Romanulu, august 1875 (Anul 19)

1875-08-02

ANULU ALU NOU E­ SPRE-fIECELEA Redact Unica și Adminis­tratiunea Strada Domnei, No. U VOIEICE ȘI TEI PU FE Oi­l-t­e cereri pentru România ne adre­­se­.ă la administrațiunea­­ ziarului. A­N­U­N­C­I­U­R I­n pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa IA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. IjA LONDRA : la d. Eugöne Miooud.No. 81-A Fleet Street, London, E. C.gg Li \ LENA : la d-niî Haasenstein și Vogler. Wallfischgasse 10. ScrisorUe nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU. *SERVICIULU TELEGRAFICII alu «romanului.» Ragusa, 12 Augustă. — Se anuneță din sorginte slavă c’uă luptă înverșunată s’arü fi întâmplații ala,ltă­ierî lângă Billochie, și că turcii ară fi suferită dă gravă învingere. Gali, 12 Augustă. — Guvernatorele din Sudan anund­ă că regele Abisiniei a adunată trupe pentru a năvăli peste fruntaria. Re­­divulă a trimisă îndată numerose ajutore. SAMBATA, 2 AUGUSTU 1875. LUMINEZA­TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: un ană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei; In Districte: un ană 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei; Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20, Austria și Germania pe trimestru, franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halle­­graine, rue de l’Ancienne come­die 5, și la Havas, Laffite - C­ nne, Place de la Bourse 8. LA VIENA : la d. B. G. Popovici, Fleisch­­markt. 15. Articulele nepublicate se vere arde. (A) Edițiunea de séra BUCHESCI, d AUGUSTO. Organulu nouelor­ generațiunî, A­­legetorulu liberă, aminti­tă mică parte­­ din suferințele cele mari ale poporu­­luii­iale sutianilorü. D. baron respunse: „Trebuie se spuneți și ce este de făcuții.“ L’acésta simplă și frumosă între­bare ne creiturámu în dreptu se clamă și noi domniloru miniștrii a­­cestă simplu respunsu: — Să se facă și la noi cea­a ce i se face pretutindine cu cei carii spargă, bată, ucidă și fură.— Nu putemă, respundă­ l-nii miniș­trii, (Pressa de la 30 iulie) fiindă c’avemă Cameră și Senată, ș’ală loi­ă este dreptulă se facă cercetări, și se trămită pe culpabili i­naintea justiției. «Cea­a ce propuneți, mai adaogă d. ba­rdă, este ună plebiscite, ș’nă comisiune eș­e­nțională și eetra-legală care se controleae sulta­nele acestui plebiscită. Aceste proce­­deri demagogice suntă arma cu care s’a ser­vită pretutindine spiritulă de anarh­iă și de resturnare.» Apelămă la toți omenii cu bună ființă carii aă mai remasă suptă stindardulă oficiale. Ce spune oposițiunea, miile de ce­­tățiani carii aă supracrisă și supr­­scriă programa și petițiunile către Capul­ Statului? Nu ne putemă adresa la Camere, căci nu sunt­ alese. Ce o Jice guvernală ? Ele suntă resultatul­ unoră ale­geri libere, pure și fără prihană. Cu cine este adeverul­ ? Cine se judece? Cine se dea sentința? N’am trebuință de judecată, res­­punde nobilele baron cu nobilii sei colegi, d-nii Catargi și Cantacuzino, avemă pentru noi faptulă. » Asta este, nobili miniștrii, deră . . ............se vorbimă frățesce, fiindă­că vedemă, nu scrm­ă cum, nu scimă de ce, că ’ncepeți acum, din gură celă puțină, a ne chiăma la nfrățire. t Avemă Camere alese, ne­­ ziceți voi, „chiama­te,“ vé ch­emă noi, după a­­lunecarea Umbei vóstre. Lăsându-ne noué vorba, care este uă simplă suflare, și păstrândă pen­tru voi faptulă, care se pipăe, nu vo­pesá. O scimă, dérU se raționămă ună momentu. Camerele vóstre sunt­ alese, după mi (ji­eți, de mii de alegători. Nu .Piteți nega énsé că votul ă este se­cretă, căci așta cere legea. Scimă că voturile vóstre — chiară pe unde s’a făcută simulacru votu­lui — n’au fostă secrete , scimă că ănsu­și d. George Brătianu s’a simțită onorată de­ ncrederea ce i-ați acordată, ș’a dec­larată in sala alegerii că »nu póte scrie“, și altul ă a scrisă votulă domniei­-sale; dară ori și cum, votulă este secretă. Noi avem­ câte­va mii de suptscri­­eri—proprietari mari și mici, legiști și bărbați de șciințe, profesori și ma­gistrați—carii dec­lară că ' deputații și senatorii voștrii nu suntă aleși. .Supt scrierile contra guvernului vă vă î nsemnătate înmiită mai mare de­câtă votură secretă, fiindă-că cei carii supt scriă se espună persecutărilor­ și jafului, pe cândă cei cari voteză în Secretă o potă scălda, și potă scăpa dându-se astă-felă afundă în întu­­merică.­­ Nu vé pésá materialem­ente d’aceste dechiaruri; dérà moralemente nu slu­­jescă ele autoritatea și­ demnitatea simntejii esecutive? Nu vé pésá? sé vé mai amintimă <ce­ va. Ludovic Filip avea on Cameră â­­esă nu numită. .Națiunea nu protesta alegerea ca xaudulosá, dare cerea întinderea vo­tului. Regele Franciei respinse cere­rea națiunii, și opri cu puterea armată tanchetele pentru reformarea legii electorale. La 24 Februarie, regele schimbat ministerială și primi cererea națiunii, deră ca fi respunse : „Este pré târz jtă.“ ,și regele trecu și muri în esiliă. Principele Cuza avea Camere mai țepene de câtă ale vostre. Opiniunea publică și oprea că nu suntă alese. Principele­ Cuza fiu voi s’a­u<jă și trecu în esiliă, unde și muri , după ce énsé vér ju pe numiții sei deputați și senatori votândă în­ unanimitate că cei carii s’aă poftită sé plece aă bine-meritată de la Patriă. Pe ce temei credeți că numai voc, nu ve pute veni pe capă cea-a ce-a că­zută pe capulă tuturoră celoră carii s’aă afundata în asemene păcate ? Se spune c’ați fi <jisă că nu ve place nici Amedeă ală Spaniei, nici George ală Greciei. Asia déjà vé place mai bine Isabela Spaniei, Oton­ ală Gre­ciei, Bomba ală Neapolei, etc. etc.? ți ce-veți că veți sfida cea-a ce nici uă putere omenescă n’fi putută desfide, intem­ein­du-ve pe iresula po­­polară că voi ați fi născută cu tichia] Băgați de semă, căci nici tichiele nu mai mergă ; solința a descoperită că chiară acele tichii pe cari se în­temeia superstițiunea suntă pericu­­lose pentru mamă și pentru copilă. Propunerea nostră d’a se numi uă comisiune, care se cerceteze déca Ca­merele vostre suntă alese sau numite de bande, o respingeți cu dispreț, o fi­­cândă că ea este „demagogia și ple­biscită. “ Ințelegemă acesta limba giă în gura orî­cui, deră voi, consilieri ai princi­pelui Carol, fiiulă plebiscitului, se dechlarau­ plebiscitulă uă minciună, uă amăgire, ună actă de demagogiái Ei bine, unde vomă ajunge de la marea majoritate a națiunii auzin­­du-ve va răspunde : Asta este ? Și ve ’ntrebămă pentru a suta oră. Care este scopulă ce urmăriți prin necontenite acte și propagante de fe­­lulă acestă­a? După articlul­ 101 din Constitu­­țiune, Domnulă are dreptulă, și prin urmare și datoria, d’a trimite na­­intea Înaltei Curți de Justiție pe mi­niștrii sei. Acestă dreptă îlă aă și ambele Camere.4 . Dreptulă Domnului deră nu se póte confunda cu dreptulă Camere­­loră. Fie­care are pală seu și fie­­care îlă esercită în parte. Cândă Domnulă ar avea miniștrii rei, cari se ’să secestreze, se ’să în­străineze de națiune, se ’să compro­­mită, se ’să deconsidere, se ’i facă de urîtă cu țera și se ’să prevalescu în prăpastiă, ca cei ai principelui Cuza spre exemplu, cum putea-va elă se afle adevărulă? Prin Camere ? Dară ele dau case­le pe miniștrii în judecată, cândă îi găsescă cul­pabili. Și cândă Camerele voră fi fruc­­tură trădării consilierilor ă sei, cum va afla adevărală acelă nenorocită Domnă ? Prin petițiuni? Ceră miniștrii trădători seă lin­gușitori — cee­a ce ca resultată ne conduce la același capătă ■— voră duce. Camerele dec­lară că națiunea este fericită și că petiționarii suntă „nesce paraponisiți și Groeotel.“ 1) Prin comisiuni de anchetă, publice saă secrete, numite de Domnă ? Ceră d. baron și cu intimii săi confrați, d-nii Catargiu și Cantacu­­zino, spună că asemene cercetări ară fi ună actă de demagogia! Ce se face să deră, amă întrebată și întrebămă, cândă sar întâmpla se ne aflămă într’ună asemene casă ? Ce se facemă cândă s’ar întâmpla se prindemă p’ună prefectă, rudă cu ministru, furândă banii publicului și miniștrii ne-ară respunde în asocia­­țiunej: „N’a furată, ci s-a luată cu 'mpru­­mutu­re;“ respinsă ministerială, pe care auzindu-’lă și hoțulă de cal des­­pre care vorbirămă, respinse și elă: „N’am­ furată caii, ci i-am dilapi­date. “ Ne ducem­ă la alegeri: — 'nainte bandele și . . . farsa s’a făcută. Voimă să ne apărămă drepturile? — Nainte Badea-Dan.................și se face uciderea s­ă se provocă is­toria acea­a și atunci..................cine mai respunde despre ce se va alege de fie­care din noi după atâția ani de jafuri, de împilări și de ucideri? Petiționămă ? Ne respundeți că numai Cra*vliș­­tii aă­dreptă acum să vorbesc­ cu Capul­ Statului. Propunemă uă comisiune de an­chetă din partea alesului națiunii? Ne respundeți că ceremă m­ă ple­biscită, că plebiscitele suntă dema­gogia și anarh­iă, și că prin urmare­ anarh­iă și petre aducă rudele loră. Încă vă dată dâră, vé rugămă, vé conjurămă să ne spuneți, domni miniștrii, ce se facemă pentru a par­veni se punemă pe Capul­ Statului în posițiune se­ judece între’ cea-a ce ’î spuneți voi și cea-a ce suspină na­­­l­țiunea și nu póte străbate în augură alesului iei, fiă și prin plebiscită ? Totă în acelă numără ală Pressei și totă în privința acestei cereri, d. baron ne cfice: «Voiți ema disolveri de Camere și schim­bări de ministere? Nenorociți ce sunteți.» Suntemă nenorociți in adeverit, și forte nenorociți; acestă­ a este eră­­și m­ă adevérá ce ’să constatămă c’a eșită din gura vostră, deră ce se facemă ca sé eșimă din nenorocire? Poporulă țipă și vocea lui nu stră­bate la Sinaia, și noi nu putemă se-i spunemă, spre-a­ lă consola, că se nu mai spere în Constituțiune, ci ’n legile ce Domnulă îi va da și lui d’acolo, precum le-a dată vă­ dată poporului lui Israel. Auziți cum țipă totă suflarea de peste Milcov și noi n’o putem ă­­ în­demna la răbdare afirmândă că nu veți opri necontenită pe Capul­ Sta­tului d’a visita mai desă acea parte a României și a sta și ’n Iași câte­va luni pe fie­care ană. Suntem­ nenorociți și forte neno­rociți, dară cum se facemă ca ale­­sură națiunii, ființă plebiscitului, s’audă și vocea iei, eră nu a vostră numai, și se cerceteze, spre a se convinge prin elă ensu­și cine-i spune adevă­rulă, voi­scă ea, cine ’să înșelă, îlă compromită și ’să deconsideră, voi­scă ea? Voimă, «jiceți, disolvere de Ca­mere. Deră ce se facemă cândă vedemă că Crawlista păgubiră națiunea c’ună milionă și jumătate într’ună singură condeiă. Aci nu puteți­­ fice că nu este asta, fiindă­că propunerea s’a făcută în Senată, în modă patentă și sigură. Nu puteți zice că societatea care a făcută propunerea nu oferia garanții, căci este societatea des Batignolles, dec­larată de ministru ca cea mai bună și mai sigură. Nu puteți se duceți că nu se sfir­­șia calea ferată la termenul a­fișată, fiindă­că ea oferi garanții că lucra­rea va fi terminată. Ä Se mai adăogămă încă că ea o­­feri a face studiere și a se pune din nou linia la licitațiune încependă de la prețulă oferită de dânsa, și ’ntre­bămă : cum se nu se spăimente na­țiunea de cele ce aă făcută Crawliștii în facia iei și se n se ’ngrozescă de cea-a ce scandalurile prin cari s’a începută vieța Camera­ actuale îi promită că va mai face in viitoră ? Totă cu acésta ocasiune, totă în privința cererii ce focurămă d’a se curma fără­de­legile, d. baron mai a­­daugă: «Nenorociți ce sunteți! Voi nu vedeți reula imensă ce faceți acestei țeri. Voi nu simțiți periclele ce aduceți pe capulă na­țiunii în momente cândă ară trebui Să lu­­cräm­ü cu toți împreună spre a rădica acestă ginte nobile la rangul­ superiorii unde este destinată sé s’aseiie. Voi credeți că acesta țară n’are nimică de tăcută. Voi credeți că Românii suntă chrămați se facă numai alegeri de deputați și discursuri politice.» A­­a face alegeri de deputați este răă pentru națiune, și peire pentru densa d’a face sâă da au-și discursuri politice! d’acea­a doră și voi ați su­primată alegerile și teșcheriașii voș­trii aă suprimată discursurile, ba încă chiară întrevederea loră cu cei în­dreptă d’a alege pe deputați! Mulțu­­mindu-ve onse și d’acésta naivă măr­­turire și luândă, ad­ă de dânsa, ve­­nimă la partea cea mai gravă care conține aceste linii ale sibilei inspi­rate de­­ Jeuță Andrassy. Ați și­­ jicețî, iluștrii miniș­trii, că țara vĕ iubesce, vé slăvesce și ’nuotă în fericiri. Ați <zisă chiară acum, trei linie mai la vale de cele ce reproduserămă: «Țara va cunosce și nu ve va asculta.» Unde vedeți doru „zeuld imensă ce facemă noi acestei țări“, și acesta mai cu semă cândă repetiți că „e,inu ne ascultă“ ? Suntă ani de cândă nu facemă de câtă uă singură propagandă: acea­ a d’a ’ndemna națiunea se spue Capu­lui Statului cea­ a ce ea cugetă, cea­ a ce ea suferă, cea­ a ce ea voieșce. Pentru ce déja puneți atâta stă­ruință i d’a convinge națiunea că văă face d’a s’adresa la Capul­ Statului, că veú face d’a spera că ’să vai face s’o asculte și s’o veită, și că petre este pentru dânsa acesta speranță ș’acestă stăruință ce noi­amă con­­siliată-o ș’o consiliămă s’o mai aibă? Ați <jisă, ageri bărbați de Stată, cateți deplina convingere .Austria a lăsată politica de cotropire și că Germania, Rusia ș’Austria s’aă u­­nită ș’au asigurată integritatea im­periului otomană și pacea Europei. Ei bine! Ce vedeți acum pentru a ne chiăma cu căldură „se lucrămă cu toții împreună spre a rădica a­­cesta gintă nobilă la rangulă supe­­rioră unde este destinată se s’așeiie“? Este vr’uă amenințare de invarsiune și ne chiămați sĕ ne unimă cu toții pentru apărarea țărei? Amă putea să ve ’ntrebămă dacă credeți că națiunea își va vărsa sân­gele supt drapelulă Crawliștiloră, dară trecemă ’nainte spre a ve ’ntreba: Cine, și pentru ce ne amenință? Turcia ? Ați dechi arată că veți res­pecta tratatele. Rusia? Nu i-amă făcută nici ună­r­ă. Austria? Ea (frreți că nu mai vo­iesce concisia.. ș’apoi nu i-ați dată totă ce­va cerută? Și bunulă și generosulă amică ală Româniloră, cornițele Andrassy nu este aci pentru ca să ne apere? Ască­ vă­ dată deră, cari suntă pe­riclele în numele cărora ne chiamați supt drapelă? de unde și pentru ce vină ele pe capulă țărei ? Dară pate că nu suntă pericle, ci numai fericiri cele la cari ne chiă­mați „se lucrămă cu toții împreună“. In adevĕra, asta trebuie să fiă, căci ne chiămați lingă voi pentru ca „se rădicămă acesta nobile ginte“ etc., etc. Voi-va ore Austro-Ungaria să ne vede ce­va din cea-a ce ne-a luată? Nu, căci acesta puteți s’o faceți și fără națiune, și cum­ fiindă că ea nu se va supăra. Ce sĕ fiă déjá?"* Nu vedemă, nu ’nțelegemă. . . ‘ . Sé fiă are independința asolută, ce voiți s!o repunețî pe tapetă? Déjá, de doui ani încace, negați necurmată acesta cugetare. n­ A se vede constituționalulă, moravulă. și nobilulü discursii ală ministrului de w­es­­belü.

Next