Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-19
ANULU ALU BEPTE-SPEE-PECELE VÜE8CE ȘI VEI FITTE Ori-ce cerere peu la Btnnul^se aártează la administrațiunea grartuluî» ANUNȚURI In pagina a IV, spațiulu de 80 litere 40 bax. In pagina a III, linia 2 lei. Ar e adresa LA PARIS s la C-nu Órain et Mi eoud, 9 re Drouot, 9. LA WIENAtUd ■nu UaaseasíeinjiVogk Neuer markt, II. Borisovîși on ce trimiterî jie franeaíe vor fi !üfnsate.—Article!' republicate se vor arde. LO BANI ESEMPLARULU. Redacțiînea și Administrați ane Strada Academiei, No. 26. (A) Edițiunea de ?.(V) SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». V oastantinopole, 29 Octombre. — Gestiunea Bosniei este pe cale d’a se aplana compleții. Brescia, 29 Octombre. Regele Saxoniei a miuritii. Camera a primit o consuficare despre proclamarea ca rege a lui Albert, moștenitorele tronului, care promite menținerea Constituțiunii. Noulu rege a confirmată vechiulu ministeriu. Paris, 29 Octombre. — Teatrală Grand- Opera, de pe strada La Pelstier, a arsă totu. BUCURESC!, gERUMBELU. Suntu câte-va zile de cândă foiele nemțesc!, și mai cu osebire acelea în cari regimele nostru ’și manifesta adesea simțimintele și aspirațiunile sale, respândiră scompturi că România este în conflicte cu Turcia. Articule lungi, și cu titluri mule de câtă altul, mai atragă tóre, se văzură în mai multe din aceste foi d’uădată, și tote pline de fulgere și trăsnete în contra Turciei, pretinețândă că densa, slăbită de bătrânețe, ară fi voindă se oprască aventuri junei Românii prin cuvinte arogante și amenințătdre, și „că sultanul s’a decisă se degrade pe vasalul ăscă, principele de Hohenzollern, la nivelulă unui pașă turcescă“. Și, spre a proba aceste tendințe ale Porței în contra suveranității țărei, fóia Augsburger Allgemeine Zeitung, organul în care s’a publicată celebra confesiune către Auerbach, dă următorulă faptă: „ Agintelui diplomatică ală principelui Carol în Constantinopole, generare Ghika, i-s’a anunțată vă scrisore viziunale adresată principelui, care cu tote acestea avu mai puțină efectă decâtă faimasa Bulă de escomunicațiune a lui Piu IX, de DVB ce nici n’a ajunsă la adresă. Generarele Ghika a cerută, pe calea telegrafică, instrucțiunile ministrului de externe, Boerescu, care este totă atâtul de prevădătoră, pe câtă și bărbată de stată resolută, și ’n urma acestora, generarele a refuzată primirea scrisorii vizibale, mai nainte d’a i se comunica conținutulă seă, apoi atrase atențiunea ministrului Porței că „România este ună stată constituționale, și prin urmare afacerile sale de Stată se resolvă de miniștrii săi, ord nu de principii domnitori ; d’acea a, în casă cândă acea scrisóre ară trata de nescareva afaceri, răspunsul a se nu se ascepte de la principe, ci de la ministru; deca Pórta se mulțumesce cu acesta și deca voiesce a’i remite să copiă de pe acea scrisare, va ’nainta-o la adresa sea, altmintrelea ânsă nu“. Acesta răspunsă a provocată în Constantinopole uă completă uimire. Ministrulă turcă făcu cunoscută agintelui că „se espune la un mare responsabilitate;“ acesta’i răspunde că el„ „lucreze după instrucțiunile ce are.“ I se obiecteza că „principele Cuza a primită mai multe scrisori vizibale;“ și generarele răspunde „că posițiunea principelui de Hohenzollern este alta decâtă aceaa ce-a avut’o principele Cuza.“ Atâta, și fu ’n destulă apoi ca foiele d’a doua mână ale regimeim să dea acestui faptă de simplă eróre de adrese nesce proporțiuni și interpretațiuni cu totulă altele, se lase a se ’nțelege că vizirulă, prin acea scrisare, respundea printr’ună afrontű la cererea de independință ce se făcuse de regimne; că prin ea se da ună ultimatamn Domnitorennî, spre a retracta cererea , ultimatum pe care represintantele său ș’ală țărei l’a respinsă cu acea energiă, cu care a respinsă regele Prusiei ultimatum împăratului Napoleon în cestiunea candidaturei Spaniei; că deja relațiunile sunt întrerupte, între ambele țări, că „mai multe bastimente turce, cum anunța Vocea Covurluiului din portul Galați, ar fi și plecată din Bosforă cu destinațiune d’a veghia în apele Dunării despre România“, și că ’n fine, după cum împrăștia scompturărginții poliției, concentrarea milițianilor ș’a armatei de liniă în patru puncte ale țărei are de scapă a resolve acestă conflictă cu gura tunului, decapena diplomatică a d-lui ministru de externe nu va isbuti, fiindă prorocită în cestiunea funcțiunilor. Intr’adevără, ocasiunea era bine nemerită de foiele bugetare, în ceea ce privesce politica loră de esistență clinică, ca să puta proba că scă să compenseze cu prisosă moralminte ceea ce primescă materialminte; lucrulă însă nu pre era destulă de dibactă și prudinte în ceea ce se atingea de diplomația căpetenielor bugetare. Regată, regată, independință, independință; dacă aceste mari cestiuni nu trebuiescă atinse decâtă în teoriă, căci în practică suntă funcțiuni și epitropii supt corona Kesaro-krăiască, își liceau redactorii de la fața ministrului de externe. De aceea, pe cândă scriitorii celorülalte forțe cu meriică profitară de ocasiune ca se se 'mbrace" bine, după timpii, supt cuvântă că suntă pe picioră de resbelu și gata de plecare Ca se se resboiésca pentru patria, diplomații de la Tressa, cari seiă că din asemeni glume se póte perde ună portofoliu, se grăbiră a striga către imprudinții servitori din țară și către amicii amiciloru din străinătate: Halt, că pre v’ați înaintată, eică suntă informate, $ică scriitorii de la Pressa, fiarele străine, cândă acestă faptă îl fi presintă ca ună conflictă cu înalta Portă, sau ca uă sorginte de înveninări viitóre.“ După aceea, afirmândă că marele viziră a încredințată uă epistolă sigilată pentru Domnitore agintelui nostru care a cerută copia de pe deasa, adauge: „Acésta procedere era forte simplă și forțe naturale; și dovedi că dreptatea era cu noi este că, după câte aflămă, ministrul M. S. Sultanului a înțelesă îndată logica și corectitudinea acestui limba giă, și n’a mai insistată, cerândă ânsuși a i-se ’napoia scrisorea.“ „După noi, a fostă uă simplă ne’nțelegare, acea ne’nțelegere s’a esplicată, și credemă că totulă se va opri aci. Nu putemă de câtă felicita pe omenii de stată ai Turciei, pentru factură și inteligința ce aă arătată în casuță de faciă...“ Vă data acestă comunicată dată resbelniciloră, ei depună armele și espedițiunea în contra semilunei rămâne josă și d’astă datâ. E că acum în ce mod apreciază acest faptă și chiarulă Semenătorulu din Bâriadă: „In articululă Gardiei de Agsburg se fice că „’n poporațiunea din Bucuresci, acestă incidinte a provocată „uă iritațiune profundă.“ Despre care poporațiune vorbesce are aici fara germană ? căci, déca este vorba de poporațiunea română, apoi ea n’a putută a se irita întru nimică, pe simplulă cuvântă că incidintele ce se iilice a se fi petrecută la Constantinopole, între ministrul Porței și agintele României, n’a fostă delocă cunoscută în România, și nici în capitala iei, de câtă numai din publicațiunile nemțesc!. Acestă incidinte, déca a esistată, a fostă pân’acum ună secretă numai între Nemți și miniștrii principelui Carol. „Astăzi acestă secretă, din grația foteloră nemțesci, a putută ajunge și la nuculă publicului română. Opiniunea ’să va ridica, și presa română independinte nu va lipsi a se face ediculă fidele ală acestei judecăți. „Detoria care incumbă presei, chiar acum de la ’ncepută, este se specifice bine cestiunea, arătândă-o supt tote punctările de vedere. Ea este din cele mai importante, și auspidiele supt cari ea se produce îi daăuă gravitate din cele mai imense.“ Și mai la vale, vorbindă de patronagială ce face aici Austro-Ungaria ideiei de independință: „In politică, nimică nu se face fără compensare. Treiie s’o avemă bine în minte acesta, veni cu sema cândă e vorba de Austria, a căreia deprindere semena cu acelora carii, „pentru că singură, iéü ună sărindară!“ „Obligațiunile nóstre către Turcia sunt mai multă nominale. Ele datândă din timpuri străvechi, consecințele lor nu atingă întru nimică desvoltarea nostru națională și economică în timpur de faciă. „Ideiele economice sunt de ordine cu totulă modernă în reporturile internaționale. Astăzi luptele între popare țintescă mai multă la cestiunile de predomnire economică decâtă la acele de preeminiuți politice. Foloselc ambiționate artă^i de statele puternice suntă pe tțntile economice și suntă cu" neasemănare mai mari decâtă cele d’altâ-dată, cari adesea se resolveaă prin plata unei lumi anuali. „Astăferă privite fiindă lucrurile, întrebarea naturale este: ce ne va costa buna-voință austro-ungurască"? Noi o vedemă ș’o simțimă acesta deja: robirea economică, industrială și comercială, cucerirea prin „lovituri de raiduri“, cum se esprimă, c’uă francheță meritoria, mai de ună^i ună organă ungurescă. Ore aceste, socotite bine, nu constituie ună tribută ce dlamă Austro-Ungariei, incomparabile mai mare de câtă acelă ce să plătimă astăzi Porței ? „Turcia n’are’n România nici supuși, nici consuli, nici companii industriali și comerciali. Austro-Ungaria numără supușii iei la noi cu zecile de mii, consulii, vice-consulii, starostii iei, furnică pretutindeni, aducău două perturbațiune zilnică în administrațiunea și justiția țărei; companiele sei industriali și comerciali ne storcă orice resurse și orice perspectivă d’ună viitură economică naționale. „Către cine deci este mai mare vasalitatea nostră ca stată modernă, către Turcia sub către Austro-Ungaria? „Noi nu facemă astăzi decâtă a schița arecari idei, ca elementă de discuțiune, în uă cestiune atâtă de mare și plină de mari consecințe viitore, precum este aceaa ce se agită acum. Este de dorită ca, măcară în fația unoru cestiuni de asemenea gravitate, opiniunea publică se devie mai atentivă,mai sîrgnitore. Noi, din parte-ne, ne silimă a ne face detoria, contribuindă, pe câtă puterile ne permită, întru a limpezi cestiunile, gata fiindă a primi adevărul și lumina din orice parte ară veni ele, numai se fia sincere și desinteresate.* Aceste scompte fiindă nefundate, guvernul le dă cea mai formală desmințire. Prințul Friederich de Hohenzollern, întreprinzândă că călătoria în Oriunte, va profita negreșită de acesta ocasiune spre a visita pe Augustulă săă frate și va petrece câtăva timpă în Bucureșci. (Comunicații). Citimă în Monitorul oficiale de a fi. Unele ziare din capitală, reproducendănesce scomote răspândite de jurnalele străine, arăta cum că prințul Friederich de Hohenzollern, fratele Domnitorului, ar veni în țară spre a ocupa unăpoștă în armata română, avăndă a se stabili aici pentru mai multă timpă. Reproduce mă suriile următore după edițiunea de dimineță a glariului nostru din numerala trecută: Paris, 23, Octombre.—Consiliulă de miniștrii s’a ’ntrunită ori diminuță. Declarându-se gata a primi decisiunea comisiunii de permanintă, s’a pronunțată în contra convocărei Adunării care nu este câtuși de puțină reclamată de starea țărei. Ministrul de finance a insistată forte multă ca se i se lase timpulă a termina lucrările cari se asigure echilibrulu bugetului. Scomptele răspândite, ori, din nuoă, pentru modificări ministeriale sunt desmințite. Paris, 24 Octombre.—Se asigura că fracțiunile stângei opună candidatura d-lui Jules Grevy aceleia a d-lui Buffet la președința camerei. Se asigura că d. Grevy a consimțită la acesta. U notă, publicată în ziarele bonapartiste, în numele grupei apelului la poporă, anunță că membrii acestei grupe se vor întruni după amiazii pentru a prepara uă protestare în contrastabilirea oricărui regimă definitivă, fără sancțiunea directă a sufragiului universale. Viena, 23 Octombre. — După resultatele cunoscute aci asupra alegerilor, Reichsrathului, constituționalii aă obținută 124 locuri; cele alte fracțiuni 81. Constantinopole, 23 Octombre. Ambasadorele Rusiei, genrarele Ignatieff a fost decorată da sultanulă cu marele cordonă ală Osmanliei. Boiania, 23 Octombre. — Brigadierulti carlistă Gara a intrată în spania la 21. Carliștii din Navara facă preparative pentru uăespedițiune în Aragonă. Circulă scomptulă că 17 prisonieri carliști au fost găsiți mutilați în schitură Santa Barbara și din acesta causă carliștii au decis se urmese rebelii pene la estremitate. Barcelona, 23 Octombre. — Capo carliști Ereos și Cendrios au fostă uciși în lupta. Tritanya reintată în provincia Lerida. No. 70. Paris, Rue de Rennes, 97. 24 Octombre, 1873. D-forîi redactori ai ROMANULUI. Isbenda fiindă cu multă mai lesne în sala mormintelor de la Versailles decâtă chiară în ședințele camerei din sala teatrului domnei de Pompadour, coalițiunea regalistă nu cuteză, domni redactori, precum aflarățî deja prin telegrame, se convoce Adunarea ’naintei de terminulăotărîtă. (5 Noembre). Acesta șio vâire, amănândă pentru vreo rece teribila sed fericita soluțiune, mă vedd nevoită a ve vorbi din nod despre situațiunea presinte. Sciți, domni redactori, că nici uă nenorocire nu vine asupra națiunilor, fără ca ele, prin nesciință sed prin corupțiune, se-i fi pregătită calea. Procesul mare și ale lui Bazaine a dovedită deja că numai aceste doui aginți nedeslipiți ai monarciei asculte au causată învingerea Franciei. Alegerile de la Februarie 1870, făcute supt ocupațiunea străină, și’nu VINERI, 19 OCTOMBRE 187?. LUMINEZI-TE ȘI TEI X ABONAMENTE ii. Capitale: umtanü 48 lei; șase luni trei trei luni 12 lei; uă lună, lei la Districte Lunit anii 58 lei; §ese luni 4; trei luni 15 let; uă lună 6 ) Francia, Italia și Anglia, pe trimistru 1t) Austria și Germania, pe trimiatru franc A ae adresa LA PARIS: la d. Darras ilegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, ș d-nii Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA, lad. B. G. Popovici,Fleiscmarkt, 15. Juiala ș’abaterea atâtoră catastrofe, suntă asemene causa nenorocirilor, cari bântuiră Francia în timpă de trei ani, ș’a uriași eloră pericle cu cari o amenință acum monarhia dreptului divină. Națiunea, arendă atunci în vedere pacea și numai pacea, pentru ca se se potá ’ntrema, alese ca deputați pe cei carii daă chezești că voră primi-o cu orice preți0. Acésta greșială fi aduse teribilele resbelă civile de la 1871 și ce’e acum amenințată de unulă din cele mai teribile resbele civile, ș’apoi de periciulă d’a vede nepădindă asupra’i oștirile germane și italiane, și năvălindă-o cu aprobarea tutoră națiunilor și, pentru ca se scape omenirea de domnirea ucidetóre a domniei pâ~mâturului, susținută de sabiă, de insorință și de corupțiune. D. Thiers, căruia națiunea ’i încredințase conducerea afacerilor ă i ei, comise la rândul ă seă două greșiale din cele mai grave : una, căci susținu — cea-a ce nu este—că camera de la 1870 are și mandatură de constituantă; alta, căci cunoscăndă în sfîrșită că națiunea voiesce Republica, adică d’a’și conduce ea ânsăși destinările iei, elă lăsa tóte comandamentele militare in mâna ultra-regaliștilor, și le dete astă-felă animă și putere d’a’lă resturna ș’a lucra pentru deplina subjugare și ucidere a națiunii. Elă vădu în sfîrșită greșiala națiunii și cursele în cari se lăsase casă, și națiunea, desceptânduse, luptă spre a ’ndrepta și greșialele iei ș’ale d-lui Thier», po citii în cu putință d’a lupta într’u situațiune atâtă de complicată și compromisă. Coalițiunea regalistă, înțelegendă c’acesta este cea după urmă ocasiune ce i se oferă, urma d’a bate, c’uă furia crescândă, resboiură în care iese de trei ani aprópe penița monarciei, și ’n aceste din urmările, mareșialele îi determu noă ajutoră, refusândă cererea ce’i făcuseră mai mulți deputați d’a convoca imediată cele treisprezece colegie vacanți, de vreme ce regaliștii declară că voră se puie la votulă camerei restabilirea monarhiei. Guvernul din noptea de la 24 Mai făcu și mai multă : elă convoca două colegie numai, și acestea pentru 16 Noembre, adică pentru amândouă măsprezece zile după deschiderea camerei, și pentru unulă să se <Jfle după trecerea terminului de convocare impusă de lege ca masimum. In acestă timpă, națiuneaMete regaliștilor câteva noui și puterice avertismente. Dumineca trecută, pe când regaliștii anunciaă deplinul triumfă ală monarhiei, adăugândă că ea se va face conformă dorinței națiunii, alegătorii din două cantone din Nord respinseră alegândă, cu cea mai mare majoritate, ună consiliată generale și unulă de arondismentă, amendoui republicani cunoscuți și dechlarațî, prin profesiunile lor de credință. Totu în acea zi, alegătorii de la Epinal (Vosges), cei din cantonulă Baulieu (Correze) și din cantonulă d’Audieu (Doubs) aleseră, cei d’ântâiă, șapte consilieri municipali, și ceilalți ună consiliară generale ș’unulă de arondismentă, toți asemene republicani cunoscuți și dechiarațî. Totă in acesta săptămână, mai multe sute de comercianți, de lucrători, de consilieri judeciani și municipali, din Paris și din mai multe departamente, sunt scriseră și publicară adrese către deputații lor, prin cari le cerură să susție Republica. Mai mulți dintre deputații centrula stângă respinseră astăfelă cum cereau alegătorii, și aceste respunsuri, succedându-se, puseră pe gânduri pe re °