Romanulu, octombrie 1874 (Anul 18)

1874-10-18

In urma atâtor înfrângeri ce au suferita monarhiști tuturori dinastielor, în ultimele alegeri de deputați, se pare că unii din ei au începută se Se convingă că provisoriul nu mai póte ține cu deschiderea camerei și că numai Republiceste singura formă de guvernă posibilă astăzi în Francia. Astafel, la Paris, aă începută se circule din nou scomptulu că centrul dreptu arü fi voindü se se apropie du centrulü stângă. Mai multe bare d’ale acestor două fracțiuni, cum Journal de Paris, la Presse două parte, și Dibats le Temps, VEvenement de alta, desbate de mai multe file posibilitatea și total vădată și dificultățile unirii centrurilor), pe on p ogramă bine lămurită, în temeiul ă căreia se se pote da Franciei unt guvernă conformă cu aspirațiunile majorității națiunei. Ensuși ducele Decanes, ministrul de esterne care este eștt din centrală dreptă, a ținută, cu ocasiunea instalării sale ca președinte al consiliului generală din departamentul Bordeaux, ună discursă, care se consideră ca ună apelă la toți omenii moderați din tote partidele, dérit numai spre a fi uni să susțiă septenatului, cu alte cuvinte ună guvernă totă provisoriă. Pentru aceste cuvinte, diarul la Républiqui frangaise crede și acum ca și altă dată, când a mai fostă vorba de unirea centrurilor, că centrală stângă nu va da mâna de ajutoră unei alianțe care n’ară putea dura, de câtă fórte provisoriă, și n’ară avea de resultată de câtă neputința d'a constitui ceva stabilă și definitivă. Încă vă dată dorit, ori încotro s’ară întorce monarchistic mai puțină impacienți, nu voră da de câtă tată peste Republică și numai peste Republică sau peste disolverea Adunării, devenită ne’nsaturabile. Chiară diamele oficiose ale statelor, celor mai monarhhice recunoscă acesta extremă necesitate pentru monarhhiștii de tote nuanțele. E că de exemplu cum apreciază lucrurile dinrulă le Nord, organă ală politicei ruse: «Ori ce-ară dice partizanii diferitelor!! dinastii cari aspiră a face fericirea Franciei, este evidente că națiunea începe a se laminarisa cu ideia Republicei definitive, saüdeca voimă, cu prelungirea nedefinită a statului-quo. Chiară conservatorii simtă forte bine că va fi imposibile a crea ună cuvinte de opiniune favorabile oricărei soluțiuni dinastice și astăferă se întâmplă tuturora, —» afară de legitimiștii din estrema dreptă, — fi mac-mahoniștilor și septenaliștilor.» D. Thiers se așcepta la Nice, unde va sta până la deschiderea Adunării. țiiarulă le Bien Public, care se inspiră de la fostulă președinte ală Republicei francese, este autorizatu prin uă scrisóre din partea i a desminți în modulu celă mai formale tóte scomptele neadevărate și tóte calomniele respândite de unele fiare, cu ocasiunea călătoriei și prinirei sale în Italia. E că principalele părți din acesta epistola pornita din Pisa, cu data de 18 Octombre: „Amu prea multă simți măntură cuviințeloru pentru a ține ad mă limbagiu care ară aduce încurcături guvernului italian. Mamă mărginită a face să se simtă interesul a ce aveaă cele două națiuni a trăi bine împreuna, și, câta pentru guverna, era continuă a mă acoperi de îngrijiri și îndatoriri de tota felule. ChiarO ații , prefectura și municipalitatea au venit a se mă atămpine cu aceleași bune procederi. 1 „Monitorulii Universale pretinde că trebuie ca amicii mei să se esplice asupra acestui puncta: Denunțat’amar pe guvernula franceză ca animata de 1 simțiminte ostile către Italia? N’ama necesitate d’a respunde. Déru, în orice casa, opuia desmințirea cea mai formale unora asemeni aserțiuni. " „Din contra, amă confirmată în tota-de una că nimeni în Francia nu cugetă a fi ostila Italiei și că, déc’ar resiste, din orice parte arü fi, ore care a cugetare mai puțina favorabile, nici țara, nici camera, nici guvernulü n’o te aprobă." * cî consiliă generale, care mai trebuia a se face spre completarea tuturor departamentelor, la terminata. Din totalulă numără doja de 87 președinți, 35 suntă republicani, 37 regaliști și15 bonapartiști. Din 146 vice-președinți, 57 suntă republicani, 71 regaliștî și 18 bonapartiști. ..Aluginfa celoră dowé bicronul de D. de Bismark caută cu orice preță se puie mâna pe ună portă și tratezá cu tóte statele cari aă ună colță de pământu scăldată de mare. E că ce citimă într’uă corespondință adresată din Algeria farului Des Délats: «Se spune că ’mperatură Germaniei a închiriatu ună tratată cu sultanulu din Malroc pe basele următore: 1) sultanulă cedeză Germaniei ună portă marocană din cele mai apropiate de Algeria; 2) împăratul o împrumută sultanului misionek necesare și personalulă, oficiări și ingeniari, pentru organisarea armatei marocane și pentru esecutarea unor mari lucrări; 3) vinde sultanului 200.000 puses chassepots; îndată ce armata va pute intra în luptă, va trece fruntaria alegeriană. Musulmanii se vor raidica în proporțiune cu progresele invasiunii. Ceea ce n’am putută face triburile reci înarmate, fără disciplină, fără sprijină din afară. Vor îndeplini Marocanii susținuți de o puterniculă loră aliată.» La République frangaise, după care r estragem acesta scrie, se ’ndruiesce despre intențiunile ostile Franciei, atribuite împăratului Marocului, fiindăcă Moulal-Hassen, adauge fóra parisiana, nu fostă nici vădată în nesce relațiuni mai cordiale cu guvernului franceză, decâtă în acestă timpă din urmă. Daily News anuncță, după uă solie primită din Berlin, că deputații ultra- montani sunt deciși a interpela pe d. de Bismark în privința afacerii Arnim, îndată ce se va deschide parlamentul. Msutty-jueligi uon cummunca, Ulipa ua telegramă din Berlin, că cornitele Ar- Inim de Rottemburg, guvernatorele Al- Isabel-Lorena, și că altă rudă a arestatului, care făcea parte din legațiunea germană de la Lisbona, și-au dată demisiunile, din causa urmăririi făcută în contra fostului ambasadore germană la Paris. Independința belgică publică următarea noutate de la Breslau, cu data de 21 Octombre : „Curtea supremă de comerciă a condamnată pe concesionarii companiei cu acțiuni a caselor ferate române: pe ducele de Ratibor, pe ducele d’Urest, pe cornițele Lehndorff și pe doctorele Strasberg, a plăti acționarilor, solidaricesce, 7 la sută din dobande vechielorti^acțiuni.“ Times a primităuă telegramă de la Paris, cu data de 22 Octombre, care țce „că principele de Bismark ar fi avenda intențiunea d’a presinta uă notă guvernului francesc pentru a sprijini nota d-lui Vega d’Armijo, în casula când nu s’ar lua nici uă măsură d’a satisface cererile Spaniei până la finele lui Octombre. „Acestă seomotă énsé, adauge depeșia, nu pare fundata, întrucâtă că altă putere nu s’am uni cu Germania.“ Estragema, după nesce corespondințe din Madrid ale țarelor, La République frangaise șilndependance ledge, urmatórele : Directorele țarului Sgmidad a fostă arestată fiindu-c’a refuzată se pre idea autorității judiciare nesce epistole ce ară fi posedândă și despre cari ară fi făcută mențiune în țarulă séu, epistole forte compromițătore pentru unii omeni politici din Spania. Se tce că ’n anulă trecută câți ROMANUHI, 18 OCTOMBRE, ca deputați radicali ară fi scrisă mai multoră generali „a menagia insurecțiunea carlistă ș’a nu face nimică care s’o pótá reprima îndată și ’n I modă definitivă.“ Cei mai însemnați bărbați, 5 din grupa republicaniloră federaliștî, aă dată visita în închisore țaristului arestată, care altmintrerea „este forte bine tratată“. Până acum, eră refusă d’a preda epistolele în cestiune, déjü afirmă din nou esistența loră și declară că le va publica la timpul oportună. Instrucțiunea continuă. Se vorbesce despre uă apropiată modificare ministeriale. D. Sagasta, cu sistema sea dictatoriale, ar fi începută se va teme chiară pe colegii săi. Sa susține dură că mai mulți capi ai diferitelorpartite liberale ară fi în a jună d’a sa ’nțelege între dânșii pentru constituirea unui ministeriă de conciliare. Corespondintele independintei énsé adauge că nu e mirare ca scrisorile, pentru cari s’a arestată redactorela țarului Igualdad, se ftă numai uă mistificare, cu scop de a împedica pe radicali a se uni cu republicanii pentru schimbarea situațiunei. Retragerea lui Dorregaray se atribuie unor dezbinări politice, ivite între donsulii și pretendinte, în privința mersului resbelului. Cabedla pretindea că trebuie să se menție numai în defensivă „ pene cândă carlismulă „va fi în stare de a opera uă puternică diversiune în Asturisscü la sudă.“ Pretendintele, din contra, susținea că „ momentulă e oportună pentru a pătrunde în Castilia și a se apropia de Madrid. Diavul. Correspondencia anunciă că generarele Pavia, acuzată de moliciune, ca comandante ală armatei din centru, și destituită, ș’a apărată în consiliulă de miniștrii cu multă demnitate și cu multă sânge rece, ceea ce i-a atrasă din partea guvernului că deplină aprobare. Se crede că generarele va fi numită comandante ală armatei din Catalonia. Raportulu d-lui procurore generale pe lingă înalta curte de casație și justițiă cu No. 1.411, de la 29 Septembre, adresată d-lui ministru de interne. Domnule ministre, I Consiliul miniștriloră, punându’mi însărcinarea d’a face să cercetare seriosă, ș’ar descoperi adeverulă asupra acusațiunilor ș I ce s’aă adusă de procurorele generale ală j curții din Focșani prefectului de Putna, precum și asupra apărărilor acestuia, amă mersă imediată în facia locului, mai ântâiă de la Focșani și la comunele Movilița și I Monastirióra și, ascultândă atâtă declară,rile sătenilor ș’ale altoră persóne, câtă și aspararea prefectului, ’mi-amă formată uă convingere nestrămutată despre faptele petrecute, pe cari amă onore a vi le relata în acestă raportă, însocindu-se de apreciările I ceamă găsită de cuviință. Pe la finele lunei lui Aprile, anulă cu frinte, uă parte din locuitorii comunei Movilița au fostă porniți, unii prin mitoce Ii violente, alții prin diverse promisiuni, de către primarulă de atunci ală acelei comune, anume Petrache Lupașcu, ca se taie din pădurea d-lnî Găriță vre 40 lemne și se le J Icare la mora de la Precestanî a prefectului II de Putna, aflată supt îngrijirea fratelui său I I Ion Nicolaide, și avândă necesitate de reparațiune. Primarul, ca să determine pe locuitori a merge la acea pădure, le-a promisă mai ales și că voră fi scutiți de filele de prestațiune pentru șosele, căci lucrarea I se făcea, «ficea elă, pentru mora prefectului. I La comuna Monastiri era, șapte locuitori au fost porniți la aceași lucrare, case cu bună tocmală, și plătindu-li-se loc de muncă, în câtă nici uă reclamare nu s’a ivită în acestă comună. Eco faptele în tota simplitatea loru. Vine acum, domnule ministre, cestiunea d’a se seideca violențele și abusură de putere s’a comisă de primarul Lupașcu din ordinul prefectului, seă fără participarea acestuia. In privința acesta, nu resultă, chiară din 1 ^ constatările d-lui Opreanu, nici uă probă ! ^ că prefectură ară fi culpabile; există numai presumțiunea cămóra fundă a d-lui De * metru Nicolaide, acesta a avută firesce interesă a se face acea reparațiune. Doru, pe d’uă parte, acestă presumpțiune * [ este slabă, căci, daci este probată că prinfectură avea nevoia de acestă reparațiune, nu este asemenea stabilită că el a lucrată personalmente a se întrebuința asemenea mijloce reprobabile pentru reparațiunea acele mori. Pe de altă parte, mai multe presumpțiuuî concordante vină a milita în favorea prefectului de Putna. 1. Fostulă primară Lupașcu s’a dată judecății de prefectă, pentru mai multe abuzuri, în urma celoră petrecute la Movilița. Deca prefectură ară fi fostă autorel intelectuale ală aceloră delicte sever șiti ară fi menagiată negreșită pe o mulă ce servia de instruminte devotată, eră m fiară fi tradusă înaintea justiției. Adaug că toți locuitorii din Movilița, precum o unul din preoții satului, mi-am declarat că fostulă primară Lupașcu comitea numerose abuzuri, îi lua la lucrură pământului său, pe care l’a dobândită prin mijloce neoneste (cândă s’a făcută primari n’avea nici aă avere), le lua la unii chiari bani. Doar din acei săteni ’mi-aă decl'rată că să anntă că s’aă dată bani lu Lupașcu ca se’i împartă pe la omeni perntru lucru, dară că s-a oprită elă, și ci numai după ce s’a făcută seamotă a înapoiată acei bani lui Ionă Nicolaide, fratele prefectului. Este déjit fórte probabilel că Lupașcu, abusătură de meserie, a voit I se oprescă acei bani destinați pentru plata muncei, luândă pe jucătorî cu sila la acea lucrare. 2. Doca prefectură, abusândă de autoritatea sea, ară fi voită se și repare mora prin munca silită a locuitoriloră, ară fi întrebuințată acesta sistemă și ’n comuna Monastiriara. Deră adiamă constatată că omenii luați la lucru aă fostă plătiți, după cum amă arătată mai susă, și că n’am făcută nici uă reclamațiune. 3. In fine, deca prefectură ară fi promisă în adeveră, prin fostulă primară Lupașcu, a scuti pe sătianîde dlele de prestațiune pentru ca se lucreze la mora sea, ar fi ținută negreșită promisiunea făcuta, de temere de a se afla cele urmate. Din contra vedemă că peste câtăva timpă de la căratură aceloră lemne la mora, locuitorii au fost luați la lucrură șoseleloră. Plângerile sătianilor din Movilița, devenindă mai accentuate, cândS omenii au fost trimiși să facă dilele de prestațiune, toți nemulțămiții contra prefectului profitară de ocasiune ca se esploateze acésta nenorocită afacere spre a ’lă perde ca desăvârșire. Astăfelă, după informările ce amă luată, mă pre care d. Mărgăritescu, supărată fără cuvântă pe prefectă că n’a reușită a se mai alege membru la comitatul permanente ală districtului, merse la Movilița și ’ndemna pe sătianî se reclame; patru dintr’enșii veniră la Focșianî, și d. Mărgăritescu le scrise plângerea ce aă depusă la parchetulă curții, după cum mi-a mariturisită elă ensușî și precum atestă chiară scriptura sea. La venirea d-lui Opreanu în facia locului, ună pre care Ștefanache, destituită din postură de notară ală acelei comune și 1 dată judecății de prefectă, scrise uă altă petițiune către d. procurore-generale din partea a 60 locuitori, pe cândă eraă nu- I mai vre 15 ómeni presiați, și puse pe să- Iii anulă anume Corodenu a suptsemna cu I nana sea pe toți cei-lalțî petiționari cari Iu erau de faciă. Se vede în adeveră aceiși scriptură la numele tuturoru sătianilor, și Corodenu mi-a declarată francu acésta f urmare. Lupașcu, fostă primară în Movilița, desituită și dată judecății de prefectă, serăbi a face cele mai impovoratore depueri asupra faptelor petrecute în comuna ea. I , Amă voită apoi, d-le ministre, se aflu j , i de la alte persona din deosebitele stări s 1 mi ale opiniunea loră asupra prefectului. I s iți mi-aă declarată ca suntă fórte mulțămiți la i dânsulă, și că, grația activității și intetiinții sale, a brăsdată districtulă c’uă mulțime de șiosele ș’a transformată orașială Irucșanî prin facerea pavagiei oră, grădineî Iibilce, etc. in tine, chiară adversarii ne- i Empăcați ai d-lui Dinu. Nicolaide mi-au de la nații francă că dânsulă, ca prefectă, nu ’I s ^rsecută în interesele loră. J. Nu voi termina relațiunea mea, d-le linistre, fără a espune opiniunea mea asus a procedării regretabile a d-lui procurră generare de la Focșani. I " ° a D. Rema Opreanu a uitată una din re- I fjrmele fundamentale ale procedurei nóstre și I criminale : separațiunea radicale între urmărire și instrucțiune. Ministerial publică, ■ după sistema legislațiunii nóstre penale, • face rechizițiunile sale, judele instructore Í statuiază asupra loră , unulă esercită ae■țiunea publică, introduce urmărirea și conchide la luarea mesujelor, prin cari se potă descoperi delictele; celălaltă iea acele ■ măsuri și le esecută, începândă a face con■ atatările necesarii pentru aflarea adeverului. Acestă divisiune între cele două misiuni * este considerată de publiciștii moderni ca cea mai puternică garanția a libertății ș drepturilor cetățianiloră. Déca s’ară acorda aceluiași funcționară puterea d’a urmări, d’a acusa și d’a culege totă»d’nă dată probele acusațiunii, libertatea și onórea cetățianiloru ară fi espuse la celă mai mare periculă, căci dlă ce urmăreșce și acasă j este firesce pornită a face cu parțialitate probele menite a stabili soliditatea acusațiunii. Chiară raportată d-lui Oprea .mu, scrisă cu multă pasiune, ne arată câtă de înțelept și justă este măsura luată de legiuitori, ca se evite acestă reă, instituindă pe judecătorii instructori alături cu procurorii, independinți de denșii și singuri eliîăjmați a face constatările necesarii. Este adevărată că la acestă principsă fundamentale se face uă îndouită escepțiunea în casă de delictă flagrantă (art. 31 și 56 j proc. crim.), déra motivulă gravă pe care i se fundeza acestă escepțiune consistă în ne- Icesitatea d’a pune ’ndată mâna pe probele delictului. Astă felă considerațiunî d’uă natură superioră, interesulă ordinii publice, a făcută pe legiuitori să permită procurorrelui tribunalelui a constata d’a dreptulă j delictele flagrante și circumstanțele în cari I s’aă comisă, precum și judelui instructorel a face d’a dreptulă și prin sine tote actele I atribuite procurorelui. Ecé pentru ce în J art. 14 din procedura penale vedemă pe I procurore și județe instructore trecuți în categoria oficialilor, poliției judecătoresc I. D. R. Opreanu, în casuță care ne ocupă, fără se fiă vorba de delictă flagrantă (căci faptele se petrecuseră la Aprile, era lucrarea sea a ’ncepută-o la Augustă), merge în persona la facia locului, și, facendă acte de constatarea delictului comisă, termină singură instrucțiunea și trimite actele directă la tribunalul locale, fără să lase a se face instrucțiunea de către judecătorulă instructoră ală localității, și lipsind ă en modulă acesta pe prevenții de beneficiulă ere ama aretată mai susă. Afară de acesta d. R. Opreanu, chiară de a mă admite că era uă flagrantă delictă, dacă n’avea, credemă, competinta d’a face acte de constatare a delictului comisă, ci trebuia să ’nsărcineze cu acea lucrare pe procurorele tribunalului. In adeveră, deși acțiunea procurorelor-generale se ’ntinde asupra tuturor crimelor, delictelor și contravențiunilor- comise în resortul ă seă, el are cnse numai direcțiunea superioră a acțiunii publice și exercită supraveghiarea sea asupra oficialilor, ministerialul publică și agențiloră poliției judecătoresc!. Astăfelă intre principalele atribuțiuni ale procurorelor-generale, în acesta ordine de idei, găsimă pe cele urmatóre : I. Elă primesce denundările și plângerile ie ’i suntă adresate d’a dreptur ă, séu de către curtea de apelă, séu de vr’uă funcționară publică, séu d’unu simplu cetäfanu, și iie registru de densele. Elii le transmite ministeriidü pullica dengă tribunalű (art. 108 din instrnc. crim.). II. Elă póte sé ’să înărcineze chiară din oficiă cu urmărirea delitelor( cari aă venită la cunoscința sea art. 307 idem). III. Elă dă ministeriuluĭ pusică de lângă tribunalele aflate în resortul curți ordinele necesari pentru actele poliiei judecătoresc! (art. 26 idem). Nicăieri nse nu i se permite de lege a juca rolul unui aginte ală poliției judiciare, căci auiriî condiceî procedure penale n’aă voită i ’să distragă de la delicatele și numerósele ile ocupațiuni. Escepțiunea ce amă vesută i se face de art. 31 proc. crim. este limțită numai la procurorii de pe lîngă tribute. Intr’ună singură casă, legea autorisă pe misterială publică de pe lîngă curțile de leră a esercită funcțiunea de oficială alădiției judeciare, acesta este casulă dării judicata a funcționarilor, prevăzuți în t. 493 și 494 proc. crim. In fine, d. procurore generale Opreanu nu tea da în judecată pe prefectură de Putna, isată de abusă de putere (v. reehisitoă procuroreluî tribunelului locale), fără torișarea consiliului de miniștrii care, A