Romanulu, septembrie 1874 (Anul 18)
1874-09-12
ANULU ALO OPTU-SPRE PE CELE VOIESCE ȘI VEI PUTE ORI-ce cereri pentru Romfinia, se adreserfi la administrațiunea slariului. ANUNȚURI: in pagia IV, spațiului 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lel. ae adresa LA PARIS : la d. Órain 9 rue Drouot. LA VIENA: la d-nil Haasenslein §i Vogler WallfischgasBe 10. Hcrisori și orice trimiteri nefrancate vor fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLA MILU. Redaețiimea și Administraținnea Strada Dómneí No. 14 Edițîunea de séra MS ȘI YEI FI abonamente Ü» Capitale: nnG anii 48 lel; ș&se lnnl 24 lei; trei luni 12 lei; n& .nnă, 5 lei. In Districte: in anul 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; nn lună, 6 lei Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARS8: la d. oarras-Halgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, fi la d. Orain 9, rue Dronot. LA VIENA la d. B. G. Popovici, Fleicimarkt, 15. BUCURESfil, a RAPCHIE Ancă de cândă s’a respândită de către unele Ziare din Pesta scomptură că mai mulți grăniceri români ar fi violatu fruntariele despre Transilvania, nu iar fă putută da credémente,§’am fi asicuratu c’acésta afacere, în jurul căreia Maghiarii facă atâta larmă, nu póte se fiă de câtă cela multă „faptură atâtă de comună care se petrece în munții noștri, ca câți-va grăniceri se ti mâncată câte-va prune dintr’ună pometă, ce s’a intémplatu se stă peste linia fruntariei“. După câte șa se spună acum diarele din Viena, faptul calificată de Unguri „ca violință de fruntarii“, este și mai puțină decâtă poftirea a doai trei omeni la prune perguite, căci cee ce citimă în fiarul vienesc le Messager cT Orient: «Pretinsa violațiune a fruntarielorü de către Români, despre care s’a vorbită atâtă de multă, se mărginesce, după informațiunile mai precise, lasă simplă pașire a câtora-va ciobani, cari s’aă condusă turmele în locurile de pășiune limitrofe cu ale loră.» Va se adică, mai pe româneace vorbindă, faptulă se reduce la acesta . Se seie de iată lumea că nici ună animală nu este mai inofensivă , și totă-d’uă-dată mai simplu ca aia. Cândă una sare în apă, tóte celelalte o urmeză. Esistă chiarfl unu]hotare ce se aplică omenilorü, cari, in simplitatea loră, săverșescă ună faptă în nesciință : „Dați năvală ca oile“. Acum e lesne de ’nțelesă cum acei ciobani aă trecută peste linia de fruntaria. Se vede că vr’uă dă atârstă uă pășiune mai verdescă s’a speriată de ceva , ș’a trecută țarculă , după densa aă năvălită tóté; apoi celelalte animale cari însociescă de ordinară turmele, și ’n cele din urmă și ciobanii, cari erau siliți să se ié după densele case le abată și se le ’ntorca din cale. Și sotele maghiare, pentru acestă faptă întâmplată din nevinovăția și simplitatea unor animale, au dată atâta alarmă, în câtă părea că e necesitate se se concentreze la graniță tote regimentele de honvest, ca „se învețe,— după cum zic >a Pester- Lloyd,— pe poporațiunea română, se cunoscu că suntă margine puse spiritului său de violență și de răpire, pe cari nu le va pute trece fără se fiă pedepsită“! Lăsămă cnse,—in urma „informațiuniloră mai precise ale foieloră din Viena“, — (Jiariștilor) maghiari și tomișticlor) din Pesta sarcina d’a judeca ei enșii ridicula posițiune ce și-aă creată, facându, din pășirea unoră oi peste hotare, „uă violare de fruntarii cu răpire“, uă cestiune diplomatică, în care s’aă schimbată chiar și note. Presset de a’í, respuotjendü la cere ce amă <Jisă în numerele trecute despre isgonirea peste fruntariă a d-lui Sardellis, și voindîi se justifice pe patronii săi pentru acésta măsura, „mai ântâiă ne aduce aminte ® nesce simte precedinte ș’apoi se trudesce a induce în erore pe publică că guvernulă ară fi arenda chiară „prin lege espresă, prin art. 179 din codul penale, dreptur ă consacrată d’a isgoni din țară pe ună străină vätomotorii și tulburătorii ordinei publice“. Aceste argumente cnse ale Pressei, — déca argumente se pot ă numi, — suntă unele atâtă de slabe și altele atâtă de contrari adevărului, încâtă n’avemă de câtă se arăzumü cari suntă acele precedinte la cari face alusiune Pressa, deră pe cari nu le numesce, și se deschidemă legea ală cărei articlu invoca, spre a se vedea buna-credință cu care organulă oficiase arta adevĕrulu și explică legile. Aducerile aminte ce ne face Pressa se referă la isgonirea d-lui Porthier, căci atunci s’aă făcută interpelări în cameră. La rendulă nostru énsé Îi aduce să aminte că majoritatea camerii n’a recunoscută atunci guvernului dreptulă d’a isgoni pe ună străină peste fruntariă, fiă chiară „tulburătoră ordinei publice“, căci ună asemenea dreptă trebuie să se consacre prin lege. Majoritatea n’a făcută de câtă a ascultată uă interpelare ș’a trecută la ordinea Jilei, fără se legifereze nimică. Osebită de acesta, casulă pentru care s’a isgonită d. Porthier difere cu totulă de pretestulă ce se dă estrădării d-lui Sardellis. Domnului Porthier se imputa c’a atacată pe miniștrii români, pe Domnitore, țara și tóte instituțiunile iei. Intr’ună asemenea casă, miniștri, fiecare deputată și orice Română puteaă fi orbiți de simțimentul naționale, pâne a comite ună actă arbitrară în contra acestui străină, dară fără ca pentru acesta se fiă mai puțină culpabile de violare de lege; acesta cu atâtă mai multă, cu câtă nepedepsirea unui străină în țeră și după legile țarei, pentru ună faptă pe care l’a comisă in țeră, este uă abdicare la autonomia țarei. D-lui Sardellis i se atribuie, după cum însăși Pressa asigură, că insultă și injultă nu pe Români, nu pe miniștrii și pe Domnitorele României, ci pe consulele elenă, pe guvernul elenă, pe regele Elenelor și națiunea elenă. In ce derü acestă străină, — daca faptele ar fi chiară asta precum se afirmă Pressa, căci d. Sardellis, ca nejudecată de nici uă autoritate judiciară, le contestă, — în ce este „vătămator și tulburătoră ordinei publice“, cum îl califică Pressa ? In ce e culpabile d’aceste fapte, ca guvernulă se potă esercita contra lui „dreptură“, care, — după faia oficiósa,—i-ară fi „consacrată chiară prin uă lege espresă„? Déru se cercetămu acum și legea espresă, codulă penale celu uoă, și se vedeme esisté în elu vr’ună articlu prin care se dă guvernului dreptul de estrădare a unui străină, nu „vatömotorii și turburătură ordinei publice“, cum se constată că nu era d. Sardelii3, ci unui străină care atacă guvernul și națiunea lui? Pressa citeza articlul 179 din codicele penale. Acestă articlu écédefice: «Străinulu care, după ce-a fostă gonită din țeră, reintră fără autoritarea speciale a guvernului, se va pedepsi cu ’nchisorea de la 3 luni pene la 2 ani.» Este d. Sardellis căzută in culpa ce prevede acestă articlu? Pressa nu ne spune déca d. Sardellis a fostă gonită vr’vă dată din țară și s’a re’ntorsă „fără autoritarea specială a guvernului“. Apoi, în casă ca faia oficiósa se pótá proba afirmativul, care este pedépsa ce prescrie legea pentru că asemenea culpă? Pedépsa este nu estrădarea, ci închisorea de la 3 luni până la 2 ani. Aplicarea dorii ce voiescă se facă învățații legiști de la Pressa articlului 179 din codulă penale, în casulă d-lui Sardellis, nu se potriveace câtuși de puțină. Legea espresă, codulă penale celă noă, dă guvernului esercitarea unui dreptă în contra personelor, cari ară cădea in culpa ce se impută d-lui Sardellis, dé la acestă dreptă cce cum e consacrată prin al. 3 de fupt articlulă 299 : «Cu aceași pedepsă (închidere de la 1 lună pene la ună anu și cu amendă de la 300»-3000 lei) se voru pedepsi injultele de orî-ce natură, severșite prin miijlocele enumerate la art. 294 (presa și altele) prin cari s’ară atinge demnitatea unui suverană străină, avendă agințî acreditați în România, seă chiară persona agințiloră diplomatici, déca asemenea injurii și ofense contra suveranului României și contra aginților ș iei se pedepsescü ín tóte țevile străine, seă în virtutea de convențiuM, séu în virtutea legilor acelora state."» Pressa Zice, d. Sardellis a atacată pe d. Raugabe, consule elenă, pe guvernul și pe regele Elenilor. Pre bine, s’admitemă că este asta; întrebămă case: avemă și noi agințî diplomatică oficiali scă măcară oficioși în Grecia? Avemă convențiuni închiriate cu guvernul Greciei, să esiste în legile iei niscaiva disposițiuni cari se prevedă reciprocitatea ? Apoi chiară déc’arti esiste, are estrădarea este pedepsa pe care o prescrie art. 299? Nu urma are ca d. Sardellis se fia trimisă înaintea tribunalelor române, judecată de densele, și, în casă d’a se găsi culpabile, se i-se aplice și se se esecute pedepsa ce prevede codul penale? Sfidămă pe Pressa ca se putá susține în altă modă respectulă legii. Pentru ce dorü susține ună actă arbitrară, uă flagrantă violare a legii, a acelei legi care este opera chiară a guvernului iei? Pentru că densa, ca organă oficiosă, precum amă Jisă și altădată, vede tóte actele guvernului în celă mai estremă optimismă, și’și <zice : «Totă lumea se se prăpădescă, «Numai Manea se trăiescă.» țimne, acesta partită s’a disciplinată, a impusă tăcere pasiuniloră facțiase, caută cu liniște și răbdare a atrage pe opozanți, a ’și asigura pe indiferenți, și în fine, — ceea ce este mai importante,— ea asclută se facă concesiuni și se primesc compromisuri, înțelegăndă că numai prin acestă singură mijlocă se potă face progrese în politică. Partita republicană a cule3ă fructură nouei sale conduite. „Trebuie a recunosce că conservatorismul în Francia o credea și în posibilitatea d’a stabili Republica în modă definită și stabile, fără a amenința pacea și ordinea. „Onórea acestei conversiuni revine d-lui Thiers și leaderilor stângei și mai cu osebire d-lui Gambetta, care a ’nlesnită acesta fericită schimbare prin uă moderațiune și circumspecțiune forte rară in istoria politică a Franciei. „Căderea positivă cea indurată propaganta bonapartistă în departamentală Maine-et-Loire este resultatulă celă mai importante ală alegerii de la 13 Septembre: învingerea cea suferită și d. Bruas, deși prevăzută, are asemenea uă mare însemnătate. „Deși sprijinită de administrațiune, acestă candidată n’a obținută de câtă câteva sute de voturi mai multă de câtă concurentele seă bonapartistă și a avută aprope cu 20.000 mai puțină de câtă d. Maillé. „Acesta diferință este espresiunea opiniunii poporare care, deși aclamă pe mareșialele președinte, nu voiesce énsé amânarea nedefinită a instituțiunilor stabile, pe cari' imaginațiunea naționale ară voise ’și arunce ancora de scăpare: „țiarele orleaniste caută a micșiora importanța ’nvingerii d-lui Braas, «ficendu c’acestă candidată, impreună cu celă imperialistă, să întrunită 6000 voturi mai multă decâtă candidatură republicană, ceea ce, după opiniunea loră, este oă probă despre influența anti-republicană. Déru ce s’ară fi ’otemplată décad. Bruas ară fi fostă lăsată proprielor séle forțe? ...„Déru se admite măună momentă că majoritatea națiunii ară fi antirepublicană: ce s’ară întâmpla atunci? Acești anti-republicani sunt divisați, ostili unii altora, nereconciliabili, legitimiști, bonapartiști, monarhisti constituționali nu se voră Înțelege nici un data. Balotagială, care se va face la 27, va arăta situațiunea relativă a partitelor opuse stabilirii Republicei. „Se vorbesce de uă ’nțelegere de ocasiune între candidații anti-republicani. Dĕrü chiară cândă d. Berger s’ară retrage ș’ară lăsa astă-felă d-lui Bruas tóte voturile anti-republicane, este puțină probabile ca d. Maillé se aibă minoritate. Efectul morale ală victoriei câștigată de candidatură republicană va aveaă influență imensă asupra resultatului ce va da balotagială. Acestă efectă va lucra încă cu putere și asupa spiritului alegătorilor din departamentală Oise și Seineet Oiss, unde bonapartiști! își daă nesce silințe supreme și unde se pare c’au pene acum precari sorți de isbânda.“ termine cu discursurile rostite în facia bisericei St. George, și se se suprime reîntorcerea în pompă la gară, pentru pornirea la Golesc!. Se decise ca ducerea sicriului de la biserică la gară se se facă forte de dimineță, fără absolută nici uă pompă, de către câțiva amici. Sâmbătă, mai nainte de șase ore dimineța, cei mai matinali cari veniră se -și îndeplinesc acesta ultimă datoria în capitale, găsiră case pe d. Loe.-colonelă Algiu, comandantul pieței, deja acolo, în aceste ultime și intime ore, ca și în ceremonia publică din armă, d-sea ținuse a fi dintre cei d’ântâiă in onorarea unei atâtă de nobile memorie. Uă escortă numerosă de gendarmi culori însoci carulă mortuară care, urmată de cei mai intimi amici și de doui din frații Racoviță, percurse cu răpeziciune stradele Colțea, Bulevardul, Brezoianu, Știrbei-Vodă, Popa- Tatu și ajunse la gară pe la șapte ore. La 7 ore și 15 minute trenulă pleca spre Goleseu, ducându, pe lingă membrii familiei, numeroși amici din capitale și chiară pe unii dintre membrii delegațiunilor judeciane. La Golescî ascepta matrona română mamă a Golescilor și; la Golescî ascepta sora soră mai mare, d-na Racoviță, bătrâna aprope câtă și mama; la Golescu accepta partea cea mai gingașă și mai durerosă isbită, femeiele din familie; delicateța simțămintelor, iubitului loră Ștefană, urbanitatea sea nici-uă-dată înăsprită, gingășia atingetóre și totu-de una egale ce se ia pune în relațiunile sale de rudire și de amiciu, tote aceste eschise calități legaseră strînsă sufletele loră de densulă. Ștefană era favoritulă soră. Totă la Golesci ascepta deschisă și mormentul fericițiloră părinți, și mormentulü prospetu încă ală celei mai pure odrasle a familiei, mormentul lui Alesandru Golescu. La stațiunea Golesci, măcară funebru sta gata lângă pórta îmbrăcată de doliu; pe perenă asceptaă rudele ce rămăseseră lângă sărmana mamă, lângă sărmana soră; intre acestea era și domna cu d. Al. G. Golescu, apoi ună forte numerosă cortegii), compusă din numeroșii delegați ai Pitescilor, ai Câmpulungului și ai altoră orașie, de amici ai familiei, sosiți pentru acesta ultimă ceremoniă și de poporațiunea comunei Golesci. Cotă de sfâșietare fu primirea în acestă colțișură binecuvântată ală țărei, unde odraslele cele mai falnice se întorcă una câte una și se confundă în pămentulă generosă de unde am ieșită, nu frasele cele mai căldurose o potă spune. Vă durere mută, uă tăcere mormêntale, In care nu se audia de câtă pașii abătuți ai cortegiului, însoci carulă pene la vechia biserică a Goleseilor. In facia ușei, ună umbrară înaltă de frunte de stejară, supt umbrară ună catafalcă împodobită cu flori, ascepta sicriulă. Bătrâna mamă, aprópe centenaria și bătrâna soră, fuseseră reținute în casă; vârsta, slăbiciunea soră, sdrobirea la care le adusese ac^tă a tre-i ■„ rî i" • v ■ Ama arătată ieri ce semnificațiune are triumfală republicaniloră în alegerea, din departamentul Maine-et- Loire. Ece acum în ce modă apreciază acesta alegere și organulă celă mai arci-conservatoră din lume, (Jiarul) Times: „Partita republicană din Francia a dată uă probă de capacitate politică. Pentru ântâia ora, de la revolu ONORURI FUNEBRE MARELUI CETATIA IUST.GOLECU.1) Familia Golescu stăruise ca onorurile funebre făcute în capitale se se 1 A vede nvmierele de la 10 și 11 cuvinte.