Romanulu, septembrie 1876 (Anul 20)
1876-09-12
814 ROMÂNULU, 12 SEPTEMBRE 1876 Uă persona competinte mi-a comunicată că impératura, întrebândă ună funcționară înaltă, care era în fruntea unei deputațiuni unguresc!, déca cunosce limba română, acesta răspundândă negativă, monarculă ar fi intonată cu glasă măreță că Unguria se învețe românește, deorece s’a convinsă că Transilvania este împoporată mai cu sema numai de Români. Din parte’mi nu dau mare importanță acestoră scomote, deorece faptele vorbescă destulă de limpede că chiară miniștrii altarului bisericei române, cari își capătă aurul, smirna și tămâia din coliba țăranului română, încă au trebuit să felicite și să converseze cu împăratură în limba Ungurului, ca și cândă ară finesce superintendent calvini, era nu preoți români. Dera ce se faci, astăfelă <zice legea sancționată de înălțatură împărată, ca să fimă servili și să răspundemă cu „ticăloși Măria-Tea!“ Lumea consideră venirea împăratului la Sibiu ca una mare actă politică. Condeiele simbriașe, luându-și însă din unele articole sofistice publicate în ziarele maghiare Hon și Pesti Napló, răspândescă cu precugetare că visita miniștrilor români ar fi fostă ună actă politică d’a închiria uă abandă între Români și Maghiari. Românii însă seră bine ce valoreză fiarele maghiare, cari, de câte ori s’aă aflată într’uă situațiune nefavorabilă ca cea actuală, și-au căutată întotodeuna scăparea în uneltirea rafinată d a îmbăta și a seduce opinia publică că ei ar fi liberali și amici buni ai Românilor”. De la 1848 pănă la 1867, le-a fostă folositóre acestă tactică, pentru că Europa nu le-a cunoscută nici caracterulă națională, nici instituțiunile loră, și astăfelă, daci Ungurii ară fi perită în acestă restimpă, j Europa iar fi jălită ca pe cei mai mari martiri ai libertății. Astăzi însă chiară faptele lorăi-au demascată înaintea Europei și ’n specială înaintea Românilor din România liberă. Numirea de agitatori, perturbatori și resturnători ce se dă tuturor acelora cari reclamă drepturi naționale, și ’n fine strigarea ministruluipreședinte Tisza adresată Românilor în camera din Pesta, ca să se ducă în România, decă nu le place a se lepăda de legea și naționalitatea loră, nu dovedescă nici chiară cele mai palide simpatii pentru Români. Oprirea țiarului Românulu chiară în același timpă cândă Ungurii afecteză a fi amici ai Statului română, cum și persecutarea acelora cari ’iu citescă, desminte în modă patentă aserțiunea condeieloră simbriașe că d. C. A. Rosetti ar sta în legături intime cu Maghiarii și că ar închiria uă abandă cu ei în paguba Românilor. Programa partidei îndeobște cunoscută naționale e că numai printr'un sistemă federativă în Oriinte potă face Românii causă comună cu Maghiarii. Prin urmare a lua în seriosă articolele ziarelor citate din Pesta ar fi un copilărie, deorece numai condeiele simbriașe au uitată că la 1859 domnii Rosetti, Brătianu, Papiu, împreună cu alți membrii ai partidei naționale, au refuzată propunerile de aliandă în modulă cum au fost formulate de espatriatură voluntară Kossuth, Klapka și alții, declarândă că numai atunci voră închiriară aliandă cu Maghiarii, când dânșii voră primi sarcini și drepturi egale cu poporală română din Transilvania, Banată și Ungaria. Astăfelă articolele apărute în ziarele maghiare nu suntă de câtă nescompete scose supt impresiunea unei panice, deorece Ungurii, de câte ori se temă că la Viena se țesă alte constelațiuni în contra supremației loră, totudeuna primulă loră pasă este de a afecta și înscena frățietate și acte de aliandă cu Românii din România liberă, fiindăcă pe cei din Austria i-au ștersă încă de la 1867 din lista celoră viul. X. D-lui redactorii ală ROMANULUI. Domnule redactare, Afacerea accesiriloră cu perceperea de taxe ilegale a trecută la instrucțiune.—Chiămată fiindă la biuroulflonor, judecătoră de instrucțiune Dedu, am dată, în calitatea mea de denunțatură, alăturatele informațiuni, pe cari ve rogii sa le publicați, de credeți de cuviință, în fiarulă d-vóstru. Eă speră că de astă-dată justiția se va face și cea-a ce ară fi ună esemplu în adevĕra folositoră pentru moralitatea publică, ar fi justiția și cu cei mici și cu cei mari, și mai alesă cu acei mari, pentru că imoralitatea și călcarea legiloră cu impunitate din partea celoră mari a adusă mai cu semă societatea nóstra în starea nenorocită în care se găsesce astăzi. Vé strîngă mâna cu frână. N. Fleva. Eco informațiunile date de d. Fleva: Domnule judecătorii. Chiămată înaintea d-vóstra pentru a face declarațiunile mele în Gestiunea taxelor ilegale ce se percepă la bariere, și pe cari se amă denundată justiției, suptscrisul ă ve declară cu onore că acestă percepere s’a făcută de accisari la tóte barierele pene în momentulă cândă parchetulă a urmărită faptulă. La bariera Târgoviște, unde a făcută cercetare de procuroră, în ajunul mergerii d-sale, am fostă singură și locuitorii în persona mică dată biletele de plată pe cari le aveți în dosară; acești locuitori sunt din comuna CiocănescI, acestă districtă, și suntă notați în dosulă chitanțelor, astăfelă că d-vóstra, chiămându’i la instrucțiune, ve veți pute convinge pe deplină de modulă barbară și ilegală cu care aă fustă taxați. Acum ca agentă materială ală delictului se vede Jidovuță Moritz Lambers, care a făcută percepere; elü énsé a folosită pe oneștii accisari, deorece, ce este dreptă, tote taxele ilegale luate de la cetățeni suntă regulată trecute în condică, pe câtă s’a putută verifica, pentru că între mijlocele d’a ascunde acestă rușinosă operațiune, accisarii stabiliseră sistema de a relua înapoi țăranilor chitanțele liberate, pentru a se perde urma delictului. Acum pentru a se convinge că aceste jafuri se comiteau la tóte barierele, se alătură nesce chitanțe în numera de 7, cari mină căzută în mână de la bariera Herestrén și cari constată aceași eșacțiune. Ele sunt luate de la locuitorii comunei Poenari, totă acestă districtă, și credă că va fi utile instrucțiunii chiă marea loră, fiind notați pe contra-pagină. Acum în ce priveșce delictulă în sine, după mine, ele se împarte în două părți : este ântâiă delictulă comisă de chiară onor, întreprinzători ai acceseloră, cari aă cres jută necesară să se instituie în biurcă, credendă a fugi de urmăririle justiției. Acest onor. Intreprinzători, cari aă luată demisiunea d’a taxa carele după greutate, aă făcută-o în contra contractului, care arată curată că ele se taxeză după numerala tragătoriloră cu ună francă, pentru cară cu unulă, două, trei seă patru trăgători. Apoi măsura luată ca orice povară peste optă sute oca se plătescă 2 lei este un disposițiune care constată ordonarea de percepere a unei taxe ilegale, pentru că contractulă bândă dreptă, (chiară în casulă de cîntărire) la ună leă pentru fiecare 500 oca, rezultă evidentă că numai pentru 1000 oca se puteau percepe 2 lei. Eă credă că justiția trebuie se înregistreze și se urmărescă pe tote acele persone cari, fiă constituite și în chiuroască asociațiune, luândă asemenea disposițiune și ordonândă uă asemenea percepere, n’aă făcută decâtă a se constitui în asociați pentru percepere de taxe ilegale, delict egalmente și mai gravă pedepsită de legi. Osebită de acesta este delictulă personală ală celoră cari au percepută tasele, ca delictă, acela că ei în locă d’a lua 2 lei la povara peste 800 oca, după ordinulă dată de șefii loră, aă luată 2 lei la cele cu 500 oca, și după cercetările și descoperirile făcute penă acum, chiară la cele cu mai puțină de 500 oca, fără a adauge că și acesta se făcea fără a cîntări la nimenea. Acei ce aă comisă acestă faptă până acum suntă: Jidovuță Moritz Lambers la bariera Tergoviitei și, după chitanțele alăturate, unu rebel de la Herestreu și ună Gr. D. percept oră totă la acea barieră, dâră ală cărui nume adevărată vă puteți afla cercetândă cu chitanțele la acea barieră. Eă credă cise că ar fi de mare utilitate să justiție egale și severă pentru toți culpabilii. Daca veți ordona să vi se aducă registrele o soude de la tote barierele capitalei, atunci numai vă veți pute convinge de cantitatea jafului cu taxele ilegale percepute, precum și de numerala jăfuitorilor. Chlămândă pe oneștii nccesari și informându-ve câte bariere aă, ce anume perceptori aă la flăcare, și făcendă vă descindere la tote barierele pentru a lua registrele de la toți pe anulă curinte, veți pute descoperi atâtă cantitatea banilor, furați din punga cetățenilor, câtă și pe acei ce au comisă acest actă fără rușine, fiă din ordinul superioriloră, cari trebuiesc și ei urmăriți, fiă din proprială loră îndemnă. Se asigură numai că procederea acestorti accisari adusese pe beții contribuabili la desperare. Ve rogă cu respectă ca, în urma descoperirilor și cercetărilor ulteriore ce veți face, se faceți chiămare și suptscrisului, pentru ca se potă da și alte informațiuni necesarie. Insistă ca d-vóstrá se bine-voiți a chiama la biuroulü d-vóstru pe victimele descoperite după chitanțele ce am depusă. Primiți, d-le rude, asigurarea osebitei mele stime și considerațiuni. N. Pleva. Tratatulü ruso-germanü. La France publica ună tratată ofensivă și defensivă încheiată între împăratul Germaniei și Imperatulu Rusiei la 11 iunie 1876 în privința cestiunii priuntelui. Disposițiunile principale ale acestui tratată sunt cuprinse în art. 2, 4, 5, 6 și 7. Art. 2 dispune ca în casulă cândă Serbia și celelalte state dependinți de Turcia i ară declara resbelă și armata sultanului ară fi victoriosa, cei douî suverani se íngagéza d’ interveni pe lîngă Sublimă Porta pentru a se mănține Serbiei și celorü-1alte principate, pe baza tratatului de la Paris, statu-quo. Art. 4 prevede casulă cândă victoria ară favoriza armele principateloră și cei douî împărați, luândă de basă deplina independință a aceloră provincii, se obligă a convoca în congresă puterile mari chreștine spre a delibera și statua în comună asupra celui mai bună modă de organisare politică ce va trebui a se da aceloră provincie și care ară fi conformă cu noua loră situațiune. Art. 5 reguliza sórtea Constantinopolelui cândă voră fi învinși Turcii. Maiestățile loră voră propune mareloră puteri d’a invita pe Sultanulă să ’și strămute reședința în Asia și să deschidă Bosforulă și orașul comercialui liberă, supt garanția imediată a tutorii marelor puteri. In acestă casă înaltele puteri contractante (Rusia și Germania) vor ocupa neapărată orașulă și apele Bosforului și le voră păstra pene cândă se va decide de sartea loră. Art. 6 este puntulă culminante ală acestui tratată; elă prevede ca, în casulă cândă sară nasce vr’uă divergință între cele două puteri contractante și nu le-ară fi cu putință să se înțelagă pe baza art. 2, 4 și 5, să trimită oștirile loră întrunite pentru a ocupa d’uăpotrivă teritoriulă beligeranțiloră, pentru ca se de jiseseră țări înlesnirile cuvenite d’a’și alege și adopta modulă de guvernă ce le-ară conveni mai bine. In art. 7, ambii împârați se angagézá d’a’și uni puterile de pe uscată și de pe apă pentru a respinge orice agresiune a uneia sau mai multoră puteri, ori din ce parte ară veni. La France a publicată acestă tratată cu tota solemnitatea unui actă oficiale de cea mai înaltă gravitate, garantândă autenticitatea lui. Celelalte ziare franceze ș’uă telegramă din Petersbourg l’aă declarată apocrifă. Unele au susținută că chiar stilul lui e uă dovadi de neautenticitate. La Liberté a făcută două observațiuni forte grave în contra acestui tratată. „Mai ântâiă ne întrebămă. Zice acestă Ziare, deci ministrulă casei împăratului, care e generare de infanteriă, mare maestru ală ceremonieloră, directoră generale ală museeloră de pictură și ală colecțiunilor artistice, avea calitatea d’a certifica ună documentă în care limba giulă diplomatică este e stropiată într’ună modă vădită.“ Afară d’acesta, la Liberté observă că semnătura cancelarului rusă e scrisă cu fl, în loc de w, cum supt scrie d. Gorciakov. La France a replicată, invitândă pe cei ce s’ară fi îndouindă despre esistența lui, se verifice semnătura comitelui Adlerberg, ministrul bunurilor particulare ale împăratului Rusiei, care l’a contrasemnată. Pe câtă scimă, nici ună ziaristă franceză n’a respunsu la invitațiunea d-lui de Girardin, fiindă-că nimeni nu ’i contestă buna-credință, dorit ’să credă victimă a unei încelăciuni, cum o și declară Estafette. Le Nord, care ’știe inspirațiunile din cabinetul cancelarului Rusiei, declară că ’n Ziua de 11 Iunie, data acelui tratată, principele Gorciakov s’a afla la Ems, nu la Berlin, unde se zice a se fi suptscrisă. In fine chiară d. Girardin Zice: „Pentru ce am primită că în modă favorabile acesta comunicațiune și pentru ce am publicată-o? Am primită-o pentru că găsiam și în ea aprope testuale propunerile ce emiseseră că.“ Consiliul general de intrucțiune La deschiderea actualei sesiuni a consiliului, d. ministru al instrucțiunii publice a pronunciată următorulă discursă: „D-loră consilia”, „Conformându-mă legii instrucțiunii publice (art. 25), v’am convocată în consiliă generală spre a înainta desbaterileră d-vestre mai multe cestiuni relative la desvoltarea și îmbunătățirea instrucțiunii. „Suntă sigură, d-soră consiliari, că, împărtășindă cu noi și cu țara întréga simțimentulă necesității și urginței unoră reforme și ameliorațiuni imperiasă reclamate de învățămăntură publică, veți bine-voi a ne da totă luminatulă d-vóstra concursă, prin elucidarea atâtor c cestiuni de cea mai mare importanță și cari accepta de mai multă timpă u soluțiune matură și bine chibzuită, spre garantarea adevăratului progresă în educațiunea poporului română. „Am crezută a nu contraveni spiritului legii organice a instrucțiunii, deci, pe lîngă cestiunile menite a dobândi după a insură d-vostră vă imediată aplicațiune, ve comunică și ve voi mai comunica încă în cursulă sesiunii și cestiuni de acele cari voră trebui a face mai pe urmă obiectulă unoră disposițiuni legislative. „Consultulă d-vostră prealabilă în asemeni materii este, credă, și legală și necesară. „Declară dérit, în numele legii, deschisă sesiunea consiliului generală a anului 1876, comunicându-ve cu 0- nore că delegații ministerului din sînulă consiliului permanente pentru acestă sesiune suntă d-nii Fl. Aaron, D. Petrescu și Gr. Ștefănescu.“ In numerala viitoră vomă publica — spre a să supune desbaterii— raportul consiliului permanente ală instrucțiunii publice către d. ministru în privința îmbunătățiriloră ce acelă consiliu crede de trebuință a se introduce în învățămăntură publică. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA Ședința, din 1 Septembre, 1876. Președinte: A. Treb. Laurianu. Membrii presințî: G. Bariță, G. Sion, A. Romano, I. Caragiani, Iosef. Hodoșii, I. C. Massimii, V. Babeșu și D. Sturdza. Se dă citire procesului-verbale ală ședinței precedinte și se adoptă. Societatea nefiindă în numără spre p ține ședință plenară, membrii se ocupă 1^ secțiuni și comisiuni cu diverele lucrări ce li s’au încredințați. Ședința se ridică la 6 ore p. m. Președinte, A. Treb. Lauriann. Secretarii ad-hoc, G. Sion. Ședința de la 2 Septembre, 1876. Președinte: A. Treb. Lauriann. Membrii presenți : V. Urechiă, G. Bariță, T. Ghika, I. C. Massimoi, I. Caragiani, Al. Odobescu, Al. Romano, Iosef. HodoșB, G. Sion, V. Babeșu și N. Ionescu. Se citesce procesul B-verbal B al ședinței precedinte și se adoptă. Se comunică un adresă a d-lui Odobescu, prin care ofere societății oă colecțiune compusă din 50 bucăți imprimate oficiali și private relative la revoluțiunea de la 1848 din România; 13 bucăți de aceași natură, relative la evenimentele politice din România de la 23 Aprile 1851 p8ne la 27 Iulie 1860, 17 numere formând colecțiunea Pruncului romani, de la 12 lună~ pene la 11 Septembre 1848 și altele în numere totale de 122. Acestă ofertă se primeșce cu mare mulțumire. Membrii presinți se ocupă în secțiunea filologică cu examinarea manuscriptelor de traduceri din Titu Liviu venite la concurs, apoi adunându-se numeruld cerută pentru ședință plenară, se pune în discusiune subiectele ce sunt la ordinea Zilei. Se dă din nou citire raportului comisiunii asupra regulamentarii premieloru ce sunt: a se acorda din fondurile Herescu. Se ia în desbatere fiecare articolB în parte. Art. 1. Se primesce ca singura modificațiune ca termenul B pentru depunerea manuscriptului se se prelungescă pene în preziua deschiderii sesiunii. Art. 2 și 3 se primesc fără modificare. M La art. 4 se deschide disensiunea asupra teselor, cari s’au propusă pentru anii 1878 1879. Majoritatea se reportă cu preferință asupra subiectului No. 2 propusă în urmatorea cuprindere: «jeranülü romanü: priviri istorice asupra legămintelor sale cu proprietatea funciară; starea lui economică în diverse zone ale țerei; desvoltarea culturii sale, progresul inteliginței sale în muncă, industriă și comercie; activitatea tendințelor sale morale.» D. Ionescu zice că redacțiunea tesei nu e suficientă, că d-sea ar dori ca ea se cuprindă ună studiu completB asupra țăranului romanü, în tote provinciele locuite de Români, și crede că nu se pute încă arăta cu orecare precisiune efectele legii de împroprietărire, din principatal României care abia numera câțiva ani de durată. D .Babeșu și apoi d. BarițB se pronunță pentru tesa cu No. 2 *Femeia română,» sunt curente că celelalte doue subiecte aă, d două pre mare întindere, sedună caracteru pre mulții specială juridică. D. Bartyü adauge că pentru deslegarea unei probleme așia de importante, temenulÜ până la 1878 se pare cu atâtă mai scurtă, ca disertatorulB va ave să intre în totă trecutul poporului țăranii aici României, din care causă e de părere ca acesta țesă se se de în concursă pe unu termenu mai lungi, de exemplu pline la 1880, D. Odobescu, cerândd ca mai ântâiă de tote votulB adunării sé determine care din cele trei țese remâne ca definitivă alesă, emite părerea ca subiectuld sé fiă câtu se póte mai restrînsă și enunciată într’ună modă precisă, pentru ca sé nu sperie și să nu depărteze pe concurențî. Pene astădu subiectele puse de societate la concursă au avută puțină succes”. D-sea crede că importanța premiilară Năsturelu unită cu determinarea unor subiecte accesibile publicului nostru, ne vor ă da pe viitord mai bune resultate. Intru ceea ce priveșce tema No. 2, căreia majoritatea pare a’i da preferință, d-sea crede că este bine pentru momentă a mărgini subiectulu în cercetarea stării țăranului română în una din provinciile României; mai târziu societatea va reporta acele studii asupra altoră