Romanulu, septembrie 1876 (Anul 20)

1876-09-12

814 ROMÂNULU, 12 SEPTEMBRE 1876 Uă persona competinte mi-a co­municată că impératura, întrebândă ună funcționară înaltă, care era în fruntea unei deputațiuni unguresc!, déca cunosce limba română, acesta răspundândă negativă, monarculă ar fi intonată cu glasă măreță că Un­guria se învețe românește, de­ore­ce s’a convinsă că Transilvania este îm­­poporată mai cu sema numai de Ro­mâni. Din parte’mi nu dau mare impor­tanță acestoră scomote, de­ore­ce fap­tele vorbescă destulă de limpede că chiară miniștrii altarului bisericei ro­mâne, cari își capătă aurul­, smirna și tămâia din coliba țăranului română, încă au trebuit să felicite și să con­verseze cu împăratură în limba Un­gurului, ca și cândă ară fi­nesce su­perintendent calvini, era nu preoți ro­mâni. Dera ce se faci, astă­felă <zice legea sancționată de înălțatură împă­­rată, ca să fimă servili și să răspun­­demă cu „ticăloși Măria-Tea!“ Lumea consideră venirea împăra­tului la­ Sibiu ca una mare actă po­litică. Condeiele simbriașe, luându-și însă din unele articole sofistice publicate în ziarele maghiare Hon și Pesti Na­pló, răspândescă cu precugetare că vi­­sita miniștrilor­ români ar fi fostă ună actă politică d’a închiria uă a­­b­and­ă între Români și Maghiari. Românii însă seră bine ce valore­ză fiarele maghiare, cari, de câte ori s’aă­ aflată într’uă situațiune ne­favorabilă ca cea actuală, și-au cău­tată în­toto­de­una scăparea în u­­neltirea rafinată d a îmbăta și a se­duce opinia publică că ei ar­ fi li­berali și amici buni ai Românilor”. De la 1848 pănă la 1867, le-a fostă folositóre acestă tactică, pentru că Europa nu le-a cunoscută nici carac­­terulă națională, nici instituțiunile loră, și astă­felă, daci Ungurii ară fi perită în acestă restimpă, j Europa i­­ar fi jălită ca pe cei mai mari martiri ai libertății. Astăzi însă chiară faptele loră­i-au demascată înaintea Europei și ’n specială înaintea Românilor­ din Ro­mânia liberă. Numirea de agitatori, perturba­tori și resturnători ce se dă tuturor­ acelora cari reclamă drepturi națio­nale, și ’n fine strigarea ministrului­­președinte Tisza adresată Români­lor­ în camera din Pesta, ca să se ducă în România, decă nu le place a se lepăda de legea și naționalitatea loră, nu dovedescă nici chiară cele mai palide simpatii pentru Români. Oprirea ț­iarului Românulu chiară în același timpă cândă Ungurii a­­fecteză a fi amici ai Statului ro­mână­, cum și persecutarea acelora cari ’iu citescă, desminte în modă patentă aserțiunea condeieloră sim­briașe că d. C. A. Rosetti ar sta în legături intime cu Maghiarii și că ar închiria uă ab­and­ă cu ei în pa­guba Românilor­. Programa partidei în­de­obște cunoscută naționale e că numai printr'un sistemă federativă în Ori­­inte potă face Românii causă comună cu Maghiarii. Prin urmare a lua în seriosă ar­ticolele z­iarelor­ citate din Pesta ar fi un copilărie, de­ore­ce numai condeiele simbriașe au uitată că la 1859 domnii Rosetti, Brătianu, Pa­­piu, împreună cu alți membrii ai partidei naționale, au refuzată pro­punerile de aliand­ă în modulă cum au fost­ formulate de espatriatură voluntară Kossuth, Klapka și alții, declarândă că numai atunci voră închiria­ră aliand­ă cu Maghiarii, când dânșii voră primi sarcini și drepturi egale cu poporală română din Tran­silvania, Banată și Ungaria. Astă­felă articolele apărute în zi­arele maghiare nu suntă de câtă nesco­m­pete scose supt impresiunea unei panice, de­ore­ce Ungurii, de câte ori se temă că la Viena se țesă alte constelațiuni în contra supremației loră, totu­de­una primulă loră pasă este de a afecta și înscena frăție­tate și acte de aliand­ă cu Românii din România liberă, fiindă­că pe cei din Austria i-au ștersă încă de la 1867 din lista celoră viul. X. D-lui redactorii ală ROMANULUI. Domnule redactare, Afacerea accesiriloră cu perceperea de taxe ilegale a trecută la instruc­țiune.—Chiămată fiindă la biuroulfl­onor, judecătoră de instrucțiune Dedu, am dată, în calitatea mea de de­­nunțatură, alăturatele informațiuni, pe cari ve rogii sa le publicați, de credeți de cuviință, în­­ fiarulă d-vóstru. Eă speră că de astă-dată justiția se va face și cea-a ce ară fi ună esem­­plu în adevĕra folositoră pentru mo­ralitatea publică, ar fi justiția și cu cei mici și cu cei mari, și mai alesă cu acei mari, pentru că imoralita­tea și călcarea legiloră cu impuni­tate din partea celoră mari a adusă mai cu sem­ă societatea nóstra în sta­rea nenorocită în care se găsesce astăzi. Vé strîngă mâna cu frân­ă. N. Fleva. Eco informațiunile date de d. Fleva: Domnule judecătorii. Chiămată înaintea d-vóstra pen­tru a face declarațiunile mele în Ges­tiunea taxelor­ ilegale ce se percepă la bariere, și pe cari se­ amă denun­­d­ată justiției, suptscrisul ă ve declară cu onore că acestă percepere s’a fă­cută de accisari la tóte barierele pene în momentulă cândă parche­­tulă a urmărită faptulă. La bariera Târgoviște, unde a făcută cercetare de procuroră, în ajunul­ mergerii d-sale, am fostă singură și locui­torii în persona mi­că dată biletele de plată pe cari le aveți în dosară; acești locuitori sunt­ din comuna CiocănescI, acestă districtă, și suntă notați în dosulă chitanțelor­, astă­­felă că d-vóstra, chiămându’i la in­strucțiune, ve veți pute convinge pe deplină de modulă barbară și ile­gală cu care aă fustă taxați. Acum ca agentă materială ală delictului se vede Jidovuță Moritz Lambers, care a făcută percepere; elü énsé a folosită pe oneștii accisari, de­ore­ce, ce este dreptă, tote taxele ilegale lu­ate de la cetățeni suntă regulată trecute în condică, pe câtă s’a pu­tută verifica, pentru că între mi­j­­locele d’a ascunde acestă rușinosă operațiune, accisarii stabiliseră sis­tema de a relua înapoi țăranilor­ chi­tanțele liberate, pentru a­ se perde urma delictului. Acum pentru a se convinge că aceste jafuri se comiteau la tóte barierele, se alătură nesce chitanțe în numera de 7, cari mi­nă căzută în mână de la bariera Herestrén și cari constată acea­și eșacțiune. Ele sunt­ luate de la locuitorii comunei Poenari, totă acestă districtă, și credă că va fi utile instrucțiunii chiă marea loră, fiind­ notați pe con­­tra-pagină. Acum în ce priveșce delictulă în sine, după mine, ele se împarte în două părți : este ântâiă delictulă comisă de chiară onor, întreprinză­tori ai acceseloră, cari aă cres jută necesară să se instituie în biurcă, credendă a fugi de urmăririle jus­tiției. Acest­ onor. Intreprinzători, cari aă luată demisiunea d’a taxa carele după greutate, aă făcută-o în contra contractului, care arată curată că ele se taxeză după numerala tragă­­toriloră cu ună francă, pentru cară cu unulă, două, trei seă patru trăgă­tori.­­ Apoi măsura luată ca ori­ce povară peste optă sute oca se plă­­tescă 2 lei este un disposițiune care constată ordonarea de percepere a unei taxe ilegale, pentru că con­­tractulă bândă dreptă, (chiară în casulă de cîntărire) la ună leă pen­tru fie­care 500 oca, rezultă evidentă că numai pentru 1000 oca se puteau percepe 2 lei. Eă credă că justiția trebuie se în­registreze și se urmărescă pe tote acele persone cari, fiă constituite și în chiuroa­scă asociațiune, luândă a­­semenea­ disposițiune și ordonândă uă asemenea percepere, n’aă făcută de­câtă a se constitui în asociați pentru percepere de taxe ilegale, delict egalmente și mai gravă pedepsită de legi. Osebită de acesta este delictulă personală ală celoră cari au perce­pută tasele, ca delictă, acela că ei în locă d’a lua 2 lei la povara peste 800 oca, după ordinulă dată de șe­fii loră, aă luată 2 lei la cele cu 500 oca, și după cercetările și des­coperirile făcute penă acum, chiară la cele cu mai puțină de 500 oca, fără a adauge că și acesta se făcea fără a cîntări la nimenea. Acei ce aă comisă acestă faptă până acum suntă: Jidovuță Moritz Lambers la ba­riera Tergoviitei și, după chitanțele alăturate, unu rebel de la Heres­­treu și ună Gr. D. percept oră totă la acea barieră, dâră ală cărui nume adevărată vă puteți afla cercetândă cu chitanțele la acea barieră. Eă credă cise că ar­ fi de mare utilitate să justiție egale și se­veră pentru toți culpabilii. Daca veți ordona să vi­ se aducă registrele o soud­e de la tote barierele capita­lei, atunci numai vă veți pute con­vinge de cantitatea jafului cu taxele ilegale percepute, precum și de nu­­merala jăfuitorilor­. Chlămândă pe oneștii nccesari și informându-ve câte bariere aă, ce a­nume perceptori aă la flă­care, și făc­endă vă descindere la tote barierele pentru a lua regis­trele de la toți pe anulă curinte, veți pute descoperi atâtă cantitatea banilor, furați din punga cetățeni­­lor­, câtă și pe acei ce au comisă a­­cest actă fără rușine, fiă din ordinul­ superioriloră, cari trebuiesc și ei urmă­riți, fiă din proprială loră îndemnă. Se asigură numai că procederea a­­cestorti accisari adusese pe beții con­tribuabili la desperare. Ve rogă cu respectă ca, în urma descoperirilor­ și cercetărilor­ ulteri­­ore ce veți face, se faceți chiămare și suptscrisului, pentru ca se potă da și alte informațiuni necesarie. In­sistă ca d-vóstrá se bine-voiți a chia­­ma la biuroulü d-vóstru pe victimele descoperite după chitanțele ce am depusă. Primiți, d-le rude, asigurarea osebi­tei mele stime și considerațiuni. N. Pleva. Tratatulü ruso-germanü. La France publica ună tratată o­­fensivă și defensivă încheiată între împăratul­ Germaniei și Imperatulu Rusiei la 11 iunie 1876 în privința cestiunii priuntelui. Disposițiunile principale ale aces­tui tratată sunt­ cuprinse în art. 2, 4, 5, 6 și 7. Art. 2 dispune ca în casulă cândă Serbia și cele­l­alte state dependinți de Turcia i­ ară de­clara resbelă și armata sultanului ară fi victoriosa, cei douî suverani se íngagéza d’ interveni pe lîngă Sublimă Porta pentru a se mănține Serbiei și celorü-1­alte principate, pe baza tratatului de la Paris, statu-quo. Art. 4 prevede casulă cândă vic­toria ară favoriza armele principa­­teloră și cei douî împărați, luândă de basă deplina independință a aceloră provincii, se obligă a convoca în con­­gresă puterile mari chreștine spre a delibera și statua în comună asupra celui mai bună modă de organisare politică ce va trebui a se da aceloră provincie și care ară fi conformă cu noua loră situațiune. Art. 5 reguliza sórtea Constanti­­nopolelui cândă voră fi învinși Tur­cii. Maiestățile loră voră propune ma­­reloră puteri d’a invita pe Sultanulă să ’și strămute reședința în Asia și să deschidă Bosforulă și orașul­ co­­mercialui liberă, supt garanția ime­diată a tutorii marelor­ puteri. In acestă casă înaltele puteri contrac­tante (Rusia și Germania) vor­ o­­cupa neapărată orașulă și apele Bos­forului și le voră păstra pene cândă se va decide de sartea loră. Art. 6 este puntulă culminante ală acestui tratată; elă prevede ca, în casulă cândă sară nasce vr’uă di­­vergință între cele două puteri con­tractante și nu le-ară fi cu putință să se înțelagă pe baza art. 2, 4 și 5, să trimită oștirile loră întrunite pentru a ocupa d’uă­potrivă terito­­riulă beligeranți­loră, pentru ca se de­­ jiseseră țări înlesnirile cuvenite d’a’și alege și adopta modulă de gu­vernă ce le-ară conveni mai bine. In art. 7, ambii împârați se an­gagézá d’a’și uni puterile de pe us­cată și de pe apă pentru a respinge ori­ce agresiune a uneia sau mai multoră puteri, ori din ce parte ară veni. La France a publicată acestă tra­tată cu tota solemnitatea unui actă oficiale de cea mai înaltă gravitate, garantândă autenticitatea lui. Cele­l­alte ziare franceze ș’uă te­legramă din Petersbourg l’aă decla­rată apocrifă. Unele au susținută că chiar stilul­ lui e uă dovadi de neau­­tenticitate. La Liberté a făcută două observațiuni forte grave în contra acestui tratată. „Mai ântâiă ne în­­trebămă. Zice acestă Ziare, deci mi­­nistrulă casei împăratului, care e ge­nerare de infanteriă, mare maestru ală ceremonieloră, directoră­ generale ală museeloră de pictură și ală colec­­țiunilor­ artistice, avea calitatea d’a certifica ună documentă în care lim­­ba giulă diplomatică este e stropiată într’ună modă vădită.“ Afară d’a­­cesta, la Liberté observă că semnă­tura cancelarului rusă e scrisă cu fl, în loc­ de w, cum supt scrie d. Gor­­ciakov. La France a replicată, in­­vitândă pe cei ce s’ară fi îndouindă despre esistența lu­i, se verifice semnă­tura comitelui Adlerberg, ministrul­ bunurilor­ particulare ale împăratu­lui Rusiei, care l’a contrasemnată. Pe câtă scimă, nici ună ziaristă franceză n’a respunsu la invitațiunea d-lui de Girardin, fiindă-că nimeni nu ’i contestă buna-credință, dorit ’să credă victimă a unei încelăciuni, cum o și declară Estafette. Le Nord, care ’șt­ie inspirațiunile din cabinetul­ cancelarului Rusiei, declară că ’n Ziua de 11 Iunie, data acelui tratată, principele Gorciakov s’a afla la Ems, nu la Berlin, unde se zice a se fi suptscrisă. In fine chiară d. Girardin Zice: „Pentru ce am primită că în modă favorabile acesta comunicațiune și pentru ce am publicată-o? Am primită-o pentru că găsiam și în ea aprope testuale propunerile ce emi­­seseră că.“ Consiliul general de int­rucțiune La deschiderea actualei sesiuni a consiliului, d. ministru al­ instruc­țiunii publice a pronunciată următo­­rulă discursă: „D-loră consilia”, „Conformându-mă legii instrucțiu­nii publice (art. 25), v’am convo­cată în consiliă generală spre a înainta desbaterileră d-vestre mai multe ces­­tiuni relative la desvoltarea și îmbu­nătățirea instrucțiunii. „Suntă sigură, d-soră consiliari, că, împărtășindă cu noi și cu țara în­­tréga simțimentulă necesității și ur­­ginței unoră reforme și ameliorațiuni imperiasă reclamate de învățămăn­­tură publică, veți bine-voi a ne da totă luminatulă d-vóstra concursă, prin elucidarea atâtor c cestiuni de cea mai mare importanță și cari ac­­cepta de mai multă timpă u­ solu­­țiune matură și bine chibzuită, spre garantarea adevăratului progresă în educațiunea poporului română. „Am crezută a nu contraveni spi­ritului legii organice a instrucțiunii, deci, pe lîngă cestiunile menite a dobândi după a insură d-vostră vă imediată aplicațiune, ve comunică și ve voi­ mai comunica încă în cur­­sulă sesiunii și cestiuni de acele cari voră trebui a face mai pe urmă o­­biectulă unoră disposițiuni legisla­tive. „Consultulă d-vostră prealabilă în asemeni materii este, credă, și legală și necesară. „Declară dérit, în numele legii, des­chisă sesiunea consiliului generală a anului 1876, comunicându-ve cu 0- nore că delegații ministerului din sî­­nulă consiliului permanente pentru acestă sesiune suntă d-nii Fl. Aaron, D. Petrescu și Gr. Ștefănescu.“ In numerala viitoră vomă publica — spre a­ să supune desbaterii— ra­­portul­ consiliului permanente ală instrucțiunii publice către d. minis­tru în privința îmbunătățiriloră ce acelă consiliu crede de trebuință a se introduce în învățămăntură publică. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA Ședința, din 1 Septembre, 1876. Președinte: A. Treb. Laurianu. Membrii presințî: G. Bariță, G. Sion, A. Romano, I. Caragiani, Iosef. Hodoșii, I. C. Massimii, V. Babeșu și D. Sturdza. Se dă citire procesului-verbale ală șe­dinței precedinte și se adoptă. Societatea nefiindă în numără spre p ține ședință plenar­ă, membrii se ocupă 1­^ secțiuni și comisiuni cu diverele lucrări ce li­ s’au încredințați­. Ședința se ridică la 6 ore p. m. Președinte, A. Treb. Lauriann. Secretarii ad-hoc, G. Sion. Ședința de la 2 Septembre, 1876. Președinte: A. Treb. Lauriann. Membrii presenți : V. Urechiă, G. Bariță, T. Ghika, I. C. Massimoi, I. Caragiani, Al. Odobescu, Al. Romano, Iosef. HodoșB, G. Sion, V. Babeșu și N. Ionescu. Se­­­ citesce procesul B-verbal B al­ ședin­ței precedinte și se adoptă. Se comunică un adresă a d-lui Odobescu, prin care ofere societății oă colecțiune compusă din 50 bucăți imprimate oficiali și private relative la revoluțiunea de la 1848 din România; 13 bucăți de acea­și natură, relative la evenimentele politice din România de la 23 Aprile 1851 p8ne la 27 Iulie 1860, 17 numere formân­d co­lec­țiunea Pruncului romani, de la 12 lună~ pene la 11 Septembre 1848 și altele în numere totale de 122. Acestă ofertă se primeșce cu mare mulțumire. Membrii presinți se ocupă în secțiunea filologică cu examinarea manuscriptelor­ de traduceri din Titu­ Liviu venite la con­­curs­, apoi adunându-se numeruld cerută pentru ședință plenar­ă, se pune în discu­­siune subiectele ce sunt­ la ordinea Zilei. Se dă din nou citire raportului comisi­­unii asupra regulamentarii premieloru ce sunt: a se acorda din fondurile Herescu. Se ia în desbatere fie­care articolB în parte. Art. 1. Se primesce ca singura m­odifi­­cațiune ca termenul B pentru depunerea ma­nuscriptului se se prelungescă pene în pre­ziua deschiderii sesiunii. Art. 2 și 3 se prim­esc­ fără m­odifi­­care. M La art. 4 se deschide disensiunea asupra teselor, cari s’au propusă pentru anii 1878 1879. Majoritatea se reportă cu pre­ferință asupra subiectului No. 2 propusă în urmatorea cuprindere: «jeranülü romanü: priviri istorice asu­pra legămintelor­ sale cu proprietatea fun­­ciară; starea lui economică în diverse zone ale țerei; desvoltarea culturii sale, progresul­ inteliginței sale în muncă, industriă și co­­mercie; activitatea tendințelor­ sale mo­rale.» D. Ionescu zice că redacțiunea tesei nu e suficientă, că d-sea ar­ dori ca ea se cuprindă ună studiu completB asupra ță­ranului romanü, în tote provinciele locuite de Români, și crede că nu se pute încă arăta cu ore­care precisiune efectele legii de împroprietărire, din principatal­ Ro­mâniei care abia numera câți­va ani de durată. D .Babeșu și apoi d. BarițB se pronunță­ pentru tesa cu No. 2 *Femeia română,» sunt curente că cele­l­alte doue subiecte aă, d do­uă pre mare întindere, sed­ună caracteru pre mulții specială juridică. D. Bartyü adauge că pentru deslegarea unei probleme așia de importante, t­em­e­­nulÜ până la 1878 se pare cu atâtă mai scurtă, ca disertatorulB va ave să intre în totă trecutul­ poporului țăranii aici Româ­niei, din care causă e de părere ca acesta țesă se se de în concursă pe unu termenu mai lungi, de exemplu pline la 1880, D. Odobescu, cerândd ca mai ântâiă de tote votulB adunării sé determine care din cele trei țese remâne ca definitivă alesă, emite părerea ca subiectuld sé fiă câtu se póte mai restrînsă și enunciată într’ună modă precisă, pentru ca sé nu sperie și să nu depărteze pe concurențî. Pene astădu subiectele puse de societate la concursă au­ avută puțină succes”. D-sea crede că im­portanța premiilară Năsturelu unită cu determinarea unor­ subiecte accesibile pu­blicului nostru, ne vor ă da pe viitord mai bune resultate. Intru cee­a ce priveșce tema No. 2, căreia majoritatea pare a’i da pre­ferință, d-sea crede că este bine pentru momentă a mărgini subiectulu în cerceta­rea stării țăranului română în una din provinciile României; mai târziu societa­tea va reporta acele studii asupra altoră

Next