Romanulu, februarie 1873 (Anul 17)
1873-02-21
ANULU ALU SEPTE SPRE pECELE VOESCE SI YERPUTE o____ Orî-ce cereri pentru România, se adreseză la administrațiunea diariului. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiului de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA î’ARIS: la <l-niî Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA, la d-niî Hausenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori ce trimiterî ne francate vor fi refasate. Articlele nepublicate se vor arde. 20 «ANI ESEMPLANUL I. Redaction ea și Administrațiuunea, Strada Academiei, No. 26. SERVICIULU TELEGRAFICII ALUI ROMANULUI.» Madrid, 3 Martin. — Una proiectă de lege, elaborat de guvernă și presintată Cortesiloră, cere crearea a 50 bataliome de câte 900 omeni fiecare sumnă credită de 10 miliune pentru stîrpirea insurecțiunii carliste. Wiesbaden, 3 Martin. — Tzarulă Alesandru va sosi la băile de la Enns la 1 Iunie și va sta pene la 15 [uliu viitoră. MERCURI: 21 PEBRUARTU 1873. LUMINEZATE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unu amű 48 lei; șase luni 21 Kî; trei luni 12 lei; uă lună 5 1>. In Districte: unu ami 58 lei; șase luni 29 M trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. ‘.D. Austria și Germania, pe trimistru francizse adresa LA PARIS: la d. Carras-i la legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nií Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. (B) Edițiunea de dimin6rat La ordinea <]ib:i este ast.îdiotă grava cestiune a darii căielor nostre ferate în stăpânirea Austrieĭ, a creării pe pământur ă românescă de linie strategice, însemnate pe cartă de marii strategisti de la Berlin și Viena. Amii vedațiî cu unü mare simțimânță cu e ușurare atitudinea luată în Cameră de mai mulți deputați și în particulară ded. colonelă G. Manu, care, pe lângă că nu póte fi bănuită de o posițiune sistematică contra guvernului, este apoi, în asemene materie, două competință necontestabile. Ascentămă ca acestă puternică cânți agentă kippi'uudCR (‘fectală 00K) salutară asupra acelora numerose capete din Cameră, cari ascundă sunt forme sceptice și nepăsătorre golulă lară deplină de cunoscințe și simțiminte. Cândă vorbiamă noi despre scopurile strategice ale Austro-Ungariei, in propunerea unor puncte de joncțiune, cândă demonstramă de ce însemnătate strategică este pentru Ungaria joncțiunea Oituză, spre exemplu, isbucnită în hohote de fisă iscusiții deputați, amici ai guvernului. Ei, împreună cu guvermal, priveau sau se făceau că privescă aceste strigăte ale prevederilor nóstre, ca neste invențiuni nesăbuite, fabricate pentru interese de partită, sen clocite in creieri bolnavi. Ei bine, certică ore acesti iscusiți și bunii patrioți, cândă audă pe d. colonelă Manu, dându-ne acum uă dreptate atâtă de strălucită, deși aparține unei partite cu totulă opusă nouă, deși nimeni nu ’i póte contesta cea mai deplină competință in asemene materie? In facia unui asemene faptă, mi póte se mai fiu nici unu om de bună credință, care se nu se închine iamintea îngrijirii patriotice a celoră ce combată joncțiunile pe la punctele ce nu convină României. Acesta ne face se sperămă că chiară dacă pentru momentă voră isbuti cererile guvernului, el nu va perveni a le pune și în esecutare. Lumina a începută a se face cu mare răperjiciune in acesta cestiune, și în curândă nu va mai fi nimeni care să nu se pătrundă de adevărulfi desveluită și de d. Cogălnicenu în frumosul ă seă discursă, că numai politica austro-germană, pentru propriului ei interesă economică și militară, face cererile ce se desbată astăți în Cameră supt patronagiul guvernului actuală, care se face astă-feră unealta servilă a politicei austro-gemane. Spre a proba în modulă celă mai neîndouiasă că în acesta cestiune guvernală nu este decâtă uă unealtă a politicei austro-germane , n’avemă de câtă se amintîm că elăa primită ca linia Brașiovă-Ploiesci să se dea în stăpânirea guvernului austro-ungurescă. Ei bine, este are cu putințâ ca ună omă politică, ună profesoră de dreptă ca d. Costafoni, se primesc o uă asemene condițiune, fără a avea consciință de gravitatea faptului ce comite, chiară din punctul de vedere ală dreptului publică ? D-sea are destule calități, titluri și iplome de a sei că condițiunea ce a primită, este ună actă ce dă dreptă unui Stată străină de-a exercita dreptul suveranității, dreptulă de Stată în Statulă română, și că acestă faptă se numeșce „Servitutes juris gentium voluntariae“, adică, după cum se esprime Hefter în tratatul săf de drept publică modernă, acestă faptă este »uă servitute internaționale, pentru că constituă stabilirea unui dreptă reală ală domeniului publică, la care unui tată renunță și altul îl primesce.“ Cândă dominosce ómeni politici ca domnii Costafomi și Iepureni, cari trebuie se cunosc acelă pucină sclința pe care o profeseza, pună țeza loră supt lovitura unei asemene servituți, se pate prezice că aă voită din nesciință se comită ună asemene actă de trădare ? Bunulâ simță răspundă: Câtă despre noi, vedemă limpede capetele puterii esecutive din Bucuresci, mișcându-se după sforicelele ce se tragă din Viena. Spre a ne face déjit datoria de-a combate din tóte puterile proiectul de joncțiuni ală politicei austro-germane, damă locă aci chiară unei forțe frumose debater', a acestei cestiuni, pe care numai spațialii ne-a oprită de-a o publica ancă de ieri. Precipitarea ce se pune spre a legifera la se noi, mai cu semă în cele din urmă bile ale sesiunilor, este perniciósă întotodeuna, și mai cu deosebire când ă este vorba de uă cestiune care, pe lângă caracterul ă seă completă, are și uă însemnătate asta de mare pentru viitorul unei țeri. Congediurile aă golită locurile deputaților, înaintarea timpului a silită pe cei mai urniți agricultori se mergă la ocupațiunile loră și puținii reprezintanți ce mai română suntă surprinși printr-u discuțiune precipitată la cea din urmă oră. Oricum ară fi case, vomă espune câteva reflecțiuni asupra acestei mari cestiuni. Este de prisosă, crede că, a arăta care a fost ideia ministeriului Golescu- Brătianu, când a concedată linia ferată Bucuresci-Piteșci-Slatina-Craiova-Verciorova. Acesta liniă, la orecare depărtare de Dunăre, case mai multă seă mai puțină toto-de-una paralelă cu acest firou, avea misiunea de-a deservi partea cea mai populată a țarei; ea da ună mijlocn de transportă production dintr’uă zonă a țărei, care nu se bucură de nici ună mijjlocă de comunicațiune; ea se putea chiară esplica din punctul de vedere strategică; ea parcurgea în fine mijllocul țarei dintr’uă estremitate la cealaltă. Ideia legiuitorului se mai putea esplica și dintr’ună altă punctă de vedere multă mai importantă. Prevederile erau mai mari, căci acesta liniă, trebuindă se fia terminată penă la Vârciorova într’ună termină scurtă, ne permitea se ajungemă la frontiera Austriei, înainte ca Austria se ftă în aceașî posițiune faciă în facă cu noi; joncțiunea se impunea deci Austriei printr’ună punctă determinată de noi; ea ne asigura ună transită pe parcursulă celă mai întinsă în țara nostră. Ne rămâne se probămă casé, cum faptul, împlinită ală construirii unei linii la noi, putea se pună pe Austria în obligațiunea de-a veni la punctură alesă de noi. Acesta este forte lesne, și nu ne afiimă a olice, prin refusulă nostru categorică de-a merge la orice altă punctă. Posițiunea nostră era cu atâtă mai avantagios și, cu câtă în balanda intereselară. Austriacii aveau și aă mai multă trebuință de joncțiuni de câtă noi. Vomă desvolta mai la vale acesta, cândă vomă espune considerațiunile generale ce ne facă a fi în contra joncțiunilor. Ne oprimă însemă minută aici, spre a aduce omagiile nóstre sincere ministeriului de atunci, care, pe lângă prevederea ce avusese de-a face linie menite a fi atâtă de folositare, a avută și tactură politică de-a obliga pe orice guvernă viitoră se obțină celă puțină joncțiunea Vârciorova. Avemă convincțiunea că,decă regimul de astăzi nu s’ară fi aflată în facia unui faptă împlinită, de sigură ară fi părăsită acestă linieșară fi urmată pasă cu pasă propunerile guvernului austriacă, care nu ară fi dusă în orî ce locă, afară de unde ne convenia nouă. •Vedem fi un adeverit astăzi că regimnile, ne mai puten du suprime acesta liniă, o neutraliseză; vedemă că regimul nu are curagială se se apună câtuși de puțină pererîsoră celoră mai absurde, destulă numai se vie de la unii guvernă străină. Ente de prisosă a mai adauge că buna-voință devine escepționale, când acela guvernă este ală Austro-Ungariei, seă ală Germaniei. Amă amintită în scurtă cari erau avantagiele liniei Bucureșei-Verciorova, marea arteră a țarei, vom căuta se demonstra mă acum, cari suntă inconvenientele liniei oră de joncțiune proiectate de curendă. Argumentele, ce vom invoca contra liniei oră de joncțiune, vor fi politice, economice, financiare, strategice. Vomă reicederă, că joncțiunile sunt rele din punctul de vedere politică pentru că, în starea actuală a lucrurilor, ele pregătescu, nu pe nesimțite, dórii cu ună mersă răpede, stingerea naționalității române. Căușele ce explică acești fenomenă suntă multe, vomă lua numai una în treceri. Consulte cine va voi actele stării civile și se va vede că mortalitatea în România covârșesce cu multă nascerile. Consulte-se asemenea mișcarea de imigrare germanojidovescu, și se va vede că ea sporesce într’ună chipă spăimântătoră Este evidentă că, mergend lu totă astăfelă, într’ună spațiu de timpă órecare, echilibrul ă va fi resturnata și elementul ă străină va ajunge a coverși elementulă română. Acesta este una din multele cause generali ale tristei perspective ce ni se ofere spre viitoră. Acum, dacă vomă edicta legi cari se mai adauge la căușele generale și cause particulare, nu vomă face de câtă se ne grăbimă căderea. Ună legislatură bună ară fi căutată ună reactivă contra răului fatală; ară fi căutat se suprime căușele, spre a înlătura efectele ; la noi din contra, regimul, pare a nu ave altă misiune decâtă se pregătescă și se grabescă scrisa, Joncțiunile vor grăbi invasiunea prin marea facilitate ce va da coloniștilor. Mișcarea de imigrațiune în România este un ideiă populară în Germania: ea respunde la uă trebuință? ce se impune în acea a țara; acesta ideiă este predicată de economiști Germani , rolulă preponderenții ce germania juca astăzi în lume, protecțiunea ce Jidovii germani găsescu în România, grabescă acésta cotropire tăcută, déra sigură. A ventul lor nu se va mai lovi nici măcară de obstacolele materiale. România va fi fiartă de Austro-Germania prin acele lanțuri, cari astăzi se numescă drumuri de seră. Se nu ne trateze cineva de barbari, când emitentă acesta ideiă, căci, daca deschiderea comunicațiunilor și îmulțirea raporturilor suntă uă condițiune de progresă și avuție într’un stare normală, acesta înlesnire devine în alte cozuri ună mijjlocă de cotropire. Daru nu acesta este singurul punct de vedere ce militeză în contra joncțiunilor tî, mai este și altulă: experiența trecutului ne va arăta că nu ne încetămă în aprecierile nóstre. Toți sciă câtă de mare a fostă presiunea ce s’a esereitată asupra României în cestiunea drumanloră de ferit, atâtă cu ocasiunea concedării linieloră, câtă și mai cu semă la esecutarea lucrărilor!!. Ori de câte ori s’aă ivită conflicte între interesele Românilor și ale străiniloră, interesul ă țărei a dispărută. In acesta luptă între celă slabă și celă puternică, avantagiaîă remâncă totodeuna celui puternică. Spoliarea începută continua mereu și mai desfrânată și mai nemilosá. Ocuparea țarei cu oștiri străine, amenințări de abdicare, presiuni in alegeri, consciință publică violentată, morala, dreptură ultragiată — tote bateriele se puneau la jocă, pe când una singură ară fi ajunsă, — cea mai putută deveni sărmana țeră, cândă tate aceste flagele s’aă esereitată, cumulativă, cum ar fijice docții Germani? Acesta este trecutulă. Cine ne póte doja garanta că acele cause de conflicte nu voră deveni cu atâtă mai numerose, cu cât ă puncturile de contactă se voră îmulți și cu câtă slăbiciunea nóstrá va cresce? E că dâră mă nou reá ce semnalămă , materia este bogată, dévine mărginimă a mai semnala, înainte deat termina cu acesta ordine de idei, numai mă rea, care, deși nu așta lesne de întrevăzută, totuși nu este mai puțină mare. Acestă reă este că productele fabricate austro-germane vor inunda România. Pâne acum Austro-Germania, deși mai apropiată de noi decâtă celelalte State, înse comercial seă nu avea unii avantagiă mai mare decâtă ală Statelor occidentali, fia Francia, fia Englitera. Avantagiul vecinătății se neutraliza prin dificultatea de transportă și, economicesce vorbindă, eramă mai puțină tributari ai Austro-Germaniei decât ai Anglo-Francesiloni. Astăzi, prin înlesnirile ce se voră da comercialui austro-germană, vom fi inundați de productele austro-germane: Austro-Gemanii vor ave monopolulă de faptă ală comerciului, și apetitură loră este destulă de cunoscută astâri spre a prevede că acesta posițiune de faptă va deveni uă posițiune de dreptă. Marele omă al Germaniei a înscrisă de curendă cu sabia uă nouă maximă de dreptă, care va ramâne celebră : forța primeză dreptulă. Observămă că, pe nesimțite, am trecută în partea considerațiunilor economice. Acesta se explică cu atâtă mai lesne, cu câtă raporturile economice suntă în strînsă legătură cu politica generale a unei țări, și fiindă că amă intrată pe nesimțite in acesta materiă, vomă continua fără transițiune. Afirmamă dară, că vomă deveni exclusivă tributarii Austro-Gemaniei, fără cea mai mică compensațiune pentru noi. Nu vomă putea desvolta industriele ce se potă crea in România, căci orice industrie născendă are trebuință de uă protecțiune, și noi, prin înlesnirea transporturilor, damănă protecția ne numai și numai producțiunii austro-germane, omorândă pe a nóstra , facemă mai multă decâtă a o omorî, o impedicămi de-a nasce. Atragemă mai cu semă atențiunea tuturoră asupra împrejurării că desinteresămă Occidentală de noi, căci atunci când Occidentală nu va mai putea se soldeze cerealele și productele nostre brute prin manufacturele sale, el se va depărta de la noi, mergându se se aprovisioneze la alte State ce i ofere uă compensare. Vomă fi dorit în posițiunea grea, ca se nu mai vindemă productele nóstre în Italia, Franeia și Anglia; singurală debușcă, ce ne va mai rémâne atonei pentru grânele nóstre, nu va mai fi decâtă Austro-Germania. E că ne dérà , vrenda nevrendă, lipiți de acestă Stată. Cum vomă putea case vinde grâna Austro-Germaniei, cândă și ea produce acestă articulă;și, afară de acesta, Austro-Germania va permite intrarea productelor nóstre numai în casă de lipsă, ceea ce este una avantagtă numai pentru densa, sau celă multă va bine-voi a primi intrarea la dânsa a aceloră producte brute, ce ni le va înapoia, după ce le va fabrica; astăfelă va face cu lâna, piesele și celelalte. In orice casă, Austro-Germania va urca și va cobori sacra taxeloru vamale , după placulă și interesulă seă; și noi, cândă vomă voi se ne servimă de acestă mijlocă, vomă fi întâmpinați cu note colective, cu amenințări de ocupațiuni și altele. Vomă striga daca ne va mai rămâne voce, daru ui se vace ca ultima ratio : „puterea primeză dreptulă.a Aplicațiunile acestei regule devină forte dese. Ni se vor Zice adevăruri ca acela ală d-lul de la Pédisse: „Nu protectiunea guvernului póte se creeze uă industrie.“" Guvernul trebuie are se pună uă industrie naționale, cea născută séa pate se nască. Intr’uă condițiune de inferioritate faciă cu acea a altui Stată ? Și apoi axioma de mai susă nu se póte lua singură : ea face parte integrantă din sciința economică , ce constituie ună intregă. Stiiița economică invață