Romanulu, noiembrie 1875 (Anul 19)
1875-11-22
ANULU ALU NOU ESPREZECELEA Redacțiunea și Administrațiunea Strada Domnei, No. 14S SAMBATA, DUMINECA 22, 23 NOEMBRE, 1875. VOIESCE ȘI VEI PUTE Oii-ce cererî pentru România se adresé '.á la administrațiunea ziarului. ANUNCIURI pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LALOUDRA: la d. Eugbne Micoud.No. 81-A Fleet Street, Loudon, E. C. AVIENA: la d-nii Haasenstein ji Vogler, Wallfîschgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU. (B) Sft Edițiunea de diminuța>E^ LUMINEZATE ȘI VEI FI ABONAMENTE in Nupitale: un ane 48 lei; ?ése luat ‘44 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei In Districte: un anii 58 lei; gése luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 luni Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20, Austria și Germania pe trimestru,franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halle. graine, rue de l’Anciene comedie 5, și la Havas, Laffite & C-nie Place de la Bourse 8. LA VIENA : la d, B. G. I’opovicl, Fleischmarkt, 15, Articulele nepublicate se vor fi arde ERATA. — Din erorea puitorului în pagină, numerulu de ieri, Vineri, 21 Noembre, a apărut purtând tot data din ajun, Jouî, 20 Noembre. SERVICIULU TELEGRAFICII ALE «ROMANULUI.» Viena, 2 Decembre.—Fremdenblatt afla că aserțiunea farului Times, cum că negocierile austro-ruse relative la cestiunea Orientului n’ar fi reușita, e pe deplină neîntemeiată. Versailles, 2 Decembre.—Biurourile cameriană numită comisiunea insărcinată a examina propunerile pentru disolvere. Comisiunea se compune din 9 membrii din drepta și 6 din stânga; toți sunt de acordă asupra disolverii apropiate. Madrid, 3 Decembre. — D. Canovas del Castillo a fost numită președinte al consiliului de miniștrii. Londra, 3 Decembre. — Ambasadorele franceză d’Harcourt constată prin uă depeștă cu data de 27 ale culturei către ducele Decazes că Lord Derby l’a asigurată că Englitera a cumpărată acțiunile canalului de Suez numai ca se previenă mai mare preponderință din altă parte; că acțiunea Englitereî este curată defensivă și că Lord Derby nu voiesce se propune directă administrarea canalului de Suez printr’ună sindicată națională, dorit că Englitera nu se va opune unei asemeni administrațiuni. BUCURESCI, 22 BRUMARU 4UNDREA O privire în situațiunea nostra economică și financiară a smuls un strigăt de spaimă din peptul unui Român patriot și luminat, care, aflându-se în capitala țarei ce a înfruntat cu triumf cele mai teribile încercări financiare, este în posițiune de a judeca mai bine despre starea în care este adusă România de regimul de înstrăinare. Dăm loc chiar aci acestui strigăt patriotic, atrăgând asupră’î cugetarea Românilor. Câteva cifre pe care el ni le comunică sunt de natură a lumina obscuritățile unei situațiuni atât de complicate și a face pe oricine se vede mărimea pericolului. Ele ne probeza că România este mai afundată astăzi în datorii decât e Francia, cu tóte cele cinci miliarde supt cari Germania a sperat că o va nimici. Și în acesta situațiune, România are mereu deficituri în bugeturile sale, și lipsă în totă țara, pe când financiele Franciei lasă escedente considerabile, și națiunea franceză posede sorginți nesecabile de avuție, în plină și prosperă esploatare. Acest singur fapt este de ajuns spre a ne face se vedem prăpastia la marginea căreia ne aflăm, dar se ascultăm vocea emoțională a unui Român, depărtat de Silnicele nóstre desbinări, și care nu vede decât zeul, zeul cel mare, fără amănuntele cari ’l micșoreză în ochii celor ce se află în contact imediat cu dânsul. Paris, 25 Noembre, 1875. Pressa din 5 Noembre publică în caputlü fde unu articolű de două coloane, în care critică broșura asupra Orientului, broșiură datorită penei unui diplomatic francesa și menită a da spiritelor în străinătate uă ideiă justă despre starea morală și materială a României, despre simpatiele și suferințele națiunii,... despre tendințele guvernului. Articolulü Presseî coprinde multe..., la cari unu respunsu s’articadé. Dérit de aci din Paris, lucrulü e greu, căci două săptămâni se perdu până ce unu respunsu să ajungă în țară și să se publice; mai adese, răspunsulü riscă de a ajunge trei siti, și cei cari nu citescü nici mai ș’aducu aminte la ce se raportă. Dérà uitama... cândü linia Ploiesci- Predelu va fi construită, distanțele vor fi micșorate: România se va fi apropiată de... Austria și impresiunile simțite aci la citirea chiareloru române voru fi mai repede cunoscute în România. Dorit să lăsăm ü acestea. Din sentimentalulü articolu alü Pressei nu voiescu să ’mi aducü aminte de catu de ultimulu alineatu... de conclusiune. De ce n’ași marturi’o ? Amu fostu mișcatfi... Se póte? Pressa, guvernulu, facü apelu la națiune?.. Și cu câtă sinceritate! Cu câtă durere de inimă! Fiă ce frasă respiră iubirea, pocăința! Pare că voiesce a zice, să uitamü trecutulu... să facemü cu toții fericirea patriei comune !... Ce? Uă singură partită în România ? Una singură, partita națiunii, lucrându pentru fericirea iei pe calea românismului și a moralității?.. Déru la citirea acestora rânduri, cine am fi putută răspunde de dênsula? Cine imi spune — daca ’n acela momentu ași fi avutu înainte’mi pe scriitorulu articolului—că nu m’ași fi aruncată in bracele lui... și că îmbrăcișându’lu nu i-ași finisit, frate, să lucrumu ? Lucrulu e evident, cuvintele Pressei suntu unü apelu directü, înfocată, la luminile națiunii. Déru atunci.... pentru ce amenințarea 1 finală, care dă fiori prin spețe? Guvernulu își scie elü ore atâtea păcate, în câtü se teme că națiunea nu’lu va au ji, pe, cându elü, ca orice preță, voiesce s’o facă complicele séu? Cine voiesce se ’nduplice, face réü s’amenințe. Se spune dreptu, acea amenințare ma pusti pe gânduri... mă face se banuiescu. Mă íntreba déca conciliațiune se pate între națiune și guvernulu de a fi. Déru n’amü nevoia pentru acésta se stau multu la indouiela.... Voiu cerceta puțină faptele de cinci ani încâa; voiu culege ici calea câte-va acte, câte-va trăsuri principale.... n’amu trebuință d’unu studiu completă. Pe urmă, índouiela nu’mi va mai fi permisă; voiu pute conchide fără eșuațiune: déca păcatele vóstre sunt capitale, ce legături voiți să se potá stabili între consciința națională și voi ? Déca păcatele vóstre se potü ierta, atunci... ce e mai lesne, națiunea va uita... și se va strînge în grabă în jurulu guvernului, nu ale tronului, cum Pressa, suntemu statu constituționale. Și mai ântâiă, de unde veniți?... Ah! mi’aducu aminte... era într’uă nópte, nópte rece de primavérá; unu consulți strǎinü bătu din picioru; unu nori de prafű întunecă aerulu... și cându norulu se așezia, națiunea vérunesce ómeni stându la mésa ministerială, cu capetele plecate—pareau că portă sarcine grele pe umerii lor — 1) «Ei și-au alesü case altü roiii. 4 ° ® Pressa, despre care ’i prevenimü că vori fi chiămați se două socotela la care parü a nu se ascepta de locu.» și cu frunțile acoperite de pulbere... Erați voi! voi, guvernulu țării românesc! pusți în pâne de consululă strainii... și pulberea de pe frunțile vóstre era pulbere nemțască! Domnilor, miniștrii, deci gravele și nenumăratele d-vóstră ocupațiuni vă permitț să dispuneți de câteva momente, atunci, rogu-vă, citiți raporturile medicilor strimiși de diferite state să studieze hholera chiar în locurile unde iea nascere. Citiți-le; veți vede cum cholera se propagă d’a lungulu caseloru de comunicațiuni... d’a lungulü ríurilorü... Priviți apoi țara, priviți germanismul, care cu pași răpeai înainteza, căci voi îi deschideți căiele, căci voi îi deschideți Dunărea... cu convențiunile ce închiăiați... cu căiele cum le construiți... Gândiți-vă că pentru noi români, germanismul e peirea, e holera... Intrebați-vă apoi deca între voi, alți cärora strigatți e bani și ono ■rurî, și noi națiunea, cari strigamu romînismu, póte fi conciliațiune! Alta ceva. De câtă va timp, fiarele române și cele străine revinü neîncetată asupra stării nóstre financiare; după dânsele, financiele nóstre sunt compromise. Cestiunea merită a fi examinată cu atențiune, căci după financie se póte măsura prosperitatea morală și materială a unei țări. Când financiele sunt prospere , taramer ar fi binar activitatea ia i ftomercială și industrială cresce, lucrătorulü găsește de lucru, și este plătită, plugarulu ’și ară câmpulă cu tragere de animă, și’și vinde productele ; creditulü se măresce și se consolideză. Țara lucreza și se ’navuțesce : se moraliséza. Cându, din contra, financiele suntu într’uă stare de plânsü, se póte afirma ă priori că există desordine undeva... într’uă parte sau alta a organismului țărei. Cercetându mai de aprópe, se vor descoperi fără greutate simptome morbide forte grave, fiă ’n administrațiunea propriu z isă , fiă ’n justiție , fiă ’n instrucțiune... fiă 'n tóte d’uădată. Cândü financiele suferă, țările mari strébate crise teribile... cele mici potü peri. Invederatu dorit că este urginte pentru noi, déca voiți conciliațiune , să ne spuneți lamuritu cum stamu , unde ne duceți. Este urginte să scimți déca pa§imü pe urmele Turciei, dé ca mergemü spre falimentu, sau déca din contra, posițiunea nóstra financiară este mulțămit0re... altü-felicisti, déca fiarele oposițiunii și cele străine au publicată tablouri de fantasiă , unele de rea-credință, cu scopu d’a calomnia guvernulu, celelalte din nesciință. Déru, nesciință seu rea-credință , adevérut sau minciună, aci unu raționament!! inevitable mi se impune . Déca ziarele române falsifică adevĕrul, guvernul , spre a liniști spiritele, este datorăté de judecății pe ziariștii români; reformele codicelui, propuse de dénsulü, și votate în precedinta legislatură îi dau mediiele necesarii pentru arista. Déca Ziarele strane sunt induse în eróre, guvernulü, spre a restabili creditulu țărei în afară, este datoră să le probeze eróra lorü cu cifrele în mână; lucrulu îi va fi lesne, căci avemu represintanți destui pe la curți. Ce face guvernulu? De ce stă mută iu astă privință ? De ce nu dă semnu de vieță?... De ce? Fiindu-ca fiarele străine și române au dreptate, fiindu-ca banii țărei au fostu și suntu răsipiți, jăfuiți, fiindu-că țara a ajunsu — cum se zice — în sapă de lemnu , fiindu-cä din causa lui , infama bancrută se pregătește a’și alege domiciliul d in visteria nostră! Și voiți probe despre acestea? Mă voiu servi cu bugetul guvernului, tipărită, de toți cunoscută. Cându ați venitu la putere, ministerială de finance — administrațiune centrală, servițiul datoriei publice, dotațiuni etc.— ne costa 33 lei 45 bani la suta de lei venita. Astăzi,— câte secule ne despartă ore de acea epocă?— astăzi, același ministeriu ne costă 56 lei 90 bani, adică cu 23 lei 45 bani la sută mai multe... adecă aprópe Indouita. Derü ce ? Meritele nóstre vor fi crescutü póte de atunci ?.. Ne dă mâna?.. Nu. Când ministeriul financelorü ne costa 33 și jumătate lei la sută, veniturile Statului erau de 80 milione; după bugetul pe 1875, aceleași venituri sunt de 90 milióne numai. Cu alte cuvinte, de atunci până acum, veniturile țări au crescutü numai cu 12 ^ la sută, ora chiăltuielele ministeriului de finance, de la 26,760,000 lei s’au suitä la & í? , ÖOOjOOO, acloca € XiAP,10SU3ufcu OU 70 la sută! Ș’apoi nu e totulü: amu mai avutü anulu acesta— mulțămită celora cari In delulu Mitropoliei simuleza represintațiunea națională— am mai avutü renta și pe Crawley. Și încă nu e totul : avemü și deficitul, mărturisită, prevăzută, șapte milióne. Neprevăzută?Dumnezeu sale. Doju lasă la uă parte și renta și pe Crawley și deficitulu, și întreba : Din ce órea proveniții descerea de 10 milióne, care se constată în bugetul veniturilor ? Din înflorirea agriculturei, a comerciului? Desvoltatu-s’au are noui ramuri de industriă ?... Oh nu! Industria, puțină câtă o avemü, e marta.... Crescerea provine din imposite noui, cari se încaseza cu biciulu, din monopoluri de totü felulü... adecă din negarea oricărui principiu de justiție, căci monopolurile — o scrii forte bine — sunt una atentată la libertate, la proprietate. Francia a chieltuitü miliarde cu întreținerea resbelului, cu despăgubirile ce a trebuită să acorde locuitorilor săi jăfuiți. Francia a plătită cinci miliarde Prusacilorü.... ca ea să se convingă că forța primeză drept tulu. Francia chiăltuieșee sute de milióne cu fabricarea tunurilorü, a pușciloru, cu zidirea cetâților, la est, la sud, în jurul Parisului.... peste tot. In fine. Și Francia chiăltuieșee astazi 1) pentru ministeriulu financielorü unulți la sută mai puțină ca noi (55 fr. 95 c. în loc de 56 fr. 90 c.). Și Francia chiăltuieșce astăzi aprope două la sută mai puțină ca noi cu ministerium de resbel (18 fr. 12 c. în loc de 19 fr. 97 c.). Și Francia chiăltuiesce astăzi cu mi-1 A vedé pentru verificarea cifrelor» Anuarul de economiă politică și de statistică ale lui Mauriciu Block ps 1875: nisteriul de interne cinci și jumătate la sută mai puțină ca noi (3 fr. 3 c., în loc de 8 fr. 47 c. la noi). Și Francia chiăltuiesce astăzi trei la sută mai puțină ca noi cu ministeriul justiției (1 fr. 25 c. și noi 4 fr. 26 c.).Și Francia chiăltuieșce cu ministeriul afacerilor străine trei franci și șaptefacî și cinci centime mai puțin ca noi (Ofr. 41 e., era noi Ofr. 79 13 ant.)....Și Francia are accedent pe anulă acesta, certă, încasată, 110 milione....și noi? Nu insistă.... atât d e de adevărată că ceaa ce într’uă țară n’o potu face sabia și foculu.... o face să sistemă sistematică de corupțiune! Nu, — și vorbescu fără ură, ș’ași vorbi cu indiferința disprețului, déca nu nu arti dure animă de suferințele bietei mele țărei — nu, conciliațiune între națiune și voi e lucru absurdü. Regimul vostru, MéZa-Nópte, e osândită chiarü de origina lui; din pulberea eșită, în pubere se va intorce..... de dênsula prafulu se va alege. Luminile nóstre? Ele ară pune și mai multă la lumină mișeliele vóstre! La ce ? Toți le cunoscemn. Edificiul vostru se va surpa petră cu pétru. Și nimeni, oh! nimeni din noi nu va pune mâna se’la mănțină. Elü calenda, națiunea se rădică . . . și astafelü numai se rădică. Voi veți cădă câte mulți mulți... ca lipitorile sătule. Mă întreba numai déca după căderea vostră națiunea, generosa națiune română, se va mai gândi se vă de sare ... ca să lăsați sângele ce i-ați luptă... Ș’apoi, melancolicul vostru apelă nu e sinceră. Lacrămile vostre suntü lacrime de crocodilii: ele nu ne potț atinge... Intre națiune și voi, între căleți și victimă, ce afinitate? Sciți voi ce vă dure, de ce plângeți? Plângeți, pentru că nu mai aveți ce închina strainilor. Plângeți, pentru că vedeți rolulu vostru că se termină ... ca și alți carliștilor din Spania. Plângeți, pentru că ați isprăvită uleiul, și candela vóstru sfîrtă. Plângeți, căci mâne națiunea are se vă stinge: „afară , lampa vóstrá s'a stinsă!“ ... și impingêndu cadavrulu cu piciorul, va deschide după voi ferestrile ... și va afuma cu ienupere. Era amenințării finale ce răspunsuse’i facemü? Și mai ântâiu, ce însemnezu ea ? Aveți se ne bateți, se ne întemnițați, se ne împușcați, se ne supărați în interesele nóstre ?. . . Ce ne pest; cunoscemü bandele vóstre. Zo Aiști, cetățeni, i-ați trimisu prin temnițe; sângele a cursu de cânda sunteți la putere, și prefecții voștri protejă îndestulă averea nostră. Amenințarea nu póte însemna acesta. Ce dorit? Invasia?... Vedemü bine că actele vóstre către densa tindă și ne mirămnu că nu aveți curagiule cinismului vostru . . . acela de-a o spune pe faclă. V’amü pute respunde că de aceaa tocmai — și mai cu sema de aceaa — protestamți și vomă protesta contra vostră: avem a vă țară... voi voiți se ne-o răpiți. Déca amenințarea vostră nu e nici invasia, ce dorit póte fi atunci?.. Uă fanfaronadă de Gascon!, și ce Gasconi,