Romanulu, martie 1873 (Anul 17)

1873-03-28

ANULU ALÜ SEPTE­SFRE­ PEDELE VOESCE SI VEÍ PIJTÉ A____ OrI­ Ce cereri pentru România, se adre­­seză la administrațiunea ()i­ari­ului. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiul­ de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nil ÓrainetMi­­coud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: la d-niî Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori­ce trimiteri nefrancate vor­ fi refusat­e.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULŰ. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Serviciuld privații al fi Monitorulul oficiale.) Versailles, 5 Aprilid. — (Adunarea na­tionale.) — Buffet s’a alesă președinte. Lu­­ând­ presidenția, elă cere încrederea tutu­­ror­ partidelor, fără distincțiune, și arată că orî­ce ară voi se slăbescă autoritatea, ară fi uă nenorocire pentru regim­ul­ par­lamentară. «Noi amă îndeplinită, z­ice elă, uă parte din datoria nostră cu concursul­ ilustrului președinte al­ Republicei, deră­mai avemă și alte îndetorirî, printre care acea-a de-a da țărei stabilitatea.» — Vine aplause din partea dreptei și centrului. l­edac Unica și Administrațiun­ea, Strada Academiei, No. 26. MERCURI, 28 MARTIE 1873. (B) Edițiunea de dimlnetaSE 4 LUMINEZA­TE 81 VEI FI 6 ABONAMENTE In Capitale: un Gang 48 lei; și e luni 24 lei. trei luni 12 lei; uă, luni 5 lei. In Districte :una anG 58 lei; și e luni 29 M trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 10 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS la d. Darras-Ha­­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nil Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA TVIENA: lad. B. G. Popovici, Fleisch­markt, 15. BUCHES«, % Kr. D. Iepureau a­rbatu tristulu erou a i d­o ilei parlamentare de ieri. Ve­­nindu după înjurăturile cu cari dom­nii Bățcovenu-Turpis­ coma și Weiss onorară presa română, — căci este că adeverata onore de-a fi înjurată de asemeni omeni, — d. Iepurenu li în­trecu în cinismulü cu care lovi in ten­dințele Românilor, de-a se emancipa de jugulă umilitoră ală străinilor­, și de-a deveni vă dată stăpâni pe tóte mișcările vieței lor­ publice. E­­sența discursului d-sale este acea lașă esclamare, tristă resunetă ală coru­perii fanariote: ea „ticăloși Măria Ta!“ Nu suntemă capabili a crea nici oă instituțiune de credită prin noi înși­ne; străinii, și Evreii in specială, potă singuri eu no o cropac : „ticălos! Măria Tea! adă Nemții și Evreii, vii­­torea clasă de mijlocă a României, se ne înzestreze cu acea instituțiune.“ Na­vem­­ capitaluri, n’avemă capa­citate : „ticăloși Măria Tea! adă pe bogații Prusian!, pe marii și capabilii capitaliști, principi și duci de Ratibor, Brest, Hohenlohe, etc. spre a ne mai face și cu creditul ă fondată uă coț­cărie de mii de ori mai mar­e de­câtă cea cu căiele ferate.“ N’avem­ă onestitate, n’avemă cre­dită : „ticăloși Măria Tea­­adă alți onești Ambroni, înalți consiliați se­creți (Geheim Răthe) cu cari Domnito­rii se pună în corespondință directă; adă alți Strousbergi cu credită totă atâtă de mare câtă și celă d’ântâiu, ca se ne aducă bani, bani, și se’i verse în pungile celoră ruinați de detorii, gata a se ruina ori de câte ori se voră reimbogăți și totă-de-una dispuși a’și vinde țera spre a’și procura noué a­­veri de ruinată. Ticăloși Măria Tea­­adă’i pe toți aceștia și le dă în pradă să­umana Româniă!“ E câ ce aă înțelesă toți din discur­­sul­ d-lui Iepureni. Se întreba publiculă : „in numele cui vorbesce ?“ Respunsulă­ilă înțelege ori­cine. Gestiunea creditului fondară ro­mână este ca cestiunea rurale: una a dată unui Domnitor, puterea de-a face uă lovire de stată , cea de acum póte nimici pentru tată-de­ una în spe­ranțele Românilor, pe Domnitorul, care ar cuteza se lucreze contra sim­țim­entului națională. Intr’un asemene cestiune, nimeni nu se póte impune unei națiuni, căci aci puterea brutale nu póte se aibă nici ună rolă. Avis cui se cuvine. Spre a fi mai bine înțeleși, vomă reproduce câte-va pasagie din Presset, de ieri și de astăzi, pasagie, că atâtă mai semnificative, cu câtă suriță stra­nie din partea acestui Ziadă, care spunea acum câtă­va timpă contra­­riulă, și astăzi a fostă silită se ad­mită trista evidință. Ecă pasagiele din numărulü de ieri: „Pe réți drumu a apucată guver­­nulă, și de rén augură i-a fostă intra­rea d-lui Iepurenu în cabinetă!...“ Și mai la vale: „Cu tóte aceste, se nu se uite m­ă mare a­de­vere ce amă Zi și noi vă dată, și pe care îl­ repetimă: „ Ori­ce va fi, și ori­ce se va întâmpla, mi se va înființa nici credită fondară, nici bancă de scumptű de către străini!“ E că ce Zice Pressa și în numerala de astăzi: „Prevederile nóstre sau realisată . d. Iepurenu­a convertită la rău pe cei­­l­alți colegi, și intrarea sea în minis­­teriă a produsă până acum acestă ne­norociții, succesă.. Dea Du­l N­ulu să nu producă și cele­l­alte succese mai nenorocite, preveZtite de noi.“ Decă chiară Ziadulă Pressa, orga­­nulă până ieri devotată guvernului, organulă regimului ordinei, se declară acum atâtă de netedă contra purtării guvernului, și dă nesce avertismente atâtă de categorice, în cine mai póte ore să spere Regimul­? Nu vede că, dăcă va comite și crima de les-națiune de-a da străinilor, cre­­ditulă fondată română, va rămânea în aeră, la grația celei mai mici a­­dtări, care­­ să va nimici. In acestă momentă aflămă că d. Mavrogheni a ținută astăzi în Senată ună discursă, ce­a produsă mare sen­­sațiune, mai cu semn pentru că venia din partea acestui ministru de finance. Tóte argumentele d-lui Iepurenu, co­­legulă seü, au fost­ distruse, nimicite cu desăvârșire, și ânsăși impasibila persona a d-lui Iepurenu a fostă nă­ucită de acestă discursă. Prefacându-se că combate argumentele d-soră Weiss și Bâțcovanu, d. Mavrogheni distrugea în realitate discursul­ d-lui Iepurenu. Însuși primul­-ministru, cărui­a se vede că noptea i-a adusă consilie, și-a schimbată cu totulă atitudinea: nu mai era amenințătoră, și de trei ori a repetită că „nu va face cestiune ministeriale. “ Compania Turpis­ causa, adică Iepu­­renu, Costaforu, Weiss, Bâțcovanu, etc. era opărită până la ușă, și făcea uă mi­nă din cele mai triste. Succesulu pare asigurată pentru in­­stituțiunea română. Lumea case se întreba uimită : ce felă trăiesce acestă monstru de cabi­netă cu două capete, cari se sfâșie între densele? Unde s’a mai văzută ore, nu supt regimă parlamentară, deră nici chiară supt celă mai despotică, asemene monstruositate de cabinetă? Acum énse lucrurile trebuie se se lámuréscä : séu că d. Mavrogheni nu se mai simte în grație și voiesce se ésá de la ministeriă, cu onerea de-a fi susținută și căzută pentru uă mare cestiune naționale, sed că s’a recunos­cută priporulă fatalii pe care puterea esecutivă aluneca împreună cu d. Ie­­pureni și atunci, acestă din urmă cu colegulă seă cu două morale, trebuie se cară, în desprețură generală cu care s’aă acoperită ei înșii, mai cu semn în cestiunea creditului fondară. piariulă nostru era deja supt presă cândă primirămă semnificativa scrie că in alegerea colegiului II de senatori din Bucuresci, guvernulă a fostă­bă­tută, și că candidatură oposițiunii s’ală­tur­oră omenilor­ onești, venerabilulă d. C. Bozianu, s’a alesă cu 149 vo­turi, contra candidatului guvernului, d. V. Gudgiu, care abia a putută întruni 7­6, cu tote fraudele și alegătorii falși inventați de poliție. Neputăndă dâră anuncia încă din număral a de ieri acestă faptă, care mai cu semn în împrejurările actuale conține mari invățăminte, vomă comunica astăzi cititoriloră cugetările nóstre asupra’i. Se nu uitămă mai âutâiu că ono­­rabilulă d. Constantină Bozianu, juris­­consultură eminentă, tipulă profeso­rului capabilă și conșciinciosă, pe care numai uă întâmplare cu totulă estra­­ordinară îlă putea opri de-a veni la cursă, a fostă silită de guvernul­ ac­tuală se demisioneze, se părăsescă acea catedră de care se legase cu sufletulă, pe care o privia c­a ună apostolată Alegotorii colegiului II de senatori, alegându’lă, aă căutată nu numai unu represintantu care să le facă onore, aă adusă nu numai omagiele soră omului stimată de toți, dară aă dată și guvernului uă aspră secțiune pen­tru purtarea sea nedemnă, către unulă din cei mai demni profesori ce a avută vr’aă dată România. Se nu uitămă asemene că guver­­nul­ a batjocorită acestă colegiu, pene a-’i impune prin poliție acelă candi­dată, pe care nici chiară Senatulii ac­tuală n’a avută curagială se’lu pri­­mescă în finală sec. Elă a avută a rădica deră propria sea demnitate ofensata, și nu și-a pu­tută ajunge mai bine scopulă, de­câtă alegând fi pe ună omă ca d. Con­stantină Bozianu. Și se nu credá că și de astă dată ingerința poliției a fostă mai puțină sfruntată, mai puțini imorale și vio­lentă. Din actele sale de imoralitate și de violență, mai multe s’au consta­tată formală. Primul din aceste teze la comisă en­­suși delegatură primăriei, d. Corlătescu, — ni se pare același Corlătescu, care supt Vodă Ghica sau Șârbeiă, a fost con­damnată ș’a făcută munca silnică a Snagovului, pentru actele cele mai imo­rale. Acestă d. Corlăte­cu , care onoră consiliulă comunală ală Capitalei cu presința sea, réZerda că reeșita nu este putinciosa, n’a mită se deschidă colegială, apoi ințeegândă că are a face cu alegotori deciși, a voită se sustragă urna, âtise nici acesta nu i-a reeșită, și in cele din urmă a fostă constru­isa se plece au gură, fără urnă, lăsândă pe alegétor a se constitui și vota conformă legii electorale. După acesta, poiția a incepută a căra la omeni necunoscuți, pe cari ’i punea se voteze supt numele unor­­ a din cei trecuți pe listă; astă­felă vo­tară mai mulți, căci biuioulă, com­pusă din d. Dr. Cheresteny ca preșe­dinte, d. deputată D. Economu și d. Gr. Mustacovă ca secretari, d-nii D. Sulacolu și Petrovici ca scrutator­, se sili cu înțelepciune a înlătura ori­ ce conflicte, cedândă chiară une­ori po­liției. Dară în fine și aceste falsificări s’aă constatată formală, căci, după ce a­­legotorul­ Tache Brezanu vota, veni în urmă ună necunoscută, care, dân­­du-se dreptă același Tache Brezénu, ceru se voteze, acesta provocă uă es­­plicare, în care cu tóte silințele poli­­țailoru ce inconjurau biuroală, căci erau alegători, necunoscutulă declara că „este calfă de cismarii, că elă nu scia de acésta alegere, ci că a venită ne voteze din ordinulă suprcomisaru­­l­ui de Galbenă, Iorgu Vardala, și a­­dusă până la ușia biuroului electorală de epistatură Mih­alache, care l’a învă­țată se spună că se numesce Tache Brezanu.“ Acesta falsificare polițienescă s’a constatată prin procesă verbală în re­gulă. In urmă, mai veniră și alții, aduși de poliție cu același scop­; unii din alegători mai recunoscură pe unul, anume Ivanciu Argintaru­, care venise se voteze supt numele de Ioniță Ie­nache. Dură poliția, în furia de­ a se vede învinsă atâtă de pacinică și temeinică, nu opri nici chiară aci actele sale i­­morale și violente ; ea merse de la falsificări pune la bătăi, bătăi mișe­­lesci și infame asupra unui alegător, din colegială I­ de senatori, proprie­tară și omă stimată de toți. D. Anton Dumitrescu, — acesta este numele alegătorului, — fusese amenințată chiară în biourură electorală, de că­tre vestitură Chipiliu, care, nefiindă alegătoră , cuteza de a interveni în favorea lui Ivanciu Argintaru, spre a’lu face se votare suptă numele de Ioniță Ienache. Agentură poliție­­nescă și conductoră de bande electo­rale se ținu de cuvântă . d. Anton Dumitrescu eși ieri între 5 și 6 ore din biuioulă electorală, împreună cu d. Ion Ionici, altă alegătoră, proprie­tară mare, după dumnelorü eși din localulă primăriei ună necunoscută , care, ajungândă pe podulă gârlei, a­­puca pe d. Anton Dumitrescu pe la spate de guleră , spre a’Iă resturna , și in același timpă Îlă lovi cu pum­­­nulă in capă. Din fericire d. Ionid era aci, începu a chlăma ajutoră, și ră­dică ună bastonă sănătosă ce purta, spre a lovi pe miserabilă; acesta, vă­­zându-se atunci in facia unoră omeni deciși a’să plăti de Indrásnélá, o luă la fugă, ânse la strigătele celor­ doui alegători, astă-felă ultragiați, nici ună agentă uniformată nu eși, toți se fă­cură nevăzuub ca totu-de­ imn în ase­meni coșuri, și, supt uă asemene ocro­tire, miserabilulă se făcu nevăzută printre posturile sergenților, poliție­nesc!. E că până la ce infamie merse și de astă dată poliția in alegeri, și totuși nu mai isbati. Acesta ne arăta până la ce pantă de descreditare și desprețiă generală a ajunsă Regimul­ actuală. Elă nu mai este de nici uă coló­re politică, nu este de­câtă represintan­­tulă speculanților­­ străini contra Ro­mâniei, ală politicei străine de cotro­pire. Elă nu mai represintă de­câtă jafură, coruperea și vinderea țarei că­tre străini. E că pentru ce , in alegerea despre care vorbim­ă, se produse spontan că ună faptă care caracterisă situațiu­­nea . Roși și albi se găsiră de-uă­dată , fără înțelegere prealabilă, luptândă împreună contra inamicului comună, Regimul­. In fac­a acestui Regimă străină, nu mai suntă nici ruși nici albi, ci nu­mai Români, numai totă ce­a mai ră­masă necoruptă până la măduva, con­­tra corupțiunii de la putere : lupta , încă vă­dată, este numai între Ro­mâni și Străină, între onestitatea persecutată și corupțiunea la putere. Acesta este astăzi situațiunea. POST-SCRIPTUM. Mare și superbă victorie, cre­­ditulü fónerarii românii a trium­fată și ÎI­ Senatü. Otiói­e celoră 24 Senatori, cari au salvată România din cea mai grea situațiune ! In ședința de art 27 Martie — după lungi desbateri pe cari le vomă publica ’n numărul­ viitoră — Sena­­tulă a respinsă, cu 26 voturi în con­tra a 17, modificările ce aduceau de­legații de secțiuni la art. 1 din legea pentru creditulă fonciară, modificare prin care se admitea crearea și de alte bănci fondate prin capitaliști. Aseme­nea a respinsă cu 24 voturi, în con­tra a 20, amendamentulă d-lui Locus­­tenu ca terminală de 10 ani din lege să se reducă la 2 ani, cum susținea guvernulă. Astă­felă s’a adoptată art. I din proiectă, întocmai cum s’a for­mulată Camera deputaților­. Se scrie despre Spania Z’ai’tntui le Siecle: Peue maî da m­a­ijí, Spania pose­da­ză Republică nominale, aici cărei pasă înainte părea că rădică nnd periclu; atadi énsd esiste­nă Republică efectivă, funcționeză und guvernol republicând liberd în penin­sula iberică. Acestd mare rezultat d­e op n-a d-lorit Castelani și Figueras. Acest! dou! cetăți an! iluștri! ad in­douita gloria d’a fi propagatu în mase ideia republicana și d’a fi realisatu apoi triumful d­e­ fără ea se fi costatu pe cine­va mie­­uă lacrimă, aic!­uă picătură de sânge. Cându fu la realegerea biuroului adunării și la votarea relativă la abolițiunea sclavagiului din Porto­ Rico, s'audi vocea d-lui Castelan Nici uă dată eminintele tribună nu fu mai bine inspi­rată, mai nastă, mai comunicativă, mai răpitoru. La finele discursului­ sed nu mai erau în sanctuarul­ congresului nicî libe­rali nici reacționari, nicî moderați nici unionist!, nici conservatori nici radicali, ci numai Spanioli, patrioți generoșî, carii voind se voteze prin aclamațiune liberarea negrilord. Partisanî abolițiuniî imediate și partisaniî abolițiuniî treptate, luptători crânceni de mai multe luni, ișî făcură con­cesiuni mutuale și a fine adoptara ua for­mulă care se asigură tota d­in-data și in­tegritatea teritoriului, și interesele tesau­­rului și viitorulu materiale ale sclavilor e­liberați. D. Castelar evocase ce­va din ve­­chiul« spirit» spaniole atâtă de cavalerescă:

Next