Romanulu, noiembrie 1874 (Anul 18)

1874-11-08

983 ROMANULU, 8 NOEMBRE, 1874 tulutare pentru menținerea neutrali­tății teritoriilor a acestora țări, în casa cândü ar­ fi violate de cine-va. Acesta cine­va case fiarele bismar­­kiane lăsa­t a se înțelege că este Francia, cee­a ce constituia una semnă de ne­­încredere cu totul­ nejustificată către guvernul­ francesű, țn­arulă la République française,m­en­­ționând­ d’aceste scompte,­­zice: „Suntem­ fericiți a vede că presa oficiosă belgiană respinge ca să in­juria cugetarea că guvernulu din Bru­xelles s'ar fi fi putută lăsa vr’uă­ dată se primescă uă asemenea comunicare, și de altă parte nu suntemii de­locu surprinși a afla că guvernulü federale din Elveția a invitată pe agenții săi din străinătate a declara că noutatea de care e vorba n’are nici celă mai mică temeiu.“ Guvernul­ Germaniei a fost„ in­terpelată în parlamentă se declare ce cugetă despre proiectul­ de lege ce a promisă în sesiunea trecută că va presinta pentru unificarea legis­­lațiunii privitore la starea civile și la căsătorii civile. Ministrul­ Del­­brack a respunsă că nu póte făgădui să presinte acesta proiectă în sesiu­nea actual­ă. Independinta belgica, după care es­­tragem­ă acesta scrie, zice că întâr­­ziiarea aducerii acestui proiect­ nu provine din causa dificultății lucrării lui,—căci Prusia are deja oă aseme­nea legislațiune completă,—ci din ca­usa opunerii unor­ guverne din cele­­l­alte state ale confederațiunii, cari nu voră să se decidă a rupe cu vechiele obiceiuri. In aceași ședință în care s’a tra­tată interpelarea în cestiune, s’a vo­tată și țină regulamente, prin care se autorisă marele cancelară a prelungi terminată dată tribunalelor­ din Al­­sacia-Lorena pentru întrebuințarea limbii francese. Acestă concesiune, <Ji­­ce Independinta, se datoresce deputa­tului alsaciană Guerber. Se așceptă, adauge fara belgiană, ca parlamentară germană se primescă în curândă și „strigătură de durere“ alte poporațiunii meklembargese, care cere ca să i-se dea, în fine, uă constitu­­țiune represintativă, făgăduită încă de la 1815, constituțiune de care se bu­cură a f í tate statele confederațiunii germane. Cei 6 deputați cari repre­­sintă in parlamentul­ germană cele două ducate meklemburge se vor­ de­pune în curândo­uă propunere, prin care reclamă intervenirea Reichsta­gului pentru ca promisiunea dată la 1815 și împrospătată de atunci în mai multe rânduri să devie în fine uă realitate. In privința arestării d-lui Arnim de a doua oră, încă nu se scie bine că­ușele. Staatsburger Zeitung și Gasetta de Voss nu cunoscă alte amănunte de­câtă că „ordinală de arestare este ba­­sată pe aceleași article din codulă pe­nale, pe cari se basa și precedentulă mandată, adică pe articlele 133 și 348“. Gazetta d­e Colonia­­nse adauge, după nestre informațiuni din Paris, următo­­rele: „Cornițele Arnim, care se credea destinată a succede cancelarului im­periului, compusese deja de multă timpă ună ministeriă, din care tre­buia se facă parte, in calitate de mi­nistru de interne, un persona care pă­răsi de bună-voiă,—cându vădu că conspirațiunea n’a isbutită,—ínaltulü postă ce ocupa, și pe care nu’lă primise de câtă cu condițiunea d’a fi mai târ­ziu ministru. „Cornițele Arnim negreșită că nu lucra cu atâta Indrásnélá de câtă fi­­indă-că se credea asigurată de spriji­nirii­ unor­ cercuri berlinese și se sim­­ția întărită de relațiunile ce primise de la Ems în 1872.“ sei electorale ce s’a judecată la 5 No­­embre de înalta curte de casațiune. Astăzi dămă amănuntele acestei Ges­tiuni importante, după notele ce amu putută lua. Era vorba de înscrierea în listele electorale ale colegiului ală IlI-lea din orașiul­ Ploiesci a peste 1.700 de lo­cuitori de prin judeciă, pe cari, supt protestă că plătescă darea de optă­­a zeci­lei către stată, puterea voia a ’i introduce în colegiul­ orașiului, pen­tru a nimici acestă colegiu, care are numai vre 600 alegători liberi. Cetă­­țeniiță Stană Popescu, alegătoră în oraș să, a contestată acestă înscriere pe baza legii electorale, care a acor­dată ună asemenea dreptă. Tribuna­­lul­ a respinsă acesta contestațiune, și d. Stană Popescu a făcută recursă în casațiune. La 5 Noembre, i­iua fixată pentru cercetarea acestui recursă, după ju­decarea altor­ pricini, în număr­ de vre­o, de către secțiunea II, preșe­­dată de d. Al. Crețescu, rămâindă la ordinea dilei numai procesul­ electo­rale în cestiune, d. Scarlată Fălco­­ianu, primulă­ președinte, vine și ocupă fotolială, invitândă totă­ vă­ dată și pe d. procurore­ generale se ia loculă d-lui procurore de secțiune Filitis, care luase pănă aci conclusiuni în cele­­lalte procese. Din partea recurentului erau doi ad­vocați Fleva și Páterlágélu, era din partea adversă de doctore in dreptă și în medicină Garoflide, care adusese peste 1.700 de procuri cu punere de degete și legalitate de primării. — Ce miraculosă activitate în ade­­verü, pentru ca ună singură advo­cată se puta alerga din comună în comună spre a cere celoră 1.700 ță­rani consimțimântură degeteloră. — Trainfift in’si. inf.*** în ’£**•­* a., ^— rădicată Gestiunea prejudicială că, de­și curtea de casațiune în anulă 1870 a resolvată Gestiunea în sensulu drep­tului de înscriere în listele col. III și celoră ce locuiescă in sate, totuși înalta curte secț. II, printr’uă sentință pronunciată în luna lui Masă, anulă 1875, a decisă contrariula, basându-se pe litera și pe spiritulu legii nóstre electorale. In urma acestei sentințe ivindu-se aceași contestațiune, de două ori, la aceași secțiune, resolverea iei s’a trimisă la secțiunile unite, unde este pendinte. In acestă situațiune, crede de datoria sea a solicita de la înalta curte, trimiterea și acestei contestațiuni totă la secțiunile unite, pentru ca, în urma decisiunii de la 1873, secțiunile unite să fie din nou a se pronuncia asupra acestei cestiuni controversate. La acestă propunere, doctorele in medicină Garoflidi a declarată ca n’are nimicit de obiectată, referindu-se la a­­preciarea înaltei curți. D. procurore-generale Vioreaui s’a opusă cu multă insistență, r­icândă că, de­și este adevărata ca cei­l­alți membrii ce compuneau acestă secțiune, anulă trecută, au dată uă sentință contrariă, Gestiunea pusă fiindă resol­vată cu multă claritate in secțiunile unite, nimica nu’mupedecă a nu se judeca astăzi, când­ curtea este compusă de alți membrii, cari pare că nu admită teoria contraria. A nu judeca secți­unea recursulă de faciă, ară însemna a nu ’și face datoria. In urma acestora conclusiuni, cur­tea a intrată în cercetarea recursului. D. Fleva, avendu cuvântura, a­d jisă că, déea a cerută trimiterea afacerii mai pentru că cestiunea de fac­ă tre­buie privită,—după d-sea, — diu ună punctă de vedere mai înaltă de­câtă acela ală intereselor­ particulare,fiindă vorba d’uă cestiune de ’naltă ordine politică și constituțională. Cestiunea de dreptă ce se presintă astăzi din nou­ înaintea curții este deca­pată figura în listele alegători­­lor­ colegiului III, de orașie,ș’acei con­tribuabili cari, nefiindă domiciliați în­­tr’ânsele, plăte­scă cu tote astea vă dare către stată de 80 lei. Să con­vening cu toții, d­ree d. Fleva, că, de­și testâid se­­ póte invoca mai multă pentru noi, celă puțină termi­ni­ legii nóstre electorale în acesta privință nu simtă atâtă de clari, și la acesta se convenimă, mai cu semn pentru respectulă datorită acestei înalte magistraturi, care a dată două soluțiuni contrarii. Asia fiindă, daca legea electorală, luată în stricții iei termini, nu pote resolva controversa într’ună modă indubitabile pentru nici una din a­­ceste opiniunij se căutămă, țjice d. Fleva, resolverea cestiunii în spiri­­ritură ce­a animată pe legiuitură cândă a creată mecanismulu nostru electorale. Și sa nu so <­­ică că sec­țiunile unite au resolvată aceata con­troversă cu multă claritate, căci totă cu atâta, daca nu cu mai multă cla­ritate, s’a decisă contrariulü prin sen­tința înalt­i curți secțiunea II, și cu tóte că s’arü puté mărgini, adauge d. Fleva, în presintarea ambelor­ de­­cisiuni, pentru ca înalta curte se de­cidă din nou pe care o crede mai conformă cu litera și mai cu semn cu spiritulu legiuitorelui, totuși nu se pute opri d’a nu face câte­ va re­fl­eiuni ș’a aduce vre-ună argumentă noă pentru susținerea opiniunii sale­ abilută de la țară, cu arendași ură care plăteșce statului 80 sau peste 80 lei ? La acesta răspundemă cu succesi : repre­­sintă are acești cetâți ani interesele ce le­gea a voită să garanteze prin crearea colegiului alü III ală orașieloră? Iu ce este mai multă legată interesul­­ lo­cuitor­ului de la țară, ală arendașului, de interesele inteliginței, industriei și comerciului din orașe, de­câtă de in­teresele poporațiunii rurale? Ce va face arendașulă ? Lucrulă e pre lămurită . De va ave proprietate mare, va figura în colegiulü I; da va ave pro­prietate mică, va figura în colegiul I ală II, care garanteza interesele proprie­tății mari și proprietății mici. Da nu va ave uă proprietate nici mare, nici mică, și nici vr’uă proprietate intelec­tuală, ca se <jică asta, va vota tu co­legială ala IV, alăturea cu munci­­torulă cu care se hrănesce, de ală că­rui interesă este legată, și fără care nu pote prospera. Dera care este în fine teoria con­traria, Intreba­d. Fleva? Ad­a­ a că cei ce plătescă 80 lei pot ă vota în cole­­giul­ alü III. Bine-voiți însă a face un ipoteză, pentru ca să vedeți câtă este de greșită acesta ideiă. Presupu­neți,­­free d. Fleva, că contribuțiunea sa vă mări și că prin acesta sporire toți contribuabilii ară plăți către stată 80 lei vechi. Precum vedeți, nu facemă uu presupunere imposibilă căci crescerea dăriloră, după spiritul­ ce animă mai pe toți câți vină la putere,—și a§i mai cu semn,—este totă ce póte fi mai posibile, ce s’arü întâmpla în a­­cestă casă cu sistema contraria? Toți locuitorii din sate ară veni în cole­giulü orașelor­?! Unde ară mai fi a­­tunci colegiuia a­ 5 IV ? El* cit­ s* ființa cu totulă și nimeni n’ară veni să ’să represinte, cu toae că legea i­a recunoscută ună interesă a­parte, garantată prin ună colegiă electo­rale; și acésta ară fi cu atâtă mai anormale cu câtă numeralu depu­­tațiloră aru scadé fără ca acela ală orașeloră, în care s’aă amestecată și alegătorii din sate, se pótá cresce, căci colegiulu alu III votéza directă, éro­ală IV indirectă. Ară fi destulă acestă argumentă, pentru a se recu­­nosce câtă e de greșită teoria contraria, care nu se póte admite de câtă sfă­­rămându-se însăși Constituțiunea și legea electorală, ce suntemă echiannați a respe­ta. S’a <zisă iarăși: ce voră face contri­buabilii cari plătescă 80 lei vechi? Nu este nedreptă a’i trimite se voteze cu cei ce plătescă mai puțină? Res­­pundemă și noi totă printr’uă între­bare : dérü nu este totă atâtă de ne­dreptă a trimite pe cei carii să ună venită de 299 galbeni să voteze la mnă locă cu cei ce au numai 100? Precum vedeți, a aduce inconveniente, nu este a resolve cestiunea, ș’a ne in­crimina contra legii, nu este celă mai bună mijlocă pentru a o interpreta. I). Fleva termină­­ fieândü că, daca ară fi să se încrimineze legea, d-sea ar­ fi cela d’ântâră se critice acesta clasificațiune arbitrară, care, după d­­sea, nu corespunde la adevăratele principii ce trebuie să ghideze pe le­giuitură în crearea mecanismului elec­torale intr’uă societate democratică. Déjit întru­câtă legea există, și întru câtă interpretarea cea mai justă este acea­a ce resultă din puntură de ve­dere ală diferitelor­ interese, pe cari legiuitorele a voită să le garanteze prin crearea de colegii separate, este nedreptă ca colegiulü orașieloră,unde se desvolta profesiunile liberale, co­­ nfíaf.ö oán mi arliiTTâraf.ii rlír»A rí mercială și industria, să fie năbușită de ună elementă străină de densulă, și cu atâtă mai periculosă, cu câtă este uă armă, pe care adesea cei de la putere o întrebuințăză pentru a împedeca libera manifestațiune a a­­cestui colegiu. Facându apoi apelă la imparțialitatea curții, căreia legea e­­lectorală i-a deferită judecarea aces­tora cause, ca una ce se află d’asu­­pra interesului strimtă ală spiritului de partită, ci. Fleva cere casarea sen­tinței tribunalului și ștergerea din listele colegiului orășienesi­ a celor­ 1700 locuitori, înscriși pe nedreptă și contra legii, numai cu scopă d’a se nimici acestă .colegiă. Totă-d’uă­ data adauge că, nepu­­tăndă sei resultatulă procesului,—și curtea de ordinară nu dândă replica, —fiindă­că partea adversă pate să facă pretensiuni de chiăltuieli,se crede datoră a atrage atențiunea înalților­ judecători asupra unei asemenea ce­reri, când­ ea s’arü produce, spre a nu fi primită. Căci,­­Jioe d. Fleva, și clientele d-sele a făcută chiăltuieli personale, dérü cn tóbe astea nu crede cuviinciosă a­ le reclama; este sigură dérit că și înalta curte nu va acorda chiăltuieli în asemenea materii, chiară déca s’ara­cere de părți, de­ore­ ce nesce asemeni chiăltuieli nu sunta de­câtă consecința necesară a exercițiu­­lui unuia din cele mai mari drepturi garantate prin constituțiune. După d. Fleva, d. Radu Pătărlă­­ganu a cerută ca partea adversă, care a reclamată înscrierea în listele cole­giului III a contribuabililor­­ de prin sate cu 80 lei, se probeze daca tote numele acestora­am­eni sunt­ luate de pe rolurile de contribuțiuni rămase dinSnoidve și certificate de către îm­plinitor­­i, așia cum cere art. 33 din legea electorare, căci ann­xeiu se póte întém­pla ca mulți se fiă morți, alții dosiți, alții scăzuți de la contribuțiunea de 80 lei, și alte asemeni cazuri în­­tâmplatóre. Terminândă d. Pătărlăgenu, se dete cuvăntură d-lui doctoră în medicină și în dreptă Garoflidi, care a vor­bită forte lungă, déra care n’a conchisă de­câtă că noi avem și prin legea elec­torală votulă universale, eră nu votulă pe interese, și că a demonstra d-sea acestă adevără, în facia sentinței car­­ții oră unite, s’ară crede u­ă pigmeă. La argumentul­ d-lui Fleva, care a întrebată ce s’ară face cu colegiulu IV cândă s’ară urca contribuțiunea personală la 80 lei, d. doctoră în me­dicină taie răpede cu cuvăntulă întoc­mai că c’ună bisturiă, că acestă argu­mentă e imposibile, căci atunci s’aru desființa Constituțiunea. La cererea d-lui Páterlágény, opune întrebarea : de ce se credemü pe pa­rolă cea­a ce presupune d. Pâtărlă­­geau? și ’n fine, pentru chiăltuieli de judecată, d. Garoflidi lasă suma la a­­preciarea curții. D. procurore­ generale Vioreni, prin nesce animate și chiară violente con­­clusiuni, a combătută în scurtă pe d. Fleva. D-sea a convenită mai întâr fi că spiritul­ legii electorale este acela despre care a vorbită d. Fleva, că legiuitorulă a creată diferite colegii, basându-se p­e diferite interese ce a voită a garanta. Recunoscema și noi, țlice de procu­rore­ generale, că interesele ce legea a voită a garanta prin colegiulu alu IlI-lea suntă interesele inteliginței, in­dustriei și comerciului. Cea­a ce nu recunoscemü­ensé este zidulu Chinei ia secțiunile unite, a făcută acésta nu­ Fleva,­ că nu censula a fostă singu­­rulu și uniculu motoru alu legiuito­­relui la crearea legii electorale ? La acesta ne răspunde, înainte de tote, însășî legea, care dovedesce că ea a împărțită colegiele mai multă pe in­terese, pe cari clasându-le, bine scu­rce, în diferite categorii, a ajunsă la formarea diferitelor­ colegii electo­rale. A­stă­felă a formata colegială I, care se represinte interesele pro­prietății mari; colegiulu alu II, care se represinte proprietatea mică; co­legiulu alu III, care se represinte interesele industriei, comerciului sale averii intelectuale, care fiindă cu o­­sebire în oraș se, a și numită acestă colegii­ colegiulu orașieloră, dândă chiară prerogative diferiteloră orașie, după importanța ce aveau fie­care din ele. Déca acestă colegiă este ală orașieloră, și déca a fostă denumită astă­felă de legiuitură pentru că este compusă mai cu sema de alegătorii din orașie, la ce s’ar­ reduce acésta prerogativă și chiarü acésta denomi­­națiune, explicata astă­felă de onor, tribunală, că trebuie se se bage în acestă colegiă, unde suntă numai vre 600 alegători, alți 1700 de prin sate? Ară mai fi acestă colegiă ală o­­rașielor, precum a voită legiuitorulă, sau ară ajunga numai că de misiune, ună simulacru de garanțiă a inte­­reselor, ca legea a recunoscută că se desvolteză prin centrurile mari de poporațiune? Colegiulü ală III, c’uă asemenea procedere, ară fi înghițită de alte interese ce ară face invasi­­une în acestă colegiu, și ară fi ori­ ce voiți altă, afară de colegiulu ală III ală orașieloră cerută de legiuitură. Doru s’a $isă, ce faceți cu contribu­ ÎNALTA curte de casațiune. Recursulu d-lui Stana Popescu în ma­teria electorali. Iu numerulu trecută, amă făcută posipți fiu­ltQnlOîst. resultatuiu cau»

Next