Romanulu, august 1873 (Anul 17)

1873-08-02

676 Se scrie de la Versailles, cu data de 7 Augustă, «siariului la Șirele: „Președintele Republicei s’a ’intor să ieri forte satisfăcută pentru espiriințele arteleriei, ia carta asistată la Calais. Nici un decisiune n’a fostú Ană luată, asupra modelurilor de tunuri. Tunurile cu cari s’au facutú esperiințe santa din invențiunile d-lui Lehcytolle-De la Constantinopole se sene urmatorele «jianului Taster Lloyd, cu data de la 3 August” : „Suntemă în posițîune a ve comunica din sorginte autentica că, între Portă și Grecia, s'au făcută negoțiuri pentru iinchiâiarea mai multor tratate importante, dintre cari și umilă de aliandă. Intr’uă notă prin care Sultanum estime mulțămireasea regelui Gorge pentru decorațiunea cu diamante ce i-a oferită, se plice și următorele: guvernală otomană nu numai astăzi, dori deja de două-dec ele ani domn se ’ndemna pe Grecia la acesta politică. „Marele visită «jise ambasadorelui grec, scă d. Simon: „constatând, cu plăcere că Grecia se declară amica ingitimă a imperiului otomană și că ’nalta Porta se areta gata a ’n deplini tóte aceste dorințe legitime. Daci ’nainte, decorațiunea grecă va fi atârnată pe peptula M. S. Sultanului ca unu semnă de amicițiă a iubitului séu vecină, regele Eleniloru“. piariulă oficiosă ală ministrului de esterne Geridie Haradis se esprimă în acastă privință astăfelă: „Otomanii vom privi ” ; Grecia ca uă a doua Anglie, în cee a ce privește durabilitatea amiciției.“ Din tote acestea se pote vede ca.. In relațiunile dintre Turcia și Grecia, s’a petrecutăuă totale schimbare, care póte fi de cea mai mare importanță pentru evenimintele din privnte Senatului Belgiei , votată cu mare bună-voință, în Ziua de 7 Augustă, proiectul« ük Lg», prin care se dă ministrului da interne ună credită estraordinară de 20 minuus franci, pentru construirea și mobilarea caselor de scale. Fata germană Corespondinta provincială declară că invidiatele navei Vigienthe e cu totul fi terminată prin revocarea căpitanului Werner. După acesta țină ministerale, revocarea este motivată pe faptul că comodoree germană a procedată fără autorisațirme, prin urmare guvernulă imperiale declină orice respundere, pe câtă timpii procedările seie ară fi putută se fia artei pritate ca să recunoscere materiale a guvernului de faptă, ce domnesceu Madrid. BASCA. Acestă nume este deja cunoscută în țară, și cu tóte că puțini își dau sema déca Bâsca este ună satü, una rift fica ună munte, mulți easă sciă că lo. Bisca este ună stabilimentă, clădită de d. Ștefană Borănescu, pentru a veni în ajuorulă plumorfiloră obosiți și constituțiuniloră slăbite de aerulă infectă ultiora șieloră. Bâsca—s’o numimti și noi după cum n «jică toți — Bâsca are însăvnă mare de savantagiă; ea este în România. A merge la Bâsca este ceva cu totul o burgesă și de roti tone pentru boiară. Au«lî Bâsca ! ce nume comunii — pentru că e românescă neapărată.— Mai fi Vichy, Ostanda, Baden-Baden, și tóte cele-l alte Baden, unde se perde punga, sănătatea și chiară viața, la cărți și la ruletă, și mai înțelegtmă, asemeni nume se rosteieă mai cu plăcere de buzele nostre, deprinse a vorbi românesce numai cândii se adresă la slugi. A merge la Bâsca, pentru parvenită este ceva compromițătoră; elfi s’a convinsă că, pentru a insemna ceva, trebuie se așeze de avuția lomânesti, numai spre a o chialtui în străinătate. De areaa elă merge în îidru, ca și cândă noi Românii amăn aci afară din lume; elfi caută mereu ocasiunea da ROMANULUI AUGUSTU 1«7Ș spune că merge în întru, pentru ca prin acesta se véya toți că este și elă în rondă cu lumea mare, că s’a aliază cu tóte păcatele iei, între cari celă mai capitală este înstrăinarea cu anima de acestă țară. A merge ca se la Bâsca, pentru 0-meni cu mintea ’ntrega și cu simțul o românescă necoruptă de plaga bist* a’ nării, însemneză a găsi aerulă cela mai pură, mai plăcută și mai sănătosa ce se póte dori, a se afla în mijloculu posițiunilor, celoră mai încântătore și totă d’uă-dată,—ceaa ce este mai rară—a găsi comoditățile vieței din orașiere mari, mulțămită unui stabilimentă îndestulații cu tóte necesar unele gusturiloru celoră mai capriciose. A merge la Bâsca, precum și ’n alte bune stabilimente din țară, mai însemneza încă a nu chi altui cea-a ce n’are cine-va, pentr-a simpla și strania satisfacere de-a putea fice c’a fostă în străinătate. Galea ce trebuie se facă cineva spre a ajunge la Bâsca,, sée mai esadcă la stabilimentul d-lui Borănescu, este din cele mai pitoresci, ce se găsesc din munții noștril. Ajunsă cu calea ferată la Buzău, călătorul trebuie se caute uă trăsură care se luducă la Bâsca. Lucrul nu e lesne, căci toți birjarii se oferă a merge péne la Sipiciu, înse mai toți se temă a înainta péne la Bâsca, acesta din causa amintirii anii oră trecuți, căci anulă acesta taeându-se șiosea, calea este forte multă îmbunătățită. In asemene situațiune, acela ce scie ceva se sfică Lipiciu, cea mai exacă Domna și Domnulă Lipicianu, nu mai stă câtuși de puțină la ’ndouială a lua birja numai pâné la Lipiciu; elă scie că aci île asceptă mulțumirea de-a vede și gusta elă c-nsuși acea ospitalitate ce a rămasă aprójpe ca uă tradițiune, și care nu se mai găsesce de câtă in partea de susă a României de peste Mile,ovii, și din cóce iut’*’mă numără restrînsă de vechi case românesc*, unde pănulă albă încunună cele mai veri și bătrânețe. Acela însă ce nu cunosce acesta plăcută împrejurare, și câtă stăruiesce a căutată trăsură pentru Bâsca, este informată de îașiși birjari despre persona și plinirea conului Costachi In ceea ce privește transported de la Lipiciu la Basca, nu trebuie să aibă nimeni nici uă grijă.— Jug» iesce comu Ct»stache, socrulă conului Stefanică, “ —jică birjarii Caletorulu astufelă informată, rea de ’ridată să trăsură și plecă spre Sipiciu, cu tote că ’n stagiunea cuvinte s’aă găsită trăsuri în Buzefi, cari aă mersă directă la Bâsca. După orecare cale, ele pătrunde intre munții Buzăului și ci ’udată începă posițiunile cele mai variate și ’ncertetere; ele mergu din ce în ce infrumusețându-se pene în șînală munților. Ceaa ce surprinde aură și mai plăcută decâtă bogăția naturei în vioiciunea verdeței, în ondularea capriciosă a munților și ’n ascuțișiurile semețe ale stînceloră , este frumusețea pogorâțiunii. Ea pare a fi de uă altă rasă decâtă cea din câmpiă. Nobleță trăsetureapră, vigorea corpului, inteligința, cutezarea, totală în une este mai desvoltatft la densa decâtă la poporațiunea câmpiei. Pate că refugiulă sicură alta munții o ~ti în timpii invasiunilor, lupta necontenită contră elementelor impetuose la munte, curățenia aerului au contribuită tote aci a apăra de degenerare nobila rusă română. Mai cu semă, copiii suntă cu deosebire frumoși. Feciele loră vesele și delicatețe intem pin A în cale, ca spre a da mai multă vioiciune și farmecă visitării acestor locuri. Desvoltându-se cu vârsta și cu grena muncă a țăranului, aceste fețe perdu din delicateța loră, nu mai au acela a eră de distincțiune, care atestâ nobleță rasei loră, dorii câștigă în vigare și bărbăția. De aci resultâ ună orecare contrastă între înfățișarea copiilorii și a adulțiloră. Pare că copiii arătî din alta strata sociale de câtă părinții loră. Pe valea Buzăului, satele simtă fórte dese și frumóse, și cu tóte că și osaua este întreruptă la mai multe ^curi pâne la Lipidă, totuși drumul e destulă de bună. Punetu la celă mai greă este la Sarea lui Buzeu, astăfetă numită din cresa muntelui de sare pe ca" apa Buzăului l’a descoperită. Din damuru ce trece peste marginea acelui munte, se vede albastrîndă malulă de sare gemă. Pare că și aptitudinile industriale ale Româniloră numai aci la munte s’afi mai putută mănține. Casele sunt construite cu frecare gustă, pe temelii înalte de petră ; unele sunt chiar și frumușele, mai cu semn de carii mai lărgi acele nesuferite găuri, pe cari se încăpîțănezâ a le numi ferestre. Cee-a ce face uă deosebită plăcere, este de-a vede cu câtă îngrijire se lucrază aci orîce bucată de pomentă cultivabile. Din drumul ce merge în calea prin care Buzăilă curge spumegândă, este uă adevărată veselia de-a vede locuri cultivate péné și pe vêrfulu deiurilorf’, de a zări verdele puternică ală porumbului séft ondulările grâu ofidră, péné și pe coste unde câmpenului i-s’ară paré că nu póte nici calea picioră de omî. Și pretutindeni, ■n jurulă tutorii caseloră, livezi mari de pomi roditori dar și mai multă viațâ, și varietate peisagieloră celoră mai încântătore. Trecându prin satele Poienele și Mănunțișială, vede cine-va c’uă are care surprindere uă mulțime de cismării, vechia cismăria română , uă ferestră forte mare , ’naintea căreia suntă așezate cisme, și mai cu semn încălțăminte scurtă; în dosă se rădică ună trunchiă grosă de arbore, tăiată de-a curme cjișiulu și care servesce de mesa. Cismaiii loră staă în jură, lucrândă și uitându-se din timpii în timpă la drumă, pe cândă ceruiescă ața seu bată talpa cu ună instrumentă de alamă, ce are numele său propriu, deși nu se găsesce în dicționarul academiei. Tufă pe valea Buzăului se face multă vară și ce produce mulțime de cherestea pentru Bucurescu și Brăila. Pe lângă acestă rămășiță de activitate a vechiei industrii române, este că adevărata plăcere de-a vede poporațiunea îmbrăcată numai cu produsele propriei sele industrii. Fetele și nevestele cele mai cochete nu vor merge la horă în alte haine de câtă ale icră tradiționale, și deca vr’nă jupânesă disgrațiosă, in haine de prașiă, se strecoră printre dânsele, ea face se recsa ști mai multă grațiere naturale și mbracamintea loră pitorésca. Aci se vede maramele superbe, țesute cu uă fineță și cu’â acurateța estraordinară de mâna țăranceloar; ele ’ncepă lucrarea de la crescerea gândaciloră de mătase, pregătirea și depanarea gogoșilor’ și a nume țesutulii, care cere să îngrijire din cele mai minuțiose. Doru se nu ne oprimă asupra tutoră interesanteloru ameninnte ce se potă întâmpina pe valea Buzăului, căci altă fată nu vomă ajunge de câtă forte târziiă la Sipiciu, unde este atâtă de bine de-a sosi, după mai multe ore de călătorie. Mai nainte ca să de-a sosi în sătulă Lipiciu treci prin Pătârlagele, ună ferii de satu mare și iergușioră, unde este și ultima stațiune telegrafo-postaii pe valea Buzău.1. Aci nu lipse cu prăvăliearn de tote ce suntă necesarie poporațiunii munțiloră. Este chiară și un n felă de otelă, care, deși fără aparință, pote totuși adăposti pe călătoră. Ajungende la Pătârlageîe..amă lăsată deja de multă la drepta monastirile de călugărițe Rătescu și alta cu numai semnul ce nume, și la stânga monastirile de călugări Nifon, cu apele sale minerale, și Ciolane. Oricine a călătorită puțină prin țeră scie că ’ndată ce ’nțelpescenă monastire de călugări , nare de câtă se caute puțină în apropiare, și de sicură va »Ași uă sânt.o locașiă de călugărițe, póte ascunsă în păduri, póte la celălaltă capătă ală aceleași păduri, deră de sicură îhî va găsi. Se vede că unele localități suntă cu deosebire priinciu se piesfleră șirațiminte și că cine a păcătuită in lume împreună, totă împreună, în singurătatea păduriloră, cată se’și ispășesc păcatele. Lucrulu póte fi destulă de poetică pentru ca se merite a ocupa pozițiunile cele mai pitoresce și mai bine condiționate ale munțiloră. Déja în fine și sesimă în Lipiciu, căci deja amu călătorită optă ore cu cai ordinari de birjă și amă trecută de trei ori Bnzănlă pe la vaduri: — ne trebuiesc o mulțime de funcțiuni, cari costă (zecimi de milione, împreună cu vieța economică a României, dară nu ni se face nici măcară mă podii două, pentru ca să puta esiste că comunicațiune continuă și mai lesne în localități cari ară dobândită nouă viață prin asigurarea eiiculațiunii. — Nu mai chemă nimică de șiosele, căci suntă în cele mai multe părți ună protestă de abusă și do jafă asupra sârmaneloru poporațiuni, cari, chiară pe unde se mai facă, costă atâta mumă și abusă, încâtă pare că ți-e milă și sila se calci pe dânsele. Aci sc Sipiciu ru este otelă, ru este prăvălia, nu este ’n sine ună locă unde cineva pate să-și cumpere repausuli cu bani. Este însă ceva mai multă de câtă tate acestea: este ospitalitatea franca, veselă și binevoitóre, pe care Domna și Domnulă Sipiianu o daă călătorului. Este naturale ca cineva să se simtă jenată de atâta îndotovire din partea onoră persóne pe cari le cunosce adesea pentru prima ora; însă aci gasdele sciă acorda ospitalitatea cu atâta bunătate, c’uâ disposițiune atâtă satisfăcută și delicată, in câtă curăndă gena dispare, spre a remâne numai mulțămirea de-a se afla atâtă de bine, într’un casă ce pare că frumosâ tradiție nedeșteptată. Cea mai mare parte din vizitatorii stabilimentului de la Bâsca petrecu astă-feră uă nópte în casa d-lui Sipicianu A doua zi diraieța, trăsura este pregătită de putoare la Bâsca. Măsurele sumă astă-felă luate, în câtă, la ună semnă ală proprietarului, trăsura și carele pentru bagagiă, daca trebuiesc ii, surită gata. Stană duce de obicinuită pe călători de la Lipiciu la Basca. Stană este ună personagiu forte cunoscuta în orașialu Buzcă, precum și pe valea Buzăului ș’a Bascei. Toți birjarii îți voră juce în Buzcă: — nai grijă, că la Sipiciu este ună Stană care te duce după cum poftesc.“ Și, déca pe văsele poporesa dintre Lipiciu și Bâsca s’audă clopotele unei trăsuri cu patru cai, țărani: «Jitii:... „trece Stană cu boiari la conu Ștefanică.“ in fine Stană are uă căsuță forte frumușică, într’uă posițiune deliciosă,în mitjlocul unei mari brezji de pomi roditori; elă o aréta cu mândria câlătoriloră și, déca nu este pre grăbită, îl invită s ■ ie „nădulcețâ.“ Cu tóte acestea, nevasta lui Stană n’a renunțat și la fata tradițională, alba maramă, și rareori furca îi lipseșce de la brest; copilașii lui, în blonde plete, de sfidă cu opince Ie ascuțitulă petrișă ală torințelor, ce spumegă din tote rîpele, și, urmândă caprele, facă telinci din caja de copaci. Acesta este nu puere insăcișierea poporațiunii din aceste locuri. Nu vei fi fecie stinse și umblete grile ca ’n câmpiă. Sântă sprinteni fiii munțiloră și rareori ve^iau femeiă tară furcă la bréu, afară, mimat deca mânele Ioră suntă ocupa!"» la alte lucrări, uneori murgă cu sarcine grele legate pe spinare, lemne, pânză sem inulată, și totuși degetele ioră tragi!lirulă de lână, de cânepă sau de unt, din furca prinsă în brâu. Cu ce nespusă mulțămire vede cineva aceste locuri, dupăuă nópte de repausă în ospitaliera casă a d-lui Lipicianu! In anii trecuți drumulă era fórte anevoiosă, în anulă acesta cnse s’aă îmbunătățită punctele mai grele și s’a făcută șiosea pe cea mai mare parte; totuși teremura este atâtă de accidentată și de grămădită de bolovani, încâtă nici chiară acum pe unele locuri călătoria nu póte fi plăcută pe ncir» acele eocane cari nu iubescă de câtă macadamură Parisului. Trecerea cea mai grea era la punctur ă numită Valea-mi; astă primaveráensă s’a tăiată în stîncă uă cornișia largă pentru trecerea șioselei, o astă-felă încâtă Valoa-rea a’ncetatii de-a fi rea, spre a fi numai frumósa. Ie adevără, posițiunea este din cele mai încântătore: tină munte destul de naltă, faiată dreptă la capătă de lucrarea necurmată a apei Buzăului, și curmată de-a lungul ă la mijlocii printr’uă vale pa hirósa, plină de umbră, de vârfuri caprifioise și de ’nfundături adânci. Spre a pute înainta în susă pe valea Buzăului, drumul ă trece mai ântâiă pe un cornișă tăiată In patra male a acestui munte, astăfelă in câta calatorulul are la stânga sea partea tăiată a muntelui, ara la drepta uă adâncă prăpastia, în fundul căreia curge râpedea apă a Buzăului. Mai ’nainte era forte periculosă de-a trece pe drumu și o rulă ângustă, săpații puțină de mersulă cailoră pe muchia acestei adânci prăpastie. Astăzi case se póte gusta în totășiguranța farmeculu posițiunii, uitându-se de peuă largă, cornișă, d’uă parte la apa Buzăului șierpuindă într’uă val e poporată și piiică de vegetațiune bogată, era de alta la muntele ’naltă, stîncosă și golă spre apă, verde și acoperită de păduri în văle.« ce ’să curmă. Spre a trece acésta vâlcea, prin care curge ună mică părîă, s’a făcută acum ună podă, care sevă totă d uădatâ și de mică viaducă, și pentru scurgerea apei. Drumulă urmeză apoi pe supt palele muntelui, pe acolo unde a fostă negreșită cădinioră ânsăși albia Buzăului. De aci nainte posițiunile devină și mai frumose și mai variate, dora dintre tote, cea mai grandiósa și care nu pate obosi să lungă eșa rurnare este la locură numită Petra. Drumul trece aci printre stînci de felurite forme, pe malur Buzăului. La stânga se rădică ună munte ’naltă, acoperită de stînci îngrozitóre și totă-d’uădata de arbori magnifici. De asupra drumului aternă totă-duă-dată petra fiorosă și arborele umbrosă. Ceaa ce este de admirată in acești munți, că, de și fórte stîncoși, suntă totă-duădată acoperiți de un vegetațiune puternică, arborii sunt superbi și iarba grasă și plină de fiori. După mai multă de două ore de cale de la Sipiciu spre Bâsca Rusilii, ajungemă la Ponia, adică la pânctulă unde grănicerii se cobora ierna de la fruntaria. Aci vine Bâsca de se versa în Buzău, și catea spre stabilimentulu d-lui Ștefană Borănescu trece de pe valea Buzăului pe a Bâscei. Din acestă locă privirea se ’ntinde în sus a d’ua parte pe valea Bâscei și de alta pe valea Buzăului, unde apară în fine pădurile de bradut, căci pen’acide și munții sunt ă ’nalți, totuși n’adâncă hrană: unguiț« predomnesce, și dintre crăpâturele striceleră apară trunchiurile albe și fermele elegante ale mnestecenului. Trecende Buzăului pe uă punte inteliginsce și chiară artistică așezată, pe cândă trăsurele trecă prin apă, intrămă pe valea Bâscei, și daci este neî ntreruptă și pe ea, pene dincolo de stabilimentulă d-lui Borănescu. Drumul devine multă mai lesne și posițiunile iéu caracterulă grandiosă alfi munților inalți. Bâsca curge în vale, la drepta șioselei, și munții se rădică de ambele părți, in fine,în mai puțină de două ore,suntemă la stabilimentului multă dorită, unde ne oprimă, atâtă spre a gusta câte-va deliciose și ’ntârzióre săptămâni, într’ună aeră estraordinară și ’u cea mai deplină comoditate, câtă și spre a suspende aci, pentru a stocji, acesta descriere. (Va urma.) E. CEZA DESPRE CHOLERA. Acestă bula este caracterisată prin violente dureri în abdomenă, însoțite de vărsături și diareia, un pulsă mică, pelea se răcesce, etc. Căușele ce o producă sunt: căldura umedă, mâncarea de fructe, mai cu sema necopte, de castraveți, pepeni galbeni, băutura viuurilor, noul, băuturile forte reci când cineva este înăbușită, răcirea nopții, inspirațiunea de miasme putrede, care de mai multe ori este singura causa eficiente a holerei, miseria și escesele de orice natură, etc.