Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-19

ANULU ALU BEPTE-SPEE-PECELE VÜE8CE ȘI VEI FITTE Ori-ce cerere peu la Btnnul^se aárt­ează la admin­istrațiunea grartuluî» ANUNȚURI In pagina a IV, spațiulu de 80 litere 40 bax. In pagina a III, linia 2 lei. A­r e adresa LA PARIS s la C-nu­ Órain et Mi eoud, 9 re Drouot, 9. LA WIENAtUd ■nu UaaseasíeinjiVogk Neuer markt, II. Borisovîși on­­ ce trimiterî jie franeaíe vor fi !­­üfnsate.—Article!'­ republicate se vor arde. LO BANI ESEMPLARULU. Redacțiînea și Administr­ați ane Strada Academiei, No. 26. (A) Edițiu­n­ea de ?.(V) SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». V oastantinopole, 29 Octombre. — Ges­tiunea Bosniei este pe cale d’a se aplana compleții. Brescia, 29 Octom­bre. Regele Saxo­­niei a miuritii. Camera a primit o consuf­i­­­care despre proclamarea ca rege a lui Al­bert, moștenitorele tronului, care promite menținerea Constituțiunii. Noulu rege a con­firmată vechiulu ministeriu­. Paris, 29 Octombre. — Teatrală Grand- Opera, de pe strada La Pelstier, a arsă totu. BUCURESC!, gERUMBELU. Suntu câte-va z­ile de cândă foiele nemțesc!, și mai cu osebire acelea în cari regimele nostru ’și manifesta a­­desea simțimintele și aspirațiunile sale, respândiră scompturi că România este în conflicte cu Turcia. Articule lungi, și cu titluri m­ule de câtă altul, mai atragă tóre, se vă­zură în mai multe din aceste foi d’uă­­dată, și tote pline de fulgere și trăs­nete în contra Turciei, pretinețândă că densa, slăbită de bătrânețe, ară fi voindă se oprască aventuri junei Ro­mânii prin cuvinte arogante și­­ ame­­nințătdre, și „că sultanul­ s’a decisă se degrade pe vasalul ă­scă, principele de Hohenzollern, la nivelulă unui pașă turcescă“. Și, spre a proba aceste tendințe ale Porței în contra suveranității țărei, fóia Augsburger Allgemeine Zeitung, organul­ în care s’a publicată celebra confesiune către Auerbach, dă urmă­­torulă faptă: „ Agintelui diplomatică ală principe­lui Carol în Constantinopole, generare Ghika, i-s’a anunțată vă scrisore vizi­unale adresată principelui, care cu tote acestea avu mai puțină efectă de­câtă fai­masa Bulă de escomunicațiune a lui Piu IX, de DVB­ ce nici n’a ajunsă la adresă. Generarele Ghika a cerută, pe calea telegrafică, instrucțiunile mi­nistrului de externe, Boerescu, care este totă atâtul de prevăd­ătoră, pe câtă și bărbată de stată resolută, și ’n urma acestora, generarele a refuzată primirea scrisorii vizib­ale, mai nainte d’a i­ se comunica conținutulă seă, apoi atrase atențiunea ministrului Porței că „România este ună stată constituționale, și prin urmare afa­cerile sale de Stată se resolvă de mi­niștrii săi, ord nu de principii domni­tori ; d’acea­ a, în casă cândă acea scri­sóre ară trata de nescareva afaceri, răspunsul a se nu se ascepte de la principe, ci de la ministru; deca Pórta se mulțumesce cu acesta și deca vo­­iesce a’i remite să copiă de pe acea scrisare, va ’nainta-o la adresa sea, altmintrelea ânsă nu“. Acesta răs­punsă a provocată în Constantinopole uă completă uimire. Ministrulă turcă făcu cunoscută agintelui că „se espune la un mare responsabilitate;“ acesta’i răspunde că el„ „lucreze după instruc­țiunile ce are.“ I­ se obiecteza că „prin­cipele Cuza a primită mai multe scri­sori vizib­ale;“ și generarele răspunde „că posițiunea principelui de Hohen­­zollern este alta de­câtă acea­a ce-a avut’o principele Cuza.“ Atâta, și fu ’n destulă apoi ca foiele d’a doua mână ale regimeim să dea acestui faptă de simplă eróre de a­­drese nesce proporțiuni și interpreta­­țiuni cu totulă altele, se lase a se ’n­­țelege că vizirulă, prin acea scrisare, respundea printr’ună afrontű la cere­rea de independință ce se făcuse de regimne; că prin ea se da ună ultima­­tamn Domnitorennî, spre a retracta ce­rerea , ultimatum pe care represin­­tantele său ș’ală țărei l’a respinsă cu acea energiă, cu care a respinsă re­gele Prusiei ultimatum împăratului Napoleon în cestiunea candidaturei Spaniei; că deja relațiunile sunt­ în­trerupte, între ambele țări, că „mai multe bastimente turce, cum anunța Vocea Covurluiului din portul­ Galați, ar­ fi și plecată din Bosforă cu desti­­națiune d’a veghia în apele Dunării despre România“, și că ’n fine, după cum împrăștia scomptură­rginții po­liției, concentrarea milițianilor­ ș’a armatei de liniă în patru puncte ale țărei are de scapă a resolve acestă conflictă cu gura tunului, deca­pena diplomatică a d-lui ministru de externe nu va isbuti, fiindă pro­rocită în ces­tiunea funcțiunilor­. Intr’adevără, ocasiunea era bine ne­­merită de­ foiele bugetare, în cee­a ce privesce politica loră de esistență cli­nică, ca să puta proba că sc­ă să com­penseze cu prisosă moralminte cee­a ce primescă materialminte; lucrulă însă nu pre era destulă de dibactă și prudinte în cee­a ce se atingea de di­plomația căpetenielor­ bugetare. Re­gată, regată, independință, indepen­­dință; dacă aceste mari cestiuni nu trebuiescă atinse de­câtă în teoriă, căci în practică suntă funcțiuni și e­­pitropii supt corona Kesaro-krăiască, își l­iceau redactorii de la fața minis­trului de externe. De acee­a, pe cândă scriitorii ce­­lorü­l­alte forțe cu meriică profitară de ocasiune ca se­ se 'mbrace" bine, după timpii, supt cuvântă că suntă pe picioră de resbelu și gata de plecare Ca se se resboiésca pentru patria, di­plomații de la Tressa, cari seiă că din asemeni glume se póte perde ună por­tofoliu, se grăbiră a striga către im­­prudinții servitori din țară și către a­­micii amiciloru din străinătate: Halt, că pre v’ați înaintată, eică suntă informate, $ică scriito­rii de la Pressa, fiarele străine, cândă acestă faptă îl fi presintă ca ună con­flictă cu înalta Portă, sau ca uă sor­ginte de înveninări viitóre.“ După acee­a, afirmândă că marele viziră a încredințată uă epistolă sigilată pentru Domnitore agintelui nostru care a cerută copia de pe deasa, adauge: „Acésta procedere era forte simplă și forțe naturale; și dovedi că drep­tatea era cu noi este că, după câte a­­flăm­ă, ministrul­ M. S. Sultanului a înțelesă îndată logica și corectitudi­nea acestui limba giă, și n’a mai in­sistată, cerândă ânsuși a i-se ’napoia scrisorea.“ „După noi, a fostă uă simplă ne’n­­țelegare, acea ne’nțelegere s’a espli­­cată, și credemă că totulă se va opri aci. Nu putemă de câtă felicita pe o­­menii de stată ai Turciei, pentru fac­­tură și inteligința ce­ aă arătată în casuță de faciă...“ Vă­ data acestă comunicată dată resbelniciloră, ei depună armele și es­­pedițiunea în contra semilunei rămâne josă și d’astă­ datâ. E că acum în ce mod apreciază acest faptă și chiarulă Semenătorulu din Bâr­­iadă: „In articululă Gardiei de Agsburg se­­ fice că „’n poporațiunea din Bu­­­­curesci, acestă incidinte a provocată „uă iritațiune profundă.“ Despre ca­re poporațiune vorbesce are aici fara germană ? căci, déca este vorba de poporațiunea română, apoi ea n’a pu­tută a­ se irita întru nimică, pe sim­­plulă cuvântă că incidintele ce se iilice a se fi petrecută la Constantinopole, între ministrul­ Porței și agintele României, n’a fostă de­locă cunoscută în România, și nici în capitala iei, de câtă numai din publicațiunile nem­țesc!. Acestă incidinte, déca a esistată, a fostă pân’acum ună secretă numai între Nemți și miniștrii principelui Carol. „Astăzi acestă secretă, din grația foteloră nemțesci, a putută ajunge și la nuculă publicului română. Opini­­unea ’să va ridica, și presa română independinte nu va lipsi a se face e­­diculă fidele ală acestei judecăți. „Detoria care incumbă presei, chiar acum de la ’ncepută, este se speci­fice bine cestiunea, arătândă-o­­ supt tote punctările de vedere. Ea este din cele mai importante, și auspidiele supt cari ea se produce îi daă­uă gravitate din cele mai imense.“ Și mai la vale, vorbindă de patro­­nagială ce face aici Austro-Ungaria ideiei de independință: „In politică, nimică nu se face fără compensare. Trei­­­ie s’o avemă bine în minte acesta, veni cu sema cândă e vorba de Austria, a căreia deprin­dere semena cu acelora carii, „pentru că singură, iéü ună sărindară!“ „Obligațiunile nóstre către Turcia sunt­ mai multă nominale. Ele da­­tândă din timpuri străvechi, conse­cințele lor­ nu atingă întru nimică desvoltarea nostru națională și eco­nomică în timpur­ de faciă. „Ideiele economice sunt­ de ordine cu totulă modernă în reporturile in­ternaționale. Astăzi luptele între po­­pare țintescă mai multă la cestiunile de predomnire economică de­câtă la acele de preeminiuți politice. Folo­selc ambiționate artă^i de statele pu­ternice su­ntă pe tțntile economice și suntă cu" neasemănare mai mari de­câtă cele d’altâ-dată, cari adesea se resolveaă prin plata unei lumi anuali. „Astă­feră privite fiindă lucrurile, întrebarea naturale este: ce ne va costa buna-voință austro-ungurască"? Noi o vedemă ș’o simțimă acesta deja: robirea economică, industrială și co­mercială, cucerirea prin „lovituri de raiduri“, cum se esprimă, c’uă francheță meritoria, mai de­ ună­^i ună organă ungurescă. Ore aceste, socotite bine, nu constituie ună tribută ce dlamă Austro-Ungariei, incomparabile mai mare de câtă acelă ce să plătimă astăzi Porței ? „Turcia n’are’n România nici supuși, nici consuli, nici companii industriali și comerciali. Austro-Ungaria numără supușii iei la noi cu zecile de mii, consulii, vice-consulii, starostii iei, fur­nică pretutindeni, aducău do­uă per­­turbațiune­­ zilnică în administrațiunea și justiția țărei; companiele sei indus­triali și comerciali ne storcă ori­ce resurse și ori­ce perspectivă d’ună vi­­itură economică naționale. „Către cine deci este mai mare va­salitatea nostră ca stată modernă, că­tre Turcia sub către Austro-Ungaria? „Noi nu facemă astăzi de­câtă a schița are­cari idei, ca elementă de discuțiune, în uă cestiune atâtă de ma­re și plină de mari consecințe viitore, precum este acea­a ce se agită acum. Este de dorită ca, măcară în fația u­­noru cestiuni de asemenea gravitate, opiniunea publică se devie mai aten­­tivă,mai sîrgnitore. Noi, din parte-ne, ne silimă a ne face detoria, contribu­­indă, pe câtă puterile ne permită, în­tru a limpezi cestiunile, gata fiindă a primi adevărul­ și lumina din ori­ce parte ară veni ele, numai se fia sin­cere și desinteresate.* Aceste scompte fiindă nefundate, guvern­ul­ le dă cea mai formală des­­mințire. Prințul­ Friederich de Hohenzol­­lern, întreprinzândă că călătoria în Oriunte, va profita negreșită de acesta ocasiune spre a visita pe Augustulă săă frate și va petrece câtă­va timpă în Bucureșci. (Comunicații). Citimă în Monitorul oficiale de a­ fi. Unele ziare din capitală, reprodu­­cendă­nesce scomote răspândite de jur­nalele străine, arăta cum că prințul­ Friederich de Hohenzollern, fratele Domnitorului, ar­ veni în țară spre a ocupa ună­poștă în armata română, avăndă a se stabili aici pentru mai multă timpă. Reproduce mă suriile următore după edițiunea de dimineță a gl­a­­riului nostru din numerala trecută: Paris, 23, Octombre.—Consiliulă de miniștrii s’a ’ntrunită ori diminuță. Declarându-se gata a primi decisiunea comisiunii de permanintă, s’a pronun­țată în contra convocărei Adunării care nu este câtu­și de puțină recla­mată de starea țărei. Ministrul­ de finance a insistată forte multă ca se­ i se lase timpulă a termina lucrările cari se asigure echi­­librulu bugetului. Scomptele răspândite, ori, din nuoă, pentru modificări ministeriale sunt­ desmințite. Paris, 24 Octombre.—Se asigura că fracțiunile stângei opună candidatura d-lui Jules Grevy aceleia a d-lui Buf­fet la președința camerei. Se asigura că d. Grevy a consimțită la acesta. U­ notă, publicată în ziarele bona­­partiste, în numele grupei apelului la poporă, anunță că membrii acestei grupe se vor­ întruni după amiazii pentru a­ prepara uă protestare în contra­stabilire­­a ori­cărui regimă de­finitivă, fără sancțiunea directă a su­fragiului universale. Viena, 23 Octombre. — După re­­sultatele cunoscute aci asupra alege­­rilor, Reichsrathului, constituționalii aă obținută 124 locuri; cele alte frac­țiuni 81. Constantinopole, 23 Octombre. Am­­basadorele Rusiei, genrarele Ignatieff a fost­ decorată da sultanulă cu ma­rele cordonă ală Osmanliei. Boiania, 23 Octombre. — Brigadi­­erulti carlistă Gara a intrată în­­ spa­nia la 21. Carliștii din Navara facă preparative pentru uă­espedițiune în Aragonă. Circulă scomptulă că 17 prisonieri carliști au fost­ găsiți mutilați în schitură Santa Barbara și din acesta causă carliștii au decis se urmese re­­­belii pene la estremitate. Barcelona, 23 Octombre. — Capo carliști Ereos și Cendrios au fostă uciși în lupta. Tritanya reintată în provin­cia Lerida. No. 70. Paris, Rue de Rennes, 97. 24 Octombre, 1873. D-forîi redactori ai ROMANULUI. Isbenda fiindă cu multă mai lesne în sala mormintelor­ de la Versailles de­câtă chiară în ședințele camerei din sala teatrului domnei de Pompadour, coalițiunea regalistă nu cuteză, domni redactori, precum aflarățî deja prin telegrame, se con­voce Adunarea ’na­­intei de terminulă­otărîtă. (5 Noem­­bre). Acesta șio vâire, amănândă pentru vre­o r­ece teribila sed fericita so­­luțiune, mă vedd nevoită a ve vorbi din nod despre situațiunea presinte. Sciți, domni redactori, că nici uă nenorocire nu vine asupra națiunilor­, fără ca ele, prin nesciință sed prin co­­rupțiune, se-i fi pregătită calea. Procesul­ mare și ale lui Bazaine a do­vedită deja că numai aceste doui a­­ginți nedeslipiți ai monarc­iei asculte au causată învingerea Franciei. Alegerile de la Februarie 1870, fă­cute supt ocupațiunea străină, și’n­u­ VINERI, 19 OCTOMBRE 187?. LUMINEZI-TE ȘI TEI X ABONAMENTE ii. Capitale: umtanü 48 lei; șase luni trei trei luni 12 lei; uă lună, lei la Districte Lunit anii 58 lei; §ese luni 4; trei luni 15 let; uă lună 6 ) Francia, Italia și Anglia, pe trimistru 1t) Austria și Germania, pe trimiatru franc­ A ae adresa LA PARIS: la d. Darras i­­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, ș d-nii Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA, lad. B. G. Popovici,Fleisc­markt, 15. Juiala ș’abaterea atâtoră catastrofe, suntă asemene causa nenorocirilor, cari bântuiră Francia în timpă de trei ani, ș’a uriași eloră pericle cu cari o amenință acum monarh­ia dreptului divină. Națiunea, arendă atunci în vedere pacea și numai pacea, pentru ca se se potá ’ntrema, alese ca deputați pe cei carii daă chezești că voră primi-o cu ori­ce preți0. Acésta greșială fi a­­duse teribilele resbelă civile de la 1871 și ce’e acum amenințată de unulă din cele mai teribile resbele civile, ș’apoi de periciulă d’a vede nepădindă asu­­pra’i oștirile germane și italiane, și năvălindă-o cu aprobarea tutoră nați­­unilor și, pentru ca se scape omenirea de domnirea ucid­etóre a domniei pâ~­mâturului, susținută de sabiă, de inso­­rință și de corupțiune. D. Thiers, căruia națiunea ’i încre­dințase conducerea afacerilor ă i ei, co­mise la rândul ă seă două greșiale din cele mai grave : una, căci susținu — cea-a ce nu este—că camera de la 1870 are și mandatură de constituantă; alta, căci cunoscăndă în sfîrșită că națiunea voiesce Republica, adică d’a’și conduce ea ânsăși destinările iei, elă lăsa tóte comandamentele militare in mâna ul­­tra-regaliștilor­, și le dete astă-felă animă și putere d’a’lă resturna ș’a lu­cra pentru deplina subjugare și uci­dere a națiunii. Elă văd­u în sfîrșită greșiala națiunii și cursele în cari se lăsa­se ca­să, și națiunea, desceptându­­se, luptă spre a ’ndrepta și greșialele iei ș’ale d-lui Thier», po citii în cu putință d’a lupta într’u­ situațiune atâtă de complicată și compromisă. Coalițiunea regalistă, înțelegendă c’acesta este cea după urmă ocasiune ce i­ se oferă, urma d’a bate, c’uă furia crescândă, resboiură în care iese de trei ani aprópe penița monarc­iei, și ’n aceste din urmările, mareșialele îi dete­rmu noă ajutoră, refusândă cererea ce’i făcuseră mai mulți deputați d’a con­voca imediată cele trei­spre­zece co­­legie vacanți, de vreme ce regaliștii dec­lară că voră se puie la votulă camerei restabilirea monarh­iei. Guver­­nul­ din noptea de la 24 Mai­ făcu și mai multă : elă convoca două cole­­gie numai, și acestea pentru 16 Noem­­­bre, adică pentru amândouă m­ă­spre­­­zece z­ile după deschiderea camerei, și pentru unulă să se <Jfle după trece­rea terminului de convocare impusă de lege ca masimum. In acestă timpă, națiuneaMete re­­galiștilor câte­va noui și puterice aver­tismente. Dumineca trecută, pe când­ rega­liștii anunciaă deplinul­ triumfă ală monarh­iei, adăugândă că ea se va face conformă dorinței națiunii, ale­gătorii din două cantone din Nord res­­pinseră alegândă, cu cea mai mare ma­­joritate, ună consiliată generale și unulă de arondismentă, amendoui republicani cunoscuți și dechlarațî, prin profesiu­nile lor­ de credință. Totu în acea­­ zi, alegătorii de la Epinal (Vosges), cei din cantonulă Baulieu (Correze) și din cantonulă d’Audieu (Doubs) aleseră, cei d’ântâiă, șapte consilieri munici­pali, și cei­l­alți ună consiliară gene­rale ș’unulă de arondismentă, toți a­­semene republicani cunoscuți și dechia­­rațî. Totă in acesta săptămână, mai multe sute de comercianți, de lucrători, de consilieri judeciani și municipali, din Paris și din mai multe departamente, sunt scriseră și publicară adrese către deputații lor­, prin cari le cerură să susție Republica. Mai mulți dintre deputații centrula stângă respinseră astă­felă cum ce­­reau alegătorii, și aceste respunsuri, suc­­cedându-se, puseră pe gânduri pe re °

Next