Romanulu, februarie 1873 (Anul 17)

1873-02-21

ANULU ALU SEPTE­ SPRE­ pECELE VOESCE SI YERPUTE o____ Orî-ce cereri pentru România, se adre­­seză la administrațiunea diariului. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiului de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA î’ARIS: la <l-niî Drain et Mi­­coud, 9, rue Drou­ot, 9. LA WIEN­A, la d-niî Hausenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori­ ce trimiterî ne francate vor­ fi refasate.­­­ Articlele nepublicate se vor arde. 20 «ANI ESEMPLAN­UL I. Redaction ea și Administrațiuunea, Strada Academiei, No. 26. SERVICIULU TELEGRAFICII ALU­I ROMANULUI.» Madrid, 3 Martin. — Una proiectă de lege, elaborat de guvernă și presintată Cor­­tesiloră, cere crearea a 50 bataliome de câte 900 omeni fie­care sumnă credită de 10 mili­­une pentru stîrpirea insurecțiunii carliste. Wiesbaden, 3 Martin. — Tzarulă Ale­­sandru va sosi la băile de la Enns la 1 Iunie și va sta pene la 15 [uliu viitoră. MERCURI: 21 PEBRUARTU 1873. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unu amű 48 lei; șase luni 21 Kî; trei luni 12 lei; uă lună 5 1>. In Districte: unu ami 58 lei; șase luni 29 M trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. ‘.D. Austria și Germania, pe trimistru franci­z­se adresa LA PARIS: la d. Carras-i la legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nií Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: lad. B. G. Popovici,Fleisch­markt, 15. (B) Ediț­iunea de d­imin­6rat La ordinea <]ib:i este ast.îdi­­otă grava cestiune a darii căielor­ nost­re ferate în stăpânirea Austrieĭ, a creă­rii pe pământur ă românescă de linie strategice, însemnate pe cartă de ma­rii strategisti de la Berlin și Viena. Amii vedațiî cu unü mare simți­­mânță cu e ușu­rare atitudinea luată în Cameră de mai mulți deputați și în particulară ded. colonelă G. Manu, care, pe lângă că nu póte fi bănuită de o posițiune sistematică contra gu­vernului, este apoi, în asemene mate­rie, do­uă competință necontestabile. Ascentămă ca acestă puternică cân­ți agentă kip­pi'uudCR (‘fectală 00K­) salutară asupra acelora numerose ca­pete din Cameră, cari ascundă sunt forme sceptice și nepăsătorre golulă lară deplină de cunoscințe și simți­­minte. Cândă vorbiam­ă noi despre scopu­rile strategice ale Austro-Ungariei, in propunerea unor­ puncte de jonc­țiune, cândă demonstramă de ce în­semnătate strategică este pentru Un­­garia joncțiunea Oituză, spre exem­plu, isbucnită în hohote de fisă iscusiții deputați, amici ai guvernului. Ei, împreună cu guvermal­, priveau sau se făceau că privescă aceste strigăte ale prevederilor­ nóstre, ca neste in­­vențiuni nesăbuite, fabricate pentru interese de partită, sen clocite in cre­ieri bolnavi. Ei bine, ce­rtică ore a­­cesti iscusiți și bunii patrioți, cândă audă pe d. colonelă Manu, dându-ne acum uă dreptate atâtă de strălu­cită, de­și aparține u­nei partite cu totulă opusă nouă, de­și nimeni nu ’i póte contesta cea mai deplină compe­tință in asemene materie? In facia unui asemene faptă, mi póte se mai fiu nici unu om­ de bună credință, care se nu se închine iam­­­intea îngrijirii patriotice a celoră ce combată joncțiunile pe la punctele ce nu convină României. Acesta ne face se sperămă că chiară dacă pentru mo­­mentă voră isbuti cererile guvernului, el­ nu va perveni a le pune și în e­­secutare. Lumina a începută a se face cu mare răperjiciune in acesta cesti­une, și în curândă nu va mai fi ni­meni care să nu se pătrundă de ade­­vărulfi desveluită și de d. Cogălnicenu în frumosul ă seă discursă, că numai politica austro-germană­, pentru propriulu­i ei interesă economică și militară, face cererile ce se desbată astăț­i în Ca­meră supt patronagiul­ guvernului actuală, care se face astă-feră unealta servilă a politicei austro-gem­ane. Spre a proba în modulă celă mai neîndouiasă că în acesta cestiune gu­­vernală nu este de­câtă uă unealtă a politicei austro-germane , n’avemă de câtă se amintîm­ că elă­a primită ca linia Brașiovă-Ploiesci să se dea în stăpânirea guvernului austro-ungu­­rescă. Ei bine, este are cu putințâ ca ună omă politică, ună profesoră de dreptă ca d. Costa­foni, se primesc o uă asemene condițiune, fără a avea consciință de gravitatea faptului ce comite, chiară din punctul­ de vedere ală dreptului publică ? D-sea are destule calități, titluri și iplome de a sei că condi­țiunea ce a primită, este ună actă ce dă dreptă unui Stată străină de-a exercita drep­tul­­ suveranității, dreptulă de Stată în Statulă română, și că acestă faptă se numeșce „Servitutes juris gentium voluntariae“, adică, după cum se es­­prim­e Hefter în tratatul săf de drept publică modernă, acestă faptă este »uă servitute internaționale, pentru că constituă stabilirea unui dreptă reală ală domeniului publică, la care unu­i tată renunță și altul­ îl­ pri­­mesce.“ Cândă domi­­nosce ómeni politici ca domnii Costafomi și Iepureni, cari trebuie se cunosc a­celă pucină sclința pe care o profeseza, pună țeza loră supt lovitura unei asemene servituți, se pate pre­­zice că aă voită din nes­­ciință se comită ună asemene actă de trădare ? Bunulâ simță răspundă: Câtă despre noi, vedem­ă limpede capetele puterii esecutive din Bucuresci, m­ișcându-se după sforicelele ce se tragă din Viena. Spre a ne face déjit dato­­ria de-a combate din tóte puterile proiectul­­ de joncțiuni ală politicei austro-germ­ane, damă locă aci chiară unei forțe frumose debater­', a aces­tei cestiuni, pe care nu­mai spațialii ne-a oprită de-a­ o publica ancă de ieri. Precipitarea ce se pune spre a legifera la se noi, mai cu sem­ă în cele din urmă bile ale sesiunilor­, este perniciósă în­toto­de­una, și mai cu deosebire când ă este vorba de uă ces­tiune care, pe lângă caracter­ul ă seă completă, are și uă însemnătate asta­ de mare pentru viitorul­ unei țeri. Congediurile aă golită locurile de­­putaților­, înaintarea­ timpului a silită pe cei mai urniți agricultori se mergă la ocupațiunile loră și puținii reprezin­­tanți ce mai română suntă surprinși printr-u­ discuțiune precipitată la cea din urmă oră. Ori­cum ară fi case, vomă espune câte­va reflecțiuni asu­pra acestei mari cestiuni. Este de prisosă, crede că, a arăta care a fost ideia ministeriului Golescu- Brătianu, când­ a concedată linia fe­rată Bucuresci-Pi­teșci-Slati­na-C­raiova-Verciorova. Acesta liniă, la ore­care depărtare de Dunăre, case mai multă seă mai puțină toto-de-una paralelă cu acest fi­rou, avea misiunea de-a deservi partea cea mai populată a țarei; ea da ună mijlocn de transportă production­ dintr’uă zonă a țărei, care nu se bu­cură de nici ună mijjlocă de com­uni­­cațiune; ea se putea chiară esplica din punctul­ de vedere strategică; ea par­­curgea în fine mijllocul­ țarei dintr’uă estremitate la cea­l­altă. Ideia legiuitorului se mai putea es­plica și dintr’ună altă punctă de ve­dere multă mai importantă. Prevede­rile erau mai mari, căci acesta liniă, trebuindă se fia terminată penă la Vâr­­ciorova într’ună termină scurtă, ne permitea se ajungemă la frontiera Austriei, înainte ca Austria se ftă în a­­ceașî posițiune faciă în fac­ă cu noi; joncțiunea se impunea deci Austriei printr’ună punctă determinată de noi; ea ne asigura ună transită pe parcur­­sulă celă mai întinsă în țara nostră. Ne rămâne se probămă casé, cum f­aptul, împlinită ală construirii unei linii la noi, putea se pună pe Austria în obligațiunea de-a veni la punctură alesă de noi. Acesta este forte lesne, și nu ne afiimă a o­­lice, prin refusulă nostru categorică de-a merge la ori­ce altă punctă. Posițiunea nostră era cu atâtă mai avantagios și, cu câtă în baland­a intereselară. Austriacii aveau și aă mai multă trebuință de joncțiuni de câtă noi. Vomă des­volta mai la vale acesta, cândă vomă espune considera­­țiunile generale ce ne facă a fi în con­tra joncțiunilor­. Ne oprimă înse­m­ă minută aici, spre a aduce omagiile nóstre sincere ministeriului de atunci, care, pe lângă prevederea ce avusese de-a face linie menite a fi atâtă de folositare, a avută și tactură politică de-a obliga pe ori­ce guvernă viitoră se obțină celă puțină joncțiunea Vârciorova. Avemă convincțiunea că,decă regimul de astăzi nu s’ară fi aflată în facia unui faptă împlinită, de sigură ară fi părăsită a­­cestă linieșară fi urmată pasă cu pasă propunerile guvernului austriacă, care nu ară fi dusă în orî­ ce locă, afară de u­nde ne convenia nouă. •Vedem fi un adeverit astăzi că regi­­m­­nile, ne mai puten du suprime acesta liniă, o neutraliseză; vedemă că re­­gimul­ nu are curagială se se apună câtuși de puțină pererîsoră celoră mai absurde, destulă numai se vie de la unii guvernă străină. Ente de prisosă a mai adauge că buna-voință devine escepționale, când­ acela­ guvernă este ală Austro-Ungariei, seă ală Germa­niei. Amă amintită în scurtă cari erau avantagiele liniei B­ucu­reșei-Vercioro­­va, marea arteră a țarei, vom căuta se demonstra mă acum, cari suntă incon­venientele liniei oră de joncțiune proiec­tate de curendă. Argumentele, ce vom­ invoca contra liniei oră de joncțiune, vor­ fi politice, economice, financiare, strategice. Vomă reice­deră, că joncțiunile sunt­ rele din punctul­ de vedere politică pentru că, în starea actuală a lucru­­rilor­, ele pregătescu, nu pe nesimțite, dórii cu ună mersă răpede, stingerea naționalității române. Căușele ce explică acești­ fenomenă suntă multe, vomă lua numai una în treceri. Consulte cine va voi actele stării civile și se va vede că mor­talitatea în România covârșesce cu multă nascerile. Consulte-se aseme­nea mișcarea de imigrare germano­­jidovescu, și se va vede că ea spo­­resce într’ună chipă spăimântătoră Este evidentă că, mergend lu totă astă­­felă, într’ună spațiu de timpă óre­care, echilibrul ă va fi restu­rnata și elemen­tul ă străină va ajunge a coverși ele­­mentulă română. Acesta este una din multele cause generali ale tristei perspective ce ni se ofere spre viitoră. Acum, dacă vomă edicta legi cari se mai adauge la cău­șele generale și cause particulare, nu vomă face de câtă se ne grăbimă că­derea. Ună legislatură bună ară fi căutată ună reactivă contra răului fatală; ară fi căutat se suprime căușele, spre a înlătura efectele ; la noi din contra, regimul, pare a nu ave altă misiune de­câtă se pregătescă și se grabescă s­crisa, Joncțiunile vor­ grăbi invasiu­nea prin marea facilitate ce va da coloniștilor­. Mișcarea de imigrațiune în România este un ideiă populară în Germania: ea respunde la uă trebuință? ce se impune în acea­ a țara; acesta ideiă este predicată de economiști Ger­mani , rolulă preponderenții ce ger­mania juca astăzi în lume, protecțiu­­nea ce Jidovii germani găsescu în România, grabescă acésta cotropire tă­cută, déra sigură. A ventul lor nu se va mai lovi nici măcară de obstacolele materiale. România va fi fiartă de Austro-Germania prin acele lanțuri, cari astăzi se numescă drumuri de seră. Se nu ne trateze cine­va de bar­bari, când emitentă acesta ideiă, căci, daca deschiderea com­­unicațiunilor­ și îmulțirea raporturilor­ suntă uă con­dițiune de progresă și avuție într’un stare normală, acesta înlesnire devine în alte cozuri ună mijjlocă de co­tropire. Daru nu acesta este singurul punct de vedere ce militeză în contra jonc­­țiunilor tî, mai este și altulă: experi­­ența trecutului ne va arăta că nu ne încetămă în aprecierile nóstre. Toți sciă câtă de mare a fostă presiunea ce s’a esereitată asupra Ro­mâniei în cestiunea drumanloră de ferit, atâtă cu ocasiunea con­cedării linieloră, câtă și mai cu sem­ă la ese­­cutarea lucrărilor!!. Ori de câte ori s’aă ivită conflicte între interesele Românilor­ și ale străiniloră, interesul ă țărei a dispă­rută. In acesta luptă între celă slabă și celă puternică, avantagiaîă remâ­­ncă toto­de­una celui puternică. Spo­­liarea începută continua mereu și mai desfrânată și mai nemilosá. Ocu­parea țarei cu oștiri străine, amenin­țări de abdicare, presiuni in alegeri, consciință publică violentată, morala, dreptură ultragiată­ — tote bateriele se puneau la jocă, pe când­ una sin­gură ară fi ajunsă, — ce­a mai pu­tută deveni sărmana țeră, cândă tate aceste flagele s’aă esereitată, cumula­tivă, cum ar f­ijice docții Germani? Acesta este trecutulă. Cine ne póte doja garanta că acele cause de con­flicte nu voră deveni cu atâtă mai numerose, cu cât ă punct­urile de con­tactă se voră îmulți și cu câtă slă­biciunea nóstrá va cresce? E că dâră m­ă nou reá ce semna­­lămă , materia este bogată, dévi­­ne mărginimă a mai semnala, înainte de­at termina cu acesta ordine de idei, numai m­ă rea, care, de­și nu așta lesne de întrevăzută, totuși nu este mai puțină m­are. Acestă reă este că productele fabricate austro-germane vor­ inunda România. Pâne acum Austro-Germania, de­și mai apropiată de noi de­câtă cele­l­­alte State, înse comercial seă nu avea unii avantagiă mai mare de­câtă ală Statelor­ occidentali, fia Francia, fia Englitera. Avantagiul­ vecinătății se neutraliza prin dificultatea de trans­portă și, economicesce vorbindă, eramă mai puțină tributari ai Austro-Ger­maniei de­cât­ ai Anglo-Francesiloni. Astăzi, prin înlesnirile ce se voră da comercialui austro-germană, vom­ fi inundați de productele austro-ger­mane: Aust­ro-Gem­anii vor­ ave mo­nopolulă de faptă ală comerciului, și apetitură loră este destulă de cunos­cută astâ­ri spre a prevede că acesta posițiune de faptă va deveni uă posi­țiune de dreptă. Marele omă al­ Ger­maniei a înscrisă de curendă cu sa­bia uă nouă maximă de dreptă, care va ramâne celebră : forța primeză dreptulă. Observămă că, pe nesimțite, am tre­cută în partea considerațiunilor­ eco­nomice. Acesta se explică cu atâtă mai lesne, cu câtă raporturile econo­mice suntă în strînsă legătură cu poli­tica generale a unei țări, și fiindă că amă intrată pe nesimțite in acesta materiă, vomă continua fără transiți­­une. Afirmamă dară, că vomă deveni exclusivă tributarii Austro-Gemaniei, fără cea mai mică compensați­une pen­tru noi. Nu vomă putea desvolta industriele ce se potă crea in România, căci ori­ce industrie născendă are trebuință de uă protecțiune, și noi, prin înlesni­rea transporturilor­, damă­nă protec­ția ne numai și numai producțiunii austro-germane, omorândă pe a nós­tra , facemă mai multă de­câtă a o omorî, o impedicăm­i de-a nasce. A­­tragemă mai cu sem­ă atențiunea tu­­turoră asupra împrejurării că desin­­teresămă Occidentală de noi, căci a­­tunci când­ Occidentală nu va mai pu­tea se soldeze cerealele și productele nostre brute prin manufacturele sale, el­ se va depărta de la noi, mergându se se aprovisioneze la alte State ce i ofere uă compensare. Vomă fi dorit în posițiunea grea, ca se nu mai vindemă productele nóstre în Italia, Franeia și Anglia; singurală debușcă, ce ne va mai rémâne atonei pentru grânele nóstre, nu va mai fi de­câtă Austro-Germania. E că­ ne dérà , vrenda nevrendă, lipiți de acestă Stată. Cum vomă putea case vinde grâna Austro-Germaniei, cândă și ea produce acestă articulă;și, afară de acesta, Aus­­tro-Germania va permite intrarea productelor­ nóstre numai în casă de lipsă, cee­a ce este una avantagtă nu­mai pentru densa, sau celă multă va bine-voi a primi intrarea la dânsa a aceloră producte brute, ce ni le va înapoia, după ce le va fabrica; astă­­felă va face cu lâna, piesele și cele­l­­alte. In ori­ce casă, Austro-Germania va urca și va cobori sacra taxeloru va­male , după placulă și interesulă seă; și noi, cândă vomă voi se ne servimă de acestă mijlocă, vomă fi întâmpi­nați cu note colective, cu amenințări de ocupațiuni și altele. Vomă striga daca ne va mai rămâne voce, daru ui se va­­­ce ca ultima ratio : „puterea primeză dreptulă.a Aplicațiunile acestei regule devină forte dese. Ni se vor­ Zice adevăruri ca acela ală d-lul de la Pédisse: „Nu protectiunea guvernului póte se creeze uă industrie.“" Guvernul­ trebuie are se pună uă in­dustrie naționale, ce­a născută séa pate se nască. Intr’uă condițiune de infe­rioritate faciă cu acea a altui Stată ? Și apoi axioma de mai susă nu se póte lua singură : ea face parte integrantă din sciința economică , ce constituie ună intregă. Stiiița economică invață

Next