Romanulu, august 1875 (Anul 19)
1875-08-02
ANULU ALU NOU E SPRE-fIECELEA Redact Unica și Administratiunea Strada Domnei, No. U VOIEICE ȘI TEI PU FE Oil-te cereri pentru România ne adrese.ă la administrațiunea ziarului. ANUNCIUR In pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa IA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. IjA LONDRA : la d. Eugöne Miooud.No. 81-A Fleet Street, London, E. C.gg Li \ LENA : la d-niî Haasenstein și Vogler. Wallfischgasse 10. ScrisorUe nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU. *SERVICIULU TELEGRAFICII alu «romanului.» Ragusa, 12 Augustă. — Se anuneță din sorginte slavă c’uă luptă înverșunată s’arü fi întâmplații ala,ltăierî lângă Billochie, și că turcii ară fi suferită dă gravă învingere. Gali, 12 Augustă. — Guvernatorele din Sudan anundă că regele Abisiniei a adunată trupe pentru a năvăli peste fruntaria. Redivulă a trimisă îndată numerose ajutore. SAMBATA, 2 AUGUSTU 1875. LUMINEZATE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: un ană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei; In Districte: un ană 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei; Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20, Austria și Germania pe trimestru, franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hallegraine, rue de l’Ancienne comedie 5, și la Havas, Laffite - C nne, Place de la Bourse 8. LA VIENA : la d. B. G. Popovici, Fleischmarkt. 15. Articulele nepublicate se vere arde. (A) Edițiunea de séra BUCHESCI, d AUGUSTO. Organulu nouelor generațiunî, Alegetorulu liberă, amintită mică parte din suferințele cele mari ale poporuluiiiale sutianilorü. D. baron respunse: „Trebuie se spuneți și ce este de făcuții.“ L’acésta simplă și frumosă întrebare ne creiturámu în dreptu se clamă și noi domniloru miniștrii acestă simplu respunsu: — Să se facă și la noi ceaa ce i se face pretutindine cu cei carii spargă, bată, ucidă și fură.— Nu putemă, respundă l-nii miniștrii, (Pressa de la 30 iulie) fiindă c’avemă Cameră și Senată, ș’ală loiă este dreptulă se facă cercetări, și se trămită pe culpabili inaintea justiției. «Ceaa ce propuneți, mai adaogă d. bardă, este ună plebiscite, ș’nă comisiune eșențională și eetra-legală care se controleae sultanele acestui plebiscită. Aceste procederi demagogice suntă arma cu care s’a servită pretutindine spiritulă de anarhiă și de resturnare.» Apelămă la toți omenii cu bună ființă carii aă mai remasă suptă stindardulă oficiale. Ce spune oposițiunea, miile de cetățiani carii aă supracrisă și suprscriă programa și petițiunile către Capul Statului? Nu ne putemă adresa la Camere, căci nu sunt alese. Ce o Jice guvernală ? Ele suntă resultatul unoră alegeri libere, pure și fără prihană. Cu cine este adeverul ? Cine se judece? Cine se dea sentința? N’am trebuință de judecată, respunde nobilele baron cu nobilii sei colegi, d-nii Catargi și Cantacuzino, avemă pentru noi faptulă. » Asta este, nobili miniștrii, deră . . ............se vorbimă frățesce, fiindăcă vedemă, nu scrmă cum, nu scimă de ce, că ’ncepeți acum, din gură celă puțină, a ne chiăma la nfrățire. t Avemă Camere alese, ne ziceți voi, „chiamate,“ vé chemă noi, după alunecarea Umbei vóstre. Lăsându-ne noué vorba, care este uă simplă suflare, și păstrândă pentru voi faptulă, care se pipăe, nu vopesá. O scimă, dérU se raționămă ună momentu. Camerele vóstre sunt alese, după mi (jieți, de mii de alegători. Nu .Piteți nega énsé că votul ă este secretă, căci așta cere legea. Scimă că voturile vóstre — chiară pe unde s’a făcută simulacru votului — n’au fostă secrete , scimă că ănsuși d. George Brătianu s’a simțită onorată de ncrederea ce i-ați acordată, ș’a declarată in sala alegerii că »nu póte scrie“, și altul ă a scrisă votulă domniei-sale; dară ori și cum, votulă este secretă. Noi avem câteva mii de suptscrieri—proprietari mari și mici, legiști și bărbați de șciințe, profesori și magistrați—carii declară că ' deputații și senatorii voștrii nu suntă aleși. .Supt scrierile contra guvernului vă vă î nsemnătate înmiită mai mare decâtă votură secretă, fiindă-că cei carii supt scriă se espună persecutărilor și jafului, pe cândă cei cari voteză în Secretă o potă scălda, și potă scăpa dându-se astă-felă afundă în întumerică. Nu vé pésá materialemente d’aceste dechiaruri; dérà moralemente nu slujescă ele autoritatea și demnitatea simntejii esecutive? Nu vé pésá? sé vé mai amintimă <ce va. Ludovic Filip avea on Cameră âesă nu numită. .Națiunea nu protesta alegerea ca xaudulosá, dare cerea întinderea votului. Regele Franciei respinse cererea națiunii, și opri cu puterea armată tanchetele pentru reformarea legii electorale. La 24 Februarie, regele schimbat ministerială și primi cererea națiunii, deră ca fi respunse : „Este pré târz jtă.“ ,și regele trecu și muri în esiliă. Principele Cuza avea Camere mai țepene de câtă ale vostre. Opiniunea publică și oprea că nu suntă alese. Principele Cuza fiu voi s’au<jă și trecu în esiliă, unde și muri , după ce énsé vér ju pe numiții sei deputați și senatori votândă în unanimitate că cei carii s’aă poftită sé plece aă bine-meritată de la Patriă. Pe ce temei credeți că numai voc, nu ve pute veni pe capă cea-a ce-a căzută pe capulă tuturoră celoră carii s’aă afundata în asemene păcate ? Se spune c’ați fi <jisă că nu ve place nici Amedeă ală Spaniei, nici George ală Greciei. Asia déjà vé place mai bine Isabela Spaniei, Oton ală Greciei, Bomba ală Neapolei, etc. etc.? ți ce-veți că veți sfida cea-a ce nici uă putere omenescă n’fi putută desfide, intemeindu-ve pe iresula popolară că voi ați fi născută cu tichia] Băgați de semă, căci nici tichiele nu mai mergă ; solința a descoperită că chiară acele tichii pe cari se întemeia superstițiunea suntă periculose pentru mamă și pentru copilă. Propunerea nostră d’a se numi uă comisiune, care se cerceteze déca Camerele vostre suntă alese sau numite de bande, o respingeți cu dispreț, o ficândă că ea este „demagogia și plebiscită. “ Ințelegemă acesta limba giă în gura orîcui, deră voi, consilieri ai principelui Carol, fiiulă plebiscitului, se dechlarau plebiscitulă uă minciună, uă amăgire, ună actă de demagogiái Ei bine, unde vomă ajunge de la marea majoritate a națiunii auzindu-ve va răspunde : Asta este ? Și ve ’ntrebămă pentru a suta oră. Care este scopulă ce urmăriți prin necontenite acte și propagante de felulă acestăa? După articlul 101 din Constituțiune, Domnulă are dreptulă, și prin urmare și datoria, d’a trimite naintea Înaltei Curți de Justiție pe miniștrii sei. Acestă dreptă îlă aă și ambele Camere.4 . Dreptulă Domnului deră nu se póte confunda cu dreptulă Camereloră. Fiecare are pală seu și fiecare îlă esercită în parte. Cândă Domnulă ar avea miniștrii rei, cari se ’să secestreze, se ’să înstrăineze de națiune, se ’să compromită, se ’să deconsidere, se ’i facă de urîtă cu țera și se ’să prevalescu în prăpastiă, ca cei ai principelui Cuza spre exemplu, cum putea-va elă se afle adevărulă? Prin Camere ? Dară ele dau casele pe miniștrii în judecată, cândă îi găsescă culpabili. Și cândă Camerele voră fi fructură trădării consilierilor ă sei, cum va afla adevărală acelă nenorocită Domnă ? Prin petițiuni? Ceră miniștrii trădători seă lingușitori — ceea ce ca resultată ne conduce la același capătă ■— voră duce. Camerele declară că națiunea este fericită și că petiționarii suntă „nesce paraponisiți și Groeotel.“ 1) Prin comisiuni de anchetă, publice saă secrete, numite de Domnă ? Ceră d. baron și cu intimii săi confrați, d-nii Catargiu și Cantacuzino, spună că asemene cercetări ară fi ună actă de demagogia! Ce se face să deră, amă întrebată și întrebămă, cândă sar întâmpla se ne aflămă într’ună asemene casă ? Ce se facemă cândă s’ar întâmpla se prindemă p’ună prefectă, rudă cu ministru, furândă banii publicului și miniștrii ne-ară respunde în asociațiunej: „N’a furată, ci s-a luată cu 'mprumuture;“ respinsă ministerială, pe care auzindu-’lă și hoțulă de cal despre care vorbirămă, respinse și elă: „N’am furată caii, ci i-am dilapidate. “ Ne ducemă la alegeri: — 'nainte bandele și . . . farsa s’a făcută. Voimă să ne apărămă drepturile? — Nainte Badea-Dan.................și se face uciderea să se provocă istoria aceaa și atunci..................cine mai respunde despre ce se va alege de fiecare din noi după atâția ani de jafuri, de împilări și de ucideri? Petiționămă ? Ne respundeți că numai Cra*vliștii aădreptă acum să vorbesc cu Capul Statului. Propunemă uă comisiune de anchetă din partea alesului națiunii? Ne respundeți că ceremă mă plebiscită, că plebiscitele suntă demagogia și anarhiă, și că prin urmare anarhiă și petre aducă rudele loră. Încă vă dată dâră, vé rugămă, vé conjurămă să ne spuneți, domni miniștrii, ce se facemă pentru a parveni se punemă pe Capul Statului în posițiune se judece între’ cea-a ce ’î spuneți voi și cea-a ce suspină nalțiunea și nu póte străbate în augură alesului iei, fiă și prin plebiscită ? Totă în acelă numără ală Pressei și totă în privința acestei cereri, d. baron ne cfice: «Voiți ema disolveri de Camere și schimbări de ministere? Nenorociți ce sunteți.» Suntemă nenorociți in adeverit, și forte nenorociți; acestă a este erăși mă adevérá ce ’să constatămă c’a eșită din gura vostră, deră ce se facemă ca sé eșimă din nenorocire? Poporulă țipă și vocea lui nu străbate la Sinaia, și noi nu putemă se-i spunemă, spre-a lă consola, că se nu mai spere în Constituțiune, ci ’n legile ce Domnulă îi va da și lui d’acolo, precum le-a dată vă dată poporului lui Israel. Auziți cum țipă totă suflarea de peste Milcov și noi n’o putem ă îndemna la răbdare afirmândă că nu veți opri necontenită pe Capul Statului d’a visita mai desă acea parte a României și a sta și ’n Iași câteva luni pe fiecare ană. Suntem nenorociți și forte nenorociți, dară cum se facemă ca alesură națiunii, ființă plebiscitului, s’audă și vocea iei, eră nu a vostră numai, și se cerceteze, spre a se convinge prin elă ensuși cine-i spune adevărulă, voiscă ea, cine ’să înșelă, îlă compromită și ’să deconsideră, voiscă ea? Voimă, «jiceți, disolvere de Camere. Deră ce se facemă cândă vedemă că Crawlista păgubiră națiunea c’ună milionă și jumătate într’ună singură condeiă. Aci nu puteți fice că nu este asta, fiindăcă propunerea s’a făcută în Senată, în modă patentă și sigură. Nu puteți zice că societatea care a făcută propunerea nu oferia garanții, căci este societatea des Batignolles, declarată de ministru ca cea mai bună și mai sigură. Nu puteți se duceți că nu se sfirșia calea ferată la termenul afișată, fiindăcă ea oferi garanții că lucrarea va fi terminată. Ä Se mai adăogămă încă că ea oferi a face studiere și a se pune din nou linia la licitațiune încependă de la prețulă oferită de dânsa, și ’ntrebămă : cum se nu se spăimente națiunea de cele ce aă făcută Crawliștii în facia iei și se n se ’ngrozescă de cea-a ce scandalurile prin cari s’a începută vieța Camera actuale îi promită că va mai face in viitoră ? Totă cu acésta ocasiune, totă în privința cererii ce focurămă d’a se curma fărădelegile, d. baron mai adaugă: «Nenorociți ce sunteți! Voi nu vedeți reula imensă ce faceți acestei țeri. Voi nu simțiți periclele ce aduceți pe capulă națiunii în momente cândă ară trebui Să lucrämü cu toți împreună spre a rădica acestă ginte nobile la rangul superiorii unde este destinată sé s’aseiie. Voi credeți că acesta țară n’are nimică de tăcută. Voi credeți că Românii suntă chrămați se facă numai alegeri de deputați și discursuri politice.» Aa face alegeri de deputați este răă pentru națiune, și peire pentru densa d’a face sâă da au-și discursuri politice! d’aceaa doră și voi ați suprimată alegerile și teșcheriașii voștrii aă suprimată discursurile, ba încă chiară întrevederea loră cu cei îndreptă d’a alege pe deputați! Mulțumindu-ve onse și d’acésta naivă mărturire și luândă, adă de dânsa, venimă la partea cea mai gravă care conține aceste linii ale sibilei inspirate de Jeuță Andrassy. Ați și jicețî, iluștrii miniștrii, că țara vĕ iubesce, vé slăvesce și ’nuotă în fericiri. Ați <zisă chiară acum, trei linie mai la vale de cele ce reproduserămă: «Țara va cunosce și nu ve va asculta.» Unde vedeți doru „zeuld imensă ce facemă noi acestei țări“, și acesta mai cu semă cândă repetiți că „e,inu ne ascultă“ ? Suntă ani de cândă nu facemă de câtă uă singură propagandă: acea a d’a ’ndemna națiunea se spue Capului Statului cea a ce ea cugetă, cea a ce ea suferă, cea a ce ea voieșce. Pentru ce déja puneți atâta stăruință i d’a convinge națiunea că văă face d’a s’adresa la Capul Statului, că veú face d’a spera că ’să vai face s’o asculte și s’o veită, și că petre este pentru dânsa acesta speranță ș’acestă stăruință ce noiamă consiliată-o ș’o consiliămă s’o mai aibă? Ați <jisă, ageri bărbați de Stată, cateți deplina convingere .Austria a lăsată politica de cotropire și că Germania, Rusia ș’Austria s’aă unită ș’au asigurată integritatea imperiului otomană și pacea Europei. Ei bine! Ce vedeți acum pentru a ne chiăma cu căldură „se lucrămă cu toții împreună spre a rădica acesta gintă nobilă la rangulă superioră unde este destinată se s’așeiie“? Este vr’uă amenințare de invarsiune și ne chiămați sĕ ne unimă cu toții pentru apărarea țărei? Amă putea să ve ’ntrebămă dacă credeți că națiunea își va vărsa sângele supt drapelulă Crawliștiloră, dară trecemă ’nainte spre a ve ’ntreba: Cine, și pentru ce ne amenință? Turcia ? Ați dechi arată că veți respecta tratatele. Rusia? Nu i-amă făcută nici unără. Austria? Ea (frreți că nu mai voiesce concisia.. ș’apoi nu i-ați dată totă ceva cerută? Și bunulă și generosulă amică ală Româniloră, cornițele Andrassy nu este aci pentru ca să ne apere? Ască vă dată deră, cari suntă periclele în numele cărora ne chiamați supt drapelă? de unde și pentru ce vină ele pe capulă țărei ? Dară pate că nu suntă pericle, ci numai fericiri cele la cari ne chiămați „se lucrămă cu toții împreună“. In adevĕra, asta trebuie să fiă, căci ne chiămați lingă voi pentru ca „se rădicămă acesta nobile ginte“ etc., etc. Voi-va ore Austro-Ungaria să ne vede ceva din cea-a ce ne-a luată? Nu, căci acesta puteți s’o faceți și fără națiune, și cum fiindă că ea nu se va supăra. Ce sĕ fiă déjá?"* Nu vedemă, nu ’nțelegemă. . . ‘ . Sé fiă are independința asolută, ce voiți s!o repunețî pe tapetă? Déjá, de doui ani încace, negați necurmată acesta cugetare. n A se vede constituționalulă, moravulă. și nobilulü discursii ală ministrului de wesbelü.