Romanulu, aprilie 1873 (Anul 17)

1873-04-20

A­NULU ALU SEPTE-SITtK­IIECELE Redacț­iunea și Administra­­iunea, Strada Academiei, No. 26. ..........­­­­■ —wcwwmbium—bmim­ L. ■ ------------------------------------- - - ___________________________­­ V0E8CE SI VEI PUTE Ori­ce cereri pentru România, se adie» aé*ala administrațiunea diarnului. ANUNȚ Util la pagina a IV, spațiul Ci de 30 litore 40 bani In pagina a III, linia, 2 lei. A se adresa IA PARIS 1 la d-nii Drain et Mi­­rowl, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: lad-ni'i Uaasenstein și Vogler Neuermárkt, II. Smaak­ și ori­ ce trimiteri nefrancate vor f­i retrosate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20­1 AMI EXEMPLARULU. VINERI, 20 APRILIU, 1873 LITMINEZI­ TF ȘI VEZ H ABONAMENTE In Capitale: um­ana 48 lei; $é ® e luni 24 lit. trei luni 12 lei; uă, lună, 5 tó. In Districte sunti anfi 58 lei; iese Unii 29 Vi trei luni 15 lei; uă lună 6 le­i. Francia, Italia și Anglia, pe trim­istru ti . y0 Austria și Germania, pe trimistru franci i S­A se adresa LA PARISIa d. Dai­rae-Ra­­tegrain, Rue de l’ancierme comedie 3„ si kt d­ioit Drain et Micoud, 9, rue Drouet, 9. LA WIEN­A I lad. B. G. Popovich Fleiaci­­, markt, 15. Ediciunua­de .»éra BUCU­M, 19t SS* Cel de la Pressa tim­éza și astă­­i polemica începută de dumneloru a­­supra celor ü șapte a­ni, și asupra ces­­tiunii constituționale cu care au le­gat-o. Acesta polemică fiind a una din cele mai însemnate prin ideiele și principiele ce are de basă, vedem­ cu plăcere că Pressa nu înțelege însem­nătatea, și o trateza cu cuviintele ce merită. In cee­a ce ne privesce, avemü uă îndouită rațiune de-a fi mulțămiț), în acesta ocasiune, de confrații noștri­ de la Pressa : ei mai ântâiă­tăcu po­sibile­lă discuțiune demnă și instruc­tivă, și apoi, prin ocolirea centiunilorü capitale ce le punemu, prin marea îngrijire ce au de-a nu răspunde în privința acelei petițiuni prin care a­­micii dumneloru cereau formală des­ființarea Constituțiunii, probéza tutu­­roru tăria férâmulu pe care ne-amu pusu noi, și câtă este de șiubredă a­­cela pe care stau dumneloru. Atâtă de mare este deosebirea între aceste două tărâmuri, în câtă, de unde noi ne mănțineamă în sfera principielor­, și nu ne referiamü la fapte de câtă in­tesă generale, și numai la acele cari constituiau că violare a principie­lorü constituționali, cei de la Pressa cotescu cestiunea, și, agățându-se de­uă ideie pe care o credit mai popo­­rală, aruncă necurmată la adresa a­­micilor­ noștrii politici numele de Strousberg și cu­vân­tul­i de strousber­­gismii. Ori­cine înțelege că a aminti coț­căria Strousberg, este a intra în altă ordine de idei cu totul­ de câtă ces­tiunea constituționale, este lesne de vărsuiti că prin acésta cei de la Pressa sau că voiescu se ocolescu uă cestiune, în care se simtă prea slabi, sau că in­directă voiescu se lase a se zări par­tea in adevără constituțională a Ges­tiunii Strousberg, căci recunoscemü că și acesta cestiune are uă asemene parte, ce nu se numesce însă strousber­­gismă, ci ambronismă. Decă acesta a fostă intențiunea dom­­niloră de la Pressa, apoi nu mai înțe­legeam de locu dinasticismulu dumne­­loru. A vorbi, din puntulü de vedere dinastică, despre strousbergism, și prin urm­are și despre ambronismă, este totă ce pute fi mai nepotrivită. Astă­­fiotă făcea și primul­-ministru in ma­ni­festulă său din­­ zilele trecute , spu­nea țerei că este ruinată din causa concesiunii Strousberg. Déru p­e a spune asemene lucru este a împăca țera cu dinastia séu, din contra, a o învier­­și una asupră’i? Cu tote aceste și cei de la Pressa și primul­-ministru suntă omeni poli­tici; dumnelorii serd că totă coțcăria Strousberg se resumă în ambronismă, și nu este nimeni care să nu scie cine a numită pe Ambron și cine i-a dată autoritarea să dea depositură în dis­­crețiunea lui Strousberg. Prin urmare ard­erea cu care acești omeni politici esploata sera cestiunea Strousberg, are in realitate una efectă cu totulrt con­­trariă de acela pe care pară a’lst spera. Ore contra nostra potă domnii de la Pressa se esploate strousbergismulă, séu ambronisamli­l dérii dumnelor a sciü bine că nici într'ună casă, și nici într’ună felă ambronismului nu póte fi aruncată asupra am­icilorü noștrii po­litici. Coțcăria Strousberg nu consta în nimică altă, de­câtă în prădarea depositului încredințată lui Ambron. Décá acestă deposită s’ară fi păstrată conformă cu legea concesiunii, coțcăria nară fi putută esista. Numai prădarea depositului a pusă pe Strousberg în po­­sițiune de­ a răspândi în publiculă ger­mană acele mii de obligațiuni, pe cari supusese prin fraudă garanția Statului română, și ele vă­dată ajunse,în mâ­ne­le publicului, responsabilitatea Sta­tului sa găsită îngagiată, cea­a ce n’ară fi fostă nici m­ă răă, daca ni s’ară fi făcută lucrări în raportă cu o­­bligațiunile liberate din deposit, după cum cerea espresă legea concesiunii. Asia dérü astăzi nu mai este nimeni care se nu scie că coțcăria Strousberg reșede în vestita ladă cu doué ci­ei, încredințată lui Ambron. Ense cum și prin ce mi­jl­oca a putută Ambron se dea depositură Statului română în prada lui Strousberg*? Aci vine cestiunea constituționale. Acesta este un mare cestiune, care pene acum n’a fostă destulă de bine lămurită, dar asupra căreei­a urmăririle judiciare începute la Berlin, speramă că voi s ă face uă lumină îndestulări­re. Câtă despre noi, credemă că a ve­nită timpulă se vorbimă lămurită, se ne facemü datoria de publiciști, utili­­zândă actele ce există, fără culpabile și chiarü neoneste complesințe, fără violență, fără­ necuviință, case cu acu­rateța adevărului neîmbrobodită. Se ne intrebămă dére, cândă și cine a autorisată pe Ambron se pună de­positură la disposițiunea lui Strous­­berg? Cercetămă dosariulă publicată de către comisiunea parlamentară în Fe­­vruarie 1871, și ce găsi­mă la pa­gina 19 ? Uă epistolă a Domnitorului, către Ambron, prin care ’i dă directă auto­ritarea se libereze concesionar­ior ű obli­gațiuni, pe temeiul certificatelor date de inginerulă șefii,“ ună altă com­plice, urmărită astăzi la Berlin. Acesta epistolă a Domnitorului, pe care s’a întemeiată Ambron, spre a da depositură în prada lui Strousberg, este din 7 ianuarie 1869, adică supt ministerial, din care făcea parte și d. V. Boerescu, ministeriă care venise după căderea arab­ilor­ noștrii de la putere. Prin urmare, decă vre­ună minis­teriă ară trebui se aibă uă parte în a­­cestă tristă afacere, care a făcută a­­tâta reă și atâta rușine României, nu pate fi de­câtă ministerială care era la putere la 7 Ianuarie 1869. Repetămă că numai în urma aces­tei epistole domneșci, Ambron a în­cepută se libereze lui Strousberg obli­gațiunile, după cum i­ se cerea, fără nici ună altă controla de câtă certi­ficatele lui Brant, complice ale său. In urmă, când­ era se fiă trasă la res­­pundere, același Ambron a scosă au­toritarea cei decese Domnitorul, la 7 Ianuarie 1869 , și-a declarată că,­­léca trebuie se fiă cine­va urmărită, nu este elă acela. E că pentru ce Am­­bron nici n’a mai fostă supărată de guvern­a­lă română. Ori­cine vede că facemu pură și sim­plu istoricul­ fapteloră, astă­felă cum le găsimu arătate în dosariă, fără nici ună altă atacă, contra ori­cui ari­ fi, de câtă acela ce re­sulta de sine din espunerea fapteloră. Se mai citimă dosariulă. La 29 Noém­­bre 1868, consiliulă de miniștrii inchiâiâ ună jurnală, prin care numesce pe Ambron comisarii ală Statului, și a lă autori să a libera de 2 milione obligațiuni lui Strousberg, pentru lucrările preliminarie, conformă convențiunii, ii prescrie casé, in mo­dulă celă mai formală, că afară de a­­ceste două milióne Se nu mai emită nici uă obligațiune, ci „se le păstreze, conformă art. 10, și se nu le libereze de câtă după autoritarea speciale a mi­nistrului de financier. Acestă jurnală este corectă și con­formă legii de concesiune; elă este re­­vestită în tote formele, cu aprobarea și semnătura Domnitorului. l)éca nu s’ară fi dată altă autoritare contrac­i­­cătare lui Ambron, totulű s’ară fi pe­trecută în cea mai bună regulă; ceț­cării nu s’ară fi comisă. Ensé la 7 Ia­nuarie, Domnitorul­, care supt scrisese jurnalul­ consiliului de miniștrii la 29 Noembre, scrie directă către Ambron acea epistolă, care nimicesce d­isposi­­țiunile legali ale jurnalului mai susă citată, și de aci nainte începe prada depositului. Epistola Domnitorului nu este con­trasemnată de nici un­ ministru, ce­va mai multă, miniștrii fiind­ întrebați de comisiunea Camenii, declară că n’au a­­vută nici uă cunoșcință de densa; în­­suși d. A. G. Golescu (Arăpilă),minis­trul de financie, in ale cărui dosarie s’a găsită copia epistolei, spune că n’a a­­vutt­ nici uă cunoșcință de dânsa, cere trei r­ile ce caute informațiuni, și nici până astăzi nu dă responsură. Este are acesta uă purtare constitu­ționale? Noi călcăma óre Constituțiu­­nea? Nu este are probată că coțcăria s’a realisată numai grație călcării Con­­stituțiunii? atâtă este de adevărată că respectulă legiloră este singura ga­ranție a unei țări contra ori­căroră perderi materiale și morale! Totă din dosar să se mai constată că Ambron era necurmată In corespon­­dința directa ca Domnitorul­, în pri­vință afacerii Strousberg, și că miijlo­­citorulă nu era de­locă ministerială, ci ună secretară ală Domnitorului, d. Friedländer. In facia unoră asemeni fapte, ori­cine se Întrebă: concesiunea Strousb­rg era vre­uă afacere personală, pentru Domnitoră? Dosariulă ne mai spune că, de­și numirea oficiale și legale a lui Ambron nu s’a făcută de­câtă la 30 Noembre, totuși acelă Ambron era deja numită directă de către Domnitorii, printr’ună ordină cu data de 30 Septembre, și in virtutea acelui ordină perso­nală și cu totul ă neconstituțională, făcuse actă de autoritate și stipu­lase deja cu Strousberg despre forma obligațiunilor­, adică despre acea fal­sificare ce­a invagiată responsabilita­tea Statului română. Încă vă­ dată, nu facemă de­câtă a resuma după dosariul­ causei, și după raportul­ comisiunii parlamentare , repetimă acesta, pentru că lucrul­ pare in adeverit de necrezută, am­este­­culă atâtă de directă, de personală și de neconstituțională ală Domnito­rului, într’uă asemene afacere, este pe deplină cunoscută publicului, căci actele, la cari ne referimă, aui fostă publicate chiar­ în Monitorul, oficialii, încă din Fevruarie 1871. Amu voi se putemu face respundă­­toră pe ună ministeriă de acesta căl­care de Constituțiune, prin care s’a putută realisa coțcăria Strousberg; amă voi se putemă arunca acusarea de ambronismă, esclusivamente a­­supra unui ministeriă , lealitatea și buna credință ne opresce énse, căci miniștrii aă declarată că n’aă a­­vută nici uă cunoscință de epistola de la 7 Ianuarie 1869. Miniștrii nu s’aă făcută părtași, și n’aă putută lua asupră-le totárespunderea, de câtă din momentul­­ ce aă avută cunoscință de procederea lui Ambron, și putêndu se repare reulú, nu l’aă reparată; pene aci, chiarü de ară voi se ié rea­­punderea, nu póte fi nici ună judecă­­toră care se le-o priméseu. Ei bine, nu este are aci casulă unde își găsesce aplicarea principială res­ponsabilității morale, și prin urmare ală discutării și condamnării actelorfi unții Domnă constituțională? Spre a nega acestă principiu, ru­­gămă pe agerii legiști de la Pressa, se bine-voiescă a ne spune scurtă și lă­murită, pe care ministerii se acusămă de epistola neconstituționale și călcă­­tóre de lege de la 7 Ianuarie 1869 ? Pe ministeriulă ce era atunci la pu­tere ? Déru elă n’a contrasemnată acea e­­pistolă, și­ a declarată că n’a avută nici uă cunoscință de densa ? Bine-voiescu dérü logiștii de la Pressa a ne spune a cărui ministeriă, este res­ponsabilitatea epistolei Domnitorului de la 7 Ianuarie. Mulți se miră că acestă cestiune Strousberg, atâtă de vechiă și usată, e cu tóte aceste totă-de­ una nouă. După noi, causa pentru care este nouă, e că nu s’a fjisă ancă prin publicitate totă adevĕrulu asupră’i, și mai cu se­mn că nu s’a­r jisă adevĕrulu esențială, ce resultă din despoiarea ce făcurămă mai susă din dosariul­ causei. Mulți ne voră găsi póte cutezători, cu tóte aceste, ce amă făcută altă, de câtă a scrie cea­a ce totă lumea re­petă de multă deja, fără a cuteza s’o scrie și s’o probeze? Primul­-ministru scîa forte bine credința generale, intemeiată pe ac­tele publicate în Fevruarie 1869: de ce dora a spusă, în manifestul ă seă, că’ țera e ruinată de coțcăria Strous­berg și că abia d-sea a putut se repareze pucina realu și speră a ’lă repara cu totulű ? Ce felă de reclamă este are acesta ? întrebarea e­scabrosă și numai vi­­itorul ă îi va putea respunde cu si­­guranță. Situațiunea cnse se întu­necă, căci deja multe asemeni reclame se șioprescă, și concurenții primului­­ministru sunt­ numeroși. Sorrile sosite di­n Paris, în privința alegerilo­r de deputați ele prin de­partamente, sunt­ favorabile republi­­cilor­. In Bouches-du-Rhône s’a alesă d. Edouard Lockroy, membru al­ con­siliului municipale din Paris; în Jura d. Vladimir Gagneur, fostă deputată ; în Marne d. Alphonse Picart, profesore la facultatea de științe de la Poitiers; în Corrèze d. Louis Latrade, membru al­ consiliului generale; Jn Nibvre d. dr. Turigny, membru al consiliului ge­nerale; în Gironde d. Eugletie Dupouy, asemenea membru al­ consiliului ge­nerale. In urma alegerii d-lui Barodet la Paris, se respândise scomptută despre demisionarea d-lui de Rémusat din m­i­­nisteriul­ de esterne, inse acesta scrie se d­esminte ca lipsită de ori-ce fun­damentă. Citimă în la Gazette des Grangers , Paris, 25 Aprile nopfcea. — Aséru se respândiseră nesce scoriote forte grave în privința evenimintelor­ din Madrid, unde se­­ zicea că s’a proclamată Comuna. Uă depeșta éuse din Madrid, sosită la 6 ore și jumătate, desminte acele scompte și afirmă că liniștea domnesce pretutindeni fără se se fi produsă vr’aă mișcare restrătikn­e. 8f. Petersburg, 25 Aprile. — Colón­ele ruseșci au pornită din Turkestan spre Ki­va, compuse din 6 companie din 1, 2, și 8 batalione și de 'nt­rega Stalîuno » a.u .u pușcași, de 3 companii din 1 și de 2 ba­talmim, din a 4-a și a 8-a bataliune de li­nie turkestane și d’uă compania de săpă­tori. Artileria se compune­­ dună trenă din La și de 2 din a 2-a bateria, din prima brigandă de artileria turkestană, d’uă ba­terie de costroi cărerî premburgesc și din 2 trenuri de artileria de munte. Cavaleria cuprinde 7 escadrone de colaei, din care 2 din Ural și 3 din Orenburg. Punctulii de ’ntâlnire ală trupelor­ suntă munții Bukansk: d­aci colona se ’mparte 'n doue, colona Dschisak și colona Kasalinsk. Cea d’ântâiu numeră 11 companii de infante­ria, 1 com­panie de săpători, 8 baterii și 5 escadrone de cosaci. A doua colona cu­prinde 16 companii de infanteria, ună es­­cadronu și jumătate de cosacî, u­ divisiune de artileria muntosă și un bateria ordinară. Fie­care compania e de câte 110 omeni. Colona Dschisak a ajunsă la Balsadar. După ună scomptă ce circulă, d. de Schle­­chta nu se va mai întorce la postulă sef de consule generale ală Austro-Ungariei la Bucuresci. Acestă poștă însemnată se va ’ncredința unui membru al­ delegațitmii unguresci. Roma. — L'Opinione asigură că, până acum, nu s’a luată nici uă­otărîre despre că­lătoria regelui Victor Emanuelă la esposiți­­unea universale, decă ense s’ar duce la Viena, fă­­ă merge apoi și la Berlin. Citimă in Independența belgică. Imperatură Wilhelm a plecată la 24 A­­prile din Berlin, mai ântâtă la Koenigsberg și apoi d’aci va porni la St. Petersburg, înso­țită de principele de Bismark și de mareșia­­lele Moltk>­w, precum și de oficialii superiori ai casei sale militare, fii al­­ cancelari­ului, loco­­tenente de cavaleria, și de com­itele d’Arnim, secretară de legațiune. Parlamen­tulă a adoptată articlele din le­gea monetară privitore la crearea unei mo­ne­de de nikel și de cupru.

Next