Romanulu, august 1873 (Anul 17)

1873-08-02

AffüLü ALU gKPrK-8PBE-ț)E0ELK KedacjiuiiOa $í Administra t innen, Strada Academiei, No. 26. VOE8CE ȘI TEl PUTÉ Orî-ce cereri pentru România, se afla ■ saza la administrațiunea (Jiariniu). ANUNȚURI n pagina a IV, spațiului de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 let A se adresa LA PARIS s la Cail Orainet Mirond, 9, rue Drouot, 9. LA WIEMA î la d*mî Jlaasenatein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și oi í*cetrulmitori nefrancate corb fi refusate.—■ Articlele nepublicate se vor arde. 20 BARI ESEMPLARUL II. Editiunea de séra JOtJI, 2 AUGUSTU, 1873. 1 ■ [UNK] HWC."ZaBMuil MMIMii im LUMINEZATE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capii alo s unöanű 48 let; jése luni 24 let trei luni 12 let; uá luna 5 let în Districte Sunil anü 58 let; §éso lunt 29 le trei luni 15 let; uä luna 6 let. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr, 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și 1 d-nií Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: lad. B. G. Popovict,Fleisch markt, 15. BUCI BESC1, £ mm. Sunt fórte grăbiți, căci se vede că sântă tare ’mb rând ți do. miniștrii, spre a ne face să credemu inamicia Germano-Ungariei pentru Români. Cari suntü dovezile, semnele chiaru —întrebarămă la rândulü nostru —pe temeiulu cărora se dámu credémentu acestei răpezi și minunate schimbări? Se ftă crescânda persecutare a Românilor , de dincolo de Carpați, care merse acum pân’ la uciderea limbei, pen' a se sforța se sucescu chiar limba pruncului ca se nu mai potă zice nici nascétórii eéle : — mamă dulce și iubită ? Se fia oprirea Rominulm da intra In regatulă maghiară? Noi credem că demnitatea și chiarü buna-cuviință sfătuia pe do. miniștrii s’arete d-lui Andrassy c’acastă oprire nu este nici amicală, nici politică. Trebuiau să-i arete că iariele germanoungare au insultată necontenită și pe Domnă și însăși națiunea; că multe din ele, astăzi chiar, insultă pe Domnă și națiunea, și cu tóte acestea guvernul principelui Carol n'a oprită și nu opresce intrarea în țară a acelora isiame. Noi credemu că sângele apă nu se face, nici chiar pentru doi miniștrii. Noi credemu că demnitatea le comandă sé nu p'arte către străini inamici ai Româniloră. Trebuiau dorit să profite de amicia ce ne spunü c’au acum Ungurii pentru Români, spre a’i face sâ nțelegă că este contraria intereseloră regatului ungară d’a-i persecuta și dușmăni, răpindu-le chiar limba. Trebuiau, chiar din punctul de vedere alü demnității guvernului, să-i facă să 'nțelagă că și legile naturii și cele omenesc oprescu pe Românii de dincole de Carpați d’a strînge cu frăția mâna care lovesce și sugrumă pe frații loră.itorii, adică organele guvernului din Bucuresci, Austro-Ungaria a facutu principelui Carol să primire ca de suverană chestiune controversată și poticuitare, asupra căreia nu ne-a plăcută și nu ne place se revenimă. Cestiune peticuitare, căci imperatorele a făcută primarea visită fără ministrul Andrassy s. c. 1. Cestiune controversată, căci mai multe fiame din Viena au fostă de părere că ceremonia primirii n’a fostă aceaa care se face după regule unui suverană. Eco, fiindă că place miniștrilor, să ne dea pe capă cu amiciția austro-ungară, eco numai câte-va linie din fslamulü Der Osten, căci restulă buna-cuviință ne silesce să-lü suprimemă: «Ce este drepții, totă primirea Mariei- Sele areta ceva tristă. Nici vă scînteiă cîe companiă de onore, nici urmă de vr’ună iivină naționale, nici uă uniformă, ba nici chiar și cea mai mică uniformă «pitorescă.» Pe d’altă parte ense urni numeru forte considerabile de bărbați din gintea semitică, numiți de ordinară «Jidovi,», eră în limba giulă poporani «Ovrei.» La gară, erau maî totă atâția Jidani câți și Români, cu deosebire că Jidanii aveau, in cea mai mare parte, portul uloru «naționale leșescă,» pe cândă domnii Români apărură în fracuri, cravate fără cusură și cu ghete elegante de vacă. «Din personele oficiale, erau presiați agintele română cu secretarii săi, membrii de la comisiunea română a esposițiunii, oficialii dați pe lingă principe pe timpulu șederii séle aci și vre -zece studințî români. «Deschijendu-se ușia de la vagonula princiară, principele Carol se deterasă, saluta cam încurcată și surise forte naivă cându îlă saluta cornițele Hunyady în numele împăratului. După acea fuseră recomandați principelui colonelele de Schemer și locotenentele-colonele Castel. Măria-Sea rădicaserăși mâna la chipiă și surise din nou cu amabilitate, apoi schimba câteva cuvinte și păși spre ușiă cu băgare de somn, pe covorulă învechită, roșiu, așternută de direcțiunea liniei ferate, salutândă și surusendă în același timpu în drepta și ’u stânga. Surîsulă pare a fi pentru principe în genere ună obiceiu favorită, căci o duce intr’iiiu surisă. La venirea sa, se -nțelege, a surîsu precum mai tristă, călătoria cea lungă și uniforma păreau a i fi foștii incomode. După părerea nostră, celă puțină, fracula ară șede multă mai bine principelui, si Opiniunile publicului relative la óspe erau forte diverginte. Doumiî Ovrei se gândiau, cu orecare circumscripțiuni confesionale, că persona din a cărei țeră se gonescă atâția fii d’aî lui Israilă avea aparință destulă de bună încă. «Singura persona militară, pusă pentru a face paradă, a găsită că presintarea principelui în genere este «cu totulu contraria reglementului.» «In suita princiară s'aflau miniștrii V. Boerescu și Mavrogheni. Două echipage de la curte o acceptau. Diferința între primirea suveranilor șa personeloră înalte era și aci clară vădită. Echipagiele erau de totă cele obicinuite și pe capră ședeau vizitii și servitorii ce purtau obicinuita livrea, făr’a se fi luată figurile și livrelele de paradă.» S’adaugem aci că, la mi merulii de la 20 iulie, «Jiarulă nemțescă Die Presse, care găseșee că primirea făcută Dornitorului Românilor este destulă de bună pentru noi, tjice ca conclusiune: «Corespondintele nostru din Bucuresci, vorbindă despre funcțiunile austro-ungare, adauge că opiniunea publică este de acordă ca Pressa, c’ară fi în intereaulă țării se ce ’nchiătă câtă mai curânda tratatulă cu Austria în acesta privință, și că, după cum se vede, juncțiunile intre Austria și România voră fi resolvate în viitórea sesiune a Camerei.» Astafelu dérà singura dovada de amiciu, ce ne dete pen’acum Austro- Ungaria, este persecutarea Româniloru de dincolo de Carpați și cererea imperiósa d’a le da juncțiunile cari cucerescu, din punctul de vedere economică și strategică, costa-l alta parte a României. Chiarü astăzi Pressa, reproducéndu, iu aplause și desmierdare pentru Nemți, și ’n injurii pentru noi, ună articlu din Fremden-Blatt, ne spune sâ’lu ciumă, și, bägendü la capă, vomu vede c'acelă articlu este uă dovadi temeinică despre dragostea nemțescă și unguréscâ pentru noi. Citiramu articlulu, astafelu cum ilu publică Pressa, și märturimu că noi, — póte din causa lipsei de carte nemțescâ,—găsirămu că Fremden-Blatt, din contra , ne promite, și’n modu fórte clarü. — și tocmai In liniele ce cu intusiasmu le pune in relief organulu guvernului—cotropirea Slavilor și Românilorü de către Germano-Maghiari. Eco, curatü și limpede. Întocmai reprodusă după Pressa, ce spune acestu (jiariu: „Déca ne vomu apropia de cercurile guvernamentale din Bucuresci și Belgrad, déca voma întreține „relatiuni bune“ cu România si cu Serbia, déca voma interveni cu energie pentru creștinii din Bosnia si Herzegovina, interesele nóstre vor fi fi susținute mai bine decât si peste acum, fără ca prin acesta se simti în dușmănie cu Turcia, și se renegămă politica nostră tradiționale în privite. „Și noi ne aflam pe acésta cale. Deja prințul Carol al României a fostă primitü cu distincțiune în Viena, și prințulu Milan al Serbiei îi va urma. Pașii cu pașii se esecută apropiarea, care este menită a șterge contrastată dintre Românii și Slavii meridionali dincolo și dincolo de fruntaria ungară, și face imposibile acele fracțiuni, can astăzi ficü că „nu mai suntu Austrian“ sau mai bine că „nu mai sunt st Unguri,“ gravitându spre Bucurescu șeii spre Belgrad.“ Cererea funcțiuniloru este atâtti de imperiosă, încât și astăzi chiară Pressa susține că nu s’au adusă argumente nici economice nici strategice 'n contra acestora noui funcțiuni. Déru ce au făcută őre doi. Cogallăcean, George Manu și alți deputați? Déru ce făcu ore Românulă în timpui de peste trei luni, ceaa ce i-a adusu și onórea d’a fi oprită a mai intra în regatul maghiară ? Ce făcu, pene mai de-ună-i, presa română de dincolo de Carpați? Ce făcură, pene Dumineca trecută, atâtea farie din România, dintre cari unele cari nu facă oposițiune guvernului ? Cu ce are s’au combătută argumintele economice ce avemă deja patru funcțiuni cu vecinii noștrii, și că producerile țarei nu numai că nu mai aă trebuință, dori că nici nu mai potț plăti alte funcțiuni ? Cu ce saă combătut și argumintele economice că, pe liniele ce mai cere Austro-Ungaria, n’avemă nimică se esportămă, ci numai se importămă, și că prin urmare, bune pentru interesele ungare, ele sunt o ruină tare pentru Statulu românü ? Nici unu răspunsu altuia nu se dete acestora arguminte, de câtu: — Dați funcțiunile sau sunteți Chinesi ? Chinesi, după ce deschiserama patru guri, prin cari suntemü uniți cu vecinii nostril ? E ! Déru déca este asta íélü, nu este are mai bine se ne numiți Chinesi și se nu rui numit comercialii și industria română, de câtü se ne lăudați pentru ca se robimü România Germano-Ungariei, din punctul de vedere economică și strategică ? Germano-Ungaria voiesce se ne cuceresc!. Acesta o dovedirămă din nou prin părțile ce reproduserămă din însemnata scriere în limba francesă, publicată suptă numele de Luis. 1) D. Luis ne areta propaganda germană prin societățile iei de dare lasemnă și prin sculele sale. Și noi vedemă și durerosă simțimă acesta propagandă, pe care n’a ’nțeles-o, se vede, c. generală Florescu, și d’aceaa nu numai c’a primită a fi președintele tirului germană, derâncă a ’ndemnată, după cum ni se spune, pe oficialii români d’a merge la tirulă germană, eră nu la celă română. Durero să simțimă acesta propagandă, cându vedemă că atâția Români cadă în cursele ce ni se nuudă cu meșteșiugire și dau copiii loră la institutele catolice. A A vede «Românulă» de la 28 Iuliu pene la 1 Augusta. Cărțile germane spună că Dacii au fostă Nemți, cântecele loră spună că Dunărea este germană, și noi cu durere constatămă că guvernul ă stăruiesce a deschide Germano-Ungariei tóte porțile cuceririi economice și strategice. Ună Germană striga mai de un;Vr]i chiar în Reichsrat, în aplausele Camerei, că noi, cei din privnte, „nu simii nici chiar„ sĕ ne servimă cu basmale pentru ștergerea nasului“. Maghiarii ne numescă „poporă săracă, sfilbatică și nemernică“. Israiliții, goniți de vecinii noștrii, inundă țara, și Germano-Maghiarii strigă că persecutămă religiunile și ne hrănim cu carnea și cu sângele Israilițiloru, eră guvernală împedica ori-ce asociațiuni române, și, numindu-ne Chinesi, cere imperiosă se credema orbesce în ambia germano-ungară și se reclamă, de bună-voie, iotă ce ne voră cere. Ei bine, nu vomă zice noi, pe câtă vomă pute vorbi. Nu voimă nici mă felă de persecutare ’n contra nimenui; déru nu putemă primi se fimă inundați, despoiați, persecutați și calomniați de străini. Voimă traiu bună cu toți vecinii noștrii, dorimil s’avemă cu dânșii cele mai frățesci legăminte; déru suntemu détori se le ceremu dovedi pipăite de frățiă, éru uu cuvinte de amiciu pe huse și loviri de marte în fapte. Nu respingemă nici uă promisiune de frățiă; dérfi staruimü a «zice că nu trebuie se deschidemu ușile, cându omeni, inamicii decliiarați pân’aci, se ’nvértescu in jurulă casei nóstre. Nu voimă certă cu nimeni; déru Jhemă Românilorii că nu este nțeleptă se merga cu lauri în mână într’uă pădure plină de tâlhari, nici senșa ’naintea străiniloră cu juncțiunile pe tipsiă, precum le eșină boiarii decadinței cu capetele loră. •■acei.UM1 ■«. ■ 1 Relativă la fusiunea dintre principii francesi ai celor doua ramure din familia burbonă, le Danube se esprimă astfel : „Ce este? Fnsiune sau confusiunea confusiunilor” ? Agnnta Havas, care se bucură de privilegiul d’a asculta la ușiele tuturor pretendinților”, a publicată conținutul alocuțiunii adresate de comitele de Paris comitelui de Chambord cu ocasiunea întâlnirii de la Frandsdorf. „Nepotulu regicidului Filip I-Egalité s’a nesocotită pe sine atâtă de multă în facia descendintelui directă „ală marelui rege“, încâtă a făcută d’uădată actă de supunere și de părere derea. Atâtă în numele séu, câtă și ’n numele celorlîlalți membrii din familia d’Orleans, cornitele de Paris a salutat dín persona comitelui de Chambord, „nu numai pe capul casei sale, de mâncă și pe micule represintante ale principiului monarhial în Francia.“ „Cornitele de Paris recunosce astfela superioritatea dreptului represintantelui primei ramure a Burbonilor, asupra dreptului represintantelui principale ale ramurei secunde." Densula a necunoscută asemenea pe unchiulu său Ludovico Filipo, pe care la pune în rândulu uzurpatorilor, mărturisindu cu umilință că d. de Chambord este uniculü represintante ale principielor monarchice. „Deci,revoluțiunea de la 1830 este, pentru cornițele de Paris, nulă și fără efectü, déca Ludovico Filipű a fost, în timpu de mai mulți ani, „prin voința poporului francesc, pästratorulu puterii regale, n’a fostă la Tuilerii de câtă una pervenita și pe fronti ună pseudosuverană. Era timpulu a i-se face procesalii, și chiarü proprii séi fii și nepoți se însărcinez cu acesta nobile lucrare.“ După aceaa le Danube aréta astufelu dificultățile ce mai românü de ’nvinsa, pentru, ca cornițele de Chambord se put a pune mâna pe coróna Franciei, prin nesiguranța ce esiste deca și ceilalți membrii ai familiei d’Orleans vom primi să facă atâtea sacrificie câte a făcută cornițele de Paris . „Orice s’arü întâmpla, pasula principilorü d’Orleans nu póte lipsi se nu precipite evenimintele în Francia. Situațiunea este forte acordată pentru ca răpeși schimbări se pară inevitabile. „Foțele orleaniste onsé —zice Independința belgica, relatânduși ea pasulu comitelui de Paris — caută se’i micșioreze importanța și mai cu semă se proteste ’n contra aserțiunii forte răspândite la Paris că s’ar fi făcuții cu scopul o ascunsă d’a se provoca uă ruptură, la casă de necesitate, între cele două ramure ale familiei burbone, ruptură definitivă, care, aruncândă pe cornițele de Chambord în brațele estremei drepte, se permită dreptei fusioniste, ca și centrului stângă, mai multă sau mai puțină orleanistă, a forma în sînulă Adunării de la Versailles uă majoritate monarhhică. La République française, tratându la rândulü scă acestă cestiune a fusiunii, se esprime cam astăfelă: Déca reacțiuni succesive, déca trădările acelora in cari națiunea își pusese cu realitate totu ’ncrederea, déca în timpă de 20 de ani uuă imperiă corumpetarea derîmată câte-va din petrele edificiului nostru democratică, rădicată de părinții noștrii, are credă acești omeni că,cu mânele loră slabe, voră pute se derîme și restulă? Se bage bine de semn in acesta, căci dânșii și patronii loră potă fi sdrobiți, prin dărâmarea acestora sacre remășițe, cândă ară cuteza se le atingă. Reproducem soirile imnatore după edițiunea de dimineța a siariului nostru din numerulü trecutü. Scirile din Madrid sunt nefavorabile instgiaților. Valencia s’a predată la discrețiune. Generarele Martinez-Campos a ocupată orașial, cu trupele sale. La Cartagena, insurginții s’aă încercată se ie ’napoi fregatele asediate, cu ajutorul navei Mendez-Nunes, însă u’aă isbutită din causa neesperienței echipagiului acestui vasă. Subansiginții au arestată 30 membrii ai casinului republicană, păstrându-i ca ostatici. Reserva continuă a fi ’n armata: cortesiinu votată proiectul de lege prin care autorită pe guvernă a supune unei examinări medicale pe tinerii din acesta clase. Cornițele de Chambord, spune le Danube, împreună cu cornițele de Paris și cu principele de Joinville, aă prânzită împreună la esposițiunea din Viena, în restaurantul. Frații provinciali. D. Rochefort a fost transportată din insula Re in Caledonia, căci medicii au declarată că pote suferi acesta călătoria. Uă telegramă din Pesta, cu data de 8 Augustă, comunică că iarsula Hon invită pe guvernă seu se sprijine compania de navigațiune ungurescă seu se termine întreprinderea pe câmplul a statului. Proiectul de lege pentru noua ’mperțire a juridicțiuniloră la ministeriul de interne e aprópe gata. Se voru crea 53 de comitate. In Transilvania se vor face mari modificări. La ministeriul de resbelă, proiectul de lege pentru cartierele militare s’a terminată. țbariele române din Pesta aducă scriea despre mortea episcopului din Oradea-Mare, Josefu Pop Selagianu de Basesci.