Romanulu, martie 1873 (Anul 17)
1873-03-28
ANULU ALÜ SEPTESFRE PEDELE VOESCE SI VEÍ PIJTÉ A____ OrI Ce cereri pentru România, se adreseză la administrațiunea ()iariului. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiul de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nil ÓrainetMicoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: la d-niî Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orice trimiteri nefrancate vor fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULŰ. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Serviciuld privații al fi Monitorulul oficiale.) Versailles, 5 Aprilid. — (Adunarea nationale.) — Buffet s’a alesă președinte. Luând presidenția, elă cere încrederea tuturor partidelor, fără distincțiune, și arată că orîce ară voi se slăbescă autoritatea, ară fi uă nenorocire pentru regimul parlamentară. «Noi amă îndeplinită, zice elă, uă parte din datoria nostră cu concursul ilustrului președinte al Republicei, derămai avemă și alte îndetorirî, printre care acea-a de-a da țărei stabilitatea.» — Vine aplause din partea dreptei și centrului. ledac Unica și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. MERCURI, 28 MARTIE 1873. (B) Edițiunea de dimlnetaSE 4 LUMINEZATE 81 VEI FI 6 ABONAMENTE In Capitale: un Gang 48 lei; și e luni 24 lei. trei luni 12 lei; uă, luni 5 lei. In Districte :una anG 58 lei; și e luni 29 M trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 10 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nil Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA TVIENA: lad. B. G. Popovici, Fleischmarkt, 15. BUCHES«, % Kr. D. Iepureau arbatu tristulu erou a i do ilei parlamentare de ieri. Venindu după înjurăturile cu cari domnii Bățcovenu-Turpis coma și Weiss onorară presa română, — căci este că adeverata onore de-a fi înjurată de asemeni omeni, — d. Iepurenu li întrecu în cinismulü cu care lovi in tendințele Românilor, de-a se emancipa de jugulă umilitoră ală străinilor, și de-a deveni vă dată stăpâni pe tóte mișcările vieței lor publice. Esența discursului d-sale este acea lașă esclamare, tristă resunetă ală coruperii fanariote: ea „ticăloși Măria Ta!“ Nu suntemă capabili a crea nici oă instituțiune de credită prin noi înșine; străinii, și Evreii in specială, potă singuri eu no o cropac : „ticălos! Măria Tea! adă Nemții și Evreii, viitorea clasă de mijlocă a României, se ne înzestreze cu acea instituțiune.“ Navem capitaluri, n’avemă capacitate : „ticăloși Măria Tea! adă pe bogații Prusian!, pe marii și capabilii capitaliști, principi și duci de Ratibor, Brest, Hohenlohe, etc. spre a ne mai face și cu creditul ă fondată uă coțcărie de mii de ori mai mare decâtă cea cu căiele ferate.“ N’avemă onestitate, n’avemă credită : „ticăloși Măria Teaadă alți onești Ambroni, înalți consiliați secreți (Geheim Răthe) cu cari Domnitorii se pună în corespondință directă; adă alți Strousbergi cu credită totă atâtă de mare câtă și celă d’ântâiu, ca se ne aducă bani, bani, și se’i verse în pungile celoră ruinați de detorii, gata a se ruina ori de câte ori se voră reimbogăți și totă-de-una dispuși a’și vinde țera spre a’și procura noué averi de ruinată. Ticăloși Măria Teaadă’i pe toți aceștia și le dă în pradă săumana Româniă!“ E câ ce aă înțelesă toți din discursul d-lui Iepureni. Se întreba publiculă : „in numele cui vorbesce ?“ Respunsulăilă înțelege oricine. Gestiunea creditului fondară română este ca cestiunea rurale: una a dată unui Domnitor, puterea de-a face uă lovire de stată , cea de acum póte nimici pentru tată-de una în speranțele Românilor, pe Domnitorul, care ar cuteza se lucreze contra simțimentului națională. Intr’un asemene cestiune, nimeni nu se póte impune unei națiuni, căci aci puterea brutale nu póte se aibă nici ună rolă. Avis cui se cuvine. Spre a fi mai bine înțeleși, vomă reproduce câte-va pasagie din Presset, de ieri și de astăzi, pasagie, că atâtă mai semnificative, cu câtă suriță stranie din partea acestui Ziadă, care spunea acum câtăva timpă contrariulă, și astăzi a fostă silită se admită trista evidință. Ecă pasagiele din numărulü de ieri: „Pe réți drumu a apucată guvernulă, și de rén augură i-a fostă intrarea d-lui Iepurenu în cabinetă!...“ Și mai la vale: „Cu tóte aceste, se nu se uite mă mare adevere ce amă Zi și noi vă dată, și pe care îl repetimă: „ Orice va fi, și orice se va întâmpla, mi se va înființa nici credită fondară, nici bancă de scumptű de către străini!“ E că ce Zice Pressa și în numerala de astăzi: „Prevederile nóstre sau realisată . d. Iepurenua convertită la rău pe ceilalți colegi, și intrarea sea în ministeriă a produsă până acum acestă nenorociții, succesă.. Dea Dul Nulu să nu producă și celelalte succese mai nenorocite, preveZtite de noi.“ Decă chiară Ziadulă Pressa, organulă până ieri devotată guvernului, organulă regimului ordinei, se declară acum atâtă de netedă contra purtării guvernului, și dă nesce avertismente atâtă de categorice, în cine mai póte ore să spere Regimul? Nu vede că, dăcă va comite și crima de les-națiune de-a da străinilor, creditulă fondată română, va rămânea în aeră, la grația celei mai mici adtări, care să va nimici. In acestă momentă aflămă că d. Mavrogheni a ținută astăzi în Senată ună discursă, cea produsă mare sensațiune, mai cu semn pentru că venia din partea acestui ministru de finance. Tóte argumentele d-lui Iepurenu, colegulă seü, au fost distruse, nimicite cu desăvârșire, și ânsăși impasibila persona a d-lui Iepurenu a fostă năucită de acestă discursă. Prefacându-se că combate argumentele d-soră Weiss și Bâțcovanu, d. Mavrogheni distrugea în realitate discursul d-lui Iepurenu. Însuși primul-ministru, căruia se vede că noptea i-a adusă consilie, și-a schimbată cu totulă atitudinea: nu mai era amenințătoră, și de trei ori a repetită că „nu va face cestiune ministeriale. “ Compania Turpis causa, adică Iepurenu, Costaforu, Weiss, Bâțcovanu, etc. era opărită până la ușă, și făcea uă mină din cele mai triste. Succesulu pare asigurată pentru instituțiunea română. Lumea case se întreba uimită : ce felă trăiesce acestă monstru de cabinetă cu două capete, cari se sfâșie între densele? Unde s’a mai văzută ore, nu supt regimă parlamentară, deră nici chiară supt celă mai despotică, asemene monstruositate de cabinetă? Acum énse lucrurile trebuie se se lámuréscä : séu că d. Mavrogheni nu se mai simte în grație și voiesce se ésá de la ministeriă, cu onerea de-a fi susținută și căzută pentru uă mare cestiune naționale, sed că s’a recunoscută priporulă fatalii pe care puterea esecutivă aluneca împreună cu d. Iepureni și atunci, acestă din urmă cu colegulă seă cu două morale, trebuie se cară, în desprețură generală cu care s’aă acoperită ei înșii, mai cu semn în cestiunea creditului fondară. piariulă nostru era deja supt presă cândă primirămă semnificativa scrie că in alegerea colegiului II de senatori din Bucuresci, guvernulă a fostăbătută, și că candidatură oposițiunii s’alăturoră omenilor onești, venerabilulă d. C. Bozianu, s’a alesă cu 149 voturi, contra candidatului guvernului, d. V. Gudgiu, care abia a putută întruni 76, cu tote fraudele și alegătorii falși inventați de poliție. Neputăndă dâră anuncia încă din număral a de ieri acestă faptă, care mai cu semn în împrejurările actuale conține mari invățăminte, vomă comunica astăzi cititoriloră cugetările nóstre asupra’i. Se nu uitămă mai âutâiu că onorabilulă d. Constantină Bozianu, jurisconsultură eminentă, tipulă profesorului capabilă și conșciinciosă, pe care numai uă întâmplare cu totulă estraordinară îlă putea opri de-a veni la cursă, a fostă silită de guvernul actuală se demisioneze, se părăsescă acea catedră de care se legase cu sufletulă, pe care o privia ca ună apostolată Alegotorii colegiului II de senatori, alegându’lă, aă căutată nu numai unu represintantu care să le facă onore, aă adusă nu numai omagiele soră omului stimată de toți, dară aă dată și guvernului uă aspră secțiune pentru purtarea sea nedemnă, către unulă din cei mai demni profesori ce a avută vr’aă dată România. Se nu uitămă asemene că guvernul a batjocorită acestă colegiu, pene a-’i impune prin poliție acelă candidată, pe care nici chiară Senatulii actuală n’a avută curagială se’lu primescă în finală sec. Elă a avută a rădica deră propria sea demnitate ofensata, și nu și-a putută ajunge mai bine scopulă, decâtă alegând fi pe ună omă ca d. Constantină Bozianu. Și se nu credá că și de astă dată ingerința poliției a fostă mai puțină sfruntată, mai puțini imorale și violentă. Din actele sale de imoralitate și de violență, mai multe s’au constatată formală. Primul din aceste teze la comisă ensuși delegatură primăriei, d. Corlătescu, — ni se pare același Corlătescu, care supt Vodă Ghica sau Șârbeiă, a fost condamnată ș’a făcută munca silnică a Snagovului, pentru actele cele mai imorale. Acestă d. Corlătecu , care onoră consiliulă comunală ală Capitalei cu presința sea, réZerda că reeșita nu este putinciosa, n’a mită se deschidă colegială, apoi ințeegândă că are a face cu alegotori deciși, a voită se sustragă urna, âtise nici acesta nu i-a reeșită, și in cele din urmă a fostă construisa se plece au gură, fără urnă, lăsândă pe alegétor a se constitui și vota conformă legii electorale. După acesta, poiția a incepută a căra la omeni necunoscuți, pe cari ’i punea se voteze supt numele unor a din cei trecuți pe listă; astăfelă votară mai mulți, căci biuioulă, compusă din d. Dr. Cheresteny ca președinte, d. deputată D. Economu și d. Gr. Mustacovă ca secretari, d-nii D. Sulacolu și Petrovici ca scrutator, se sili cu înțelepciune a înlătura ori ce conflicte, cedândă chiară uneori poliției. Dară în fine și aceste falsificări s’aă constatată formală, căci, după ce alegotorul Tache Brezanu vota, veni în urmă ună necunoscută, care, dându-se dreptă același Tache Brezénu, ceru se voteze, acesta provocă uă esplicare, în care cu tóte silințele polițailoru ce inconjurau biuroală, căci erau alegători, necunoscutulă declara că „este calfă de cismarii, că elă nu scia de acésta alegere, ci că a venită ne voteze din ordinulă suprcomisarului de Galbenă, Iorgu Vardala, și adusă până la ușia biuroului electorală de epistatură Mihalache, care l’a învățată se spună că se numesce Tache Brezanu.“ Acesta falsificare polițienescă s’a constatată prin procesă verbală în regulă. In urmă, mai veniră și alții, aduși de poliție cu același scop; unii din alegători mai recunoscură pe unul, anume Ivanciu Argintaru, care venise se voteze supt numele de Ioniță Ienache. Dură poliția, în furia de a se vede învinsă atâtă de pacinică și temeinică, nu opri nici chiară aci actele sale imorale și violente ; ea merse de la falsificări pune la bătăi, bătăi mișelesci și infame asupra unui alegător, din colegială I de senatori, proprietară și omă stimată de toți. D. Anton Dumitrescu, — acesta este numele alegătorului, — fusese amenințată chiară în biourură electorală, de către vestitură Chipiliu, care, nefiindă alegătoră , cuteza de a interveni în favorea lui Ivanciu Argintaru, spre a’lu face se votare suptă numele de Ioniță Ienache. Agentură polițienescă și conductoră de bande electorale se ținu de cuvântă . d. Anton Dumitrescu eși ieri între 5 și 6 ore din biuioulă electorală, împreună cu d. Ion Ionici, altă alegătoră, proprietară mare, după dumnelorü eși din localulă primăriei ună necunoscută , care, ajungândă pe podulă gârlei, apuca pe d. Anton Dumitrescu pe la spate de guleră , spre a’Iă resturna , și in același timpă Îlă lovi cu pumnulă in capă. Din fericire d. Ionid era aci, începu a chlăma ajutoră, și rădică ună bastonă sănătosă ce purta, spre a lovi pe miserabilă; acesta, văzându-se atunci in facia unoră omeni deciși a’să plăti de Indrásnélá, o luă la fugă, ânse la strigătele celor doui alegători, astă-felă ultragiați, nici ună agentă uniformată nu eși, toți se făcură nevăzuub ca totu-de imn în asemeni coșuri, și, supt uă asemene ocrotire, miserabilulă se făcu nevăzută printre posturile sergenților, polițienesc!. E că până la ce infamie merse și de astă dată poliția in alegeri, și totuși nu mai isbati. Acesta ne arăta până la ce pantă de descreditare și desprețiă generală a ajunsă Regimul actuală. Elă nu mai este de nici uă colóre politică, nu este decâtă represintantulă speculanților străini contra României, ală politicei străine de cotropire. Elă nu mai represintă decâtă jafură, coruperea și vinderea țarei către străini. E că pentru ce , in alegerea despre care vorbimă, se produse spontan că ună faptă care caracterisă situațiunea . Roși și albi se găsiră de-uădată , fără înțelegere prealabilă, luptândă împreună contra inamicului comună, Regimul. In faca acestui Regimă străină, nu mai suntă nici ruși nici albi, ci numai Români, numai totă cea mai rămasă necoruptă până la măduva, contra corupțiunii de la putere : lupta , încă vădată, este numai între Români și Străină, între onestitatea persecutată și corupțiunea la putere. Acesta este astăzi situațiunea. POST-SCRIPTUM. Mare și superbă victorie, creditulü fónerarii românii a triumfată și ÎI Senatü. Otióie celoră 24 Senatori, cari au salvată România din cea mai grea situațiune ! In ședința de art 27 Martie — după lungi desbateri pe cari le vomă publica ’n numărul viitoră — Senatulă a respinsă, cu 26 voturi în contra a 17, modificările ce aduceau delegații de secțiuni la art. 1 din legea pentru creditulă fonciară, modificare prin care se admitea crearea și de alte bănci fondate prin capitaliști. Asemenea a respinsă cu 24 voturi, în contra a 20, amendamentulă d-lui Locustenu ca terminală de 10 ani din lege să se reducă la 2 ani, cum susținea guvernulă. Astăfelă s’a adoptată art. I din proiectă, întocmai cum s’a formulată Camera deputaților. Se scrie despre Spania Z’ai’tntui le Siecle: Peue maî da maijí, Spania posedază Republică nominale, aici cărei pasă înainte părea că rădică nnd periclu; atadi énsd esistenă Republică efectivă, funcționeză und guvernol republicând liberd în peninsula iberică. Acestd mare rezultat de op n-a d-lorit Castelani și Figueras. Acest! dou! cetăți an! iluștri! ad indouita gloria d’a fi propagatu în mase ideia republicana și d’a fi realisatu apoi triumful de fără ea se fi costatu pe cineva mieuă lacrimă, aic!uă picătură de sânge. Cându fu la realegerea biuroului adunării și la votarea relativă la abolițiunea sclavagiului din Porto Rico, s'audi vocea d-lui Castelan Nici uă dată eminintele tribună nu fu mai bine inspirată, mai nastă, mai comunicativă, mai răpitoru. La finele discursului sed nu mai erau în sanctuarul congresului nicî liberali nici reacționari, nicî moderați nici unionist!, nici conservatori nici radicali, ci numai Spanioli, patrioți generoșî, carii voind se voteze prin aclamațiune liberarea negrilord. Partisanî abolițiuniî imediate și partisaniî abolițiuniî treptate, luptători crânceni de mai multe luni, ișî făcură concesiuni mutuale și a fine adoptara ua formulă care se asigură tota din-data și integritatea teritoriului, și interesele tesaurului și viitorulu materiale ale sclavilor eliberați. D. Castelar evocase ceva din vechiul« spirit» spaniole atâtă de cavalerescă: