Romanulu, octombrie 1874 (Anul 18)

1874-10-18

ANULTI ALU OPTU-SPRE PE CELE VUIESCE ȘI VEI PUTE Ori-a ie cereri pentru Rromânia, ne adresei; la administrațiunea ‘Jiariuluĭ. ANUNȚURI. In pagina IV, spațiuliî 80 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A 8$ adresa LA PARIS t la d. Órain 9 rne Drouot. LA LOVORA: la d. Eugeene Mirond, No. 12, Peters Street, Islington. LA VIENA: la d-nil flaasenstein §i Vogler Wallfi8obga8se 10. Scrisorile nefrancate se reunau. 3. BAJ). JE SEMrLARULU. Refractliunea SERVICIULU TELEGRAFICE ALU ROMANULUI. Berlin, 28 Octombre. — Instrucțiunea contra comitelui Arnim s’a terminată și arestatură s’a liberată pe cauțiune. Pesta, 28 Octombre. — Ministrul de finance constată, prin expunerea sea asupra bugetului pe 1875, că chiăltuielele se urcă la 250 și veniturile la 223 milióne fiorini, prin urmare că bugetul anului viitoră e întocmită cu ună deficită de 27 milione fiorini, care, prin sporirea impositelor, se va reduce la 9 £ milione. Aceste 9 £ milione se vor acoperi prin vinderea de rentă și de obligațiuni ale căielor ferate de Est, aflate în posesiunea guvernului, și prin incasările de la câteva căi ferate. Edițiunea pe sera 18 OCTOMBRE 1874 llNEZATE ȘI VEI EL ABONAMENTE In Capitale: ttnji ana 48 lei; șese lunî 24 lelj trei luni 12 lei; un lână 5 lei. in Districte; un ană 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halgraip., Rue de l’ancienne comedie 5, fi la d. Órain 9, rue Drouot. LA VIENA la d. B. G. Popovici, Fialok» markt. 15. Artcicleta nepublicate se vorli arde» BUCURESCI. U BMJIMELU. Încă de la publicarea prin Monitorii a comunicatului in privința tâlhărielor a prefectului Nicolaidi, a mănisat: „Comunicatule este una actă de încurajiare pentru tâlhăriele și silniciele oficiale,... ține acte de isbire ln demnitatea și prestigiul magistratului, uu intervenire imorale în cursul unei urmăriri judiciare, finnță că integrală ministru, după ce puse pe procurorulu tribunalului de Putea se retragă acțiunea începută, apoi insinue prin Monitoru, în moda permisă, că procurorulu generalii ară fi procedată ilegalii și cu pasiune, c&lăușimlis astafelu pe procurorulu curții de casațiune în cercetarea sea.“ Cele cearnă ifisă se confirmă aici cu prisosü prin raportul d-lui Paulă Vioranu. In adevĕru, care magistrală cu puțină respectă de sine și de demnitatea funcțiunii sale, care omă cu puțină bună fiiță, citindă raportulă savantului procuroră generală ală curții de casațiune, coborîtă la rolul de cinovnică ală d-lui ministru de interne, nu se va indigna de turpitudinea cu care a fostă îndeplinită trista misiune cu care fusese însărcinată ? Ce pate fi mai tristă decâtă de a vede pe acestă înaltă prelață ală justiției române uitându’și atribuțiunile sale, și tăvâlindu’și toga de procuroră ală înaltei curți de casațiune în însărcinarea dată de consiliulă de miniștrii »de a face oă cercetare seriosă și a descoperi adevărulă“ asupra cui și asupra ce ?... »asupra acusațiuniloră ce s’aă adusă de procurorulügeneralü ală curții din Focșiani prefectului de Putna, precum ș’asupra apărărilor acestuia“ ! Pate fi ună rolă mai deplorabilă decâtă acela ca procurorulu înaltei curți de casațiune, după invitarea unei autorități, necompetente după lege, se pune la íadouiala seriositatea și adevărul acteloră unui colegă, și, ca cinovnică ală ministrului de interne, se afiâ ș’ală consiliului de miniștrii, ori ală divanului de boem, cum se țibea mai înainte, se primescu însărcinarea d’a cerceta acele acte, în locă de a lăsa ca justiția să’§i urmeze cursură și nu trai ea se constate care este adevăratura culpabilă ? Deja mai întâtă ce este consiliulă de miniștrii, ce autoritate juridică constituie elă în mecanismulă nostru judiciară, încâtă se atace ună actă închiriată de ună procuroră, prin îndeplinirea tuturor formelor cerute de lege ? In legea de organisare judecâtorescă, în legea curții de casațiune și în codicele de procedură, se specifică ce autoritate anume pate ataca nesce asemeni acte și prin ce procedură. Nicăiri în aceste legi nu se vede autoritatea administrativă a consiliului de miniștrii îndrituită se califice cutare sau cutare actü, fiâ ală unui procuroră de curte, fiâ ală unui simplu oficiată de poliția judiciară, că nu este seriosă, că nu conține adevĕrulü, și prin urmare se se recunoscu competinte a ’lă revisui , printr’ună cinovnică, și a ’lă declara »nulă și de nulă efectü“, cum declară eruditulă doctoră în dreptă d. Paulă Viorenu tota lucrarea procurorului Ream Opreanu. Legile stabilindă dură limitele ce despartă puterea administrativă de cea judiciară și arătând autoritățile îndrituite a ataca și sfărâma ună actă judiciară, — și anume tribunalele, curții? și înalta curte de casațiune,— întrebămă pe d. procuroră generală ală casațiunii,—prima sentinelă a acestoră legi,—pe ce anume capă de lege a putut primi însă roixsc tox^ai aluu vului offa divanului de boem? In virtutea cărei pravile sau praticare a putută să se pronunțe chiar, în calitate de cinovnică, că „tobe lucrările d-lui procurore Remu Opreanu suntă nule și de nulă efecta"?! Acestea <zise în ceaa ce privesce arogarea de către consiliul de miniștrii a unui dreptă pe care nu ’lă are după lege, spre a constitui împreună cu procurorulü generalü ală casațiunii, ajunsă cinovnică, uă nouă și hibridă autoritate, care se cutese a anula actele judiciare ale unui procuror, se analisămă acum chiară produsulu acestui monstruosă combiă. Ea suși supusulă cinovnică ală consiliului de ministrii a constatată și nu póte de câtă se marturisescu că locuitorii comunei Movilița »au fostă porniți unii prin mijjloca violente, alții prin diverse promisiuni, de către primarul de atunci ală acestei comune, Petrache Lupașcu, ca se taie din pădurea d-lui Gricuța vre 40 lemne și se se care la móra de la Precestani, a prefectului de Putna, aflată supt îngrijirea fratelui său Ionă Nicolaidi și avendă necesitate de reparațiune“. Zelo sulă cinovnică n’a putută asemene se nu constate și se nu declare »că primarule, spre a determina pe locuitori a merge la acea pădure, le-a promisă mai alesă că voră fi scutiți de clilele de prestațiune pentru șiosele; căci lucrarea se facea,fie ea ele, pentru mora prefectului“. „E că faptele în totu simplicitatea lorü“, adauge trămisară stăpânirii. Dorit și d. procuroră Remu Opreanu ceartă a făcută, pri raportul ă séu, de câtă a da sema de aceleași fapte întâmplate și constatate, în totu simplicitatea loră, însocindu-le numai de tote amănuntele, spre a nu lăsa pe șeful ă séu în necunoscință de vr’uă împrejurare ? Deosebirea între cele raportate de d. procuroră Remu Opreanu șefului său și cele supuse consiliului de miniștrii de cinovniculă trimisă, nu este alta decâtă că primară, întemeiată pe probe, declară ca autoră principală alăturoră abuzurilor și nelegiuiriloră constatate pe prefectură Nicolaidi, era celă de ală douile, bisuindu-se pe simple presupuneri și apreciări ale sale, e de părere că primarul Lupașcu trebuie se platesca pentru tóte. Și ca se vetja publiculă, și mai cu osebire noua generațiune, mai tota compusă din doctori și licențiați în dreptă, colegi ai fraților Opreanu, pâné la ce gradă de speculațiune cinică se urcă înaltulă prelată ală justiției, ca se facă din prefectură Nicolaidică adevărată vestală, cca cum argumenteza: «Vine acum, domnule ministre, cestiunea de-a se suideca violențele și abnsură de putere s’aă comisă de primarul Lupașcu din ordinul prefectului, fără participarea acestuia. «In privința acesta, nu resultă chiară din constatările d-lui Opreanu nici vă probă că prefectura ară fi culpabilă: există numai presumțiunea camera fiinda a d-lui Demetru Nicolaidi, acesta a avută firesce interese a se face acea reparațiune. «Déju, pe d’uă parte, acastă presumpțiune este slabă, căci, déca este probată că prefectură avea nevoie d’acesta reparațiune, nu este asemenea stabilită că el a lucrată personalmente a se întrebuința asemenea miijloce reprobabile pentru reparațiunea acelei mori.» Cu alte cuvinte, déca Radu Anghilă sta în pândă la porta casei victimei și numai căpitană Găină și o tociîî prin casă și tortura pe ómeni, după înțelegerea ce avusese mai dinainte cu căpitanul ăscu, numai bietulă Găină să plătiască cu peleasea tóte jafurile și crimele comise, căci Radu Anghelă nu a lucrată personalmente în Întrebuințarea unor și asemeni mi<jeoe reprobabile“ spre a se înavuți, deși »este probată“ că Radu Anghelă avea nevoie de aceste jăfuiri, și că era și frate de cruce cu căpitană Găină, cu care tâlhăria împreună ! Ce voră (fiee acum toți doctorii și licențiații in dreptă, toți magistrații curților și tribunalelor!), și ânșii judecătorii da pace, d’uă asemenea logică argumentațiune a savantului profesoră de dreptă constituțională la facultatea juridică din Bucuresci?! „Daca prefectură ară fi fostă autorulă intelectuală“, continuă raportul ă, negreșita că »n’aru fi dată judecății pe primarulă Lupașcu pentru mai multe abuzuri, ci s’ară fi menagiatâ“. Mai ântâiă, cândă șt iu ce condițiuni s’a făcută acestă dare în judecată, pentru ca să dispară bânuiela că ea nu s’a pregătită anume spre a o lua cinovniculu consiliului de miniștrii drept argumentă în favorea prefectului? Apoi se seie că și Sadu Anghile, dovedindă într’uă ^i pe unulă din cetașii săi că făcuseră călcare cu jăfuire între Târgoviște și Câmpulungă, peste cele ordonate de dênsulu, l’a bătută cumplită, era câtă p’aci să’să și ucidă, și cu tóte acestea bătutulă i-a rămasü credincioșii pene la mórte. Argumentulă invocată de procuroare generalü ală curții de casațiune este prin urmare ună adevărată deci d’al vechilor cinovniri, precum este și acela că „cefta prefectură ară fi abusată de autoritatea sea ca să’șî repare móra prin munca silită a locuitorilor, ară fi întrebuințată acestă sistemă și la Monasterióra, dérüicia constatată că ómeriii luați la lucru au fostă plătiți“. Va sérica cine tâlhăresce pe drumul ă Craiovei trebuie sĕ tâlhărască și pe drumul ă Ploiesciloră, căci altăferă uu tâlhăriă, constatată judecătoresce numai la Craiova, nu constituie să probă índestulatare că făptuitorul ă iei este ună tâlhară! Solida raționamente și frumosa morală din partea unuia din cei mai ’nalți magistrați ai țârii! Uu simplă întrebare case : cum rămâne cu cele două chitanțe liberate la nescenent din comuna Monasteriara, pentru lemnele cărate la mora d-lul prefectă, în comptulă f ileloră judeciane, chitanțe pe cari a pusă mâna d. procuroră Remu Opreanu? Orice omă, care afirmă ceva și este în urmă desmințită prin acte patente, nu riforist pli.n «A un rusiav..e. chiară de ară fi procurorală generală ală înaltei curți de casațiune. Acelă omă ară trebui să se rușineze încă și mai multă, și cu deusula și stăpânii sei, cândui în matura lui ardere, trecută pâne la rescriere, se silisee a apăra pe prefectură Nicolaidi, invocândă argumente ca acela că plângerile locuitorilor din Movilița au fostă, după informa'ile sale, nese simple esploatări ale unor oameni nemulțumiți pe prefectă, cum de esemplu „a unui pre care Mârgăritescu, care e supărată fără cuventu pe prefectă că n’a reușită a se mai alege membru la comitatură permanentă*. Nu se vede are lămurită că aci nu vorbesce delocă magistratură, nici chiară cinovniculă conscipțiasă, ci numai advocatură devotată ală prefectului Nicolaidi? Și are prin simple informațiuni de asemene natură ala unul cinovnică se póte derîma ună actă judiciară, inchiriatu după lege? Apoi déca este vorba d’a se ține sema de ori ce informațiuni, atunci de ce d. Viorenu nu așterne în raportă și informațiunile luate de la primarulă Lupașcu, ci se mirginesce numai a <zice că »primarulă comunei Movilița, destituită și dată judecății, se grăbi a face cele mai impovorátóre depuneri asupra faptelor petrecute în comuna sei“? Impovorátóre contra cui ? Contrar lui procuroră Remu Opreanu, sau contra prefectului? Ore nici din acestă culpabilă și nedemnă îngăimare nu resultă scandalosa ocrotire acordată prefectului călcătoră de lege, contra integrului magistrată ? De ce nu se explică óreasura acestui punctă cercetătorulă consiliului de miniștrii ? De cândă are membrulă unei bande de hoți nu trebuie să fie ascultată nu numai pentru fapta asupra căreia sa prinsă, ci și asupra altora, comise cu complici, pe cari este în interesulă justiției de a’i de-a_ coperi ? Este în adevera cea desgustătoră de-a#urma pe savantulă procurorii-generali-cinovnicii în tóte tertipurile ce întrebuințâzâ spre a falsifica adevĕrul, legea și chiară principiele cele mai elementare ale dreptului sale moralei. Vomă trece déja în numerala viitoră la partea raportului care se ocupă de procederea d-lui procuroră Remu Opreanu. Spațiulă ce nu a ocupată importanta cestiunea tratată pâne aci, ne pune în imposibilitate de a publica astăzi aprecieri și discusiuni asupra unor c cestiuni de cela mai mare interesă de actualitate. Reproducemü urmăitorele din edifcianu'încedinte: „ San Francisco, 21 Octombre. — Nesoe t legrane ale consulelor americană din arhipelagilă insulelară Navigatorilor confirmă că vnsulă de resbelă germană AYI Cona a silită pe insulari să plătescă ncontribuțiune. Telegramele mai spună că uă parte de tgramă a și fostă răpită în favorea supușilor germani, și că mai multe case indigene au fost incendiate. In urma acestoră barbarii, insulă Ancona a părăsită portiță. Montevideo, 19 Octombre. — Ună va porni încărcata cu ună însemnată materială de resb-lă a pornită de aci pentru insurgiuții din Buenos Ayres. Rio Janeiro, 22 Octombre. — După nesoesciri primite aci de la Buenos-Ayres, cu data de 21 Octombre, colonelul« Gonzale» ar fi trecută în partea rebelilor, împreună cuă batalione din cele ce comanda. Se anuncă âncă că numeroși răniți sunt porniți spre Buenos-Ayres, ceea ce probeză c’a fost ă să luptă în Sud. Mittre, in capulă corpului principale al armatei insurginte, se află aprope de Buenos Aires, darü fără se fi luată ofensiva. New-York, 22 Octombre. — Se asigură, după sehițele primite din Mexico, că Germania lucreza pe lângă guvernar acestei Republice spre a obține autorizarea de a stabili iu ează colonie germană, pentru care ară oferi înlesnirea unui imprumut d. Berlin, 22 Octombre. — D-nii Krueger și Riemann, candidați ai partitei danese, a fi fostă realeși în prima și secunda circumscripțiune electorală din Schleswig. Hadersleben, 21 Octombre.—barulă Bannewirke declară că cele afirmate de Tages Presse din Viena, cum că represintantele Dauemircer ară fi primită ună respinsă mulțămit oră câudă a presintată ministrului de externe ală Germaniei reclamările sale pentru isgonirea supușilor danezi din Schleswigulu de Nord, nu suntă decâtă aserțiuni publicate cu scopă d’a duce în erore opiniunea. Folas daue să adauge, lasându-sa p’uă bună autoritate, că respunsulă ministrului germană n’a fostă nici cuviinciosă, nici satisfacetoră. Madrid, 22 Octombre. — Provinciele Muncia și Alcaute au fost părăsite de carliști. Cipula de bandă Lozano va fi împușcată chiar în acea stațiune de cale ferată, unde a ordonată asasinatele funcționarilor. Don Alphonse a încercată se treca Ebrula, deja a fostă respinsă de trupele regulate cari slă urmărescu cu energia.