Romanulu, martie 1874 (Anul 18)

1874-03-28

ANULU ALU OPTU-8PRE RECELE VOESCE ȘI TEI PI­TE Ori-ce cereri pentru România, se adre­­gezii la adm­inistrațiunea islam­ului . ANUN­Ț­U­RI. In pagina ÎV, spațiulii 30 litere petit 40 bani In pagina III, linia petit 6 leî. A. se adresa LA PARIS: la d-niî Grain et Micoud, 9 rue Drouot, 9. LA ȚIENA: la d-nii Haaseustein și Vogler Neuermarkt, (1. scrisori și ori­-ce trimiteri nefrancate vor­ fi eta­sate.—Artic­ele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLAIUJ XIII Redacțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, îfc. 26. Ediț­iunea de sera ----I ] ma 100II, 28 MARTIE 1874. LUMINEZA­TE ȘI TEI FI ABONAMENTE in Capitale: ună anu 48 lei; ș ese lunî 24 le trei luni 12 lei; uă. .ună 5 lei în Dstrictes um­­ană 58 lei; șase luni 29 la trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hal­­grain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nii Órain et Mico­ud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA , la d. R. G. Popoviai, Fleich­­markt, 15. BucuREsci, n sar? Pe când o studiamö, pe câte ne per­mită puterile și mâna de ferit a gu­vernului ce stă pe gâtlejulă nostru, independința, ce ni se promite prin hasnatarulu țârei, uă nouă, bombă s’a­­runcâ­ în publică, pe care s’a scrisă cu litere de focă . Independința românii Patria și Dinastia Acéste noii organi ale regi­mei ii impune Româniloră datoria d’a studia cu maî multa seriositate si­­.națiunea, și d’acea­a suntemu siliți se ’ntreru­­pemu pre­cum lucrarea ce’ncepurămă, seu mai drepțu­, s’o re'ncepemu, ca se punemu îndată publiculă în situ­ați­ine se cunoscu bine calea pe care merge guvernulă și s’o aprobe sau s’o dea a­­probe iu cunoscință, în deplină uni­tate și n lumina cea mare. Acesta nou organi alü guvernu­lui, „Independința română, Patria și Dinastia“, apăru în Iași, supt redac­­țiunea unui străină. Nu se spune numele nici unui re­­dactore, déra stilul« și chiarü limba areta, cu evidință, că cela care a scrisö primulu numéru este sträinü, German, pe câtă putemu înțelege. 1) Este străinü și ’n adeverit represin­­tante ale guvernului actuale, căci pune astăzi pe tapetă cestiunea cea mare a independinței, ne spune că mo­mentum este favorabile pentru noi, și ne­­ zice că: „va redescepta în anima tutu­rora Românilor« iubirea trecutului nostru măreță, spre a intusiasma pe oșteni, ș’astă­feră a ’i pregăti a’și versa sângele lor, pentru susținerea inde­­pendinței nóstre și strălucirea tronu­lui română, in contra acelora cari ne vor fi desprețui tratatele, și vorü călca drepturile nóstre cele mari și sacre, câștigate pe câmpulă de resbelu“. Este străină și bună represintante ale guvernului actuale, căci, după ce rădică süsii și tare stindariulii inde­pendinței române și cere s’o redobân­­dim­ prin sânge, adauge urm șiră de cuvinte frumóse, démü numai cuvinte și ’n contrazicere cu ce se face. „Vomă cânta cu scrupulositate, dérü vomă cere cu stăruință și necon­tenită alianețe reale și proprie a con­tribui la mărirea și prosperarea nós­­tră, urmândă exemplulu politicei stră­moșesc­, adică, a ne folosi la timpii de circumstanțe propice, fără ca se a uita cuvântulu de „Patrik“ și numele de Română.“ Este străină, este încă Austro Un­gurii și ’n adevĕrit represintante ale guvernului actuale, fiindă­că, după ce proclamă independința română și ne cere s’o dobândimü prin sânge, ne spune : „Vomă cere ne’ncetata instrucțiu­nea și luminarea poporului, spre a’iu pune în posițiune d’a’și aprecia drep­turile, cari emană din détoriele sale.“ Românii și gintea latină scri se facă să scre națiunea tata că détoriele ema­nă de la drepturi, era nu drepturile de la détorii. Este strániu, căci zice: „Noi nu cautamü firma puterii e­­secutive. Puțină ne importă de la Co­­gălnicanu, Epuranu, Ghika, Brătianu. 1) Punemü aci câte­va dovedi materiale că re­­dactorele este strainu­ cVoma fi­deru a tuturora». «Cândü țările perdură dreptul­ de eligibilitate a suveranilor'a lorü prin intrigi pretendenții oră.» «Abia ieri asistarumii la citirea saponului ar fi societății Dacia», etc. etc. etc. I Cretzulescu, Golescu sort alții suntu la cârma Statului, numai țara se pro­fite și se prospere.“ Gestiunea fuindă de cea mai mare gravitate și tare seriosü noură organü alü puterii esecutive, se desbatemă. Cuvintele sunt­ frumóse, licuririle fort­e plăcute, dérit, nu cu cuvinte ur­ai, nu cu licăriri, ci ca rațiunea și dovedi pipăite; se soinideza Gestiu­nile, și națiunile nu devin puterice, de câtă cândă se potă pune cu mintea și cu inima supt stindariulü alesu de densele. Ei bine, se vedemau este ade­vărată că nu trebuie să ne importe oare este firma puterii esecutive, cari suntu consiliarii tronului? In studiulii publicată Vinerea tre­cută, amintirăm fi că ’n resbelulu con­tra Rusiei, regele micului Piemonte fu consiliată a trimite 17,000 de omeni la Crimea. Deca derü principii noștrii, cari erau buni Români, n’am­ fi fostă ron ocoliți, roți consiliați, ș’ar fi fi fă­cută și ei amendoni cea­a ce făcu Pie­­montele, nu devine Wederata că si­­tuațiunea nóstra se schimba cu totulü ș’am fi fi fostă îndată cruțați d’atâtea frământări și chinuri? Dovedirămă că la 1857, Napoleon, care pregăti resbelulu Italiei, ne sus­ținu cu cea mai mare căldură și tă­­ină. Am­intirămă că elű merse pen’a ne susține chiar­ în alegerile din în­tru, și ca se ne descepte și se­ne de animă, cobori chiarü pavilionulu de la ambasada francese din Con­­stantinopole. Procesele-verbale ale di­vanului ad'hoc constată că noi ce­­rurămă și susțin urămă cu stăruință se proclamămă drepturile nóstre ab-an­­tiquo și se procedemă îndată la pu­nerea lor d­in lucrare. Caimacamul . Alesandru Ghika era Română bună. Ei bine, cine nu vede astăzî că, deci elft n’ar­ fi fostă rea consiliată de că­tre cei carii ne tratați de nebuni, ari fi susținută propunerile nóstre, propu­nerile învederate ale lui Napoleon, le-ar fi făcută se triumfe, și principatele constituite în timpu de doui ani, Ro­mânia ar­ fi fost­ unită și liberă prin resbelulü de la 1859? Principele Cuza avea simțiminte ro­mânesc!. Este cunoscută acum că Napoleone l’a ehrăniată cu seriositate se iea parte la resbeluli pentru sal­varea gintei latine. 1) Principele Cuza porunci râdicarea și armarea națiunii. Italia, în înțele­gere cu Napoleone, trimise­ră corbiă la Toulon spre a se încărca cu ar­mele ce ne da Napoleone și a ni se a­­duce. Armele Ungurilorü se porniseră în parte prin România. Principele Cuza, roa consiliată, opri­scularea na­țiunii , compromise pe Italia și pe Francia, lăsându­se ste corabia la Tou­lon în timpu de peste 30 de zile, fără trămite pe delegatulu séu d'a lua urmele, deschise unu Ziara ad-hoc spre a ne combate, 2) ș’afunda destinările Ro­mâniei în rușind la tabără de la Flo­­resci. In urmă, desceptatu unu momentu, vézu ietrigele și cursele boiariloru , înțelese că ei l’au Înstrăinată de na­țiune, și că prin urmare este perdutü, și se otărî se ésa din acea posițiune critică printr’uă revoluțiune de süsü, printr’uă lovire de Stază. 1) A vedhe Românulă de Vineri, 22 Martiü. 2) A se vede desbaterile din Romănilă d’atuncî cu Curierulu din strada Nunescă. Nu mai discutamu actului, mai cu semn acum cându însuși principalele séui autore, d. Cogălnicenu, a recunos­cută în Cameră partea lui cea rea. Se si­mu drepți önse și se marturisima că autorele séu voia­se de mari satisfa­ceri poporului. Se recunoscemu carele satisfaceri erau atâtă de simțite, Ip­cată în Ziua de 2 Min­ă, afară de noi, câți­ va indi­­vizi, și unii dintre proprietari, națiu­nea, tata a primită cu bucurie lovirea de Stată. Napoleone, vezenda aprobarea na­țiunii și vigorea ce arăta c’am­ ave­a­­c m principele Cuza, începu din nou­ a spera în România și făcu pentru noi unulü din actele cele mai mari și mai bine-facetóre. Blü­isbuti a face se se înscrie la Constantinopole în actul­ acelü­a și se se recunoscă de tóte pu­terile in­dependința română. Le citim și se salutăimü din nou cu recunoscința pe națiunea cea mare și pe imperato­­rele Napoleone. „Principatele­ Unite potü în viitoru a schimba legile cari privescu adm­i­­nistrațiunea loru din întru, cu con­­cursuri legale ale tutorű puteriloru stabilite, și fără nici uă intervențiune.“ Anci­ua­ dată, lăsândui la uk parte pentru momentu prinei piele, se ne ’ntrebkma, ce se făcu în urma cestora acte mari, din întru și din m­ark ? Vomă respunde în 12 cuvinte. Principele Cuza se o­roU de inamicii democrației, spre­ a esecuta legile de­mocratice decretate. Atunci prevelirea fu cu atâtă mai repede, cu câtă principele nu mai pute fi susținută prin suflarea dictri­­tare de viață a libertății. Și d’astă­­dată, ca cum genială României voi ca lecțiunea sĕ fia câtă mai multă­­véZuta și simțită de Români, preve­­tirea fu cu atâta mai răpede, cu câtă fu mai imorale. Principele fu împinsă de consilierii săi în tóte imoralită­țile, asta­felu în­câtă, precum mai a­­mintir kmü,— rugkmapedd. procurori se bage de semn că vorbi mă de tre­cută, — se pusese ’n vénerire pe piața Parisului tóte isvorele avuției națio­nale. Păduri, saline, várm­, apa, lu­mina, totul­ în sfîrșitu, și péné și însuși tronul d­e mânie, era la me­­zatű. Elü se propunea pe d’u­k parte Rusiei, pentru d­uele de Leihtemberg, și pe dalta Austriei. Dovezi ? Facemü apelă la Românii carii sciți în câte consiliabule se propunea aci ducele de Leichtemberg. Facem­ă apelă la cei carii sciți c’a venită în Bucuresci d. Poujad, atunci consule alü Franciei în Italia, ș’a propusă, chiară la ai noștru­, se tre­­cemă Principatele supt coróna Aus­triei. Și, spre mai multă ’ncredin­­țare, se repunem­ aci supt ochii pu­blicului însăși dechiararea principelui Cuza, în discursul­ tronului celei după urmă sesiuni: „Bă voiescă să fie bine sclută că nici­ uă­ dată persona mea nu va fi uă împedecare la ori­ce evenimentă, care ară permite d’a consolida, edi­­ficiulü politică, la a cărui așezare am fi fostă fericită a contribui.“ ■ Minoritatea Camerei înțelesese, sau cela mai puțină simți periclută, și pro­puse următorulă paragrafă ca res­­­­punsă la adresa tronului: „Nici-uă­ dată nu ne amă îndouită despre înaltele simțiminte de pat­rio­­tismă, care inspiră pe Mária­ Vástra, câtă pentru noi cnse, în cercură în care suntem­ mărginiți de Constitu­­țiunea în vigore, nu ne este determi­nată competința în momentul­ de faciă în privința cestiunilor­ relative la trenă. „Ca Români, noi nu putemü, o re­petamű, de câtă se va märturisimü a nóstră recunoștință pentru stăruința ce puneți Mária-Vóstra în abnegați­­­­unea cu care v’ați manifestată nați­­uni și Europei încă de la suirea Măriei- Vóstre pe tronu.“ Rugândă pe Români se și amintescu "j consiliere ce s’aă dată tronului în 1871, î în momentulă ce demisiona ministe­­rială Ion Ghika, și de cele ce s’ară fi putută íntâmpla déca Camera lua actă de abdicarea ce i-s’anunța, se mai a­mintimă âncă ună faptă din întru, care va dovedi Independinței ro­mâne de la Iași câtă compromită na­țiunile și pe Domnitori, cândă Zică că „puțină le pesâ de firma puterii esecutive“. Napoleone, care fu singurulă ce susținu alegerea principelui Carol, sin­­gurulă care opri intrarea Turciloră în România, fu și singurulă care sus­ținu recunoscerea sea de către Parta, fără nici uă condițiune. Principele Carol, puternă și trebuie se märturisima, susținea drepturile ț­rei, demnitatea ei ș’a sea, cu deplină­­ credință ș’adevărată nobili­tate. Puterile cari combătuseră alegerea­­ principelui Carol, cari nu voiau con­­­­stituirea Sfatului română și ’mbrân- i d­aü pe Turci la unii resbelü cu Ro­ ] mânii, isbutiră se ’nduplece pe consi­­­ Ilarii Sultanului a’l da sfaturi véte­­matore noue, déru totă­ d’uă-dată și imperiului otomană. Sfaturile consili­­riloră celor t­rei fur’ascultate și Porta ceru condițiuni ilegale pentru recunoscerea ce era, ce este détóre s’o facă. i) Principele Carol refusa cu tăriă, și trimise la Paris pe d. Dumitru Bră­­tianu. Consilierii cei réi se splimêntara de credințele cele nobile și ’n adevérii ro­­mânesci ale principelui, și ’ncepură ve­­chiele și sinistrele lor­ țesături. Principele, desperată de sfaturile contrarii credințeloră sale, ce’i daă omenii cei mari ai vechieloră regimne, convoca unu consiliu compusă de băr­bați din tóte partitele. Se ’ntrebe domnulű redactore alu i Independenței române din Iași, cu „Pa­tria și Dinastia“, ce consilii­amă dată noi și ce consilii de pe majoritatea ac­­tualilor­ promotori ai Independinței române și pretinșii susțiitori ai „Pa­triei ș’ai Dinastiei?“ In aceste timpi, d. Dumitru Bră­­tianu vede pe imperatorele Napoleo­ne, dobândesce, ca totu-de­una, asigu­­rarea paterice­ sele protecțiuni, ș’au­­toritarea d’a comunica consiliariloră tronului se nu primescu cea mai mică condițiune. In acela momentü ense, consiliarii oficioși, și póte ș’­iuii din cei oficiali, j isbutescă a face pe principe se §iove­ J !­1) Vom vorbi în curoada pe largă și cu dovedi , și despre acésta cestiune. f­iască și pornescă cu grabă la Constan­tinopole să soiră cu tristă misiune. D. Dumitru Brătianu soseșce, princi­pele Carol reintră în nobilele sale sim­țiminte, d. Brătianu plecă cu răpezi­­ciune după soli, 11 ajunge la cale, și le comunică voința principelui Carol, i­­dentică cu acea­a a împăratului Na­poleon I. Solii se dacă, derii amețiți, bolnavi de sfaturile consiliariloră celor t­réi, și apare acea durerosa epistolă, publi­cată aină de Ziarele oficiose ale buni­­loră noștrii amici austro - maghiari, și despre care nimic­ă nu mai voi mă a vorbi. Siliți case a ne opri aci pentru astăzi avenit­și drepturü și datoria se și ziceRiu cu tărie: Eea ce facă consiliarii cei rei. Ecé­cura susțină el independinta ro­­romănă, Patria și Dinastia.­­ Reproducemü urmatórele din edi­­țiunea de dim­inața a numărului pre­­cedinte: Din afară. — z­iarul­­le Danube publică urmatorea telegramă espediată din Sidney (Noua-Olandă) și sosită la Paris la 2 A­­prilie. «Cei șase deportați scăpați din Noua- Caledonie sunt­ : d-ni: Rochefort, Paschal Grousset, Jourde, Olivier-Pain, Balliere și Grandelle. Ei au plecată pentru Londra pe calea Californiei.» Din Spania ultimele scriî cu data 1 și 2 Aprilie sunt­­cele următore : generarele re­publicană Primo de Rivera a murită din causa ranilor­ dobândite în bătălia de la 27. In ziua de 29, mare și apele Serrano a cerută și închiriată ună armistițiă de trr­ î (J’10- Carliștii derîmu fortificațiunile cetății Olot. C­asiulii Manresa le-a plătită să contribu­­țiune pentru a înlătura blocarea. Casetta oficiale din Madrid confirmă mortea lui Olio, capă de­ bandă, carlistă, s’a adjutantelui seu, precum și rănirea lui Rădică, altă capă de bandă. Banda luî Valies a fostă distrusă. Republicanii ’și conservă posițiunile de la San-Pedro-Abanto, pe cari le fortifică. Car­­liști î surită întăriți pe uă culme într’uă in­cintă fortificată formidabile, în jurală u­­nei biserice minată, care opresce pe mare­­rialele Serrano se iea aefotă localitate. Ministrul­ Cristicb a informată pe Portă că principele Milan va sosi în Constanti­nople peste 15 zile. Generarele Ducrot și-a dată demisiunea de deputată al­ departamentului Nidore și guvernulă va convoca pe alegători pentru­­ Ziua 17 Maiă, ca se alegă ia locu­ i ună altulă. Mai multe ziare monar­histe, cerândn­uă anchetă care se cerceteze modulă scăpării ce­lor 1­5 prisoniarî din Noua­ Caledonie, gu­­vernulă a și însărcinată pe ună înaltă func­ționară de marină, pe care l-a pornită la Numea, cu instrucțiuni forte severe și cu puteri absolute pentru a descoperi și pe­depsi pe complicii scăpării, déca vorü­esiste. f> I­pre séra. — Paris. 7 April­e —­ După proiectul­ de lege, pregătită de guvernă în privința camerei înalte, președintele ei, a­­lesă, va fi succesorele eventuale ale preșe­dintelui Republicai, Cham­bord ară fi otărîtă se iea ’n mâna sea cestianea mona< ehieî și se’i imprime­uă impulsiune directă și personale. Grupa stângei uniunea republicană, mai ’nainte ea Camera se ’și sea va­canțe, s’a ’ntrunită In localul ă iei ordinară ș’a numită ună coraitată, care s’o represinte la Paris în timpul­ vacanțeloră și care se convuce, în casă de argințâ, pe toți membrii acestei grupe. După acea­a a adoptată în unanimitate următorulă procesă-ver­­bale despre atitudinea ce trebuie se ție actual­minte : „Francia se găsesce astăzî într’uă neliniște reașîțată de suvenirile tre­cutei luni Octombre. In adevĕrit, mo­­narh­iștii coalisați amind­ă în gura mare intențiunea d’a ’și reîncepe în­cercările de restaurare. „Republica suveranitatea națională,­­'ufragială universale, amenințate toto u­nă dată, au trebuință mai multă ca

Next