Romanulu, noiembrie 1874 (Anul 18)
1874-11-08
983 ROMANULU, 8 NOEMBRE, 1874 tulutare pentru menținerea neutralității teritoriilor a acestora țări, în casa cândü ar fi violate de cine-va. Acesta cineva case fiarele bismarkiane lăsat a se înțelege că este Francia, ceea ce constituia una semnă de neîncredere cu totul nejustificată către guvernul francesű, țnarulă la République française,menționând d’aceste scompte,zice: „Suntem fericiți a vede că presa oficiosă belgiană respinge ca să injuria cugetarea că guvernulu din Bruxelles s'ar fi fi putută lăsa vr’uă dată se primescă uă asemenea comunicare, și de altă parte nu suntemii delocu surprinși a afla că guvernulü federale din Elveția a invitată pe agenții săi din străinătate a declara că noutatea de care e vorba n’are nici celă mai mică temeiu.“ Guvernul Germaniei a fost„ interpelată în parlamentă se declare ce cugetă despre proiectul de lege ce a promisă în sesiunea trecută că va presinta pentru unificarea legislațiunii privitore la starea civile și la căsătorii civile. Ministrul Delbrack a respunsă că nu póte făgădui să presinte acesta proiectă în sesiunea actuală. Independinta belgica, după care estragemă acesta scrie, zice că întârziiarea aducerii acestui proiect nu provine din causa dificultății lucrării lui,—căci Prusia are deja oă asemenea legislațiune completă,—ci din causa opunerii unor guverne din celelalte state ale confederațiunii, cari nu voră să se decidă a rupe cu vechiele obiceiuri. In aceași ședință în care s’a tratată interpelarea în cestiune, s’a votată și țină regulamente, prin care se autorisă marele cancelară a prelungi terminată dată tribunalelor din Alsacia-Lorena pentru întrebuințarea limbii francese. Acestă concesiune, <Jice Independinta, se datoresce deputatului alsaciană Guerber. Se așceptă, adauge fara belgiană, ca parlamentară germană se primescă în curândă și „strigătură de durere“ alte poporațiunii meklembargese, care cere ca să i-se dea, în fine, uă constituțiune represintativă, făgăduită încă de la 1815, constituțiune de care se bucură a f í tate statele confederațiunii germane. Cei 6 deputați cari represintă in parlamentul germană cele două ducate meklemburge se vor depune în curândouă propunere, prin care reclamă intervenirea Reichstagului pentru ca promisiunea dată la 1815 și împrospătată de atunci în mai multe rânduri să devie în fine uă realitate. In privința arestării d-lui Arnim de a doua oră, încă nu se scie bine căușele. Staatsburger Zeitung și Gasetta de Voss nu cunoscă alte amănunte decâtă că „ordinală de arestare este basată pe aceleași article din codulă penale, pe cari se basa și precedentulă mandată, adică pe articlele 133 și 348“. Gazetta de Colonianse adauge, după nestre informațiuni din Paris, următorele: „Cornițele Arnim, care se credea destinată a succede cancelarului imperiului, compusese deja de multă timpă ună ministeriă, din care trebuia se facă parte, in calitate de ministru de interne, un persona care părăsi de bună-voiă,—cându vădu că conspirațiunea n’a isbutită,—ínaltulü postă ce ocupa, și pe care nu’lă primise de câtă cu condițiunea d’a fi mai târziu ministru. „Cornițele Arnim negreșită că nu lucra cu atâta Indrásnélá de câtă fiindă-că se credea asigurată de sprijinirii unor cercuri berlinese și se simția întărită de relațiunile ce primise de la Ems în 1872.“ sei electorale ce s’a judecată la 5 Noembre de înalta curte de casațiune. Astăzi dămă amănuntele acestei Gestiuni importante, după notele ce amu putută lua. Era vorba de înscrierea în listele electorale ale colegiului ală IlI-lea din orașiul Ploiesci a peste 1.700 de locuitori de prin judeciă, pe cari, supt protestă că plătescă darea de optăa zecilei către stată, puterea voia a ’i introduce în colegiul orașiului, pentru a nimici acestă colegiu, care are numai vre 600 alegători liberi. Cetățeniiță Stană Popescu, alegătoră în oraș să, a contestată acestă înscriere pe baza legii electorale, care a acordată ună asemenea dreptă. Tribunalul a respinsă acesta contestațiune, și d. Stană Popescu a făcută recursă în casațiune. La 5 Noembre, iiua fixată pentru cercetarea acestui recursă, după judecarea altor pricini, în număr de vreo, de către secțiunea II, președată de d. Al. Crețescu, rămâindă la ordinea dilei numai procesul electorale în cestiune, d. Scarlată Fălcoianu, primulă președinte, vine și ocupă fotolială, invitândă totă vă dată și pe d. procurore generale se ia loculă d-lui procurore de secțiune Filitis, care luase pănă aci conclusiuni în celelalte procese. Din partea recurentului erau doi advocați Fleva și Páterlágélu, era din partea adversă de doctore in dreptă și în medicină Garoflide, care adusese peste 1.700 de procuri cu punere de degete și legalitate de primării. — Ce miraculosă activitate în adeverü, pentru ca ună singură advocată se puta alerga din comună în comună spre a cere celoră 1.700 țărani consimțimântură degeteloră. — Trainfift in’si. inf.*** în ’£**•* a., ^— rădicată Gestiunea prejudicială că, deși curtea de casațiune în anulă 1870 a resolvată Gestiunea în sensulu dreptului de înscriere în listele col. III și celoră ce locuiescă in sate, totuși înalta curte secț. II, printr’uă sentință pronunciată în luna lui Masă, anulă 1875, a decisă contrariula, basându-se pe litera și pe spiritulu legii nóstre electorale. In urma acestei sentințe ivindu-se aceași contestațiune, de două ori, la aceași secțiune, resolverea iei s’a trimisă la secțiunile unite, unde este pendinte. In acestă situațiune, crede de datoria sea a solicita de la înalta curte, trimiterea și acestei contestațiuni totă la secțiunile unite, pentru ca, în urma decisiunii de la 1873, secțiunile unite să fie din nou a se pronuncia asupra acestei cestiuni controversate. La acestă propunere, doctorele in medicină Garoflidi a declarată ca n’are nimicit de obiectată, referindu-se la apreciarea înaltei curți. D. procurore-generale Vioreaui s’a opusă cu multă insistență, ricândă că, deși este adevărata ca ceilalți membrii ce compuneau acestă secțiune, anulă trecută, au dată uă sentință contrariă, Gestiunea pusă fiindă resolvată cu multă claritate in secțiunile unite, nimica nu’mupedecă a nu se judeca astăzi, când curtea este compusă de alți membrii, cari pare că nu admită teoria contraria. A nu judeca secțiunea recursulă de faciă, ară însemna a nu ’și face datoria. In urma acestora conclusiuni, curtea a intrată în cercetarea recursului. D. Fleva, avendu cuvântura, ad jisă că, déea a cerută trimiterea afacerii mai pentru că cestiunea de facă trebuie privită,—după d-sea, — diu ună punctă de vedere mai înaltă decâtă acela ală intereselor particulare,fiindă vorba d’uă cestiune de ’naltă ordine politică și constituțională. Cestiunea de dreptă ce se presintă astăzi din nou înaintea curții este decapată figura în listele alegătorilor colegiului III, de orașie,ș’acei contribuabili cari, nefiindă domiciliați într’ânsele, plătescă cu tote astea vă dare către stată de 80 lei. Să convening cu toții, dree d. Fleva, că, deși testâid se póte invoca mai multă pentru noi, celă puțină termini legii nóstre electorale în acesta privință nu simtă atâtă de clari, și la acesta se convenimă, mai cu semn pentru respectulă datorită acestei înalte magistraturi, care a dată două soluțiuni contrarii. Asia fiindă, daca legea electorală, luată în stricții iei termini, nu pote resolva controversa într’ună modă indubitabile pentru nici una din aceste opiniunij se căutămă, țjice d. Fleva, resolverea cestiunii în spiriritură cea animată pe legiuitură cândă a creată mecanismulu nostru electorale. Și sa nu so <ică că secțiunile unite au resolvată aceata controversă cu multă claritate, căci totă cu atâta, daca nu cu mai multă claritate, s’a decisă contrariulü prin sentința înalti curți secțiunea II, și cu tóte că s’arü puté mărgini, adauge d. Fleva, în presintarea ambelor decisiuni, pentru ca înalta curte se decidă din nou pe care o crede mai conformă cu litera și mai cu semn cu spiritulu legiuitorelui, totuși nu se pute opri d’a nu face câte va refleiuni ș’a aduce vre-ună argumentă noă pentru susținerea opiniunii sale abilută de la țară, cu arendași ură care plăteșce statului 80 sau peste 80 lei ? La acesta răspundemă cu succesi : represintă are acești cetâți ani interesele ce legea a voită să garanteze prin crearea colegiului alü III ală orașieloră? Iu ce este mai multă legată interesul locuitorului de la țară, ală arendașului, de interesele inteliginței, industriei și comerciului din orașe, decâtă de interesele poporațiunii rurale? Ce va face arendașulă ? Lucrulă e pre lămurită . De va ave proprietate mare, va figura în colegiulü I; da va ave proprietate mică, va figura în colegiul I ală II, care garanteza interesele proprietății mari și proprietății mici. Da nu va ave uă proprietate nici mare, nici mică, și nici vr’uă proprietate intelectuală, ca se <jică asta, va vota tu colegială ala IV, alăturea cu muncitorulă cu care se hrănesce, de ală cărui interesă este legată, și fără care nu pote prospera. Dera care este în fine teoria contraria, Intrebad. Fleva? Ada a că cei ce plătescă 80 lei pot ă vota în colegiul alü III. Bine-voiți însă a face un ipoteză, pentru ca să vedeți câtă este de greșită acesta ideiă. Presupuneți,free d. Fleva, că contribuțiunea sa vă mări și că prin acesta sporire toți contribuabilii ară plăți către stată 80 lei vechi. Precum vedeți, nu facemă uu presupunere imposibilă căci crescerea dăriloră, după spiritul ce animă mai pe toți câți vină la putere,—și a§i mai cu semn,—este totă ce póte fi mai posibile, ce s’arü întâmpla în acestă casă cu sistema contraria? Toți locuitorii din sate ară veni în colegiulü orașelor?! Unde ară mai fi atunci colegiuia a 5 IV ? El* cit s* ființa cu totulă și nimeni n’ară veni să ’să represinte, cu toae că legea ia recunoscută ună interesă aparte, garantată prin ună colegiă electorale; și acésta ară fi cu atâtă mai anormale cu câtă numeralu deputațiloră aru scadé fără ca acela ală orașeloră, în care s’aă amestecată și alegătorii din sate, se pótá cresce, căci colegiulu alu III votéza directă, éroală IV indirectă. Ară fi destulă acestă argumentă, pentru a se recunosce câtă e de greșită teoria contraria, care nu se póte admite de câtă sfărămându-se însăși Constituțiunea și legea electorală, ce suntemă echiannați a respeta. S’a <zisă iarăși: ce voră face contribuabilii cari plătescă 80 lei vechi? Nu este nedreptă a’i trimite se voteze cu cei ce plătescă mai puțină? Respundemă și noi totă printr’uă întrebare : dérü nu este totă atâtă de nedreptă a trimite pe cei carii să ună venită de 299 galbeni să voteze la mnă locă cu cei ce au numai 100? Precum vedeți, a aduce inconveniente, nu este a resolve cestiunea, ș’a ne incrimina contra legii, nu este celă mai bună mijlocă pentru a o interpreta. I). Fleva termină fieândü că, daca ară fi să se încrimineze legea, d-sea ar fi cela d’ântâră se critice acesta clasificațiune arbitrară, care, după dsea, nu corespunde la adevăratele principii ce trebuie să ghideze pe legiuitură în crearea mecanismului electorale intr’uă societate democratică. Déjit întrucâtă legea există, și întru câtă interpretarea cea mai justă este aceaa ce resultă din puntură de vedere ală diferitelor interese, pe cari legiuitorele a voită să le garanteze prin crearea de colegii separate, este nedreptă ca colegiulü orașieloră,unde se desvolta profesiunile liberale, co nfíaf.ö oán mi arliiTTâraf.ii rlír»A rí mercială și industria, să fie năbușită de ună elementă străină de densulă, și cu atâtă mai periculosă, cu câtă este uă armă, pe care adesea cei de la putere o întrebuințăză pentru a împedeca libera manifestațiune a acestui colegiu. Facându apoi apelă la imparțialitatea curții, căreia legea electorală i-a deferită judecarea acestora cause, ca una ce se află d’asupra interesului strimtă ală spiritului de partită, ci. Fleva cere casarea sentinței tribunalului și ștergerea din listele colegiului orășienesi a celor 1700 locuitori, înscriși pe nedreptă și contra legii, numai cu scopă d’a se nimici acestă .colegiă. Totă-d’uă data adauge că, neputăndă sei resultatulă procesului,—și curtea de ordinară nu dândă replica, —fiindăcă partea adversă pate să facă pretensiuni de chiăltuieli,se crede datoră a atrage atențiunea înalților judecători asupra unei asemenea cereri, când ea s’arü produce, spre a nu fi primită. Căci,Jioe d. Fleva, și clientele d-sele a făcută chiăltuieli personale, dérü cn tóbe astea nu crede cuviinciosă a le reclama; este sigură dérit că și înalta curte nu va acorda chiăltuieli în asemenea materii, chiară déca s’aracere de părți, deore ce nesce asemeni chiăltuieli nu sunta decâtă consecința necesară a exercițiului unuia din cele mai mari drepturi garantate prin constituțiune. După d. Fleva, d. Radu Pătărlăganu a cerută ca partea adversă, care a reclamată înscrierea în listele colegiului III a contribuabililor de prin sate cu 80 lei, se probeze daca tote numele acestoraameni sunt luate de pe rolurile de contribuțiuni rămase dinSnoidve și certificate de către împlinitori, așia cum cere art. 33 din legea electorare, căci annxeiu se póte întémpla ca mulți se fiă morți, alții dosiți, alții scăzuți de la contribuțiunea de 80 lei, și alte asemeni cazuri întâmplatóre. Terminândă d. Pătărlăgenu, se dete cuvăntură d-lui doctoră în medicină și în dreptă Garoflidi, care a vorbită forte lungă, déra care n’a conchisă decâtă că noi avem și prin legea electorală votulă universale, eră nu votulă pe interese, și că a demonstra d-sea acestă adevără, în facia sentinței carții oră unite, s’ară crede uă pigmeă. La argumentul d-lui Fleva, care a întrebată ce s’ară face cu colegiulu IV cândă s’ară urca contribuțiunea personală la 80 lei, d. doctoră în medicină taie răpede cu cuvăntulă întocmai că c’ună bisturiă, că acestă argumentă e imposibile, căci atunci s’aru desființa Constituțiunea. La cererea d-lui Páterlágény, opune întrebarea : de ce se credemü pe parolă ceaa ce presupune d. Pâtărlăgeau? și ’n fine, pentru chiăltuieli de judecată, d. Garoflidi lasă suma la apreciarea curții. D. procurore generale Vioreni, prin nesce animate și chiară violente conclusiuni, a combătută în scurtă pe d. Fleva. D-sea a convenită mai întâr fi că spiritul legii electorale este acela despre care a vorbită d. Fleva, că legiuitorulă a creată diferite colegii, basându-se pe diferite interese ce a voită a garanta. Recunoscema și noi, țlice de procurore generale, că interesele ce legea a voită a garanta prin colegiulu alu IlI-lea suntă interesele inteliginței, industriei și comerciului. Ceaa ce nu recunoscemüensé este zidulu Chinei ia secțiunile unite, a făcută acésta nu Fleva, că nu censula a fostă singurulu și uniculu motoru alu legiuitorelui la crearea legii electorale ? La acesta ne răspunde, înainte de tote, însășî legea, care dovedesce că ea a împărțită colegiele mai multă pe interese, pe cari clasându-le, bine scurce, în diferite categorii, a ajunsă la formarea diferitelor colegii electorale. Astăfelă a formata colegială I, care se represinte interesele proprietății mari; colegiulu alu II, care se represinte proprietatea mică; colegiulu alu III, care se represinte interesele industriei, comerciului sale averii intelectuale, care fiindă cu osebire în oraș se, a și numită acestă colegii colegiulu orașieloră, dândă chiară prerogative diferiteloră orașie, după importanța ce aveau fiecare din ele. Déca acestă colegiă este ală orașieloră, și déca a fostă denumită astăfelă de legiuitură pentru că este compusă mai cu sema de alegătorii din orașie, la ce s’ar reduce acésta prerogativă și chiarü acésta denominațiune, explicata astăfelă de onor, tribunală, că trebuie se se bage în acestă colegiă, unde suntă numai vre 600 alegători, alți 1700 de prin sate? Ară mai fi acestă colegiă ală orașielor, precum a voită legiuitorulă, sau ară ajunga numai că de misiune, ună simulacru de garanțiă a intereselor, ca legea a recunoscută că se desvolteză prin centrurile mari de poporațiune? Colegiulü ală III, c’uă asemenea procedere, ară fi înghițită de alte interese ce ară face invasiune în acestă colegiu, și ară fi ori ce voiți altă, afară de colegiulu ală III ală orașieloră cerută de legiuitură. Doru s’a $isă, ce faceți cu contribu ÎNALTA curte de casațiune. Recursulu d-lui Stana Popescu în materia electorali. Iu numerulu trecută, amă făcută posipți fiultQnlOîst. resultatuiu cau»