Romanulu, februarie 1874 (Anul 18)

1874-02-14

ANULU ALU OPTU­ SPRE­ DECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Ori­ ce cereri pentru Romania, se adre­sezi­ la administrațiunea­­ Jiariului. A­­N­U­N­Ț­U­R­I. In pagina IV, spațmlii de 30 litere 40 bani In pagina III, linia 2 lei. A se adresa Li PARIS : la d-nií Órain et Micoud, 9 rue Drouot, 9. LA VEENA: la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor­ fi retușate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. _ Redactiunea și Administrațlunca, Strada Academiei, No. 26. «w w>T4i««rCTgiwimBTHnr «am—M» t w iwm ■«rMaawniawiiw^^.^s^^p^ »greeOT'',T^aw a r Edițiunea deDiminața BUCURESCI, lî FAURARII. In timpul­­ sesiunii, consacramü —și credemu că mai multă de câtă ori­care altă­­ b­ară— cea mai mare parte din colanele nóstre dăriseră-de-semă des­pre desbaterile urmate ’n corpurile le­­giuitóre. De­și, cu modulă acesta, cititorii sunt­ puși în posițiune se cunoscă cum lucreză și ce lucrezá (Jisa repre­­sintațiune a țării, ce felă înțelege ea controlulă pe care are dreptul­ să’lă esercite asupra actelor) guvernului, totuși ținemu se mai relevamă ună punctă, care de bună sema n’a putută scăpa atențiunii publicului. Acordarea de credite suplimentare și estraordinare prin anume proiecte de legi—când­ nu se face numai pen­tru regula formalităților­ cerute de comptabilitate—denotă uă stare anor­male a financielor­ statului. Ce­va mai multă , atunci când­ bugetele se voteza cu ună ană înainte, cândă la în­­ceputul­ fie­cărui esercin­ă s’aducă noui rectificări la bugetele votate, a se mai cere și credite suplimentare seă estra­ordinare însemneză uă administrați­­une financiară destrăbălată, demnă de cele mai legitime bănuieli, Insemneza chiăltuirea fără socotință peste preve­derile bugetare, călcarea legii de comp­­tabilitate­ generală, risipa averii sta­tului și sporirea datoriei publice. Vomă dovedi acesta cu acte oficiale, cu legile votate și cu raporturile co­­misiunii financiare a camerei. In ședința de la 7 Februarie, se vo­­teză cu ore­care desbateri—lucru de mirare, căci mai totă­de­una creditele se prim­escă fără nici uă disensiune — două credite în sumă de 557,794 lei 88 bani, pentru plata sumelor, la care statuia a fostă condamnată prin sentințe judecă­toresei. Eeo ce constată comisiunea financiară, cu acestă oca­­siune : Că tată pentru acestă destinațiune s’a prevăzută în bugetă : Pentru esercițiulă anului 1871 ci­fra de lei................................... 100,000 Pentru esercițiulă anului 1872 cifra de lei .... 100,000 Pentru esercițiulă anului 1873 cifra de lei . . . . 100,000 Pentru esercițiulă anului 1874 cifra de lei . . . . 150,000 Totală 450,000 Acestea înse n’au fostă de ajunsă, și guvernală a mai deschisă, de la sine, credite suplimentare și estraordinare Pe anul­ 1871 în sumă de lei................................... 494,721 b. 44 Ei bine, nici acestea nu s’aă găsită suficiente, și aceași adunare, în marea’i generositate, a mai deschisă pentru aceași destinațiune credite : Pe anulă 1871 în sumă de lei................................... 113,363 b. 73 Pe anulă 1872 în sumă de lei . . . . 95,200 Totală 208,563 73 Adunândă aceste cifre, resultatulă e că, pentru plata de procese perdute, s’aă acordată lei 1,245,910, bani 17, la care, adaugându-se și noulă credită de 424,150 lei peste suma prevăzută pe 1874 de 150,000 lei, dă cifra de 1,670,060 lei 17 bani, cifră „care în expunerea de motive a d-lui ministru de finance — <Jice raportorele comisi­­unii financiare — se prevede că fill­mil se va întrece. In fația acestei chiăl­­tuieli, statulă a percepută numai 59,484 lei, 44 bani, adică a plătită de 28 ori mai multă de­câtă a percepută.“ In discusiune, s’a arătată că „s’aă dată unoră persone străine suma ce se cuvenia altora, că nici procurorii nici ministrul­ de finance n’au urmă­rită pe fraudatori,* că prin urmare „fiscală pli­tesce din noă sume pe care le-a mai plătită vă­ dată,“ făr’a se fi luată măsuri pentru „darea ’n judeca­tă a funcționarilor, negliginți ori de rea-credință.“ Cu tote astea deputații rădică mâ­na și creditele se proclamă acordate ! Al­ douilea credită, de 133.644 lei, 83 bani, se cerea „pentru acoperirea de diferite creanțe și pentru chiăltu­­ieli efectuate ’n anii din urmă.“ Ară­­tândă diferitele categorii de creanțe, comisiunea financiară spune că, în cee­­a ce privesce delapidările „statulă le plătesce, dérii nu le mai împlinesce mai nicî­ uă­ dată de la delapidatori,“ eră mi­nistrulă de finance nu s’a ’ngrijită celă puțină „se revizuiescu urmăririle fă­cute ’n contra foștiloră casiari Codre­­nu, Olănescu, I. Iorga, Alevra, Mârzea, Petrovici și Bordescu,“ uitându-se Lu­­pu, Cocorăscu, Vlahu și câți alții. Ra­portorele mai arătă că bugetulă pe 1873 „a fost„ încărcată în situațiu­­nea presintată de ministrulă de fi­nance în sesiunea actuale, înscriindu­­s­ 3 din erore, ca aprobați a sch­iăltui din acestă bugetă, lei 200,000.“ In fine de­nunță că ’n 1872 și 1873 s’aă chiăl­­tuită de guvernă lei 10,502, bani 43, „pentru cum­părătore de lemne, peste prevederile bugetare“ și, ca achitare de consciință, nu neglige a mustra pe gu­vernă prin urmatórele cuvinte : «Arü fi de dorită ta să se pună capătă unora, chiăltuieli ce se facă peste prevede­rile bugetare și cu care se vină înaintea adunării ca fapte împlinite, care trebu­­iescă consfințite. Bugetul fl este un lege ce trebuie păzită cu sânțeniă, ca ori­ce altă lege. Dansa prevede, prin capitululu seu de 1 trilionu, și satisfacerea unor r­efigințî ne­­prevedute : numai asupra acestui capitulă este a se recurge de către guvernă. Chiăl­­tuieli în afară lui, pentru afaceri prevăzute în bugetă de către adunare în cunostință de causă, în urma unor­ desbateri seriose, trebuiesc­ oprite cu desăvârșire.» Acesta aseama ună votă de blamă categorică dată guvernului pentru ne­­glijența ce dovedesce ’n urmărirea delapidatorilor­ , pentru erori ne­­permise, pentru deschiderea de cre­dite fără autorizarea camerei, pen­tru călcarea legii asupra compta­­bilității generale prin facerea de chlăl­­tuieli peste cele acordate, pentru ne­­păzirea legii bugetare. Dară... cine puse vr’uă atențiune? Giuvernară — a cărui grosime de obrază o mărturi d. La scară Catargi, inscendă că minis­­teriă mai comodă de­câtă ală său (adică mai cinică, mai nerușinată și mai anticonstituționale) nu s’a mai ved­ută și nu se va mai vede — gu­vernul ă era represintată prin diba­­cele vistiară d. P. Mavrogheni, și di­­bacele vistiară se făcu că nu vede n’aude nimică, inghițindă mustra­rea cu paharulă de apă ce avea dinainte­, eră vre 35 — 40 depu­tați din sala ședinței oră se grăbiră a ’la imita, dându din mâni la rendulă soră, adică­­ icendu, s’aă că leată le­gile, s’aă făcută răsipe și negligințe, dâră... trécu mérgu: unde aă mersă miliónele, mérgu și sutele de mii! Trecuseră trei­­ Iile. Uă ședință ca cea din­­ Ziua de 11 Februarie, în care se desbătuse despre ultragiulă adusă de un­ membru al­ biroului camerei șefului gardei de onore de la represin­­tațiunea țărei, nu putea trece fara fi ilustrată și prin acordarea a patru cre­dite, în sumă de 1,019,590 lei 45 bani, dintre cari unulă de 105,479 lei, 32 bani numai pentru trasportul­ cu drumulă ferată ală trupelor­ concen­trate ’n tomna anului 1873 pe lina Sabarului. Cu ocasiunea laudeloră ce guver­­nulă a crezută de cuviință să’șî adre­seze, prin propriele sale foi, pentru exercițiele armatei concentrate, amă arătată că chiăltuielele făcute întrecă cu multă sumele alocate ’n bugetă pentru acestă scopă și că, doca minis­trulă de resbelă nu va recurge la re­virimente, desigură că va alerga la deschiderea de credite fără apro­barea camerei. Atunci ni s’a strigată că calomniămă, că pasiunea ne or­­besce pen’a face presupuneri inexacte. A­]i actele cele mai oficiale se însăr­­cineza a desminți tóte injultele ce ni s’au aruncată ș’a convinge opiniunea publică c’aveamă cea mai deplină dreptate. In adevĕra, raportul­ asupra proiec­tului în cestiane mărturesce că n­es­punerea de motive, care ’nsoțesce pro­­iectul, „se arăta că, creditulă respec­tivă nefiindă suficiente, s’a recursă la deschiderea de credită estraordinară.“ Apoi adauge : «Comisiunea a aprobată presintele cre­dită cu observațîune ca, în viitorii, minis­­teriulu se nu mai trecu peste limitele crediteloru votate de Cameră, întrebuin­­țându creditele după destinațiune.» Cifra de 105,474 lei, plătibile nu­mai pentru transportă, înțelege ori­cine că este exagerată pene la ridiculă și de sigură că ’ntr’ensa se coprindă ș’alte chiăltuieli, trecute supt acesta rubrică. Nu vomă stărui case asupra iei: cea-a ce vremă se relevăm ă e for­mala constatare ce se face că guver­­nul ă a trecută peste legea bugetară ș’a comptabilității, dispuindă după pla­­cu’i de punga contribuabililoră, de a­­verea statului. Și totuși nici la votarea acestui credită, nici la a celoră­l­alte, pene la cifra de 1.019,590 lei, uă singură voce nu se rădică ca se proteste și se apere legalitatea înlăturată, dispre­țuită, anihilată. Dară, pentru Dumnezeă, domni miniștrii și domni deputați din majo­­ritate, fiă-ve pudere celă puțină de voi înși-vă, cândă comiteți în compli­citate asemenea călcări de lege, cari, în situațiunea financiară în care ne ați adusă, se potă traduce prin cu­­ventură de jafuri și califica prin es­­presiunea de crime. Pene la acelă gradă v’a ajunsă ei­­uismulă, în câtă unii se primiți a vi se trage palme, 0ră alții se va dis­trați a plăti, în formă de bacșișiurî, nesimțirea celoră pe cari ’i pălmuiți? Unde mai esiste constituțiunea, cândă voturile de blamă se primescă cu nerușinare și cândă camerele se mulțămescă cu grosimea peliței mi­nisteriale, spre a crede că cu ea potă acoperi infioratórele deficite, cari a­­ducă împrumuturile, sleirea avuției naționale, ruina completă a statului ? Ați votată, tăcendă, aceste credite în­­ ziua de 11 Februarie. Ei bine, consciință vóstra nu v’a amintită ea că starea în care înotați ații e mai rea, cu multă mai rea de­câtă cea de supt regimele spul­berată la 11 Fe­bruarie 1866 ? Nu v’a spusă ea că, chiară fără voia vóstra, aveți res­­pundere, ș’vă răspundere gravă, în facia națiunii împilate și sărăcite prin impositele de cari dispuneți cu atâta nepăsare ? Cândă s’a ’ntronată regimele ac­tuale, s’aă depusă jurăminte solemne ca garanțiă că nu ne vomă mai în­­torce la trecută. Acji trecutură s’a ’n­­torsă, mai teribilă de cum era, pen­tru pe porta­n­onimă perfidia și pe buză resbunarea. Amă aretată adesea, în colónele a­­cestui­­ fiară, ce­a devenită dreptură de petiționare, ca și cele­l­alte drep­turi constituționale, și nu numai când­ cine­va are recursă la guvernă, dară chiară la corpurile legiuitore, cari nu suntă de câtă nesce comisiuni consul­tative ale guvernului, nesce biurouri de înregistrare. Resultatulă sigură ală tuturoră pe­­tițiunilor­ este: „la ordinea Jjilei!“ Ordinea «Jilei se pare că este la ordinea­­ Jilei; este vorba de ordine spre a pa­­ralisa, a descuragia, a nega chiară a­­cestă mare dreptă cetățenescă. Eco ce se ’ntempla mai de­ună-a Ji la Cameră, în ședința de la 9 Februarie. D. raportare citesce uă petițiune a mai multor­ locuitori din Bârladă, prin care se plângă în contra legii licențeloră, aretându că, neputendă plăti să lasă asta de mare, aă fostă siliți a ’și părăsi comercială și­ a ré­­mâne pe drumuri. D. Chițu întrabă pe d. raportare ce s’a făcută și cu cele­l­alte petițiuni de asemene natură, trimise Camerei, precum se scie, de mai mulți cetățeni craioveni, cari au fostă loviți în esis­­tența loră de aceași lege? D. rapor­tare respunde că n’a venită rândulă acestoră petițiuni se fia cercetate. D. Chițu replică că este de opiniune a se lua două­dată în băgare de semn tote aceste petițiuni, pentru ca Camera se cerceteze vițiositățile acestei legi și împreună cu guvernulă se caute m­ij­­­locele de îndreptare a réului, căci în adevăra mulțime de cetățeni, atâtă din Craiova câtă și din alte oraș­e ale României, aă rămasă săraci prin apli­carea acestei legi. D. Chițu adauge că însuși d. minis­tru de finance, cândă va vede gravele și seriosele plângeri și suferind­, va lua inițiativa, spre a face uă amelio­rare, căci, de­și acestă lege s’a apli­cată in unele orașie, ca ’n Craiova, cam cu baioneta, acesta cnse nu pro­­beza că dreptate s’a făcută , ci, din contra, că suferința existe și mai mare și este numai năbușită. Camera, — fără ca vorbele d-lui Chițu se fiă combătute nici de pe ban­ca ministerială, nici de vr’u­ă d. de­putată, — trece la ordinea falei!­i că formula tipică, devenită ste­reotipă, — cu care majoritatea Came­ Pe anulă 1872 în sumă de lei .... 42,625 Pe anulă 1873 în sumă de lei . . . . 50,000 Totală ' 587,346' le JOUI, 14 FEVRUARIU, 1874. LUMINEZ­A-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unii and 48 lei; șese luni 24 le trei luni 12 lei; vă <unii 5 le In­­istriete: unii anii 58 lei; șese luni 29 le trei luni 15 lei­­n­ lună 0 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistui fr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa L­A PARIS: la d. Darras-Hale­­grain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-n­î Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIEN­A , la d. B. G. Popovicî, Freieh­­markt, 15.­ rei actuale răspunde mai totă-da­una plângeriloră și reclamărilor­ poporu­lui contra im­pu­uriloră. E co singurulă efectă ce ajunse­se producă astăzi sân­tul ă dreptă de petiționare. Ore nu este timpulă și locuia a striga cu d-na Rolland : oh! ordine, or­dine! câte desordini nu se comită în nu­mele teă! D. Dimitrie R. Rossetti, mișcată de ună lăudabilă simțimăntă filială, ne trimite uă epistolă cu scopă de a de­monstra că nu este uă înjosire pentru ună colonelă, de a trece din activitate la postură de directoră de prefectură. Dândă ad­ă d-lui Rossetti de lăuda­bila intențiune a epistolei d-sale, și asigurându-să că memoria regretatu­lui Radu Rossetti ne va rămânea totă scumpă, vomă face se se observe că publicarea epistolei în cestiune este inutile, de vre­ pe casulă despre care vorbiserău să n’are absolută nici u­ă raportă cu­rsurile și cu instituțiu­­nile din timpurile la cari d-sea se referă. Telegrama serviciului nostru, care ne-a comunicată compunerea noului cabinetă ală Engliterei și pe care am­ publicat-o în numărul­ de alaltăieri, nefiindă destulă de completă, repro­­duceriă, după­­ fiarul­ le Danube, nu­mele persanelor­ care facă parte din noulă ministărie; D. Disraeli primula lord alű­ice­sauteriei; Lord Cairns canularü; ducele de Richemont, lord-președinte al­ con­siliului privată; com­itele Malmes­bury, ministru de justiție; lord Derby, ministru afaceriloră esterne;lord Sa­lisbury ministru ală judiilor­; Corni­țele Cornarvon, ministru ală coloni­­ilor; Gathorne­ Hardy, ministru de resbelă; Cross la interne; Stafford Northcote la finance; Mauner, direc­­tore generale ală posteloră, Ward Hunt ministru de marina. ț­iarele din Paris de la 20 ale cu­­rintei nu conțină nici uă scrie politică mai importantă. Diarulă oficiale publică ună decretă contrasemnată de ministrul­ de in­terne, prin care prefectură poliției este însărcinată și cu direcțiunea gene­rale a afacerilor­ privitore la siguranța publică, acesta case prin delegația și supt autoritatea ministrului de in­terne. Ca ori­ce guvernă, care nu este a­­devărata espresiune a națiunii consul­tată liberă, guvernălă mare și ale lui Mac-Mahon, ca și guvernul­ nostru actuale, voiesce se-și asigure existența numai pe puterea poliției. Prin raportul­ cu care ducele de Broglie cere președintelui Republicei aprobarea măsurei citate, între altele ,fice: „Din tote servițiele publice, acela care are mai multă necesitate de cen­­tralisare, spre a respunde pe deplină obiectului pentru care a fostă insti­­tuția, este servițiul­ siguranței pu­blice. „Uă țară nu póte ave uă bună poli­­țiă, care se informe pe guvernă, în­­tr’ună modă care se ftă în același timpă completă și exac­ă, arătândă periculele la cari este espusă societa­tea, fără a micșiora nici exagera gra­vitatea loră, și permițendă autorității centrale d’a se ține totă­da­una în justa măsură a represiunilor­ sale, de câtă atunci cândă informațiunile adu­nate și faptele observate în diferitele părți ale teritoriului vină se­le­gru-;

Next