Romanulu, noiembrie 1875 (Anul 19)

1875-11-22

ANULU ALU NOU E­SPRE­Z­ECELEA Redacțiunea și Administrațiunea Strada Domnei, No. 14S SAMBATA, DUMINECA 22, 23 NOEMBRE, 1875. VOIESCE ȘI VEI PUTE Oii-ce cererî pentru România se adre­­sé '.á la administrațiunea­­ z­iar­ului. A­N­U­N­C­I­U­R­I pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LALOUDRA: la d. Eugbne Micoud.No. 81-A Fleet Street, Loudon, E. C. AVIENA: la d-nii Haasenstein ji Vogler, Wallfîschgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU. (B) Sft Edițiunea de diminuța>E^ LUMINEZA­TE ȘI VEI FI ABONAMENT­E in Nupitale: un ane 48 lei; ?ése luat ‘44 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei In Districte: un anii 58 lei; gése luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 luni Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20, Austria și Germania pe trimestru,franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halle. graine, rue de l’Anciene come­die 5, și la Havas, Laffite & C-nie Place de la Bourse 8. LA VIENA : la d, B. G. I’opovicl, Fleisch­markt, 15, Articulele nepublicate se vor fi arde ERATA. — Din erorea puitorului în­ pa­­­­gină, numerulu de ieri, Vineri, 21 Noem­­bre, a apărut purtând tot data din ajun, Jouî, 20 Noembre. SER­VICI­ULU TELEGRAFICII ALE «ROMANULUI.» Viena, 2 Decembre.—Fremdenblatt afla că aserțiunea farului Times, cum că negoci­erile austro-ruse relative la cestiunea O­­rientului n’ar­ fi reușita, e pe deplină ne­întemeiată. Versailles, 2 Decembre.—Biurourile ca­­meria­nă numită comisiunea insărcinată a examina propunerile pentru disolvere. Co­­misiunea se compune din 9 membrii din drepta și 6 din stânga; toți sunt­ de a­­cordă asupra disolverii apropiate. Madrid, 3 Decembre. — D. Canovas del Castillo a fost­ numită președinte al­ con­siliului de miniștrii. Londra, 3 Decembre. — Ambasadorele franceză d’Harcourt constată prin uă de­­peștă cu data de 27 ale culturei către du­cele Decazes că Lord Derby l’a asigurată că Englitera a cumpărată acțiunile cana­lului de Suez numai ca se previe­nă mai mare preponderință din altă parte; că ac­țiunea Englitereî este curată defensivă și că Lord Derby nu voiesce se propune di­rectă administrarea canalului de Suez prin­­tr’ună sindicată națională, dorit că Engli­tera nu se va opune unei asemeni admi­­nistrațiuni. BUCURESCI, 22 BRUMARU 4­UNDREA O privire în situațiunea nostra e­­conomică și financiară a smuls un­­ strigăt de spaimă din peptul unui­­ Român patriot și luminat, care, a­­flându-se în capitala țarei ce a în­fruntat cu triumf cele mai teribile încercări financiare, este în posițiu­­ne de­ a judeca mai bine despre sta­rea în care este adusă România de regimul de înstrăinare. Dăm loc chiar aci acestui strigăt patriotic, atrăgând asupră’î cugetarea Românilor. Câte­va cifre pe care el ni le comunică sunt de natură a lumina obscurită­țile unei situațiuni atât de compli­cate și­ a face pe ori­cine se vede mărimea pericolului. Ele ne probeza că România este mai afundată astăzi în datorii de­cât e Francia, cu tóte cele cinci mi­liarde supt cari Germania a sperat că o va nimici. Și în acesta situațiune, România are mereu deficituri în bu­­geturile sale, și lipsă în totă țara, pe când financiele Franciei lasă esce­­­­dente considerabile, și națiunea fran­­ceză posede sorginți nesecabile de a­­vuție, în plină și prosperă esploatare. Acest singur fapt este de ajuns spre a ne face se vedem prăpastia la marginea căreia ne aflăm, dar se ascultăm vocea emoțională a unui Român, depărtat de Silnicele nóstre desbinări, și care nu vede de­cât zeul, zeul cel mare, fără amănuntele cari ’l micșoreză în ochii celor ce se află în contact imediat cu dânsul. Paris, 25 Noembre, 1875. Pressa din 5 Noembre publică în caputlü fd­e unu articolű de două co­­l­oane, în care critică broșura asupra­­ Orientului, broșiură datorită penei u­­nui diplomatic francesa și menită a da spiritelor­ în străinătate uă ideiă justă despre starea morală și mate­rială a României, despre simpatiele și suferințele națiunii,... despre tendin­țele guvernului. Articolulü Presseî coprinde multe..., la cari unu respunsu s’arti­cadé. Dérit de aci din Paris, lucrulü e greu, căci două săptămâni se perdu până ce unu respunsu să ajungă în țară și să se publice; mai adese, răspunsulü riscă de a ajunge trei siti, și cei cari­­ nu­ citescü nici mai ș’aducu a­minte la ce se raportă. Dérà uitama... cândü linia Ploiesci- Predelu va fi construită, distanțele vor­ fi micșorate: România se va fi apropiată de... Austria și impresiu­­nile simțite aci la citirea chiareloru române voru fi mai repede cunos­cute în România. Dorit să lăsăm ü acestea. Din sentimentalulü articolu alü Pres­sei nu voiescu să ’mi aducü a­minte de catu de ultimulu alineatu... de con­­clusiune. De ce n’ași marturi’o ? Amu fostu mișcatfi... Se póte? Pressa, gu­­vernulu, facü apelu la națiune?.. Și cu câtă sinceritate! Cu câtă durere de inimă! Fiă­ ce frasă respiră iubi­rea, pocăința! Pare că voiesce a zice, să uitamü trecutulu... să facemü cu toții fericirea patriei comune !... Ce? Uă singură partită în Româ­nia ? Una singură, partita națiunii, lucrându pentru fericirea iei pe calea românismului și a moralității?.. Déru la citirea acestora rânduri, cine am­ fi putută răspunde de dênsula? Cine imi spune — daca ’n acela momentu ași fi avutu înainte’mi pe scriitorulu articolului—că nu m’ași fi aruncată in brac­ele lui... și că îmbrăcișându’lu nu i-ași fi­nisit, frate, să lucrumu ? Lucrulu e evident, cuvintele Pressei suntu unü apelu directü, înfocată, la luminile națiunii. Déru atunci.... pentru ce amenințarea 1­ finală, care dă fiori prin spețe? Guvernulu își scie elü ore atâtea păcate, în câtü se teme că națiunea nu’lu va au­ ji, pe, cându elü, ca ori­ce preță, voiesce s’o facă complicele séu? Cine voiesce se ’nduplice, face réü s’amenințe. Se spune dreptu, acea amenințare ma pusti pe gânduri... mă face se banuiescu. Mă íntreba déca concilia­­țiune se pate între națiune și gu­vernulu de a­ fi. Déru n’amü nevoia pentru acésta se stau multu la indouiela.... Voiu cerceta puțină faptele de cinci ani încâa; voiu culege ici calea câte-va acte, câte-va trăsuri principale.... n’amu trebuință d’unu studiu com­pletă. Pe urmă, índouiela nu’mi va mai fi permisă; voiu pute conchide fără eșu­ațiune: déca păcatele vóstre sunt­ capitale, ce legături voiți să se potá stabili între consciința națională și voi ? Déca păcatele vóstre se potü ierta, atunci... ce e mai lesne, națiunea va uita... și se va strînge în grabă în jurulu guvernului, nu ale tronului, cum Pressa, suntemu statu con­stituționale. Și mai ântâiă, de unde veniți?... Ah! mi’aducu a­minte... era într’uă nópte, nópte rece de primavérá; unu consulți strǎinü bătu din picioru; unu nori de prafű întunecă aerulu... și cându norulu se așezia, națiunea véru­nesce ómeni stându la mésa mi­nisterială, cu capetele plecate—pareau că portă sarcine grele pe umerii lor — 1) «Ei și-au­ alesü case altü roiii. 4­ ° ® Pressa, despre care ’i prevenimü că vori fi chiămați se do­uă socotela la care parü a nu se ascepta de locu.» și cu frunțile acoperite de pulbere... Erați voi! voi, guvernulu țării ro­mânesc! pusți în pâne de consululă strainii... și pulberea de pe frunțile vóstre era pulbere nemțască! Domnilor, miniștrii, deci gravele și nenumăratele d-vóstră ocupațiuni vă permitț să dispuneți de câte­va mo­mente, atunci, rogu-vă, citiți rapor­turile medicilor s­trimiși de diferite state să studieze hholera chiar­ în locurile unde iea nascere. Citiți-le; veți vede cum cholera se propagă d’a lungulu caseloru de comu­nicațiuni... d’a lungulü ríurilorü... Priviți apoi țara, priviți germanismul, care cu pași răpeai înainteza, căci voi îi des­chideți căiele, căci voi îi deschideți Dunărea... cu convențiunile ce în­­ch­iăiați... cu căiele cum le con­struiți... Gândiți-vă că pentru noi ro­mâni, germanismul­ e peirea, e h­o­lera... Intrebați-vă apoi deca între voi, alți cärora strigatți e bani și ono ■­rurî, și noi națiunea, cari strigamu romînismu, póte fi conciliațiune! Alta ce­va. De câtă­ va timp, fiarele române și cele străine revinü neîncetată a­­supra stării nóstre financiare; după dânsele, financiele nóstre sunt­ com­promise. Cestiunea merită a fi exa­minată cu atențiune, căci după financie se póte măsura prosperitatea morală și materială a unei țări. Când­ financiele sunt­ prospere , tara­mer ar fi bina­r a­ctivitatea ia i fto­­mercială și industrială cresce, lucră­­torulü găsește de lucru, și este plă­tită, plugarulu ’și ară câmpulă cu tragere de animă, și’și vinde produc­tele ; creditulü se măresce și se con­­solideză. Țara lucreza și se ’navu­­țesce : se moraliséza. Cându, din contra, financiele suntu într’uă stare de plânsü, se póte afirma ă priori că există desordine unde­va... într’uă parte sau alta a organismu­lui țărei. Cercetându mai de aprópe, se vor­ descoperi fără greutate simp­­tome morbide forte grave, fiă ’n ad­ministrațiunea propriu z isă , fiă ’n justiție , fiă ’n instrucțiune... fiă 'n tóte d’uă­dată. Cândü financiele su­feră, țările mari strébate crise teri­bile... cele mici potü peri. Invederatu dorit că este urginte pentru noi, déca voiți conciliațiune , să ne spuneți lamuritu cum stamu ,­ unde ne duceți. Este urginte să scimți déca pa§imü pe urmele Turciei, dé ca mergemü spre falimentu, sau déca din contra, po­­sițiunea nóstra financiară este mul­­țămit0re... altü-feli­cisti, déca fia­rele oposițiunii și cele străine au pu­blicată tablouri de fantasiă , unele de rea-credință, cu scopu d’a calom­nia guvernulu, cele­l­alte din nesci­­ință. Déru, nesciință seu rea-credință , adevérut sau minciună, aci unu rați­onament!! inevitable mi se impune . Déca ziarele române falsifică ade­­vĕrul­, guvernul­ , spre a liniști spi­ritele, este datoră­té de judecății pe ziariștii români; reformele codicelui, propuse de dénsulü, și votate în pre­­cedinta legislatură îi dau mediiele necesarii pentru arista. Déca Ziarele strane sunt­ induse în eróre, guvernulü, spre a restabili creditulu țărei în afară, este datoră să le probeze eróra lorü cu cifrele în mână; lucrulu îi va fi lesne, căci avemu represintanți destui pe la curți. Ce face guvernulu? De ce stă mută iu astă privință ? De ce nu dă semnu de vieță?... De ce? Fiindu-ca fiarele străine și române au dreptate, fi­­indu-ca banii țărei au fostu și suntu răsipiți, jăfuiți, fiindu­-că țara a a­­junsu — cum se zice — în sapă de lemnu , fiindu-cä din causa lui , in­fama bancrută se pregătește a’și a­­lege domiciliul d in visteria nostră! Și voiți probe despre­ acestea? Mă voiu servi cu bugetul­ guvernului, tipărită, de toți cunoscută. Cându ați venitu la putere, mi­nisterială de finance — administra­­țiune centrală, servițiul­ datoriei pu­blice, dotațiuni etc.— ne cost­a 33 lei 45 bani la suta de lei venita. As­tăzi,— câte secule ne despartă ore de acea epocă?— astăzi, același minis­­teriu ne costă 56 lei 90 bani, adică cu 23 lei 45 bani la sută mai multe... adecă aprópe Indouita. Derü ce ? Meritele nóstre vor­ fi crescutü póte de atunci ?.. Ne dă mâna?.. Nu. Când­ ministeriul finan­­celorü ne costa 33 și jumătate lei la sută, veniturile Statului erau de 80 milione; după bugetul­ pe 1875, aceleași venituri sunt­ de 90 milióne numai. Cu alte cuvinte, de atunci până acum, veniturile țări au cres­cutü numai cu 12 ^ la sută, ora chiăltuielele ministeriului de finance, de la 26,760,000 lei s’au suitä la & í? , ÖOOjOOO, acloca € XiA­P,10SU3ufcu OU 70 la sută! Ș’apoi nu e totulü: amu mai avutü anulu acesta— mulțămită celora cari In delulu Mitropoliei simuleza repre­­sintațiunea națională—­ am­ mai a­­vutü renta și pe Crawley. Și încă nu e totul­ : avemü și de­ficitul, mărturisită, prevăzută, șapte milióne. Neprevăzută?Dumnezeu­ sale. Doju lasă la uă parte și renta și pe Crawley și deficitulu, și întreba : Din ce óre­a proveniții d­escerea de 10 milióne, care se constată în bugetul­ veniturilor­ ? Din înflorirea agriculturei, a comerciului? Desvol­­tatu-s’au are noui ramuri de indus­­triă ?... Oh nu! Industria, puțină câtă o avemü, e marta.... Crescerea pro­vine din imposite noui, cari se în­­caseza cu biciulu, din monopoluri de totü felulü... adecă din negarea ori­cărui principiu de justiție, căci mo­nopolurile — o scrii forte bine — sunt­ una atentată la libertate, la proprietate. Francia a chieltuitü miliarde cu întreținerea resbelului, cu despăgubi­rile ce a trebuită să acorde locuito­­rilor­ săi jăfuiți. Francia a plătită cinci miliarde Prusacilorü.... ca ea să se convingă că forța primeză drept tulu. Francia chiăltuieșee sute de mi­lióne cu fabricarea tunurilorü, a puș­­ciloru, cu zidirea cetâților, la est, la sud, în jurul­ Parisului.... peste tot. In fine. Și Francia chiăltuieșee astazi 1) pentru ministeriulu financielorü unulți la sută mai puțină ca noi (55 fr. 95 c. în loc­ de 56 fr. 90 c.). Și Francia chiăltuieșce astăzi aprope două la sută mai puțină ca noi cu ministerium­ de resbel (18 fr. 12 c. în loc de 19 fr. 97 c.). Și Francia chiăltuiesce astăzi cu mi-1­ A vedé pentru verificarea cifrelor» Anuarul­ de economiă politică și de statis­tică ale lui Mauriciu Block ps 1875: nisteriul­ de interne cinci și jumătate la sută mai puțină ca noi (3 fr. 3 c., în loc de 8 fr. 47 c. la noi). Și Fran­cia chiăltuiesce astăzi trei la sută mai puțină ca noi cu ministeriul­ justiției (1 fr. 25 c. și noi 4 fr. 26 c.).­­Și Francia chiăltuieșce cu ministeriul­ afacerilor­­ străine trei franci și șapte­­facî și cinci centime mai puțin ca noi (Ofr. 41 e., era noi Ofr. 79 13 ant.)....Și Francia are accedent pe anu­lă acesta, certă, încasată, 110 milione....și noi? Nu insistă.... atât d e de adevărată că cea­a ce într’uă țară n’o potu face sabia și foculu.... o face să sis­temă sistematică de corupțiune! Nu, — și vorbescu fără ură, ș’ași vorbi cu indiferința disprețului, déca nu nu arti dure animă de suferințele bietei mele țărei — nu, conciliațiune între națiune și voi e lucru absurdü. Regimul­ vostru, MéZa-Nópte, e osândită chiarü de origina lui; din pulbere­a eșită, în pubere se va in­torce..... de dênsula prafulu se va alege. Luminile nóstre? Ele ară pune și mai multă la lumină mișeliele vóstre! La ce ? Toți le cunoscemn. Edificiul­ vostru se va surpa petră cu pétru. Și nimeni, oh! nimeni din noi nu va pune mâna se’la mănțină. Elü calenda, națiunea se rădică . . . și asta­felü numai se rădică. Voi veți cădă câte m­ulți m­ulți... ca lipitorile sătule. Mă întreba nu­mai déca după căderea vostră na­țiunea, generosa națiune română, se va mai gândi se vă de sare ... ca să lăsați sângele ce i-ați luptă... Ș’apoi, melancolicul­ vostru apelă nu e sinceră. Lacrămile vostre suntü lacrime de crocodilii: ele nu­ ne potț atinge... Intre națiune și voi, între căleți și victimă, ce afinitate? Sciți voi ce vă dure, de ce plân­geți? Plângeți, pentru că nu mai aveți ce închina strainilor­. Plângeți, pentru că vedeți rolulu vostru că se termină ... ca și alți carliștilor­ din Spania. Plângeți, pentru că ați isprăvită uleiul­, și candela vóstru sfîrtă. Plângeți, căci mâne națiunea are se vă stinge: „afară , lampa vóstrá s'a stinsă!“ ... și impingêndu cada­­vrulu cu piciorul­, va deschide după voi ferestrile ... și va afuma cu ie­­nupere. Era amenințării finale ce răspunsu­se’i facemü? Și mai ântâiu, ce în­­semnezu ea ? Aveți se ne bateți, se ne întemni­țați, se ne împușcați, se ne supărați în interesele nóstre ?. . . Ce ne pest; cunoscemü bandele vóstre. Zo Aiști, cetățeni, i-ați trimisu prin temnițe; sângele a cursu de cânda sunteți la putere, și prefecții voștri­ protejă îndestulă averea nostră. Amenința­rea nu póte însemna acesta. Ce dorit? Invasia?... Vedemü bine că actele vóstre către densa tindă și ne mirămnu că nu aveți curagiule ci­nismului vostru . . . acela de-a o spu­ne pe faclă. V’amü pute respunde că de acea­a tocmai — și mai cu sema de acea­a — protestamți și vomă pro­testa contra vostră: avem a vă țară... voi voiți se ne-o răpiți. Déca amenințarea vostră nu e nici invasia, ce dorit póte fi atunci?.. Uă fanfaronadă de Gascon!, și ce Gasconi,

Next