aceștii scopii și spre a se lămuri cele ce se puteai crede despre nisce amici fideli șiji inamici periculoși, împeraturii a mersă la Berlin numai ca se esprime dorința pentru nesce relațiunî sinceră amicale cu noua Germania. Miniștrii presințî la Berlin și aă schimbată diferitele lorăvederi, spre uă reciprocă satisfacțiune. Unele tendințe panslaviste din Austria nu găsescă nici ună sprijină in cercurile guvernamentale ruse. Cu Italia există cele mai bune relațiuni. In privința raporturilor date de curia romană despre conduita Italiei, guvernul imperiale a ținut o asemenea ună limba giă sinceră către ambele părți, înlăturând o totă ce putea răni simțimentulăiraționale ală Rusiei. Relațiunile cu Turcia sunt din cele mai bune. Guvernul se silesce se mențină cele mai bune relațiunî cu tote celelalte țeri din Criunte, și să arate să vină bună-voință pentru desvoltarea prosperității loră. (Servictulii privată ale Monitorului.) Berlin, 24 Septembre.—Se asigură că consilierul delegațiunii de la Petersburg, d. de Pfuel, este numită consulă generale ală Germaniei la Bucuresci, de unde d. de Radovitz este rechimată pentru a fi numită consilieră referentă la ministerial afacerilor străine. Constantinopole, 25 Septembre. — Halil pașia, ambasadorele Turciei la Viena, este definitivă numită ministru al afacerilor străine. Londra, 25 Septembre. — Ifiahulă Times anuncță că, după scrrile primite de la Constantinopole, cu data de 25 Septembre, Tzarulă, in cursulu întreținerii cu Djemil pașia, în ziua de 19 ale cuvintei, a esprimată în mai multe rânduri dorința de a întinde relațiunile cordiale cu Turcia. . BUCURESCI, II HAPCISM. Independința belgică de la Septembre publică următorea telegramă: „Londra, 20 Septembre. „Principele Carolii alei României a făcutu se se libereze de la inchisore trei Israiliți cari fuseseră condamnați pentru furtuli comisii în catedrala de la Ismailu.“ Mai ântâi ft uă observațiune chronologică : Telegrama publicată de Independenta a fost comunicată acestui roiariu de la Londra, cu data 580 Septembre. Ense spre a parveni la Londra, trebuia se fie trimisă din Bucuresci, și din acesta ultimă orașiă nu putea se fiă trimisă de câtă celă multă la 7 Septembre. Admitemű acesta dată prin escesă de moderațiune, căci cunoscendă din practică in câtă timpă parvine și se împarte uă telegramă de la Londra la Bucuresci sau vice-versa, este peste putință ca acestă telegramă se fi fostă trimisă mai târiu de 6 Septembre. Ente grațiarea celor trei Evrei condamnați „pentru furtula comisă in catedrala de la Ismaili,"“na fostă cunoscută in Bucuresci, de câtă la 8 Septembre cândă se publică in Monitorii. Pene in dina publicării, acestă grațiare nu fostă cunoscută de câtă de către guvernă; cine dera altulă de câtă guvernulă a putută se trimitâ la Londra telegrama prin care se recomandă „ principele Carolă“ buneloră grație ale Evreiloră din Europa, pentru că a grațiată pe Evreii condamnați „pentru furtuni co„misă in catedrala de la Ismaili“? Atâtă de mare este dorința espeditoriloră telegramei se recomande pe „principele Carolă“ buneloră grație ale Evreilor“, încâtă explică că a grațiată chiarănesce Evrei culpabili de-a fi comisă „furt în catedrală“, adică sacrilegiu. Spre a’i pute face uă atâtă de bună recomandațiune, nu se sfiescu de-a spune chiară mă neadeverit, căci Evreii grațiați nu suntă chiară cei ce au comisă furtură, ci complicii cari ascunseseră obiectele sacre furate. Yénu seruma în Monitorulu de la 8 Septembre’acestă grațiare, fiindăense că era pe două parte vorba de ună subiectă despre care se tratase îndestulă; și fiindăcă pe de alta era deja cunoscută că înalta prerogativă de grațiare este pusă de regiune în serviciul bandeloră de bâtăiași ș’ală facătorilor de rele protegiați de guvernă, n’am veijuta pentru ce acestă înaltă prerogativă n’ar fi demnă și de Evreii complici la sarcilegială din catedrala de la Ismaili. Aceste considerațiuni ne făcură se trecemă in tăcere asupra nonei probe despre durerosa decădere a celei mai înalte și mai frumose prerogative domnesc!. Astăzi ense cândă vedemă că și acestă grațiare este numai ună actă de servilismă către străini, numai ună actă de recomandarea principelui Carol I la bunele grație ale Evreilor, se arăzáma în câteva cuvinte procedura prin care s’a făcută acestă grațiare, procedură care caracterisă pe deplină actuală. Cei trei Evrei in cestiune sunt condamnați de curtea din Buzău la trei ani de inchisore. D. Costaforu, prin faimosul raportă din 20 Aprile trecută, lovind fără nicîuă cruțare in autoritatea lucrului judecată, căutândă mai cu semă a lovi în instituțiunea juraților, declară de nedreptă sentința cere grațiarea unora dintre condamnați și ușturarea osândei altora. Grația domnescă consacra acestă actă de anarhie și de servilismă, și celoră trei Evrei, despre cari vorbesc o telegramă reprodusă mai susu, li se reduce osânda la 2 ani de inchisore. Abia trecuseră case patru luni, și apăru in Monitorii ună altă decretă de grațiare peste grațiare, care scutesce de totă restulă osândei pe aceiaași trei Evrei, se împliniseră cei douî ani de osândă fixați prin prima grațiare! Den! totă frumusețea nu este aci. In tabloul de grațiați, unde se specifică „circumstanțele ce suntă in favorea condamnatului,“ citimă in dreptul numeleră Avram Praisman, Haim David și Israil Waisman: „Circumstanțele sunt descrise în raportulă No. 5800 către înălțimea sea Domnitorulă, din 20 Aprile, 1872.“ Acestă raportă nu este altulă decâtă acelașă prin care d. Costaforu, sfârimând sentința curtei din Buzeu, judeca după propriul arbitru sau arbitrariă, că Evreii numiți mai suși nu merită uă osândă mai lungă de douî ani. Se nu uitămii că in acelașă raportă d. Costaforu cerea și dobândia grațiarea deplină a rabinului condamnată, că prin urmare nu cutezarea i-a lipsită de-a procede totă astă-felă și în privința tuturora, ci numai imposibilitatea de-a nu le recunosce culpabilitatea. Ei bine, cum se face că după raportul din 20 Aprile cei trei de mai susti mentaă că o pedepsă de două ani, și acum, după acelașă raportă, ei nu mai merită nici uă pedepsă? Unde e logica, unde e dreptul ă și drepta judecată, iscusite profesore de dreptă ale facultății juridice din Bucuresci ? Ca omi de legi, ca profesore, decá nu ca Română, sau ca ministru, nu reșteschelă puscină naintea studeațiloră ce te ascultă, de-a comite asemeni enormități, de-a proba astăfelă că fiecare ții a trecerii d-tele la putere este însemnată de ună actă rușinosă de servilismă către străini ? Cândă se grațiază, și nu se găsesc o altă „împrejurare favorabile condamnațiloră“ decâtă numai raportul ü de la 20 Aprilie care ’i recunoscea pe dreptă pasibili de doii ani de inchisore, cândă acestă grațiare este comunicată prin telegramă în străinătate mai nainte de a fi cunoscută de țară, și cândă în acea telegramă se agraveză chiară culpa condamnaților, spre a se mări însemnătatea grațierii, nu se probeza are că uă asemenea grațiare nu este altă nimică de câtă ună actă de servilismă către străini, și către Evrei în particulară ? Chiară dacá nu vomă considera acestă actă decâtă din puntură de vedere curată interior, fara ne preocupa de scopul umilitorii cu care a fostă comisă, ancă n’amă ave a constata de câtă ună actă nedemnă de anarcie, de desprețiă pentru legile și instituțiunile țerei. De ce mai este cremă magistratură, de ce mai avemă legi și instituțiuni, cândă tate nu suntă altă nimică decâtă joculă bunului placă și caprițiului unoră guverne impuse prin violență țerei? Ce mai represintă are Constituțiunea, cândă prin celă mai nedemnă aleasă ce se face cu prerogativele ce ea acordă, se înfige scepticismul!! în finală națiunii, se distruge orice credință îndreptă și in legi, se introduce cultura corupetorii ală puterii brutale, se discredită și legi și instituțiuni, se întinde in fine asupra țarei acelă regime de corupere și imoralitate ce se numesce regime personale? Și regimele personale care ne domnesce este celă mai abominabile din tote, căci nu'și trage puterea de-a ne domni de câtă de la străini, și nu domnesce de câtă spre a împlini scopul și ordinele străinului. Organilă oficiosă ală guvernului ne spune că că mare parte din oștire este deja sosită în jurul capitalei, spre a se concentra de aci pe Sabară. D. Dr. Măldărescu aprobată in modulă celă mai positivă marele peliculă ale unei asemeni concentrări; noi asemeneamil stăruită a demonstra însemnătatea acestui periculă. Nimeni nu va pute nega că daca nu este siguranța periclului, este în orice casă cea mai mare amenințare. Fiindă énsé că aceia apari aă întreprinsă acesta concentrare costătore și fără nici uă utilitate, nu voră se țină absolută nici o uă semă de părerea unanimă a omenilorü de solință, ne vomă mărgini, ca ultimă cuvântă, a le face urmatórele întrebări: I. La casă déca amenințarea ce esiste fără nici uă índouiala, se va traduce in faptă, și holera va isbucni in mijlocul oștirii concentrate, pute-voru se ia responsabilitatea morțiloră, causate de d-loră contra tutorii avertismentelor date ? II. La casă de declarare a epidemiei, cei ce facă concentrarea ave-voră curagială de-a se espune la sortea ce o merită mai multă decâtă oricare, prin cruda cutezare ce aă de-a e spune morții atâte mii de omeni, seü sbura-vară cu iuțela aburului și opri-se-voră tocmai la Sinaia ? lege pentru crearea unei vice-preșidenții a Republice!. Se va propune ca acestă funcțiune ce se confere președintelui Adunării. Reproducemă următorele serii din l'Avenir national de la 21 cuvinte : Adunarea de la Versailles, îndată după întrunirea sa, se va ocupa cu proiectulu de la consiliulu de miniștrii, ținuți la Elysée și 20 Septembre supt președința d-lui Thiers, guvernulu francese s’a ocupată cu negocierile dintre Francia și Englitera, privitóre la tratatul de comerciă, cu întâlnirea împeraților la Berlin și cu banchetele de la 22 Septembre. In privința arestării d-lui Edmond About, s’anunță că guvernul francese, ca respinsă la cererile sale de esplicațiuni, a primită de la Berlin să depeștă d’ună caracteră forte nelămurită, din care pare a resulta că guvernulă germană refusă a considera arestarea d-lui About de natură a interesa cu vr’ună titlu orecare dreptură internaționale. Lucrarea baraceloră pentru trupele germane e forte activă la Montmedy: partea principale s’a și terminată deja și se speră că aceste lucruri, începute mai tânjit de câtă oricare altele, voră fi gata pentru termenul afișată. De la Mulhouse se scrie că Alsacianiî-Lorenî, cari aă optată pentru naționalitatea francese, n’aă de câtă se parasesca țara ’n care aă trăită totă-de-una la 15 Octombre viitoră: acestă termenă fiindă forte scurtă pentru cei ce aă se rea orecare mesurî in afacerile loră particulare, se negocieză pentru dânșii, ca se aibă dreptul ă d’a maî locui ■n Alsacia-Lorena cu titlu de străini. D. Thiers va șede la Elysée pene și ultimele fiile ale lunii lui Octombre, aretândui cu modulin acesta că, daca guvernul îi continue a rămâne la Versailles, acesta e fără voia sea și constrînșii de Adunare. L'Independance beige de la 21 cuvinte conține următorele: După întâlnirea de la Berlin, cuventulü de ordine ală presei oficiale și oficiase din Germania, Austria și Rusia fusese se spuse și se repete că cei trei împărați și cancelarii loră nu intraseră ’n dezbatere privitore la anume cestiuni determinate, și că resultatulă unică ală acelei întâlniri* era constatarea, în ochii Europei, a unei ințelegeri amicale intre suverani ș’a buneloră relațiunî dintre guvernele loră. Acum nu trece <ri ’n care mărjianul sau altulă se nu semnaleze vr’uă cestiune de politică europenă, care s’ară fi tratată la Berlin. După diariete din Viena și din Londra, etă c’uă sĕ ia forte respândită din Berlin, Gazetta de Voss, asigură că, cu ocasiunea ’ntâlnirii, primii miniștrii ai celor trei suverani ar fi avută uă convorbire ’n privința importantei reforme a dreptului maritimă internaționale, relativă la inviolabilitatea proprietății private pe mare, iu timpă de resbelu. Acesta cestiune deja vechia a ocupată forte multă cabinetele, de cândă cu resbelulă din Crimeia, și nu e d’acelea care se sepotă trata fără cele doue din marele puteri maritime ale Europei, deși s’ară fi putută așcepta ca la ’ntâlnirea din Berlin se figureze și Anglia. . Citimă in l'Independance de VEst. S’a pusă cam multă grabă în anunțarea plătirii jumătății de miliardă, care va aduce evacuarea completă a departamentelor Marne și Haute-Marne. Din seriile culese după jiartele, germane, resultă că Francia a plătită Prusianilor, la Strasburg, 39 milione de franci în numerariă și 400 milione în valori, adică un totale de 439 milione. Guvernul nu va plăti restulă decâtă atunci, cândă termenul de 15 ojile, ce va trebui se urmeze după ultima plată din naintea evacuării, se va crede de ajunsă ca se asbgure esecutarea completă și definitivă a baraceloră. DUMINICA, 17 SEPTEMBER, 1872. LUMINEZA-TE SI VEÎ FIe> Orî-ce cereri pentru România, se miresezií la administrațiunea diabiului. ANUNȚURI In pagina a IV, spațiulu de 30 litere 40 bani. In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS :1a d-nii Crain et Micoud, 7. Rue Rochechouart. LA VIENA, lad. B. G. Popovici, Fleischmarkt, 15. Scrisori și orice trimiteri nefrancate vor fi reflisate •—Articlele nepublicate se vor arde UNII ESE3IPLARYI 20 BANI. CESTIUNEA DOBRENI. Pressa atacând o guvernulă cu uă violență care nu e permisă unui organă ce se află ’ntr’uă posițiune interesante cum e densa, ministrulă de lucrări publice ’i respunde, in Monitorele oficiale de la 18 cuvinte, printr’ună comunicată din care reproducemă pasagiele urmatóre, de natură a proba enormitatea ilegalității comise ’n cestiunea canalului de la Dobreni. Etă cum se esprime ministrul: „ In interesul adevĕrului, ministeriul lucrărilor publice crede de a sea datorie a restabili lucrurile astăfelă precum s’aă petrecută, reamintindă în același timpă drepturile și indatoririle impuse de legi atâtă ministerialul câtă și autorităților districtuali în materie ca cea presintă. . „Dacă legea consilielor județiane și acea a comunale dă dreptulă autorităților districtuali a statua asupra construcțiunii unui canalü sau altei lucrări publice, acesta nu e delocă de contestată pe câtă timpă acele lucrări s’arătace cu cheltuiala județului, precum se prevede de art. 60 ală legii, adică cu mijlocele provenite, din fondările proprii ale casei județului sau comunelor, „Legea consilielor județiane și acea a comunale promulgate în anul 1864 nu prevede case dile de prestațiune pentru lucrările districtuali ori comunali. „Aceste file s’aă creată prin legea posterioră din anulă 1868 și după disposițiunile precise ală iei, atâtă bilele cerute în natură câtă și acele plătite în bani, suntă afectate anume pentru construcțiunea și întreținerea drumurilor județiane, vicinatori comunali, fără a se pute întrebuința supt nici ună pretest!! la nici uă altă destinațiune. „piariulă Pressa nu trebuie a fi uitată că, în sesiunea espirată, actualele ministru de lucrări publice, presintândă Camerelor, ună proiectă de lege pentru modificarea unor disposițiuni a legii drumurilor, a cerută, în același timp, a se acorda consilielor județiane facultatea de a întrebuința unele din filele afectate drumurilor și la alte lucrări, precum canaluri,rectificări deruri, etc., înse acea facultate. Camerele au refusat’o, remânându astfelu în vigóre disposițiunile positive ale legii drumurilor în privirea întrebuințării acelor idile nimai la șiosele. „Disposițiunile art. 89 din legea consiliurilor ă, relative la dreptul ă acordată comitatelor permaninte in intervalul sesiuniloră, nu se vedu cum ar pute justifica procederea urmată cu lucrarea canalului in cestiune, deorece pe do uă parte nu există casidă de arginții absolută, preveduta de acesă articlu, și presupunendă chiară că ar fi esistată uă asemene urgință, comitatulî districtului llfovă nu pute ordona întrebuințarea (filelor) de prestațiune sauă lucrare de natură cu totul) nepreverjută de legea drumurilor), și pentru care SC. CîlHOSCea încă că Camerele se rostise din nou cu ocasiunea proiectului de lege menționată mai susü. Comitatul, in ședința din 5 Iulie, a autorisată a se lua filele și din anulă viitoră 1873 cu anticipațiune. „Ca péne la acea dată s’a întrebuințată in lucrare unu numeru de 1,609 file din anulii curinte și 624 dile luate cu anticipațiă din anulii viitorii. „Incâtă privesce ingerința cersiariulu Pressa jice că ministeriulă lucrărilor) publice a esersată în acésta afacere peste limitele competinței sale, din cele espuse mai sus), se pote vede că acestă ministeriă n’a făcută altă decâtă a’și îndeplini datoria ce are de a priveghia esecutarea fidelă a legii drumurilor, ceea ce ministerială nu va lipsi nici uă dată a face, apărândă interesele locuitorilorterani, chiară cândă, din causa diferitelor împrejurări sau a condițiunilor, în cari ei se află, nară reclama în contra abuzuriloră ce autoritățile județiane ară comite în privință-le cu aplicarea acestei legi.“