Romanulu, septembrie 1872 (Anul 16)
1872-09-18
ANULU ALU ȘESE-SPRE SECELE Redacțiunica și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. VOESCE ȘI VESSETE ABONAMENTE Capitale: urmarm 48 lei; §ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună, 5 lei. Districte: unu anii 58 lei; §ése luni 29 lei, trei luni 15 lei; un lună 6 lei. ■ancia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20.Istria și Germania, pe trimistru franci 18. A se adresa lA PARIS, la d. Darras-Halbrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la mii Órain et Micoud, 7, rue Rochechouart. LA WIENA: la d-nii Haasenstein și Vogler Neuernarkt, II. LUNI, MARȚI 18, 19 SEPTEMBRE, 187 BÍMBBÍ^MÍHHáaÍÍÍÍáÍÍmMáBMBHMMMBIMBMl__ LUMINEZÄ-TE SI VEÎ FI Ori-ce cereri pentru Romania, se adreseza la administrația sca iariului. ANUNȚURI In pagina a IV, spațiulu de 30 litere 40 bani. In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-niî Órain et Micoud, 7, Rue Rochechouart. LA WIEN A: lad. B. G. Popovici, Fleischmarkt, 15. Scrisori și ori ce trimiteri nefrancate vor fi fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde UNU ESEMPLARY 20 BANI. (A) Edițiiunea de sera BUGARESGI, l MPCIUSE , Comunicatură pe care d. ministru alti agriculturei și c. 1. lift dete alaltăieri onorabilelui președinte alü Camerei letinizare și totă-d’uă-dată atacurilor, pe c ari tocmai Pressa le aruncă asupra ministrului care greșise a aplica uă lege, lenundă fapte cari probéza pene la ce d’adü a ajunsű supte régimele actuale însocotirea legilor). Aceste comunicații ne spune că din 1609 (file întrebuințate la canalul de la Dobreni,»24 au fost luate din abuIii viitorii. Mai mulții de câta a treia parte din filele întrebuințate, au fostű lora luate cu cea mai mare călcare de lege, adusându-se întrunit moda neidemnii de putere, spre a răpi țăranului »éné și munca pe care legea a avuti »revederea și omenia de-a o lăsa trebuințelorti séle, întreținerii casei și copiiilor ăiei. In acesta, ca în tóte, regimele actuale la trecutu de epoca călcărilorii de legi,spre a se afunda încălcările călcărilorii I de lege: însuși președintele corpului le Igiuitoră, însuși espresiunea majorității I corpului care face legile, dă asemene exxemplu. Astafel, în calitatea sea de președinte al consiliului judeciana de Ilfova, nu numai că călcă prescrierile limpezi ale legii, dérii merse cu cutezarea pene a desprețui decisiunea luată I ad-loc asupra cestiunii de Camera președată de domnia sea, care în sesiunea trecută, după cum ii spune d. Crețulescu a refuzat facultatea cerută de d-sea de-a se întrebuința filele de prestațiune la alte lucrări de câtă de șiosele.. Nemulțămită și cu acesta călcire de lege insultătorii despre că pentru decisiunea categorică a Camerei ce lű alesese președinte, comite încă să călcare peste tote aceste călcări de legi, și în ședința [, consiliului judecianű de la 5 Iuliu merge pene „a autori sa se se se cjile de lucru și din anul viitorii 1873, cu anticipațiune.“ Acestea nu le spunemü, nu le inventăm ș noi — cum ar fice Pressa — ci le spune însuși d. N. Crețulescu, ministrulu susținuții de Camera președată de d. Dumitru Ghica, ministrul, iubiții și mănținutii de ordin cremei, în care dumitru Chica este generalii — decă ne permite d. generalii Florescu recunoscerea acestui gradă, și mi’lți ambiționeză numai pentru d-sea. — Acesta este procedura călcării în călcări, călcării peste călcări de legi. Acesta este zina în care înotă astăzi barca guvernului, fapt care sbuciumă în agonie, legile și drepturile Românilorii Se face uă lege. Bună rea, e lege, o recunoscema și ceremu respectarea iei orî-câtii amli fi combātutu-o cândă era în stare de proiectil, nu mai fiicema nimicii din momentului ce devine lege, ne supunem a iei pe deplinii pene se vină momentului de-a pune în locui alta mai bună. De câte ori am o dată probe despr acesta, de exemplu chiar în cestiunea căreloră ferate! Nouă ni se pare că acestea suntă adevarate principie de ordine și cei ce ar procede în alta modă nu sunt decâtă omenii desordinei ș’ai anarhiei. Cumu procédű ensé régiméle actuale mai ântâi sî propune legi cari sunt: negațiunea principieloru din Constituțiune, legi încă multú mai reacționare de câtti chiaru ale statutului desființație Constituțiune. Camera, pe care ensuși președintele iei o respectă atâtă de mulți după cumü vori urama, voteza acele legi. Déja violarea Constituțiunii nu ajunge egimelui; după ce posede legea, la care »ună ren, toți ne supunemü, o călca, o valsifică mai ântâiă regulament and îi o, și când ă ajunge la aplicare, apoi calcă și lege și chiar a regulamenta, pentru ca nimicii se nu rămână neviolată. Românulă crice că Țiganulă este din fire ațâță de tâlharii, în câtă daca nu mai are ce fura, „își fură căciula din capă ’o ascunde în sinii.“ Asia și regimele actuale: este din fire atata de călcătorii o lege, încâtă dacă nu mai are lege e călcată, își calcă propriele sale reguamente. Pentru a cita numai câteva fapte, vom lua numai afacerile cele mai însemnate. . Căiele ferate, cea mai mare afacere a epocei , nu mai jicemii nimicit de călcările urmate până la 24 Decembre, 1871 și admite mii de bună convențiuneă voată atunci. Enso chiar din momentul votării acea convențiune este călcată, căci de și ea dice că lucrările se vor face conformii prescrierii oră convențiunii primitive, totuși caietulii de însărcinări făcută pentru convențiunea de la 24 .Decembre, în forte multe punte este în flagrante contrazicere cu convențiunea primitivă. Deja în fine se admitemă de banii și acesta caieta de însărcinări, ca dera se va aplica. Nici de cum vine aplicarea, și lucrările făcute suntű uă adevărată triijocoră chiar și pe lângăîăife: ulii de însărcinări. De exemplu, acesta caieta zice ca tóte stațiunile se aibă mardise de ferii; ei bine, întrebămă pe călătorii ce au văzutii tot alii cu ochii prii înșiși, câte din stațiuni și care au marchise de ferii? Două, trei și ăncă și acele nu în condiții mile cerute. In numărul u viitorii vomă publica unu articlu care dă precari amănunte despre modul în care sunt îndeplinite presericile, nu mai zice mii ale legii, ci chiarü ale caietului de însărcinări." II Monopolulii tutunurisoră, a doua mare afacere : Legea, care nu noi vomit zice că este bună, dera din momentulti ce e lege vomă respecta-o și cere aplicarea iei, chiamă amesteculu și autoritatea guvernului în tóte mișcările regiei. Regulamentiția făcută de d. ministru de financie calcă legea ș’o călcă c’uă onestă precugetare spre a’și atribui esclusivamente d-spre aceaa ce legea da guvernului, prin urmare consiliului de miniștrii. Mulțămită acestei călcări de lege, marele banchiar o regulă singură cu concesionarii străini adevăratele jafuri, pe cari le-am semnalată de repetite ori. Când ii veni cnsc aplicarea monopolului, atunci nimică nu mai fu respectată : se călcă din nou legea, se călcă însuși regulamentulu călcătorii de lege. Astafelű în privința împărțirii calităților, întrunit felii la cumpărare și în altul la vânzare, astă-felă la omiterea de-a se clasifica calitățile după semența întrebuințată etc. La aceste exemple de călcare peste călcare de lege, de călcarea și a regulamentelor, după ce prin acestea se călcaseră deja legile, nu vomă mai adauge cele petrecute cu jocurile de bursă a obligațiunilor domeniale, jocuri cari nu s’ar fi putută face dacă sar fi respectată strictă legea; vomă mai da casc unu exemplu spre a proba că legile se calcă chiar acolo unde marele banchiar nu are nici unii interesă pecuniară de-a le călca. Legea milițieloră, de exemplu, este uă lege drepta, egalitariă, bună; ei bine, d. ministru de resbelă a găsită mijloculă de-a o falsifica prin regulamentulă d-sele. Căscândă spiritulă și litera acestei legi, care nu exclude pe nimeni de la sarcinele de milițiană, d.ministru, regulamentândă legea, scutesce funcționarii Statului de sarcina milițieloră, și fiindă că mai toți coconașii s’au chivernisită luptă regimele actuale, e că întrega clasă a foștiloră privilegiați scutiți de sarcinele unei legi. Unde nu e dérü interesală pecuniară, e interesală de castă, unde nu e nici acesta, e ordinile străiniloră ce ne-aă impusă acesta regimne, și resultatulă finală este că nici oă lege nu rămâne necălcată mai ântâiă prin regulamentele ministeriale și apoi prin cea mai monstruosă aplicare. Efectele unui asemene regime se vede pe fiece momentă, și toți aceiaa cari nu simtă materialminte interesați a susține uă asemene regime, fiă din ori-ce nuanță politică, neîncepută se se simtă. Vorbindă despre cel mai viialminte interesați a susține aceste regime de corupere și călcare de lege, ne amintirămă naturalmente despre cel de la Pressa. S’aă supărată tare pe noi acești domni, foști miniștrii, nutri legiști, etc., pentru că spune că limpede și lămurită carti ,este posițiunea alloră ,taciicii, guvernului. In marea d-loru indignarea declara, că Românulu le ,respunde cu uă ironie care nu e delocii de talia mea,“ și că acesta ironie a Romanului ii decide în fine a ne injuria. Nu este absolută nimicii noă în ultima decisiune a iluștriloră omeni de Stază de la Pressa: injuria mai cu semn la adresa nostră le împle necurmată gura, creierii și pena : acesta le și este singurulă mijiocă de apărare. Ceea ce este onse noă , e măgulirea ce ne facă spunăndu-ne că ne servimă în contră-le deuă ironie atâtă de înaltă încâtă nici n ar fi de talia nostră. Suntemă cu deosebire măguliți de acesta declarare a celoră de la Pressa: ironia nu este ca injuria; injuria se potrivesce mai cu sema în gura acelora caii nu mai găsescă nici ună altă mijlocă de apărare și combatere, ironia, din contra, nu pate fi în adevera ironie, decâtă în gura celoră două superioritate morale și intelectuale recunoscută de ea șiși adversarii lorii. Aceia a cari, neavândă uă asemene situațiune făciă cu adversarii loră, ară cuteza se fiă ironiei, devină simplu numai ridicoli, și ironia loră se preface într’uă serbâdă platitudine. Prin urmare cei de la Pressa recunoscendă ca ironia nostră este înaltă, își mărturisescă enșiși situațiunea faciă cu noi; ne declarămă încă vă dată forte măguliți, de acesta actă involuntariă, de dreptate și modestie. Pocate că asemeni simțimente sunt de îndată mânjite de cele mai triviale injurie și înjosite calomnie. Cu tóte aceste, în considerațiunea măgulirii ce facă cei de la Pressa, vomă căuta ceva mieză, decă vomă reeși a găsi în acesta nomală ală d-soră de injurie, și’i vomă respunde în numerula viitoră. L'Avenir national publică seriile următore: Consiliul de resbelă mistü arata uă ordonanță că nu e casă de urmărire ’n contra d-lui Edmond About, redactorele faței Le XIX Siecle, care prin urmare a fostii pusă în libertate. Vă depeștă adresată guvernului francese pretinde că arestarea d-lui About a fostit resultatul unei erori și că totă vina se póte imputa unui judecătore supralternat. Oricare ară fi esplicațiunile, aceste incidinte emoționase cu drept a cuventü opiniunea publică din Francia. Guvernul francese se zice că se ocupă cu formarea cadrelor a unui alü patrulea regimentul de geniu. Se zice că d. Thiers ar fi renunțată la ideia de reîntorcere a guvernului și a Camerei la Paris, ca se nu mai dea o pasiune de recriminări în Adunare. Impiegații tutorii ministerielor, cari se instalaseră deja ’n Paris, se vor íntorce la Versailles, îndată după plecarea d-lui Thiers din capitale. Cu ocasiunea zilei de 20 Septembre, aniversara intrării trupelor italiane ’n Roma, s’a făcută în acesta capitale precari demonstrațiuni pacifice. Papa, respungea dă unorii adrese, s’a esprimatu astafelu: «bubuituîu tunuriloru de azi dimineță a resunatu pene ’n fondulu anime’ mele; deca ’nvingetorele arü fi fostă generosu, ară fi cruțată Roma d’acestă ’rrtristare.» In cercurile guvernului francese s’anunță că tratatul de comerciă cu Engliteza se va suptsemna la ’nceputul lunii lui Octombre. . lutr’iuiă mare numera de departamente se suprscriă numerose perițiuni, care aă de scopă se ceră închiderea stabilimentelorăiesnitice" Generalele Trocina cerută ministrului de resbelă se fiă pusă în disponibilitate. Estragemă următorele după l'Independance herge de la 23 cuvinte: Cestiunile seriose de sigură că nu lipsescă în Francia și nu se póte plânge cineva decâtă că suntă în pre mare abundință. Pentru momentă, totă presa francese se ocupă cu cestiunea constituționale și discută crearea unei a doua Camere și instituirea linei vice-preșiedențiî a Republicei. După limba giulă diamelară centrului stângă se pare sigură că Adunarea, cum s’o ’ntruni, va ave se se ocupe c’uă ’ndouită propunere destinată a realisa cele done proiecte și cestiune. D. Thiers se zice că se susține, celă puțină in principiă, căci e cestiune și de oportunitate, care trebuie examinată și asupra căreia șefulă statului nu s’a pronunțată încă. In totă casulă, decă d. Thiers va crede utile ca Adunării se nu i-se propune aceste proiecte, guvernul nu va lua inițiativa, ci va lăsa acesta sarcina centrului stângă. S’anun’ că d. Thiers îșî propune a deschide n. .are anchetă administrativă asupra mișcăr opiniunii și stării ’n care se află simta ientubi publică, relativă la forma guvernului. De aceaa va chiăma la sine succesivă pe toți prefecții. Acestă mijlocă nu e tocmai celă mai bună d’a se lumina seriosă, case cea-a ce ’i póte da uă eficacitate mai reale, e că președintele Republicei ară fiotărîtă se le puie, prin ministrul de interne, cestiunea esențiale a concursului ce potu scă nu se dea guvernului în proiectele sale d’a funda Republica conservatoire. Roma, 18 Septembre.— Iframiului Vspinione i se comunică de la Viena că se stăruiesce pe lângă d. Andrassy se lăutărască a interveni pe lângă guvernul italiană în cestiunea corporațiunilor religiose și ii speciale pentru casele generalateloră. 17Osservatore romano anunță mort«»* fratelui lui Piux. După 1 Octombre, cancelaria germană va publica, supt direcțiunea d-lui de Bismark, ună felă de memorandă în care se va silise probeze, cu cifre fantastice, că opțiunile seriose, adică urmate de stămutarea domiciliului, nu se rădică la mai multă de 10 la sută în Alsacia și Lorena. Ense, care se constate disposițiunile nenorociților, locuitori aî aceloră provincie, trebuie se se ție ’n séma nu numai suma emigrațiunilor, ci ș’a optăriloră. L'Echo dupartement din Buxelles anunțase că cornițele d’Arnim, ambasadorele Germaniei la Paris, ară ave intențiunea se demisioneze. Afacerile privitore la indemnitatea de resbelă fiindă definitivă regulate, cornițele crede că onorea d’a represinta Germania la Paris nu compenseză neplăcerea ce ’ntempină ’n relațiunile sale cu lumea parisiană. Monitorele oficiale ale imperiului german anunță că d. d’Arnim a fostă numită consilieră intimii în activitate, cu titlul de escelență. Crisa ministeriale continue *’n Bavaria. De vre 15 zile telegramele anunță mereu că d. Gasser a presintată regelui uă nouă listă ministeriale. Vă depeștă din Munich, de la 19 Septembre, comunică că d. Gasser a propusă pe d. Lerchenfeld la ministerial de interne, pe d. Lobkovitz la financie, pe d. Auer la culte și mai multe alte persone, pe ori care va voi regele se le alegă, pentru ministeriele de justiția și de resbelă. Scirile telegrafice éuse de la 21 Septembre anunță de la Munich că d. Gasser n’a reeșită a forma cabinetulă și c’a fostă desărcinată de acestă misiune. Citimă în la Turquie : Scomptulă provocată în Europa, și mai cu sema ’n Francia, despre întâlnirea celor trei împărați, s’a stinsă încetă-încetă. Acesta nu se făcu d’uă dată, ceea ce putea aduce uă reacțiune, ci puțină câte puțină, și ’n acestă momentă nu mai remâne nici urmă din viia emoțiune care agita Occidentele mai bine d’uă lună. Le Francais asigură cu numirile generalilor Chanzy și Ducrot la comandamentele din Tours și Bourges să se fie urmate de alte cinci numiri la comandamentele corpurilor, pe cale de a fi organisate și ale căror cartiere generale voră fi la Chalons, Besambon, Rouen, Lille și Rennes. Se vorbesce despre generalii Letellier-Valaze, Aurelie de Paladines și Verge. Citimă in le Lieche. Ni s’afimă că d. comite d’Apponyi, ambasadorele Austriei la Paris, a depusă în manele d-lui de Remusat, ministrul de esterne francese, uă protestare ’n contra aplicării legii pentru materiele prime, în cea ce privesce productele provenite din Austria și menționate ’n tratatul de comerciă dintre acestă putere și Francia. DESPRE LUPTELE LUI IANCU LA 1848 SI 1849. * Zelosulă Română Arenă Crainică, care a suferită multă la 1848 și chiar dupa 1848, publica în Românulu de Duminecă (17 Septembre c.) ună interesantă articlu, în care menționeză în scurtă, deja destulă de bine, luptele victorióse ale lui Iancu contra comandanților unguresc! de la 1849, Vasvary, Hatvany și generalulă grafii Kemény Farkas, pe carii Ianculu cu ai séli a bătută de ia stinsă cu totulă. In acestă descriere d. Crainică comite doue erori, pe cari me sbnită datorita le îndrepta în interesul adevărului,