Romanulu, februarie 1876 (Anul 20)

1876-02-14

ANULTI ALU DOUE­Z­ECELEA Ilcolaeíilincii ți Administrațiunea strada Dom­nei No. 14 VOIESCE ȘI TEI PE TEA ANUNț­URI Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta — — — — paginea III, 6 lei. — A se­ adresa: IX ROMANIA, la ‘administrațiunea oiarului. LA PARIS la Havas, Laffite et C­nie,8 Place de la Bourse. LA LONDON, la d. EugeneMicoud,No. 81-A Fleet Street, London É. f. LA V1ENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfîscbgasse 10. Articlele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU SERVICIUL!I TELEGRAFICE .ALE «ROMANULUI». "•n-t Buda­pesta, 24 Februari­e, 10 ore sera.— Iu­cursulă întreger­­ile. Dunărea a crescut aci și ’n alte localități din Ungaria. La 9 ore sera înălțimea apeloră era de 7 metre peste zero. Mai multe mahalale aprope de Buda sunt­ inundate. Fabrica de spirtase în care se aflai­ 11 persone s’a surpată. Orașul­ Commorn este peste totă inundat; că mulțime numerosă remasă fără locuințe străbate stradele din Buda­ Pesta, căutândui adăpostire. SA­MBATA, I 1 FEBRUARIE, 1876, LUMINEZA­ TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In capitale, unii ană 48 lei; șase luni 24 lei, trei luni 12 lei; uă lună, 4 lei. In districte, unii anii 54 lei; șase luni 27 lei, trei luni 14 M­­uă lună 5 lei. Pentru tote terele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrat­iunea diariului. LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegram 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf­­fite et C­ure, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la B. D. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU BUGUMSCI, 5 mm In fine complicarea complicărilor a sosit. Opera acestui regim de ri­sipă, de jaf, de împrumuturi și de im­­posite s’a desvăluit pe deplin, și în aria proporțiuni, în­cât ânșișî chlă­­mații au rămas uimiți. Am­­ zis, este vr’o săptămână, că d. Strat s’a înspăimântat de desco­peririle ce le-a făcut la ministeriul de financie, de deficitul neașteptat pe care l’a constatat. La acestă afirmare a nostră s’a instituit ca tot­de­una, că nu spu­nem adevărul și că deficitul nu este mai mare de­cât cel arătat până as­­tă­­i, adică de vre șepte milione, din care numai „o neînsemnată sumă“ va rămânea neechilibrată în urma redu­cerilor ce se vor propune. Dar nu noi spuneam neadevărul, ci aceia cari pretindeau a ne desminți; .1 spuneau fără a ioși chiar miniș­trii, și până și prin mesagiul tronului. W­ncă ce citim în acel mesagiu ros­tit de gura Domnitorului: „Cum sciți, acest buget a fost vo­tat cu un deficit de 7 milione, a că­rui acoperire prin noile resurse, ră­mânea a vi­ se propune de către mi­nister în acestă sesiune. Principala măsură ensă, ce va o propune guver­nul meu, este oă energică reducți­­une a cheltuielelor în tote ramu­­nele administrative. Amânând pentru mai târz­iu unele îmbunătățiri, res­­trîngând tote ch­iăltuiele la strictul necesar și propunându-vă pentru ne­însemnata sumă ce mai rămâne alte mijllace, guvernul este în posițiune a re­presinta bugetul anului viitor eci­­librat, fără a impune fărei sarcine noue. „Acestă stare de lucruri a con­stat și va anunciu cu mulțumire. Ea va contribui a întări creditul Sta­tului.“ Așia dar miniștrii împreună cu însuși Domnitorul afirmau­ că defici­tul este de 7 milione, că guvernul va propune „o energică reducțiune a cheltuielelor,“ și ast­fel nu va mai rămânea de­cât „o neînsemnată sumă“ a se acoperi prin alte mijjloce, pen­tru ca bugetul se fia pe deplin echi­librat. Ei bine, situațiunea financiară a fost aretată a-l-altă­ieri într’o întru­nire particulară a chlă­muților și printr’ensa s’a constatat un deficit de 28 milione. Noi spuneam adevărul. Guvernul spunea neadevărul, fă­când pe ânsuși Domnitorul se ros­­to­tescu neadevărul, admițând că ade­vărata situațiunea financiară ar fi fost ascunsă chiar Domnitorului. Sunt vre­opt luni de când prevă­­­ jurăm­ un asemene desnodăm­ânt, și dovedirăm că deficitul se va urca până la 20 de milione, după ce abia se făcuse împrumutul prin rentă. Anunțând însă acest deficit, am fost întâmpinați de un torent de invective din partea tutor organelor guverna­mentale, cari nu ne cruțară epitetele de mincinoși, de calomniatori, de dușmani ai creditului Statului etc. ț­iarele guvernamentale cele mai au­­torizate afirmară că nu este adevă­rat că va fi un deficit de 20 de mi­lione , că deficitul este cel arătat din sesiunea trecută și că numai o „ne­însemnată sumă“ mai rămâne să se acopere prin alte mi­jlace de­cât e­­conomiele. Mai mult de­cât atât, au apărut chiar în ziarele străine, și până și în El publique f­rantf­aise, afir­marea că deficitul nu va fi de­cât de vre patru milione. Ei bine, tote aceste n’au fost de­cât o clădire de neadevăruri oficiale. Noi singuri spuseserăm adevărul. După regula ce avem de-a fi tot­de­­una moderați în aprecierile nostre, de-a preferi se fim supt realizate de cât se facem o acuzare exagerată adversarilor noștril, picând că defici­tul se va urca până la 20 de mi­lione, eram cu mult supt deplora­bila realitate: deficitul se constată astăzi a fi nu de 20 milione după cum­­ fisesem, ci de 28 de milione. Acesta descoperire a aruncat groza în nenorociții contribuabili ca și în toți câți­vu dar averi cu acest Stat, atât de fără milă și fără scrupul stors și esploatat. E că unde duc neadevărul­­ și im­postura, rădicate în sistemă de Stat. Guvernul n’a putut se­ria în a­­măgire asupra adevăratei situațiuni a financielor țărei. De ce dar a spus neadevăruri atât de grosolane ? De ce a pus pe însuși Domnitorul se le repeziască ? Ce ’i au folosit acele neadevăruri, nenorocitul ? Nu tot tre­buia se ajungă a da pe faclă ade­vărata situațiune a tesaurului ? Cunoștința guvernului despre a­­cesta situațiune nu pute se fia pusă în îndouială; după cât se im d. G. Cantacuzino ,i-a arătat-o de mult timp deja, ânsă și­­ Cantacuzino a in­trat din nefericire în curentul sistemei domnitore, a primit cât­va timp să tăinuiască adevărul, se declare și d-sea că nu remâne de­cât o „neîn­semnată sumă“ de acoperit. Când a văd­ut însă că acestă sistemă duce din complicări în complicări și că guvernul promite numai reduceri și economii, dar în realitate risipesce din ce în ce mai mult atunci, spăi­­mântat de responsabilitatea ce’și a­­sum­a asupră’și, s’a retras. Acesta sistemă de impostură și de încelăciune este și principala causă a stării financiare de astăzi : daca tot­­de­una s’ar fi cunoscut exacta situa­țiune, s’ar fi văd­ut că mergem spre ruină deplină și s’ar fi luat măsuri la timp. Prin neadevăruri și încelă­­ciuni am ajuns la o situațiune de des­perat, căreia nu i-se pute face faclă de­cât prin mijloce desperate : ast­fel se sinucide regimul imposturelor și falsificărilor, dar vai și de nenoro­citul guvern care ar trebui se­vine după dânsul, daca va fi animat de dorința sinceră de a vindeca răul. Până atunci sună din nou toc­­sm­ul. Nouă împrumuturi, nouă inposite ! 28 milione împrumut pentru de­ficit ! 50 milione împrumut pentru ca­lea Ploiești-Predeal. Nou împrumut de 80 de milione efectiv sau peste 10­0 milione nominal. Asceptăm presintarea oficială a si­tuați­unii spre a reveni. Cestiunea exproprietării foștilor­ clăcași de pământurile date lor, după legea rurală este pre impor­tantă spre a nu reveni asuprăi. Ama arătatü adesea în aceste co­­lóne starea de miseriă în care este adusă ar fi țăranulă română, precum și căușele acestei stări. In anulü trecută, și mai cu osebire în luna Decembre, cu pensiunea unui procesă dintre mai mulți locuitori foști clă­cași și dintre d. Bilișanu, mare pro­prietară, enumerară că mai pe largă suferințele și împilările la cari suntă supuși bieții țărani, mai adesea în neputință d’a găsi dreptate și uștu­­rare. Și ca ună exemplu câtă de pu­țină scrupulă se pune de autorități în stricta aplicare a legilor, cari privescă pe țărani, aduserămă prin articolele publicate în luna citată, între altele, și casulă cu înstrăina­rea pământuri­lor , date foștilor­ clă­cași după legea rurală. Ecă ce­­ jiserămă atunci în acesta privință : „Disposițiunea înțeleptă a legii ru­rale ca fostulă clăcașă se nu ’și potă vinde pământulă în timpă de 30 ani de la decretarea legii, a fostă înlă­turată. Acésta disposițiune, care era menită se alipască pe țărână de bu­cățica sea de pămentă, se ’să facă a simți folosele ce are de-a o posede, în multe părți nu ’și mai póte a­­junge scopulü.“ Și mai la vale : „Amă văzută cu bucuriă vă cir­culară a d-lui ministru de justiție, prin care amintia instanțelor­ ju­diciare că vânzarea pământurilor­ împărțite la clăcași nu se póte efec­tua, și că cele efectuate trebuiescă anulate, ca contrarii legii; cu tóte acestea stimă positivă că vânzarea pământurilor a foștilor­ clăcași se urmeza, și tribunalele nu se împo­trivești­ a le investi cu formele le­giuite. “ Ei bine, cele ce afirmarămă a­­tunci pe nesce simple informațiuni ce ni se comunicaseră din câte­va districte, astăz­i după cum arăta­­rămă și ieri, se putemă proba cu acte oficiale. Ce­va mai multă : de astă-dată, din probele ce avemă la îndemână, se constată că desposeda­­rea foștilor­ clăcași de locurile date lor­ prin legea rurală este făcută chiară în modă silnică. Ecă probe. Monitorulu oficialii conține de mai multă timpă, supt rubrica „Anun­­ciuri judiciare“, numerose publica­­țiuni pentru vinderi silite de imo­bile, cari se compună din pămân­turi rurale ci ale clăcașilor­. Gitămă câte­va din aceste publicațiuni. Din Monitorulu No. 30 de la 10 Februarie­, Tribunalulu de Argeșă, pe basa Ziaru­­lui dresată de onor. consiliu de miniștrii No. 8 din 1875, lan­anii 31, și după în­deplinirea disposițiunilor­ cerute de pro­cedura civile, prin Ziarulă dresată de tri­bunal supt No. 90 din 1870, s’a­otărîtu ca în i­ăla de 12 Maiu 1876, la orele 10 diminefea, se se vömia cu licitațiune in pre­­toriulu acestui tribunală imobilele josu no­tate, avere a d-lui lon Moreșiu, de profe­siune agricultură, domiciliată in comuna Merișanii, plasa Bitesei, judeciară Argeșă, spre despăgubirea bacului de sumele ce are a primi după aretatulu mai susü ^.iarü. Descrierea imobileloru ce se vândă. Uă casă de bârne lipită cu pămentă cu galeria pe dinainte, compusă din doue ca­mere, învelite cu șița. Unu patulŭ de gardă pe șe­se furci, în­velită cu coceni, clădită pe unu pogonu looă, împrejmuită cu gardă (cu aproxima­­țiune), arendă pe dânsulă și grădină cu pruni roditori, acesta datu debitorului după legea rurală. Pe basa istazului etc., același tribunală h­otărîtu să se rerijă prin licitațiune la 12 Maid pentru despăgubirea fiscului imo­bilele mai josu notate ale lui Ionița Șer­­ban, de profesiune agicultură, domiciliată în comuna Merișanii, cătunulă Borlești, plasa Pitești, judeciară Argeșă. Descrierea imobileloră ce se vândă : Uă casă de bârne lipită cu pămentă etc., clădită pe ună pogona de rocă din cele doue secestrate, date debitorelui după le­gea rurale. Ună pogonă de arătură din Valea Izvo­rului, totă cătunulă Borlești, comuna Me­­rișani, plasa Pitești, judecială Argeșă, dată debitorelui după legea rurale. Din Monitorulu No. 21 de la 28 Ianuarie, Tribunalulu de Argeșă, pe baia farului etc., a­otărită a se vinde prin licitațiune imobilele joșt notate, avere a domnului Io­­niță Poșircă, de profesiune agricultură, do­miciliată în comuna Rotărescu, cătunulă Păisesci, plasa Pitescu, judeciară Argeșă, spre despăgubirea fiscului. Descrierea imobilului ce se vinde: Uă casă de gardă, ună pătulu de m­ele etc. ș’uă șatră de gardă, situate p’ună pogonu de rocă (cu aproximațiă), dată de­bitorului după legea rurale. Din Monitorulu No. 16 de la 22 Ianuarie, Tribunalul­ de Teleorman, în basa etc., a decisă se se vámja prin licitațiune pen­tru despăgubirea Statului imobilele notate mai josă ale debitorului Marin Ion Ju­­magă, agricultoru, din comuna Belitoriî. Descrierea imobilului. Ună păturu de inele vechi pe patru furci, desvelită, cu podină de țăndări de lemnu, așezată pe loculă de casă datu după legea rurale. Amă mai putea cita de pe Moni­tori­ numeróse cașuri de felulă acesta, déru credemă de prisasă , putemă a­­firma casé că ele nu suntă isolate, căci nu se vede numai într’ună ju­­deciü séü doué, spre a se presupune că provină, póte, din incapacitatea a niscai­va judecători, caii n ară cu­­nosce ancă tóte legile ce trebuie se aibă în vedere cândă suntă chiămați să ie dă măsură într’uă Gestiune d’a­­semenea natură. Pe câtă se vede, dis­posițiunea d’a se înstrăina pămân­turile foștilor­ clăcași pentru datorii, fia și către fiscă, este uă măsură ge­nerală, luată prin consiliul­ de mi­niștrii pentru totă țara, ânsă numai pentru bieții țărani și violându-se a­­tâta articolul 1 7 din legea rurală, câtă și art. 133 din Constituțiune, care sună astă­felă: „ Nealienabilitatea pământuriloră foștilor­ clăcași în timpă de 30 ani, prevăzută prin legea rurale, este menținută.“ Ce mai rămâne dejit din acestă ar­­ticolu ală Constituțiunii, ce mai ră­mâne din articolulă 7 ală legii ru­rale și ce mai însemnă circulara d-lui ministru de justiția, dată tuturora președinților­ de tribunale, cărora le esplica citatele articole de legi ? Ce felu ? Ună ministru iea in parte printr’uă circulară uă măsură înte­meiată pe lege, și toți miniștrii îm­preună o desființeza printr’uă deci­­siune arbitrară? Unde mai există ar­monia și solidaritatea intre nesce a­­semeni miniștrii? Se bage însă bine de semă d-nin miniștrii cari își permită se espro­­prieze pe foștii clăcași de locurile loră nealienabile, după legea rurală și după Constituțiune ; se bage bine de somn și cei cari își voră permite se cumpere asemeni proprietăți, că actele prin cari s’ară confirma vân­zarea loră suntă nule și de nulă e­­fectă. Ele sunt­ supuse sfărâmării ori­cândă, în cursă de 30 ani de la facerea loră, căci debitorul­ n’are dreptul ă d’a urmări și pune in­ iven­­(jare uă proprietate privilegiată âb] care nu se putea atinge și cumpără­tor­ulă n’avea dreptul ă d’a cumpăra în cursă de 30 ani de la promulga­rea legii rurale, ună pămentă nealie­­nabilă în totă acestă timpă. Așia dorit, vinderea unei asemeni proprietăți nu póte se aibă ca efectă de câtă uă perturbațiune în ordinea socială. Și se m­­ai se­­fică că unii din acești foști clăcași datoreză către fiscă sume însemnate ca foști per­ceptori, și că prin urmare nu e vorba numai de câți­va lei rămășițe din contribuțiune, căci la acesta res­­pundemă : Nu suma, nici titlulă cre­ditorului potă constitui ună dreptă asupra pământuriloră foștilor­ clă­cași, cândă pentru aceste pământuri e creată ună privilegiu, cu totulă escepțională, prescrisă prin uă lege specială și consfințită prin legea tu­turora legiloră, prin Constituțiune, prin urmare mai presusă de ori­ ce alte drepturi privilegiate. Apoi, după noua lege de percep­­țiune, e că care este procederea, e că singurulă dreptă dată Statului pen­tru a­cea despăgubire. Articolă 11, alineatulă 5,­­zice : „Pentru îndestularea Statului, la Întâmplare de d­om­.jaiAeion­i, urmărirea se aplică asupra tuturora locuito­­rilor­ comunei în analogie cu dările ce plătescă către Stată, urmând­ și comuna a se despăgubi de la dela­pidatori prin aplicarea legii de ur­mărire, fără prejudiciul­ urmăririi penale. “ Bună soa­rea, acesta este prescri­erea legii și guvernulă nu pate trece peste ea, fără a o viola. Ni se va zice pare că procedura e cam dificilă, daca nu și scabrolă, fiindă-că să scie că astăzi mai toți perceptorii, consilierii comunali, pri­marii , notarii și toți agenții unei comune, să impună cu sila locuito­­rilor­ de către zapcii; că prin ur­mare cei ce n’au participată la ale­gerea sau numirea aginților­ delapi­datori nu potă să aibă răspundere. Asta este, déra acesta priveșce pe guvernă, care a tolerată un aseme­nea sistemă de falsificare a voinții obștilor­ comunale. Apoi tine n a avută pensiunea, fia ca jurată, fia ca auditoră, ca să nu vezá înaintea acestui tribunală ală poporului câte ună nefericită satenit, încovoiată de greutatea suferințel oră, săracă lipită, palidă și vesbecită de umezela temniții, în care a stată depusă luni întregi, une­ori chiară ani, și acusată c’a delapidată 30, 40 sau 50 lei, cândă copiii lui, despo­iați și adăpostiți întrunii misera­­biiu coșaru, desvelită, espusă în cri­­vățură iernii, na veaă nici uă mână de măiusă ? Ce judecători drepți aă judecată p’asemeni nefericiți ș’aă pu­tută vr’vă­ dată să­­ osândescă, cândă adevărații delapidatori pare că erau tocmai cei cari i-au trimisă înain­tea­­justiției ca mare criminali ? Cuvine-se acum ca Statulă să urmă­­riască pe nesce asemeni omeni foști clăcași, și perceptori, adesea fără voiă-le, și să le vândă pentru despă­gubirea de bani delapidați, nu să scie de cine, — cum adesea s’a constatată

Next