Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-18
e ANÜLÜ ALU ȘEPTE-SPRE YOESCE ȘI YEÍ PUTÉ Ori ce cereri pentm România, se varssta la administrațîi de a diarium, ANUNȚURI In pagina a IV, spațiul de 30 litere 40 bană In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa lA PARIS: la C-nii Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. IA WIEN A î la d-nîî Haasenstein și Voglei Neuermarkt, NI. Borisovî și ori-ce trimiteri nefrancare vorü fi refasate.—Artierele nepublicate se vor arde. m BANI ESEMPLARULU. Redacțiunea și Administrațiunnefe Strada Ediții mea de sóm BUCUM, SERUMARILU. Suntií mai multe zile de cândă Pressa ne asigura, că în privința lucrărilor preparatorii, începute la Porțilede Ferü , „Austro-Ungaria a cerut a consimțimântulă nostru și guvunuiu a consimțiții, cu dreptu cuventu, la acestă cerere.“ „Și déca, pe câtă aflămă, adaoge fóia oficiasá, guvernulu nostru, ca și acela alü Serbiei sa plânsă ș’a protestată, este ca Turcia,— care de câtva timp, ne contestă necontenită drepturile nóstre autonome — caută se se opună a cere acesta consimțimentu.“ Din aceste declarațiuni ale Pressed nu s’a înțeleșit și nu se póte înțelege altăceva, decâtă că d. de Andrassy, înainte d’a începe lucrările la Porțilede Feră, prin „ingineri numai de naționalitate austriacă“ a cerută consimțimântulă României și a’lă Serbiei, cây guvernele din Bucuresci și Belgradă • aă dată consimțimântulă loră și că, déca s’aă plânsă ș’aă protestată, n’aă făcută acesta de câtă în faca Turciei, care căuta se se opună de a se cere acestă consimțimântă. E că înțelesulă logică și unică ce există în declarațiunile Pressed. " Reproduserămă însă eri, de pe Federațiunea din Pesta, uă articulă în privința lucrărilor începute la Porțile-de-Feră, din care se vede că lucrurile nu stau astă-feră precum ni le presinta Pressa, că cuvintele iei redactate seă inspirate în strada pensionatului nu se potrivescă cu faptele ce se petrecă la cataractele Porților de seră. Căci, ce ne spune Federațiunea ! Autoritățile sârbesc!, Și ce ea, basate pe legile țărei, nu voiescă nici decâtă a permite, fără consimțimântulă guvernului țoră, ca ingineri străini se’și începa și esecute lucrările de măsurare pe pământulu serbescă.“ Ei bine, ce se dovedesce din acesta atitudine a autoritățiloră serbesci ? Din două lucruri, undă: Seă că Austro- Ungaria n’a cerută nici ună consimțimântă de la guvernele României și Serbiei, dupe cumă asigura Pressa, — cândă și-a trimisă inginerii și lucrătorii care începă studiile pregătitore pe teritoriil acestoră două state riverane, fără participarea loră, și că guvernulă nostru, ca se placă d-lui de Andrassy, s’a grăbită a da ună consimțimăntă mai ’nainte de a fi cerută, saă că nu s’a cerută nici până ați s ună asemenea consimțimântă, ci s’a luată de la noi cu forța, deorece guvernul ă sărbescă nu toleră se i se calce teritoriilă, „fără consimțimântul ă scă.” Și intr’ună casă și ’ntr’altulă, resultatul et este uă umilire din cele mai înjosite pentru România și ’n acelașiă timpü uă creare de dificultăți în politica esterioră a guvernului buniloră noștri vecini, care guvernă seră să apere cu mai multă energia și cu mai multă patriotismă autonomia și demnitatea naționale. Fressa a afirmată că numai Turcia „caută a se opune la acestă consimțimentă . “ Pressa a afirmată încă că toți inginerii însărcinați cu studiile pregătitore” sunt„ numai de naționalitate austriacă.” Prin urmare Turcia nu figureza nicăiri. Cui să opune déri guvernulă sărbescii ? Negreșita aceloră ingineri, „numai de naționalitate austriacă.“ Astăfelă fiindu dorit lucrurile, unde mai este atunci cererea consimțimăntului ce Șidea Pressa c’a făcută Austro-Ungaria și, ce strică numai Turcia, daca toți inginierii și lucrătorii cari voiescă să calce teritoriulă serbescă, fără consimțimântul guvernului sârbă, suntă „numai de naționalitate austriacă?“ Cea a ce se petrece acum la Porțilede seră cu opunerea Serbiei d’a nu i-se călca teritoriul, nu este uă dovedă că n’a existată nici oă cerere de consimțământă din partea Austro-Ungariei, nici ’către guvernul Serbă, nici către guvernul Românii ? Cum rămâne dera afirmările Pressei în facia faptelorü ? Modificarea tratatului de Paris în ceea ce privește curățirea Porțilorde-feră s’a cerută de Austro-Ungaria eră nu de Turcia. Escluderea nostră de la participarea acestei lucrări ce se face pe teritoriul nostru nu s’a cerută de Turcia decâtă în temeiulă acestei modificări. Cine pare să scie și să explice mai bine Turciei înțelesulă modificărilor aduse de câtă Austro-Ungaria, spre a nu se atinge autonomia și suveranitatea României și a Serbiei, daca nu este adevărată că aceste modificări s’aă făcută tocmai în acestă scopă? Diplomații de la Pressa ne-au cântată luni întregi, după întorcerea din călătoriele pe la Pesta și Viena, că Austro-Ungaria și-a schimbată politica in Orientă, că d. de Andrassy nu este d. de Meternich, și că d’aci înainte poporele din Orientă, și in speciale România și Serbia, să se găsească în guvernul imperiului cu două coróne, celă mai bine voitoră și părintescă protectoră. Bine-voitóre însă și părintescă protecțiune se fiă pentru România și Serbia din partea Austro-Ungariei, ca se ne calce teritorială fără învoirea nóstră, se facă lucrări pe densulă fără participarea nóstrá și negreșită în contra intereselor d] nóstre? Bine-voescă cei de la Pressa se ne explice acestă contrazicere între afirmările iei, și actele protectrieei sale, daca nu trebue se crede că și noi ceea ce ne spune Federațiunea, că guvernulă Pressei „lucresă pe supt mână precum voescă și dorescă streinii.“ Este de notorietate publică vrajba și gânceva dintre miniștrii pentru Gestiuni personale, cu mamă mai zisă, pentru cestiuni de chiverniseli. Cu tote acestea, pe cândă totă lumea și chiar unele Ziare afirmă că cutare ministru și-a dat demisiunea, că cutare este dată afară din cabinetă fără demisiune, și că uă disolvere totală amenință întrega machină a regimului, noi abia am înregistrată aceste scomote, nu ca se le acreditămă mai multă, ci din contra case le desmințimă și se afirmămă, că deși dihoniă și greliva a fostă și este, dérumirea Și pacea se voră restabili îndată, căci suntă destule mijloce supt acestă regiun ca se mulțămescâ pe ori-ce paraponisită. Afirmândă acestă credință a nostráamă adaosă că ne așteptămă chiară se vedemă a doua zi în Monitorii steriotipa asigurare că „buna armoniă dintre miniștrii n’a fostă nici vă dată turburată.“ Prevederile nóstre s’aă împlinită. In adevără, deși n’a dată însuși Monitorulu ună asemenea comunicată, l’a dată însă Pressa, și pentru noi, in acestă casă, are mai multă valore, căci genecva cea mai mare a făcut’o tocmai ministrulă iei di predilecțiune. Pressa desminte si notele de ne’nțelegeri între ministru. Prin urmare , pacea s’a subscrisă și ca preliminări s’a și reintegrată în postură de prefectă, la Teleorman, d. Rimnicenu. Cum remâne ânsă cu d. Hiotu, care este condițiunea cea mai esențiale pentru a nu se începe din nooă ostilitățile?Cum remâne âncă cu d. Brăiloiă dată afară din consiliulu comunală de către d. primare Vlădoianu, care in prima Presse? nu voiesce se’și retragă nici publicațiunea cu gheșeflă pentru imprumutur de șapte milione? Ceremă de la Pressa mă nucă comunicată în privința acestoră întrebări, ânsă, fără supărare. Prin decretură domnescă No. 1804, publicată în Monitorulu oficiale de azi No. 225, corpurile legiuitóre sunt convocate în sesiune ordinară a anului 1873—1874, pentru Ziua de 15 Noembre. 1UOI, 18 OCTOMBRE 1873. LUMINEZI-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE 1a Capitale: unu anii 48 lei; §ese luni 24 lei trei luni 12 lei; ul lunii 5 lei în Districte : unei anii 58 lei; §é 16 luni 29 lei trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS i la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nií Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: lad. B. G. PopovicI, Fleisob markt, 15. Reproduce mă seriile urmatore după edițiunea de dimineță a Jiariului nostru din numerala trecută: Versailles, 23 Octombre. — In ședința comisiunii permanente, d. Noel Parfait, republicanii, citesce unii manifestă, care zice : «detoria nostră d’a semnala actele ministeriale este terminată prin întorcerea celor mai mulți din colegii noștriî; se remanenții uniți pentru întărirea Republicei, în care avemi deplină încredere.» Acestă comunicare este primită in tăcere. D. președinte Buffet întrebă daca vre unu membru mai .are vre-uă cestiune de adresată guvernului. NerespunZ cndü nimeni, d. Buffet adaugă că, afară de circumstanțe escepționale, misiunea comisiunii permanente este terminată. Ședința este rădicată. Centrală stângă a ținută la Versailles a 7Î la amicde întrunire preparatorie. Cincizeci și două membrii erau presinți, între care și d. Casimir Perier, Waddington, Lanel, Drouin, Louvst etc. La deschiderea ședinței, d. Leon Say, ca președinte, anunță că uă propunere de unire este făcută centrului stângă, în numele centrului dreptu, prin intermediarea d-lui Audiffret-Pasquier, președintele centrului dreptu. Centrală stângă respinge în unanimitate acestă propunere și adoptă următorea declarațiune: «Centrală stângă remâne unită, în convincțiunea că Republica conservatore ofere tote garanțiele dorite pentru ordine și libertate, pe cândă restabilirea monarhiei în Francia ar fi punctul de plecare și causa pentruă nouă revoluțiune.» Uă a doua întrunire se va ține la 2 ore. Guvernul nu se pronunță nici pentru, nici contra convocării anticipate a cazarei, referindi-se pentru acesta la înțelepciunea comisiunii permanente. Majoritatea comisiunii, cunoscendă resoluțiunea guvernului încă de dimineță, s’a abținută de a propune convocarea anticipată a Adunării. Paris, 24 Octombre. — Circulă scomptulu că mesagial președintelui Mac-Mahon pentru deschiderea camerei va resuma situațiunea terei și că va afirma intențiunea sea d’a menține ordinea cu orice prețu. țiarul le Temps anunță ca d. Raoul Duval, secretarul grupei Pradier, s’a declarată în contra ’ntorcerii monarhiei. Că scrisorea amiralelui Laisset, menționându c’a votat resturnarea guvernului d-lui Thiers, Z’*06 e de detoriarea se voteze pentr’uă fomă definitivă de guvernă. Cu câtă se apropia Ziua în care are să se decidă despre destinatele Franciei, cu atâtă nu se pote sei cu siguranță în ce modă are să se decidă aceste destinate. De ne aruncâmă ochii pe ziarele monarchice, vedemă că ele consideră monarhhia ca și tăcută. De ne întorcemă privirea pe organele de publicitate ale republicanilor, nu putem să conchidemă din cele ce scriă, decâtă că proclamarea Republicei definitive este mai multă decâtă asigurată. Mareșialele de Mac-Mahon declară deputațiloră din stânga carită venită să’să întrebe déc’amü primi prelungirea puteriloră sale, că „respinge in modă absolută ideia d’a se menține la putere cu orice chipă, dérü asigură că nu se va despărți nicîitădatâ de majoritatea conservatore care l’a alesă,“ și,—după cum ne spune spirea din post-scriptum de ieri, — „că va mănțina ordinea cu orice preță.“ Mai mulți oficiali superiori, coloneii și generări, cari se bucură în armată d’uă frumóse reputațiune, bine stabilită, și ’ntre cari unii su chiară comande însemnate, cum este generalele Chanzy, guvernatorele Algeriei, se pronunță prin manifeste pentru menținerea Republicei. Ducele de Chambord, ca cum ar fi rege, trimite note diplomatice cabinetelor străine, espuindu-le ce liniă de conduită are senă în politica esterioră. Mai tote ilustrațiunile și celebritățile Franciei, în politică, in ziaristică, în tote șciiițele și ariile, mai toți savanții, mai toți liberații, cei mai con■sumați diplomați, cari ’și iubescă țara I și sunt fii buni, vechi credincioși seăi neofiți ai revoluțiunii de la 1789, ca d-nii Thiers, Grevy, Littré, Gambetta, Leon Say, Wolowsky, Arago, Louis Blanc, etc., afirmă cu certitudine, în confirmarea și a întregei prese liberale din Europa, că restaurarea și mai cu semn menținerea monarhiei nu mai este posibilă în Francia. Intr’uă asemenea situațiune dorit, în care nu se pate sei în ce parte va fi triumfală, precum se sciă în ce parte este dreptulă, căci se găsescă încă conducători ai națiunilor, cari pună în practică fatala masimă, „că forța primeză dreptulă,“ într’uă asemenea situațiune incertă. Zicemă, în care nimeni nu póte prevede resultatulă, nu remânie ZiciGstiloră de câtă se înregistreze totă ce se zice» se confirme unulă, ce afirmă altulă, se concela de colorea cutare cele ce zice cutare d’altă culore. In fine să se copieze unul pe altulă. Adesea, în asemeni împrejurări de transițiune, nici deducțiunea din fapte nu este permisă, căci cele făptuite azi se potă desfape mâne. Vomă căuta dorü și noi a întreține pe cititori în aceste puține zile ce mai suntă până la deschiderea Camerei de la Versailles, cu totă ce se scrie mai importante despre monarhia în perspectivă și despre întărirea Republicei ’n ființă. Astăferă Paris Journal, faia fusionistă face urmatorele calcule asupra voturilor camerei: „Tóte grupele stângei întrunite nară pute, se dea Republicei mai multă de 311 voturi. 361 voturi sunt câștigate de monarebiă. Remână 34 voturi índouiose, ale bonapartiștilor hotărîți și ale republicanilor serbezi. Din aceste 34 voturi, déca presupune că că 20 vor veni se ’ntârésca pe republicani și că numai 14 voră fi câștigate de regaliști, vomă ave resultatură urmâtoră: 706 votanți, din cari 375 monarhiști și 331 republicani. Diferința, în avantagiul monarchiei 44 voturi. Deca din contra, calculămă, ceea ce e posibil e, că cei 34 indeciși se voră abține, o vomă avea o majoritate de 50 voci pentru monarcia, adică 361 voturi pentru și 311 contra. Lemitele de la 24 cuvinte afirmă din contra, că monarhistii n’ară fi putută se obție pân’acum, — cu tóte silințele, intrigele și promisiunile, nici mă votă peste jumătate din membrii Adunării, nici chiară acelă votă cu care dânșii ară ave curagială se proclame monarchia. Vorbindă d’ună discursă cea ținută d. Audiffret-Pasquier, întruă ’ntrunire a centrului dreptă, in care oratorulă a terminată cuvântarea sea prin propunerea d’a se face apelă la centrulă stângă pentru a veni in ajutorul dreptei, ș’ală centrului dreptă, lemitele face aceste reflesiuni: „Ceaa ce reese în modulă celă mai clară din aceste declarațiuni și din invitările d-lui duce d’Audiffret- Pasquier, este că, pentru a face monarcia, ară ave necesitate de întărire prin câțiva membrii din centrul- stângă. S’a vorbită cu multă fanfaronadă în Ziarele fusioniștilor, c’aă majoritatea asicurată; n’av ânsă nici votulă, uniculă votă, faimosulă votă necesară pentru a face majoritate. Acestă votă se cere cu mare scomptă la tóte echourile de ’mprejură.“ Acestă votă se vede că lipsesce, căc éeé ce apelă patriotică face și Ziarul fusionistă la Patrie, vorbindă de convocarea camerei: „Orîcare ară fi data convocării, trebuie ca fiă care se ftă la postură săă. In Zilele luptei, nu e permisă unui soldată se fiă absinte. „Daca adversarii nostriî suntă esacțî și ’ndrăsneți, daca nici unul din ei nu va lipsi la apelă, conservatorii trebuie și dânșii se arate că seră se fie punctuali și viguroși. Lăsâmă}