Romanulu, noiembrie 1873 (Anul 17)

1873-11-22

ANIILÜ ALTE SEPTE SPRE DEOSLE T0E8CE ȘI VEI PUTE Ori oe cereri penn România, »e adr«* 4*&la administrațianea sparial«: ANUNȚURI !u patina a IV, spațiulu de 30 litere 40 báni In pagina a III, linia 2 lel A se adrttea LA PARIS: la d-nil Órain et Miooud, 9, rue Dcouot, 9, iA WDEííAslad-nííHaasensteinșiVogler Neuermarkt, II. s .rigori și ori oe trimiteri nefrancate vor fi ti ref«sate.—Articlele nepublicate se vor arde 80 BANI EXEMPLARULU. Reflecțiimte și Aiministradnnag, Strada Academiei. !?1. 2B. Hi l Edițiunea de Diminața TOUT, VINERI 22, 28 NOEMBRE 1878. LUMINEZA-TE 81 TEI FIE ABONAMENTE la Capitale 5 angană 48 lei; șase luni 84 lei trei luni 12 let; uă, lună, 5 lei ;antetrlete înK«ană 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; n& lună 6 lei. francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci ! A se adresa LA PARIS , la d. Darras-Ha iegrain, Rue de l’oncienne comedie 5, și 1 ă-nil Crain et Micoud, 9. rue Drouot, 9. LA WIEN A» lad. B. G. Popovici, Fleischmarkt, 15. (ServiciulK privații ale Monitorului oficiale.) Berlin, 1 Decembre 1873. — Jurnalulü oficialii publică una ordine imperiale după care Reichstagulu este disolvatu și alegerile ordonate pentru 10 Ianuariu, anulă viitoră. BUCUM, 1 £?”»• Una faptü ascunsu cu multă îngrijire, déra care totuși resbate la lumină în mai multe împrejurări, este seca ilusiune în care fu legănată, ca uă ficțiune copilărască, regimulă din București de către politica austro-germană, Svonilii de independință absolută, propaganda învierșionată și cu desăvârșire nepolitică ce regimulă făcu în acesta cestiune, limba giulă donchișotiana ale organelor oficiase, articolele din ziarului devotată Domnului.... Auerbach, articulele din presa evrească vienesă, gata totu-de una a serie pentru cine’i plătesce; apoi în țară demonstrațiunile absurde ce se puseră in scenă în locula instrucțiunii militare seriose, ce ară trebui se se facă; în urmă, în fine, domolirea subită a acestoră benease aplecări și îndulcirea limbagiului presei oficiose, tote acestea sunt atâte efecte ale jucăriei derizorie ce-și făcu politica austro-unguresca cu nesocotința și servilismul regimului din Bucuresci. Este de observată că epoca cândă se dete pe facă mai lămurită desilusionarea regimului în ceea ce privesce fantasmagoriile în cari fusese legănată de politica austro-germană, la intercerea primului-ministru din ultima escursiune la Viena. Era tocmai momentul d in care Austria, pusă de imprudințele regimului din Bucuresci în posițiune d’a spune ce cugetă în privința raporturilor dintre România și Turcia, declara că ea nu înțelege a se face absolută nici uă schimbare „în situațiunea actuale a principatelor”.“ Ea reservată primuluiministru plăcerea de-a merge se culege la Viena acesta convingere și de a se întorce, pate mai slăbită și în credința marii utilități naționale a funcțiunilor austro-unguresci. Decă și acesta a fostă, după cum se asigură, unul din efectele ultimelor peregrinări ale miniștrilor-călători, apoi neamu mângâia forte lesne de umilirile la cari s’aă supusă nesce miniștrii, despre cari politica austro-germană scie fórte bine că nu represintă delocă țara, pentru ca umilirea lor se se pote restrânge și asupra iei. După atitudinea luată acum în urmă de organele oficiose, s’arătare în adevără că areutorulă relă pentru juncțiunia răcită forte tare. De unde aceste organe esalmă mai nainte în fiecare numără urgenta trebuință ce amă are de aceste juncțiuni, și de unde nu se sfiiă a afirma că Camerele vor reveni asupra votului soră, ba făceaă chiară socotela după voturi, că nn sesiunea actuală Camerele vor confirma cuvintele d-lui Costea-Foru către cancelarială ungurescă, vedemă acum deuadată acestă,limba giă hotărîtoră moderându-se pănă la amorțire, unele din aceste organe nici că mai pomenescă de funcțiuni, pe când altele, nevoindă se aibă aerul, de a se contrazice, îndrugă numai câteva cuvinte, cândă suntă provocate, și promită vorbi mai multă, „cândă va veni timpulă.“ S’arătare deci că însuși regimul , în urma ultimelor îmbrăcișări ce primi la Viena, ară fi dispusă a mai da țărei puțină pasă de respirare cu funcțiunile. In acestă casă s’ară puté repeți proverbulă francesă: „și nenorocirea e bună la ceva,“ constatându-se că nenorocirea regimului este fericirea țărei, atâtă e de adevărată că nici oă identitate de simțiminte și de păsuri nu există între dănsulă și țară. Astă-felă s’ară pute zice și despre regimul actuală, ca despre Zânele răsfucătore : când miniștrii-călători se întorcă veseli de la Viena, țâra trebuie se plângă, și când se întorcă mâhniți, țâra trebuie să se înveselăscă. Totuși amenințătoarea cestiune a funcțiunilor rămâne pentru Austro- Ungaria de celu mai mare interesă ; pentru densa este vorba se ajungă la împătritulă scapă de-a ne aservi pe tărâmură economică, de-a nimici linia nóstru Vărciorova-Brăila în folosulă linielor unguresci, de-a-și pregăti căiele strategice, spre a ocupa la timpă România, tăindă-o în două pe la Oituză, și totă-de-nă-dată de-a’și pregăti asemeni căi și pentru mnă *resbelă contra Rusiei. Amenințarea rămâne deja constantă, căci ce póte fi amânată nu este și înlăturată. Urmându dérii de a pândi cu atențiune și îngrijire nouele rasa ce póte lua acesta cestiune, a mă întreba pentru astăzi pe guvernă: cea retrasă bună, atâtă pentru țară câtă și pentru dănsulă ănsuși, luândă înjositorulă rolă ală unei păpușe, care se mișca după cum îi tragă sfera politicii de la Viena? Văzutu-s’a vr’ună apă dreptă dobândită pe ori ce tărâmă ară fi pentru țară ? văzutu-s’aă puterile recunoscendu-ne pe deplină și formală suveranitatea, celu puțină atâta câtă ni se recunosc ea în 1867 și 1868, cândărginții țoră erau acreditați directă pe lingă Domnitoră, fără nici ună amestecă ală puterii suzerane? Celu puțină Germania, după atâta servilitate a guvernului din Bucuresci, renunciată a la animositatea declarată cu ocasiunea plecării d-lui de Radovici, și acreditată ună noă agentă diplomatică, în condițiunile în cari se face acreditarea pe lângă suveranul a unui Stată de ală douile ordină, precum se făcu în 1867 ? Și mai cu semn, ce nouă avantagie morale dobândiscă-a regimulă actuală de la Turcia, cu care rămânemă totuși legați, oricâtă de mare fu svonulă ce’să făcu acestă regimă cu cestiunea independinței absolute? Recunoscutu-ne-a ea mai categorică anticele nóstre drepturi, lăsatu-ne-acelă puțină se asămă în pace și neîmpedecați de drepturile nóstre suverane?...... La tate aceste întrebări oricine s’ară încerca a respunde seriosă, n’ar găsi de câtă negațiuni. Nu s’a dobândită nici una noă dreptă. Nici uă putere nu ne-a recunoscută pe deplină și formală suveranitatea. Nu s’a acreditată uă nuuă aginte ală Germaniei, ca pe lingă ună Stată suverană. N’a dobândită nici ună noă avantagiă de la Turcia. Și aci nu numai că nu dobândirămă nimica, déra perdurămă și bunele relațiuni de mai nainte, și Portadete, către puterile garante, ună actă diplomatică ultra-umilitară pentru România. La ce folosiră demü acele manopere diplomatice, publicistice și militarie, esecutate de regimul actuală după comandele date de la Viena? Nimică de câtă numai a atrage derîderea asupra țarei și totu-de-ua-data acte diplomatice ofensătare și umilitare, cum este circularea lui Rachid, pe care o reproduseră că în numărulü de ieri. Déi‘o guvernulă n’ară fi făcută acele demonstrațiuni absurde, acele manopere copilăresci asupra cestiunii independinței absolute, Turcia n’ară fi avută nici ună protestă de a se irita în contra ne, și nici că s’ară fi gândită se ne conteste vre-unul din drepturile nóstre; daca din contra guvernulă ară fi avută procedări blânde și dibace cu marele copilă de Steambulă, n’amă fi vâzută nici note ca ale lui Rachid, nici protestații Turciei în cestiunea Porțiloru deferă, și exercițială drepturilor nóstre s’ară fi făcută fără nici uă împedecare. Prin urmare, numai purtarea guvernului a atrasă aceste complicațiuni umilitare asupra României, și acesta purtare a fostă dictată numai de interesele politicei austro-germane în Orientă. In adeverü, acesta politică întâmpina precari stavile din partea Turciei, în paserile ce voia se facă în Orientă ; tratativele pe calea blândă diplomatică nu reeșita a derâma aceste stavile; atunci politicii de la Viena îndreptară contra Turciei uă agresiune pe tota linia, dândă ordine de atacă și regimului din România, și celui din Serbia, și activitorü sei aginți din Bosnia. Astăferă, pe cândă în Bosnia ună consulă austriacă crea ună gravă conflictă, regimul din Bucureșci mișca cu pena și cu toba mare cestiunea independinței absolute, și Serbia agita nu mai seiină ce alte cestiuni. Turcia, atacată prin acesta tactică pe tota linia decădată, și simțindă râulă ce -i putea face politica austro-germană introducândă agitațiunea în sînulă sâă, capitulă, cnse ea nu capitulă de câtă în mânele Austro-Ungariei, și noi furămă dați pe bețe. Politica austro-germană trase castanele din focă cu mâna nóstrá, le mânca și ne arunca apoi în obrazii cojele și cenușa : ea dobândiră mare înrîurire, uă libertate de acțiune mai întinsă de cătă otâ cândă în Orientă, și noi, ca preță ale servilismului regimului ce ne domnesce, ne aleserămă cu note ca ale lui Rachid, și cu escl uderea nóstru de la resolverea pe teritoriul nostru a cestiunii Porțilordeferă. Dérü ni se va dice că guvernul n a respinsă cu demnitate la notele ofensatore ale Turciei. Admite măamă crede chiară că respunsurile către Turcia fuseră aspre, nu pentru că erau pornite dintr’un indignare românésca, ci pentru că regimul servia astăfelă și mai bine interesele politicei austro-germane, grăbindă capitularea Turciei, care se făcu asupra conflictului bosniacă. Déra ce ne folosescă are respunsurile, fiă chiară oricâtă de aspre, cândă note umilitóre se daă în contra ne, tóta presa européna le publică, și mai nimeni nu cunosce și răspunsuri? In ochii lumii, noi râmânemă umiliți, trăindă numai „din grația Sultanului,“ luptă uă vasalitate apropiată de pașalîcă. Déca regimul ă actuală voiesce în adevĕra se apere drepturile țârei, contra ofenselor Turciei, se le apere în facia lumii, precum furămă și ofenațî;. déca răspunsulü séu este demnă și onoratoră pentru țâră, se’ludea publicității cele mai întinse în tóta Europa, după cum s’a publicată și nota turcéscá. Déjà chiară décà s’ară împlini acésta détoria imperiósa, fără de care guvernulă nu pute fice seriosă că apără demnitatea țârei, are nota turcéscá nu rămâne ună actă autentică în contra ne, care s’ară fi inlăturată, décâ pentru interesele austro-germane guvernulă n’ară fi iritată pe Turcia? In asemeni cestiuni, mai multă încă decâtă în căușele de dreptă comună, paragrafia este forte puternică. Se scie că Turcia crede a ave numai seimă câte drepturi și pretențiuni asupra României. Ei bine, déci aceste pretențiuni nu vor avè ocasiunea și voră înceta d’a se manifesta în timpă mai îndelungată, nimeni nu le va mai acorda în urmă nici uă atențiune; ele vor pare tuturoră absurde, ridicule; pe cândă manifestându-se mereu prin note ca cea din urmă a lui Rachid, ele voră dobândi uă orecare valore și voră pute servi mai cu putere în contra României. Regimul actuală, provocândă deja asemeni note, a putută servi interesele austro-germane, caré a făcută ună mare rea drepturilor României. In ședința de azi a camerei s’a făcută desbaterea generală asupra respunsului la discursul tronului, pe care să vom publica în numerala viitoră împreună cu darea de somn a ședinței. Celă ântâiă care a luată cuventură în acesta cestiune a fost d. Cogălnicenu, care a combătută proiectulă comisiunii, facându uua tablou despre situațiunea țârei atâtă în afacerile interiore câtă și ’n cele esteriore. 1). Maiorescu a susținută în câteva cuvinte, ca raportare ală comisiunii, lucrarea iei. După d-sea, a vorbită d. N. Ionescu în același sensă cu d. Cogâlnicanu. D. ministru de externe a răspunsă în cea a ce priveșce afacerile esterioră. D. Manolachi Costcachi, Începândă a se arăta că nu combate guvernul, l’a isbită în privința cestiunii financiare mai tare și mai fără milă decâtă cei mai intransiginți din oposițiune. D. ministru de finance, luândă cuvântul a se sa apere, a mărturisită în fine că situațiunea financiară este rea, dorit că vina nu este a guvernului, ci a camerei, care voteza necontenită la chiăltuieli, fără se de a mijlace îndestulatare prin contribuțiuni în proporțiune. D. G. Brătianu a constatată că și discursul tronului și proiectul de respinsă nu esprime adevărata situațiune a țerei. D-sea a conchisă că camera trebuie să arete adevărulü așia cum este. D. președinte al consiliului a vorbită scurtă și coprinZetoria. Zicându că ce e, nu e bine, și că causa suntă legile de aZb regretândă vechiele pravile. După d-sea, s’a cerută închiderea discuțiunii. D. N. Blaremburg a vorbită contra închiderii și totuși desbaterea s’a închisă, fără cnse a se vota luarea în considerare, din causă că deputații nu mai erau în namură. La Senată ai fostă ședință. ALESAMU C. GOLESCU. Paris, Ü Noembre, 1873. Rue Gay-Lussac 88. Domnitorii redactori ai ROMANULUI. Domni redactori. Suntă mai multe Z^ecândă, în urma durerosei sciii sosite aici despre mortea pre viciosului și marelui nostru patriotă Alesandru Constantin Golescu, amă fostă emisă în trecutü într’uă epistolă de condoleanță ce amă adresată directă venerabilei familie Golescu, în persona unuia din membrii săi, ideia despre edificarea unui monumente naționale, pentru a eternisa, în memoria generațiunilor viitore ale patriei nóstre, virtuțile incomparabile ale acestui patriotă unică și sufletă înaltă, și écé că astăzi citindă Românului din 6 Noembre, vĕZuí cu fericire c’acésta ideiu a fostă totă d’uădată a mai multoră Români, și c’ați și emis’o în publicitate, prin apelulă ce faceți, în urma propunerii onoarbileiui nostru amică d. Dem. Brătianu. A edifica uă asemenea monumente naționale, credă, d-nn redactori, că este totă ce putemă face mai puțină pentru celă mai mare patriotă română, pentru acesta virtute încarnată, amă care, pentru mine, în mai multă de ună pătrară de soclu de cândă l’amă cunoscută intimă, a fostă constante ună obiectă de admirațiune și de venerațiune, ș’a șia credă c’a fostă și pentru toți ceilalți câți l’aă cunoscută și apreciată. Mĕ asociezu dérit, do. redactori, din tótu puterea animei la apelulă ce faceți pentru rădicarea acestui monumentă și ve rogüa mĕ înscrie în numeral contribuitorilor- sel cu suma de lei noui patru sute. Primiți, verogă, doi redactori, salutările mele cele mai amicale și mna sincere. Generare G. Adriana.