Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-18

e ANÜLÜ ALU ȘEPTE-SPRE YOESCE ȘI YEÍ PUTÉ Ori­ ce cereri pentm România, se vars­­sta la administrațîi d­e a diarium, ANUNȚURI In pagina a IV, spațiul­ de 30 litere 40 bană In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa lA PARIS: la C-nii Órain et Mi­coud, 9, rue Drouot, 9. IA WIEN A î la d-nîî Haasenstein și V­oglei Neuermarkt, NI. Borisovî și ori-ce trimiteri nefrancare vorü fi refasate.—Artierele nepublicate se vor arde. m BANI ESEMPLARULU. Redacțiunea și Administrațiunnefe Strada Ediții mea de sóm BUCU­M, S­ERUMARILU. Suntií mai multe zile de cândă Pressa ne asigura, că în privința lucră­­ril­or­ preparatorii, începute la Porțile­­de­ Ferü , „Austro-Ungaria a ceru­t a consimțimântulă nostru și guvunuiu a consimțiții, cu dreptu cuventu, la a­­cestă cerere.“ „Și déca, pe câtă aflămă, adaoge fóia oficiasá, guvernulu nostru, ca și acela alü Serbiei sa plânsă ș’a pro­testată, este ca Turcia,— care de cât­va timp, ne contestă necontenită drepturile nóstre autonome — caută se se opună a cere acesta consimți­­mentu.“ Din aceste declarațiuni ale Pressed nu s’a înțeleșit și nu se póte înțelege altă­ceva, de­câtă că d. de Andrassy, înainte d’a începe lucrările la Porțile­­de­ Feră, prin „ingineri numai de na­ționalitate austriacă“ a cerută con­­simțimântulă României și a’lă Serbiei, cây guvernele din Bucuresci și Belgradă • aă dată consimțimântulă loră și că, déca s’aă plânsă ș’aă protestată, n’aă făcută acesta de câtă în fac­a Turciei, care căuta se se opună de a se cere acestă consimțimântă. E că înțelesulă logică și unică ce e­­xistă în declarațiunile Pressed. " Reproduserămă însă eri, de pe Fe­­derațiunea din Pesta, u­ă articulă în privința lucrărilor­ începute la Por­­țile-de-Feră, din care se vede că lucru­rile nu stau astă-feră precum ni le presinta Pressa, că cuvintele iei redac­tate seă inspirate în strada pensiona­tului nu se potrivescă cu faptele ce se petrecă la cataractele Porților­­ de seră. Căci, ce ne spune Federațiunea ! Autoritățile sârbesc!, Și ce ea, basate pe legile țărei, nu voiescă nici de­câtă a permite, fără consimțimântulă gu­vernului țoră, ca ingineri străini se’și începa și esecute lucrările de măsu­rare pe pământulu serbescă.“ Ei bine, ce se dovedesce din acesta atitudine a autoritățiloră serbesci ? Din două lucruri, undă: Seă că Austro- Ungaria n’a cerută nici ună consimți­mântă de la guvernele României și Ser­biei,­­ dupe cumă asigura Pressa, — cândă și-a trimisă inginerii și lucrătorii ca­re începă studiile pregătitore pe te­­ritoriil­ acestoră două state riverane, fără participarea loră, și că guvernulă nostru, ca se placă d-lui de Andrassy, s’a grăbită a da ună consimțimăntă mai ’nainte de a fi cerută, saă că nu s’a cerută nici până ați s ună aseme­nea consimțimântă, ci s’a luată de la noi cu forța, de­ore­ce guvernul ă săr­­bescă nu toleră se i se calce teritoriilă, „fără consimțimântul ă scă.” Și intr’ună casă și ’ntr’altulă, resul­­tatul et este uă umilire din cele mai în­josite pentru România și ’n acelașiă timpü uă creare de dificultăți în po­litica esterioră a guvernului buniloră noștri­ vecini, care guvernă seră să a­pere cu mai multă energia și cu mai multă patriotismă autonomia și dem­nitatea naționale. Fressa a afirmată că numai Turcia „caută a se opune la acestă consim­țimentă . “ Pressa a afirmată încă că toți in­ginerii însărcinați cu studiile pregăti­tor­e” sunt„ numai de naționalitate austriacă.” Prin urmare Turcia nu fi­­gureza nicăiri. Cui să opune déri gu­vernulă sărbescii ? Negreșita aceloră in­gineri, „numai de naționalitate aus­triacă.“ Astă­felă fiindu dorit lucrurile, unde mai este atunci cererea consimțimăn­­tului ce Șidea Pressa c’a făcută Aus­tro-Ungaria și, ce strică numai Turcia, daca toți inginierii și lucrătorii cari voiescă să ca­lce teritoriulă serbescă, fără consimțimântul­ guvernului sârbă, suntă „numai de naționalitate aus­triacă?“ Cea a ce se petrece acum la Porțile­­de­ seră cu opunerea Serbiei d’a nu i-se călca teritoriul, nu este uă do­­vedă că n’a existată nici oă cerere de consimțământă din partea Austro-Un­­gariei, nici ’către guvernul­ Serbă, nici către guvernul­ Românii ? Cum rămâne dera afirmările Pressei în facia faptelorü ? Modificarea tratatului de Paris în cee­a ce privește curățirea Porților­­­de-feră s’a cerută de Austro-Ungaria eră nu de Turcia. Escluderea nostră de la participa­rea acestei lucrări ce se face pe teri­toriul­ nostru nu s’a cerută de Tur­cia de­câtă în temeiulă acestei modi­ficări. Cine pare să scie și să explice mai bine Turciei înțelesulă modificărilor­ aduse de câtă Austro-Ungaria, spre a nu se atinge autonomia și suveranita­tea României și a Serbiei, daca nu este adevărată că aceste modificări s’aă fă­cută tocmai în acestă scopă? Diplomații de la Pressa ne-au cân­tată luni întregi, după întorcerea din călătoriele pe la Pesta și Viena, că Austro-Ungaria și-a schimbată poli­tica in Orientă, că d. de Andrassy nu este d. de Meternich, și că d’aci îna­inte poporele din Orientă, și in spe­ciale România și Serbia, să se găsească în guvernul­ imperiului cu două co­­róne, celă mai bine voitoră și părin­­tescă protectoră. Bine-voitóre însă și părintescă pro­­tecțiune se fiă pentru România și Ser­bia din partea Austro-Ungariei, ca se ne calce teritorială fără învoirea nós­­tră, se facă lucrări pe densulă fără participarea nóstrá și negreșită în con­tra intereselor d] nóstre? Bine-voescă cei de la Pressa se ne explice acestă contrazicere între afir­mările iei, și actele protectrieei sale, daca nu trebue se crede că și noi cee­a ce ne spune Federațiunea, că guver­­nulă Pressei „lucresă pe supt mână precum voescă și dorescă streinii.“ Este de notorietate publică vrajba și gânceva dintre miniștrii pentru Ges­tiuni personale, cu m­amă mai zisă, pentru cestiuni de chiverniseli. Cu tote acestea, pe cândă totă lu­mea și chiar unele Ziare afirm­ă că cu­tare ministru și-a dat demisiunea, că cu­tare este dată afară din cabinetă fără demisiune, și că uă disolvere totală a­­menință întrega machină a regimului, noi abia am­ înregistrată aceste sco­­mote, nu ca se le acreditămă mai multă, ci din contra ca­se le desmin­­țimă și se afirmămă, că de­și dihoniă și greliva a fostă și este, déru­m­irea Și pacea se voră restabili îndată, căci suntă destule mijloce supt acestă re­gi­un­ ca se mulțămescâ pe ori-ce para­ponisită. Afirmândă acestă credință a nostrá­amă adaosă că ne așteptămă chiară se vedemă a doua zi în Monitorii steri­­otipa asigurare că „buna armoniă din­tre miniștrii n’a fostă nici­ vă­ dată turburată.“ Prevederile nóstre s’aă împlinită. In adevără, de­și n’a dată însuși Mo­­nitorulu ună asemenea comunicată, l’a dată însă Pressa, și pentru noi, in a­­cestă casă, are mai multă valore, căci genecva cea mai mare a făcut’o toc­mai minist­rulă iei di predilecțiune. Pressa desminte s­­­­i notele de ne’n­­țelegeri între ministru. Prin urmare , pacea s’a subscrisă și ca preliminări s’a și reintegrată în postură de pre­­fectă, la Teleorman, d. Rimnicenu. Cum remâne ânsă cu d. Hiotu, care este condi­­țiunea cea mai esențiale pentru a nu se începe din nooă ostilitățile?Cum re­mâne âncă cu d. Brăiloiă dată afară din consiliulu comunală de către d. primare Vlădoianu, care in prima Pres­se? nu voiesce se’și retragă nici pu­­blicațiunea cu gheșeflă pentru impru­­mutur­ de șapte milione? Ceremă de la Pressa m­ă nucă co­municată în privința acestoră între­bări, ânsă, fără supărare. Prin decretură domnescă No. 1804, publicată în Monitorulu oficiale de azi No. 225, corpurile legiuitóre sunt­ convocate în sesiune ordinară a anu­lui 1873—1874, pentru Ziua de 15 Noembre. 1UOI, 18 OCTOMBRE 1873. LUMINEZI-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE 1a Capitale: unu anii 48 lei; §ese luni 24 lei trei luni 12 lei; ul lunii 5 lei în Districte : unei anii 58 lei; §é 16 luni 29 lei trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS i la d. Darras-Ha­­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nií Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: lad. B. G. PopovicI, Fleisob markt, 15. Reproduce mă seriile urmatore după edițiunea de dimineță a­­ Jia­­riului nostru din numerala trecută: Versailles, 23 Octombre. — In ședința comisiunii permanente, d. Noel Parfait, re­­publicanii, citesce unii manifestă, care zice : «detoria nostră d’a semnala actele minis­teriale este terminată prin întorcerea ce­­lor­ mai mulți din colegii noștriî; se re­manenții uniți pentru întărirea Republicei, în care avemi­ deplină încredere.» Acestă comunicare este primită in tăcere. D. pre­ședinte Buffet întrebă daca vre unu membru mai .are vre-uă cestiune de adresată guver­nului. NerespunZ cndü nimeni, d. Buffet a­­daugă că, afară de circumstanțe escepționale, misiunea comisiunii permanente este termi­nată. Ședința este rădicată. Centrală stângă a ținută la Versailles a 7Î la amicde întrunire preparatorie. Cinci­­zeci și două membrii erau presinți, între care și d. Casimir Perier, Waddington, Lanel, Drouin, Louvst etc. La deschiderea ședin­ței, d. Leon Say, ca președinte, anunță că uă propunere de unire este făcută centrului stângă, în numele centrului dreptu, prin intermediarea d-lui Audiffret-Pasquier, pre­ședintele centrului dreptu. Centrală stângă respinge în unanimitate acestă propunere și adoptă următorea declarațiune: «Centrală stângă remâne unită, în con­­vincțiunea că Republica conservatore ofere tote garanțiele dorite pentru ordine și liber­tate, pe cândă restabilirea monarh­­iei în Francia ar­ fi punctul de plecare și causa pentr­uă nouă revoluțiune.» Uă a doua întrunire se va ține la 2 ore. Guvernul­ nu se pronunță nici pentru, nici contra convocării anticipate a ca­­zarei, referindi-se pentru acesta la în­țelepciunea comisiunii permanente. Majori­tatea comisiunii, cunoscendă resoluțiunea guvernului încă de dimineță, s’a abținută de a propune convocarea anticipată a Adu­nării. Paris, 24 Octombre. — Circulă scomp­­tulu că mesagial­ președintelui Mac-Mahon pentru deschiderea camerei va resuma situ­­ațiunea terei și că va afirma intențiunea sea d’a menține ordinea cu ori­ce prețu. ț­iarul­ le Temps anunță ca d. Raoul Du­val, secretarul­ grupei Pradier, s’a decla­rată în contra ’ntorcerii monarh­iei. Că scrisore­a a­miralel­ui Laisset, mențio­­nându c’a votat resturnarea guvernului d-lui Thiers, Z’*06 e de detoria­rea se voteze pentr’uă fom­ă definitivă de guvernă. Cu câtă se apropia Ziua în care are să se decidă despre destinatele Fran­ciei, cu atâtă nu se pote sei cu sigu­­ranță în ce modă are să se decidă a­­ceste destinate. De ne aruncâmă ochii pe ziarele monarchice, vedemă că ele consideră monarhhia ca și tăcută. De ne întor­­cemă privirea pe organele de publi­citate ale republicanilor­, nu putem­ să conchidemă din cele ce scriă, de­câtă că proclamarea Republicei defi­nitive este mai multă de­câtă asigu­­rată. Mareșialele de Mac-Mahon declară deputațiloră din stânga cari­tă ve­nită să­’să întrebe déc’amü primi pre­lungirea puteri­loră sale, că „respinge in modă absolută ideia d’a se men­ține la putere cu ori­ce chipă, dérü asigură că nu se va despărți nicî­ită­­datâ de majoritatea conservatore care l’a alesă,“ și,—după cum ne spune spi­rea din post-scriptum de ieri, — „că va mănțina ordinea cu ori­ce preță.“ Mai mulți oficiali superiori, colo­neii și generări, cari se bucură în ar­mată d’uă frumóse reputațiune, bine stabilită, și ’ntre cari unii su chiară comande însemnate, cum este genera­­lele Chanzy, guvernatorele Algeriei, se pronunță prin manifeste pentru menținerea Republicei. Ducele de Chambord, ca cum ar­ fi rege, trimite note diplomatice cabi­­netelor­ străine, espuindu-le ce liniă de conduită are se­n­ă în politica es­terioră. Mai tote ilustrațiunile și celebrită­țile Franciei, în politică, in ziaristică, în tote șciiițele și ariile, mai toți sa­vanții, mai toți liberații, cei mai con­­■­sumați diplomați, cari ’și iubescă țara I și sunt­ fii buni, vechi credincioși seă­i neofiți ai revoluțiunii de la 1789, ca d-nii Thiers, Grevy, Littré, Gambetta, Leon Say, Wolowsky, Arago, Louis Blanc, etc., afirmă cu certitudine, în confirmarea și a întregei prese liberale din Europa, că restaurarea și mai cu semn menținerea monarh­iei nu mai este posibilă în Francia. Intr’uă asemenea situațiune dorit, în care nu se pate sei în ce parte va fi triumfală, precum se sciă în ce parte este dreptulă, căci se găsescă încă conducători ai națiunilor, cari pună în practică fatala masimă, „că forța primeză dreptulă,“ într’uă ase­menea situațiune incertă. Zicemă, în care nimeni nu póte prevede resulta­­tulă, nu remânie ZiciGstiloră de câtă se înregistreze totă ce se zice» se con­­firme unulă, ce afirmă altulă, se con­­cela de colorea cutare cele ce zice cutare d’altă culore. In fine să se copieze unul­ pe altulă. Adesea, în a­­semeni împrejurări de transițiune, nici deducțiunea din fapte nu este permisă, căci cele făptuite azi se potă desfape mâne. Vomă căuta dorü și noi a întreține pe cititori în aceste puține zile ce mai suntă până la deschiderea Came­rei de la Versailles, cu totă ce se scrie mai importante despre monarh­ia în perspectivă și despre întărirea Repu­blicei ’n ființă. Astă­feră Paris­ Journal, faia fusio­­nistă face urmatorele calcule asupra voturilor­ camerei: „Tóte grupele stângei întrunite nară pute, se dea Republicei mai multă de 311 voturi. 361 voturi sunt­ câștigate de monarebiă. Remână 34 voturi índouiose, ale bonapartiștilor h­otărîți și ale republicanilor­ serbezi. Din aceste 34 voturi, déca presupu­­ne că că 20 vor­ veni se ’ntârésca pe republicani și că numai 14 voră fi câștigate de regaliști, vomă ave re­­sultatură urmâtoră: 706 votanți, din cari 375 monarh­iști și 331 repu­blicani. Diferința, în avantagiul­ mo­­narchiei 44 voturi. Deca din contra, calculămă, cee­a ce e posibil e, că cei 34 indeciși se voră abține, o vomă ave­­a o majori­­tate de 50 voci pentru monarc­ia, a­­dică 361 voturi pentru și 311 contra. Le­mitele de la 24 cuvinte afirmă din contra, că monarh­istii n’ară fi putută se obție pân’acum, — cu tóte silințele, intrigele și promisiunile, nici m­ă votă peste jumătate din mem­brii Adunării, nici chiară acelă votă cu care dânșii ară ave curagială se proclame monarchia. Vorbindă d’ună discursă ce­a ținută d. Audiffret-Pasquier, întruă ’ntru­­nire a centrului dreptă, in care ora­­torulă a terminată cuvântarea sea prin propunerea d’a se face apelă la centrulă stângă pentru a veni in ajutorul­ dreptei, ș’ală centrului dreptă, le­mitele face aceste reflesiuni: „Cea­a ce reese în modulă celă mai clară din aceste declarațiuni și din invitările d-lui duce d’Audiffret- Pasquier, este că, pentru a face mo­narc­ia, ară ave necesitate de întărire prin câți­va membrii din centrul- stângă. S’a vorbită cu multă fanfa­ronadă în Ziarele fusioniștilor, c’aă majoritatea asicurată; n’av ânsă nici votulă, uniculă votă, faimosulă votă necesară pentru a face majoritate. A­­cestă votă se cere cu mare scomptă la tóte echourile de ’mprejură.“ Acestă votă se vede că lipsesce, căc éeé ce apelă patriotică face și Ziarul fusionistă la Patrie, vorbindă de con­vocarea camerei: „Orî­care ară fi data convocării, trebuie ca fiă­ care se ftă la postură săă. In Zilele luptei, nu e permisă u­­nui soldată se fiă absinte. „Daca adversarii nostriî suntă e­­sacțî și ’ndrăsneți, daca nici unul­ din ei nu va lipsi la apelă, conservatorii trebuie și dânșii se arate că seră se fie punctuali și viguroși. Lăsâmă}

Next