Romanulu, aprilie 1873 (Anul 17)
1873-04-20
ANULU ALU SEPTE-SITtKIIECELE Redacțiunea și Administraiunea, Strada Academiei, No. 26. ..........■ —wcwwmbium—bmim L. ■ ------------------------------------- - - ___________________________ V0E8CE SI VEI PUTE Orice cereri pentru România, se adie» aé*ala administrațiunea diarnului. ANUNȚ Util la pagina a IV, spațiul Ci de 30 litore 40 bani In pagina a III, linia, 2 lei. A se adresa IA PARIS 1 la d-nii Drain et Mirowl, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: lad-ni'i Uaasenstein și Vogler Neuermárkt, II. Smaak și ori ce trimiteri nefrancate vor fi retrosate.—Articlele nepublicate se vor arde. 201 AMI EXEMPLARULU. VINERI, 20 APRILIU, 1873 LITMINEZI TF ȘI VEZ H ABONAMENTE In Capitale: umana 48 lei; $é ® e luni 24 lit. trei luni 12 lei; uă, lună, 5 tó. In Districte sunti anfi 58 lei; iese Unii 29 Vi trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru ti . y0 Austria și Germania, pe trimistru franci i SA se adresa LA PARISIa d. Dairae-Rategrain, Rue de l’ancierme comedie 3„ si kt dioit Drain et Micoud, 9, rue Drouet, 9. LA WIENA I lad. B. G. Popovich Fleiaci, markt, 15. Ediciunuade .»éra BUCUM, 19t SS* Cel de la Pressa timéza și astăi polemica începută de dumneloru asupra celor ü șapte ani, și asupra cestiunii constituționale cu care au legat-o. Acesta polemică fiind a una din cele mai însemnate prin ideiele și principiele ce are de basă, vedem cu plăcere că Pressa nu înțelege însemnătatea, și o trateza cu cuviintele ce merită. In ceea ce ne privesce, avemü uă îndouită rațiune de-a fi mulțămiț), în acesta ocasiune, de confrații noștri de la Pressa : ei mai ântâiătăcu posibilelă discuțiune demnă și instructivă, și apoi, prin ocolirea centiunilorü capitale ce le punemu, prin marea îngrijire ce au de-a nu răspunde în privința acelei petițiuni prin care amicii dumneloru cereau formală desființarea Constituțiunii, probéza tuturoru tăria férâmulu pe care ne-amu pusu noi, și câtă este de șiubredă acela pe care stau dumneloru. Atâtă de mare este deosebirea între aceste două tărâmuri, în câtă, de unde noi ne mănțineamă în sfera principielor, și nu ne referiamü la fapte de câtă intesă generale, și numai la acele cari constituiau că violare a principielorü constituționali, cei de la Pressa cotescu cestiunea, și, agățându-se deuă ideie pe care o credit mai poporală, aruncă necurmată la adresa amicilor noștrii politici numele de Strousberg și cuvântuli de strousbergismii. Oricine înțelege că a aminti coțcăria Strousberg, este a intra în altă ordine de idei cu totul de câtă cestiunea constituționale, este lesne de vărsuiti că prin acésta cei de la Pressa sau că voiescu se ocolescu uă cestiune, în care se simtă prea slabi, sau că indirectă voiescu se lase a se zări partea in adevără constituțională a Gestiunii Strousberg, căci recunoscemü că și acesta cestiune are uă asemene parte, ce nu se numesce însă strousbergismă, ci ambronismă. Decă acesta a fostă intențiunea domniloră de la Pressa, apoi nu mai înțelegeam de locu dinasticismulu dumneloru. A vorbi, din puntulü de vedere dinastică, despre strousbergism, și prin urmare și despre ambronismă, este totă ce pute fi mai nepotrivită. Astăfiotă făcea și primul-ministru in manifestulă său din zilele trecute , spunea țerei că este ruinată din causa concesiunii Strousberg. Déru pe a spune asemene lucru este a împăca țera cu dinastia séu, din contra, a o învierși una asupră’i? Cu tote aceste și cei de la Pressa și primul-ministru suntă omeni politici; dumnelorii serd că totă coțcăria Strousberg se resumă în ambronismă, și nu este nimeni care să nu scie cine a numită pe Ambron și cine i-a dată autoritarea să dea depositură în discrețiunea lui Strousberg. Prin urmare arderea cu care acești omeni politici esploata sera cestiunea Strousberg, are in realitate una efectă cu totulrt contrariă de acela pe care pară a’lst spera. Ore contra nostra potă domnii de la Pressa se esploate strousbergismulă, séu ambronisamlil dérii dumnelor a sciü bine că nici într'ună casă, și nici într’ună felă ambronismului nu póte fi aruncată asupra amicilorü noștrii politici. Coțcăria Strousberg nu consta în nimică altă, decâtă în prădarea depositului încredințată lui Ambron. Décá acestă deposită s’ară fi păstrată conformă cu legea concesiunii, coțcăria nară fi putută esista. Numai prădarea depositului a pusă pe Strousberg în posițiune de a răspândi în publiculă germană acele mii de obligațiuni, pe cari supusese prin fraudă garanția Statului română, și ele vădată ajunse,în mânele publicului, responsabilitatea Statului sa găsită îngagiată, ceaa ce n’ară fi fostă nici mă răă, daca ni s’ară fi făcută lucrări în raportă cu obligațiunile liberate din deposit, după cum cerea espresă legea concesiunii. Asia dérü astăzi nu mai este nimeni care se nu scie că coțcăria Strousberg reșede în vestita ladă cu doué ciei, încredințată lui Ambron. Ense cum și prin ce mijloca a putută Ambron se dea depositură Statului română în prada lui Strousberg*? Aci vine cestiunea constituționale. Acesta este un mare cestiune, care pene acum n’a fostă destulă de bine lămurită, dar asupra căreeia urmăririle judiciare începute la Berlin, speramă că voi s ă face uă lumină îndestulărire. Câtă despre noi, credemă că a venită timpulă se vorbimă lămurită, se ne facemü datoria de publiciști, utilizândă actele ce există, fără culpabile și chiarü neoneste complesințe, fără violență, fără necuviință, case cu acurateța adevărului neîmbrobodită. Se ne intrebămă dére, cândă și cine a autorisată pe Ambron se pună depositură la disposițiunea lui Strousberg? Cercetămă dosariulă publicată de către comisiunea parlamentară în Fevruarie 1871, și ce găsimă la pagina 19 ? Uă epistolă a Domnitorului, către Ambron, prin care ’i dă directă autoritarea se libereze concesionarior ű obligațiuni, pe temeiul certificatelor date de inginerulă șefii,“ ună altă complice, urmărită astăzi la Berlin. Acesta epistolă a Domnitorului, pe care s’a întemeiată Ambron, spre a da depositură în prada lui Strousberg, este din 7 ianuarie 1869, adică supt ministerial, din care făcea parte și d. V. Boerescu, ministeriă care venise după căderea arabilor noștrii de la putere. Prin urmare, decă vreună ministeriă ară trebui se aibă uă parte în acestă tristă afacere, care a făcută atâta reă și atâta rușine României, nu pate fi decâtă ministerială care era la putere la 7 Ianuarie 1869. Repetămă că numai în urma acestei epistole domneșci, Ambron a începută se libereze lui Strousberg obligațiunile, după cum i se cerea, fără nici ună altă controla de câtă certificatele lui Brant, complice ale său. In urmă, când era se fiă trasă la respundere, același Ambron a scosă autoritarea cei decese Domnitorul, la 7 Ianuarie 1869 , și-a declarată că,léca trebuie se fiă cineva urmărită, nu este elă acela. E că pentru ce Ambron nici n’a mai fostă supărată de guvernală română. Oricine vede că facemu pură și simplu istoricul fapteloră, astăfelă cum le găsimu arătate în dosariă, fără nici ună altă atacă, contra oricui ari fi, de câtă acela ce resulta de sine din espunerea fapteloră. Se mai citimă dosariulă. La 29 Noémbre 1868, consiliulă de miniștrii inchiâiâ ună jurnală, prin care numesce pe Ambron comisarii ală Statului, și a lă autori să a libera de 2 milione obligațiuni lui Strousberg, pentru lucrările preliminarie, conformă convențiunii, ii prescrie casé, in modulă celă mai formală, că afară de aceste două milióne Se nu mai emită nici uă obligațiune, ci „se le păstreze, conformă art. 10, și se nu le libereze de câtă după autoritarea speciale a ministrului de financier. Acestă jurnală este corectă și conformă legii de concesiune; elă este revestită în tote formele, cu aprobarea și semnătura Domnitorului. l)éca nu s’ară fi dată altă autoritare contracicătare lui Ambron, totulű s’ară fi petrecută în cea mai bună regulă; cețcării nu s’ară fi comisă. Ensé la 7 Ianuarie, Domnitorul, care supt scrisese jurnalul consiliului de miniștrii la 29 Noembre, scrie directă către Ambron acea epistolă, care nimicesce disposițiunile legali ale jurnalului mai susă citată, și de aci nainte începe prada depositului. Epistola Domnitorului nu este contrasemnată de nici un ministru, ceva mai multă, miniștrii fiind întrebați de comisiunea Camenii, declară că n’au avută nici uă cunoșcință de densa; însuși d. A. G. Golescu (Arăpilă),ministrul de financie, in ale cărui dosarie s’a găsită copia epistolei, spune că n’a avutt nici uă cunoșcință de dânsa, cere trei rile ce caute informațiuni, și nici până astăzi nu dă responsură. Este are acesta uă purtare constituționale? Noi călcăma óre Constituțiunea? Nu este are probată că coțcăria s’a realisată numai grație călcării Constituțiunii? atâtă este de adevărată că respectulă legiloră este singura garanție a unei țări contra oricăroră perderi materiale și morale! Totă din dosar să se mai constată că Ambron era necurmată In corespondința directa ca Domnitorul, în privință afacerii Strousberg, și că miijlocitorulă nu era delocă ministerială, ci ună secretară ală Domnitorului, d. Friedländer. In facia unoră asemeni fapte, oricine se Întrebă: concesiunea Strousbrg era vreuă afacere personală, pentru Domnitoră? Dosariulă ne mai spune că, deși numirea oficiale și legale a lui Ambron nu s’a făcută decâtă la 30 Noembre, totuși acelă Ambron era deja numită directă de către Domnitorii, printr’ună ordină cu data de 30 Septembre, și in virtutea acelui ordină personală și cu totul ă neconstituțională, făcuse actă de autoritate și stipulase deja cu Strousberg despre forma obligațiunilor, adică despre acea falsificare cea invagiată responsabilitatea Statului română. Încă vă dată, nu facemă decâtă a resuma după dosariul causei, și după raportul comisiunii parlamentare , repetimă acesta, pentru că lucrul pare in adeverit de necrezută, amesteculă atâtă de directă, de personală și de neconstituțională ală Domnitorului, într’uă asemene afacere, este pe deplină cunoscută publicului, căci actele, la cari ne referimă, aui fostă publicate chiar în Monitorul, oficialii, încă din Fevruarie 1871. Amu voi se putemu face respundătoră pe ună ministeriă de acesta călcare de Constituțiune, prin care s’a putută realisa coțcăria Strousberg; amă voi se putemă arunca acusarea de ambronismă, esclusivamente asupra unui ministeriă , lealitatea și buna credință ne opresce énse, căci miniștrii aă declarată că n’aă avută nici uă cunoscință de epistola de la 7 Ianuarie 1869. Miniștrii nu s’aă făcută părtași, și n’aă putută lua asupră-le totárespunderea, de câtă din momentul ce aă avută cunoscință de procederea lui Ambron, și putêndu se repare reulú, nu l’aă reparată; pene aci, chiarü de ară voi se ié reapunderea, nu póte fi nici ună judecătoră care se le-o priméseu. Ei bine, nu este are aci casulă unde își găsesce aplicarea principială responsabilității morale, și prin urmare ală discutării și condamnării actelorfi unții Domnă constituțională? Spre a nega acestă principiu, rugămă pe agerii legiști de la Pressa, se bine-voiescă a ne spune scurtă și lămurită, pe care ministerii se acusămă de epistola neconstituționale și călcătóre de lege de la 7 Ianuarie 1869 ? Pe ministeriulă ce era atunci la putere ? Déru elă n’a contrasemnată acea epistolă, și a declarată că n’a avută nici uă cunoscință de densa ? Bine-voiescu dérü logiștii de la Pressa a ne spune a cărui ministeriă, este responsabilitatea epistolei Domnitorului de la 7 Ianuarie. Mulți se miră că acestă cestiune Strousberg, atâtă de vechiă și usată, e cu tóte aceste totă-de una nouă. După noi, causa pentru care este nouă, e că nu s’a fjisă ancă prin publicitate totă adevĕrulu asupră’i, și mai cu semn că nu s’ar jisă adevĕrulu esențială, ce resultă din despoiarea ce făcurămă mai susă din dosariul causei. Mulți ne voră găsi póte cutezători, cu tóte aceste, ce amă făcută altă, de câtă a scrie ceaa ce totă lumea repetă de multă deja, fără a cuteza s’o scrie și s’o probeze? Primul-ministru scîa forte bine credința generale, intemeiată pe actele publicate în Fevruarie 1869: de ce dora a spusă, în manifestul ă seă, că’ țera e ruinată de coțcăria Strousberg și că abia d-sea a putut se repareze pucina realu și speră a ’lă repara cu totulű ? Ce felă de reclamă este are acesta ? întrebarea escabrosă și numai viitorul ă îi va putea respunde cu siguranță. Situațiunea cnse se întunecă, căci deja multe asemeni reclame se șioprescă, și concurenții primuluiministru sunt numeroși. Sorrile sosite din Paris, în privința alegerilor de deputați ele prin departamente, sunt favorabile republicilor. In Bouches-du-Rhône s’a alesă d. Edouard Lockroy, membru al consiliului municipale din Paris; în Jura d. Vladimir Gagneur, fostă deputată ; în Marne d. Alphonse Picart, profesore la facultatea de științe de la Poitiers; în Corrèze d. Louis Latrade, membru al consiliului generale; Jn Nibvre d. dr. Turigny, membru al consiliului generale; în Gironde d. Eugletie Dupouy, asemenea membru al consiliului generale. In urma alegerii d-lui Barodet la Paris, se respândise scomptută despre demisionarea d-lui de Rémusat din ministeriul de esterne, inse acesta scrie se desminte ca lipsită de ori-ce fundamentă. Citimă în la Gazette des Grangers , Paris, 25 Aprile nopfcea. — Aséru se respândiseră nesce scoriote forte grave în privința evenimintelor din Madrid, unde se zicea că s’a proclamată Comuna. Uă depeșta éuse din Madrid, sosită la 6 ore și jumătate, desminte acele scompte și afirmă că liniștea domnesce pretutindeni fără se se fi produsă vr’aă mișcare restrătikne. 8f. Petersburg, 25 Aprile. — Colónele ruseșci au pornită din Turkestan spre Kiva, compuse din 6 companie din 1, 2, și 8 batalione și de 'ntrega Stalîuno » a.u .u pușcași, de 3 companii din 1 și de 2 batalmim, din a 4-a și a 8-a bataliune de linie turkestane și d’uă compania de săpători. Artileria se compune dună trenă din La și de 2 din a 2-a bateria, din prima brigandă de artileria turkestană, d’uă baterie de costroi cărerî premburgesc și din 2 trenuri de artileria de munte. Cavaleria cuprinde 7 escadrone de colaei, din care 2 din Ural și 3 din Orenburg. Punctulii de ’ntâlnire ală trupelor suntă munții Bukansk: daci colona se ’mparte 'n doue, colona Dschisak și colona Kasalinsk. Cea d’ântâiu numeră 11 companii de infanteria, 1 companie de săpători, 8 baterii și 5 escadrone de cosaci. A doua colona cuprinde 16 companii de infanteria, ună escadronu și jumătate de cosacî, u divisiune de artileria muntosă și un bateria ordinară. Fiecare compania e de câte 110 omeni. Colona Dschisak a ajunsă la Balsadar. După ună scomptă ce circulă, d. de Schlechta nu se va mai întorce la postulă sef de consule generale ală Austro-Ungariei la Bucuresci. Acestă poștă însemnată se va ’ncredința unui membru al delegațitmii unguresci. Roma. — L'Opinione asigură că, până acum, nu s’a luată nici uăotărîre despre călătoria regelui Victor Emanuelă la esposițiunea universale, decă ense s’ar duce la Viena, făă merge apoi și la Berlin. Citimă in Independența belgică. Imperatură Wilhelm a plecată la 24 Aprile din Berlin, mai ântâtă la Koenigsberg și apoi d’aci va porni la St. Petersburg, însoțită de principele de Bismark și de mareșialele Moltk>w, precum și de oficialii superiori ai casei sale militare, fii al cancelariului, locotenente de cavaleria, și de comitele d’Arnim, secretară de legațiune. Parlamentulă a adoptată articlele din legea monetară privitore la crearea unei monede de nikel și de cupru.