Romanulu, septembrie 1874 (Anul 18)

1874-09-12

ANULU ALO OPTU-SPRE­ PE CELE VOIESCE ȘI VEI PUTE ORI-ce cereri pentru Romfinia, se adre­­serfi la administrațiunea­­ slariului. ANUNȚURI: in pag­i­a IV, spațiului 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lel. ae adresa LA PARIS : la d. Órain 9 rue Drouot. LA VIENA: la d-nil Haasenslein §i Vogler WallfischgasBe 10. Hcrisori și ori­ce trimiteri nefrancate vor­ fi r­efusat­e.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLA MILU. Redaețiimea și Administraținnea Strada Dómneí No. 14 Edițîunea de séra MS ȘI YEI FI abonamente Ü» Capitale: nnG anii 48 lel; ș&se lnnl 24 lei; trei luni 12 lei; n& .nnă, 5 lei. In Districte: in anul 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; nn lună, 6 lei Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trim­estru franci 18. A se adresa LA PARS8: la d. oarras-Hal­­grain, Rue de l’ancienne comedie 5, fi la d. Orain 9, rue Dronot. LA VIENA la d. B. G. Popovici, Fleici­markt, 15. BUCURESfil, a RAPCHIE Ancă de cândă s’a respândită de că­­tre unele Ziare din Pesta scomptură că mai mulți grăniceri români ar­ fi vio­­latu fruntariele despre Transilvania, nu i­ar fă putută da credémente,§’am fi asicuratu c’acésta afacere, în jurul­ căreia Maghiarii facă atâta larmă, nu póte se fiă de câtă cela multă „fap­­tură atâtă de comună care se petrece în munții noștri­, ca câți-va grăniceri se ti mâncată câte-va prune dintr’ună pometă, ce s’a intémplatu se stă peste linia fruntariei“. După câte șa se spună acum diarele din Viena, faptul­ calificată de Un­guri „ca violință de fruntarii“, este și mai puțină de­câtă poftirea a doai trei omeni la prune perguite, căci cee ce citimă în­­ fiarul­ vienesc le Messa­ger cT Orient: «Pretinsa violațiune a fruntarielorü de către Români, despre care s’a vorbită atâtă de multă, se mărginesce, după inform­ațiu­­nile mai precise, la­să simplă pașire a câ­­tora-va ciobani, cari s’aă condusă turmele în locurile de pășiune limitrofe cu ale loră.» Va se adică, mai pe româneace vor­­bindă, faptulă se reduce la acesta . Se seie de iată lumea că nici ună a­­nimală nu este mai inofensivă , și totă-d’uă-dată mai simplu ca aia. Cândă una sare în apă, tóte cele­l­­alte o urmeză. Esistă chiarfl un­u]h­­­otare ce se aplică omenilorü, cari, in simplitatea loră, săverșescă ună faptă în nesciință : „Dați năvală ca oile“. Acum e lesne de ’nțelesă cum acei ciobani aă trecută peste linia de frun­taria. Se vede că vr’uă d­ă a­­târstă uă pășiune mai verde­scă s’a speriată de ce­va , ș’a trecută țarculă , după densa aă năvălită tóté; apoi cele­l­­alte animale cari însociescă de ordi­nară turmele, și ’n cele din urmă și ciobanii, cari erau siliți să se ié după densele ca­se le abată și se le ’n­­torca din cale. Și sotele maghiare, pentru acestă faptă întâmplată din nevinovăția și simplitatea unor­ animale, au dată atâta alarmă, în câtă părea că e necesitate se se concentreze la gra­niță tote regimentele de honvest, ca „se învețe,— după cum zic >a Pester- Lloyd,— pe poporațiunea română, se cunoscu că suntă margine puse spi­ritului său de violență și de răpire, pe cari nu le va pute trece fără se fiă pedepsită“! Lăsămă cnse,—in urma „informa­­țiuniloră mai precise ale foiel­oră din Viena“, — (Jiariștilor) maghiari și tom­­­ișticlor) din Pesta sarcina d’a ju­deca ei enșii ridicula posițiune ce și-aă creată, facându, din pășirea u­­noră oi peste hotare, „uă violare de fruntarii cu răpire“, uă cestiune di­plomatică, în care s’aă schimbată chiar și note. Presset de a’í, respuotjendü la cere ce amă <Jisă în numerele trecute des­pre isgonirea peste fruntariă a d-lui Sardellis, și voindîi se justifice pe pa­tronii săi pentru acésta măsura, „mai ântâiă ne aduce aminte ® nesce sim­te precedinte ș’apoi se trudesce a in­duce în erore pe publică că guver­­nulă ară fi arenda chiară „prin lege espresă, prin art. 179 din codul­ pe­­nale, dreptur ă consacrată d’a isgoni din țară pe ună străină vätomotorii și tulburătorii ordinei publice“. Aceste argumente cnse ale Pressei, — déca argumente se pot ă numi, — suntă unele atâtă de slabe și altele atâtă de contrari adevărului, în­câtă n’avemă de câtă se arăzumü cari suntă acele precedinte la cari face alusiune Pressa, deră pe cari nu le numesce, și se deschidemă legea ală cărei arti­­clu invoca, spre a se vedea buna-cre­­dință cu care organulă oficiase ar­ta adevĕrulu și explică legile. Aducerile aminte ce ne face Pressa se referă la isgonirea d-lui Porthier, căci atunci s’aă făcută interpelări în cameră. La rendulă nostru énsé Îi aduce să aminte că majoritatea camerii n’a recunoscută atunci gu­vernului dreptulă d’a isgoni pe ună străină peste fruntariă, fiă chiară „tul­­burătoră ordinei publice“, căci ună asemenea dreptă trebuie să se consacre prin lege. Majoritatea n’a făcută de câtă a ascultată uă interpelare ș’a trecută la ordinea­­ Jilei, fără se legi­fereze nimică. Osebită de acesta, casulă pentru care s’a isgonită d. Porthier difere cu totulă de pretestulă ce se dă estrădării d-lui Sardellis. Domnului Porthier se imputa c’a atacată pe mi­niștrii români, pe Domnitore, țara și tóte instituțiunile iei. Intr’ună asemenea casă, miniștri, fie­care deputată și ori­ce Română puteaă fi orbiți de simțimentul naționale, pâne a comite ună actă ar­bitrară în contra acestui străină, dară fără ca pentru acesta se fiă mai puțină culpabile de violare de lege; acesta cu atâtă mai multă, cu câtă nepedepsirea unui străină în țeră și după legile țarei, pentru ună faptă pe care l’a comisă in țeră, este uă abdicare la autonomia țarei. D-lui Sardellis i se atribuie, după cum însăși Pressa asigură, că insultă și injultă nu pe Români, nu pe mi­niștrii și pe Domnitorele României, ci pe consulele elenă, pe guvernul­ elenă, pe regele Elenelor­ și națiunea elenă. In ce derü acestă străină, — daca faptele ar­ fi chiară asta precum se afirmă Pressa, căci d. Sardellis, ca ne­judecată de nici uă autoritate judi­ciară, le contestă, — în ce este „vă­­tămator­ și tulburătoră ordinei pu­blice“, cum îl­ califică Pressa ? In ce e culpabile d’aceste fapte, ca guver­­nulă se potă esercita contra lui „dreptură“, care, — după faia ofici­­ósa,—i-ară fi „consacrată chiară prin uă lege espresă„? Déru se cercetămu acum și legea espresă, codulă penale celu uoă, și se vedeme esisté în elu vr’ună articlu prin care se dă guvernului dreptul­ de estrădare a unui străină, nu „vatö­motorii și turburătură ordinei publi­ce“, cum se constată că nu era d. Sardelii3, ci unui străină care atacă guvernul­ și națiunea lui? Pressa citeza articlul­ 179 din co­dicele penale. Acestă articlu écé­de­­fice: «Străinulu care, după ce-a fostă gonită din țeră, reintră fără autoritarea speciale a guvernului, se va pedepsi cu ’nchisorea de la 3 luni pene la 2 ani.» Este d. Sardellis căzută in culpa ce prevede acestă articlu? Pressa nu ne spune déca d. Sardellis a fostă gonită vr’vă­ dată din țară și s’a re’ntorsă „fără autoritarea specială a guvernu­lui“. Apoi, în casă ca faia oficiósa se pótá proba afirmativul­, care este pedépsa ce prescrie legea pentru că asemenea culpă? Pedépsa este nu es­­trădarea, ci închisorea de la 3 luni până la 2 ani. Aplicarea dorii ce vo­­iescă se facă învățații legiști de la Pressa articlului 179 din codulă pe­nale, în casulă d-lui Sardellis, nu se potriveace câtuși de puțină. Legea espresă, codulă penale celă noă, dă guvernului esercitarea unui dreptă în contra personelor, cari ară cădea in culpa ce se impută d-lui Sardellis, dé la acestă dreptă cce cum e consacrată prin al. 3 de fupt ar­ticlulă 299 : «Cu aceași pedepsă (închidere de la 1 lună pene la ună anu și cu amendă de la 300­­»-3000 lei) se voru pedepsi injultele de orî-ce natură, severșite prin miijlocele enu­merate la art. 294 (presa și altele) prin cari s’ară atinge demnitatea unui suverană străină, avendă agințî acreditați în Româ­nia, seă chiară persona agințiloră diploma­tici, déca asemenea injurii și ofense contra suveranului României și contra aginților ș iei se pedepsescü ín tóte țevile străine, seă în virtutea de convențiuM, séu­ în virtutea le­­gilor­ acelora state."» Pressa Zice, d. Sardellis a atacată pe d. Raugabe, consule elenă, pe gu­­vernul­ și pe regele Elenilor­. Pre bine, s’admitemă că este asta; întrebămă case: avemă și noi agințî diplomatică oficiali scă măcară oficioși în Grecia? Avemă convențiuni în­­chiriate cu guvernul­ Greciei, s­ă e­­siste în legile iei niscai­va disposi­­țiuni cari se prevedă reciprocitatea ? Apoi chiară déc’arti esiste, are es­­trădarea este pedepsa pe care o pre­scrie art. 299? Nu urma are ca d. Sardellis se fia trimisă înaintea tri­­bunalelor­ române, judecată de den­sele, și, în casă d’a se găsi culpabile, se i-se aplice și se se esecute pedepsa ce prevede codul­ penale? Sfidămă pe Pressa ca se putá sus­­ține în altă modă respectulă legii. Pentru ce dorü susține ună actă ar­bitrară, uă flagrantă violare a legii, a acelei legi care este opera chiară a guvernului iei? Pentru că densa, ca organă oficiosă, precum amă­­ Jisă și altă­dată, vede tóte actele guvernu­lui în celă mai estremă optimismă, și’și <zice : «Totă lumea se se prăpădescă, «Numai Manea se trăiescă.» țimne, acesta partită s’a disciplinată, a impusă tăcere pasiuniloră facțiase, caută cu liniște și răbdare a atrage pe opozanți, a ’și asigura pe indife­­renți, și în fine, — cee­a ce este mai importante,— ea a­sclută se facă con­cesiuni și se primesc­ compromisuri, înțelegăndă că numai prin acestă sin­gură mijlocă se potă face progrese în politică. Partita republicană a cu­­le3ă fructură nouei sale conduite. „Trebuie a recunosce că conserva­­torismul­ în Francia o credea și în po­sibilitatea d’a stabili Republica în modă definită și stabile, fără a ame­nința pacea și ordinea. „Onórea acestei conversiuni revine d-lui Thiers și leaderilor stângei și mai cu osebire d-lui Gambetta, care a ’nlesnită acesta fericită schimbare prin uă moderațiune și circumspec­­țiune forte rară in istoria politică a Franciei. „Căderea positivă ce­a indurată propaganta bonapartistă în departa­mentală Maine-et-Loire este resul­tatulă celă mai importante ală ale­gerii de la 13 Septembre: învingerea ce­a suferită și d. Bruas, de­și pre­văzută, are asemenea uă mare în­semnătate. „De­și sprijinită de administrațiune, acestă candidată n’a obținută de câtă câte­va sute de voturi mai multă de câtă concurentele seă bonapartistă și a avută aprope cu 20.000 mai puțină de câtă d. Maillé. „Acesta diferință este espresiunea opiniunii poporare care, de­și aclamă pe mareșialele­ președinte, nu voiesce énsé amânarea nedefinită a instituțiu­nilor­ stabile, pe cari' imaginațiunea naționale ară voi­se ’și arunce ancora de scăpare: „ț­iarele orleaniste caută a mic­­șiora importanța ’nvingerii d-lui Braas, «ficendu c’acestă candidată, impreună cu celă imperialistă, să întrunită 6000 voturi mai multă de­câtă candida­­tură republicană, cee­a ce, după opi­­niunea loră, este oă probă despre in­­fluența anti-republicană. Déru ce s’ară fi ’otemplată déca­d. Bruas ară fi fostă lăsată proprielor­ séle forțe? ...„Déru se admite măună momentă că majoritatea națiunii ară fi anti­­republicană: ce s’ară întâmpla atunci? Acești anti-republicani sunt­ divisați, ostili unii altora, nereconciliabili, le­­gitimiști, bonapartiști, monarh­isti constituționali nu se voră Înțelege nici­ un­ data. Balotagială, care se va face la 27, va arăta situați­unea rela­tivă a partitelor­ opuse stabilirii Re­publicei. „Se vorbesce de uă ’nțelegere de ocasiune între candidații anti-repu­­blicani. Dĕrü chiară cândă d. Berger s’ară retrage ș’ară lăsa astă-felă d-lui Bruas tóte voturile anti-republicane, este puțină probabile ca d. Maillé se aibă minoritate. Efectul­ morale ală victoriei câștigată de candidatură re­publicană va ave­aă influență imensă asupra resultatului ce va da balota­gială. Acestă efectă va lucra încă cu putere și asup­a spiritului alegători­­lor­ din departamentală Oise și Seine­­et Oiss, unde bonapartiști! își daă nesce silințe supreme și unde se pare c’au pene acum pre­cari sorți de is­­bânda.“ termine cu discursurile rostite în fa­cia bisericei St. George, și se se su­prime reîntorcerea în pompă la gară, pentru pornirea la Golesc!. Se decise ca ducerea sicriului de la biserică la gară se se facă forte de dimineță, fără absolută nici uă pompă, de către câți­va amici. Sâmbătă, mai nainte de șase ore dimineța, cei mai matinali cari veniră se -și îndeplinesc­ acesta ultimă datoria în capitale, găsiră case pe d. Loe.-colonelă Algiu, com­andan­­tul­ pieței, deja acolo, în aceste ul­time și intime ore, ca și în ceremo­nia publică din arm­ă, d-sea ținuse a fi dintre cei d’ântâiă in onorarea unei atâtă de nobile memorie. Uă escortă numerosă de gendarmi culori însoci carulă mortuară care, urmată de cei mai intimi amici și de doui din frații Racoviță, percurse cu răpeziciune stradele Colțea, Bulevar­­dul­, Brezoianu, Știrbei-Vodă, Popa- Tatu și ajunse la gară pe la șapte ore. La 7 ore și 15 minute trenulă pleca spre Goleseu, ducându, pe lingă mem­brii familiei, numeroși amici din ca­pitale și chiară pe unii dintre mem­brii delegațiunilor­ judeciane. La Golescî ascepta matrona română mamă a Golescilor și; la Golescî ascepta sora soră mai mare, d-na Racoviță, bătrâna aprope câtă și mama; la Go­lescu accepta partea cea mai gingașă și mai durerosă isbită, fem­eiele din familie; delicateța simțămintelor, iu­­bitului loră Ștefană, urbanitatea sea nici-uă-dată înăsprită, gingășia atin­­getóre și totu-de­ una egale ce se ia pune în relațiunile sale de rudire și de amiciu, tote aceste eschise calități legaseră strînsă sufletele loră de den­­sulă. Ștefană era favoritulă soră. Totă la Golesci ascepta deschisă și mor­­mentul­ fericițiloră părinți, și mor­­mentulü prospetu încă ală celei mai pure odrasle a familiei, mormentul­ lui Alesandru Golescu. La stațiunea Golesci, m­ă­cară fu­nebru sta gata lângă pórta îmbrăcată de doliu; pe perenă asceptaă rudele ce rămăseseră lângă sărmana mamă, lângă sărmana soră; intre acestea era și domna cu d. Al. G. Golescu, apoi ună forte numerosă cortegii), compusă din numeroșii delegați ai Pitescilor­, ai Câmpu­lungului și­ ai altoră orașie, de amici ai familiei, sosiți pentru a­­cesta ultimă ceremoniă și de popora­țiunea comunei Golesci. Cotă de sfâșietare fu primirea în acestă colțișură bine­cuvântată ală țărei, unde odraslele cele mai falnice se întorcă una câte una și se con­fundă în pămentulă generosă de unde am ieșită, nu frasele cele mai căldu­­rose o potă spune. Vă durere mută, uă tăcere mormêntale, In care nu se audia de câtă pașii abătuți ai cor­tegiului, însoci carulă pene la ve­chia biserică a Goleseilor­. In facia ușei, ună umbrară înaltă de frunte de stejară, supt umbrară ună catafalcă împodobită cu flori, ascepta sicriulă. Bătrâna mamă, aprópe centenaria și bătrâna soră, fuseseră reținute în casă; vârsta, slăbiciunea soră, sdro­­birea la care le adusese ac^tă a tre-i ■„ rî i­"­ • v ■ Ama arătată ieri ce semnificațiune are triumfală republicaniloră în ale­gerea, din departamentul­ Maine-et- Loire. Ece acum în ce modă apreciază acesta alegere și organulă celă mai arc­i-conservatoră din lume, (Jiarul) Times: „Partita republicană din Francia a dată uă probă de capacitate poli­tică. Pentru ântâia ora, de la revolu­ ONORURI FUNEBRE MARELUI CETATIA IUST.GOLECU.1) Familia Golescu stăruise ca onoru­rile funebre făcute în capitale se se 1­ A vede nvmierele de la 10 și 11 cuvinte.

Next