Romanulu, octombrie 1876 (Anul 20)

1876-10-23

ANULU ALU DOVE­ pECELEA TOIESCE ȘI TEI PUTEA ANDNCIDE! Linia de 30 litere potitii, pagina IV,— 10 bani. Deto — — — — pagi­na III, 2 Iii. A se adresa: IN ROMANIA, la administrating a diarului LA PARIS, la Havas, Laffite - O­nie, 8, Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Miooud, No. 81-A Fleet Street, Lenden E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasäe 10. Articolele republicate se ardü. 20 BAM ESEMPLARUL SAMBATA, 23 OCTOBRE 1876. LÜMINEAZA-TE ȘI TEI FI A B O NAMENT E In capitală, unu anii 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; un lună 4 lei In districte, unu anii 54 lei; șese luni 27 lei trei luni 14 lei; uă lună 5 lei Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. LA PARIS, la d-nul Darras-Hallegrain 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf­­fite A O­nie, 8, Place da la Bourse LA VIENA, la d. B. G.Po­povici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BAM EXEMPLARUL EIRVICIULU TELEGRAFICU ALU «ROMANULUI» Constantinopole, 2 Noembre. — Trupele turcesc! au luații la 31 Octobre Deligradulă. Petersburg, 2 Noembre.— Monitorul­ pu­blică ț­ă ordină imperialii, prin care convoca­rea tinerilor­ căjuți la sorți se fiseră a­­nulă acesta pentru­­ Ziua de 1 Decembre, afară de Siberia și guvernămintele Archan­gel și Orenburg. Paris. 2 Noembre. — Ductle Decazes a făcută cunoscută comisiunii bugetare că va citi mâne în cameră declarațiu­nea prin care se afirmă că neutralitate absolută din partea Franciei în complicațiunile eventu­ale și esprim­e speranța pentru menținerea păcii, a cărei garanție este armistițiului Petersburg. 3 Noembre (oficiale). — Porta priimeste armistițiu­ de două luni, cu înce­pere de la 1 Noembre, ordonândă coman­­danților­ armateloră Rele să înceteze ime­diată ostilitățile pe teatrul­ de resbelă. Redacțiimea și Adm­iiitratsimea strada IMititiei 14 Edițiunea de sera­l C * BUCUfU­ SGI, 22 BRUMARELU 3 BRUMARU Egoismulă este fondută politicei tutoră Statelorű. Acesta e atâtă de adevărată și de generală, în­câtă ar f fi deșertăciune de-a se plânge, și ne­socotință de-a cere ca abnegațiunea și sacrificiulü se înlocuiască egois­mul­ în politica cabineteloră. Noi­amă putea cu atâtă mai pu­țină se ceremă săvârșirea acestei a­­devărate revoluțiuni în politică, cu câtă posițiunea nóstru de Stată re­lativă mică și înconjurată de ame­nințări, ne impune imperiosă o po­litică în care raționamentul­ rece și «chiară egoistă trebuie se aibă cu un­ă mai mare rolă de­cât ă avar­­iile anime». Este uă favore escepțională numai a împrejurărilor­, cândă interesul­ nostru, chiară egoistă, se póte ar­­monisa cu simțimintele generose; nu­mai unei asemeni favori datorimă fericita nó­tră situațiune faciă cu naționalitățile chreștine din Orientă. Cândă ânsâ de la egoismă politica unoră State trece la nedreptate, a­­tunci plângerile în contra’i devină legitime; de­și de la egoismă la ne­dreptate nu este de câtă ună pasă, totuși nici­ vă­ dată și în nici ună casă nu se póte contesta celui ne­dreptățită dreptul­ de a se plânge. In ceea ce privește pe România, negreșită n’amă putea face nici unei puteri dă mare recriminare, deca Wnâ ne poimâne, in facia unui peri­­colă, ne ară lăsa se ne salvămă sin­guri, ori­cum amă sei, fără a ne da mână de ajutoră. Avemă ânsa drep­tulă a ne plânge con­tra celoră, cari fără a se arăta câtuși de puțină dis­puse a ne da vre­ună ajutoră reală în eventualitatea unui pericolă, ară deri totuși se ne­vo­ia compromi­­țându-ne situați­unea în servițiul­ in­­tereseloră loră particulare. Ințelegemă, pene laóre­care puntă, ca politica loră să le opresca de-a se îngagia către noi cu u­ă sprijină, întru apărarea intereseloră și drep­­turiloră nóstre, nu înțelegemă însă ,­de­locă ca acele state puternice se­­ pretindă de la noi, stată mică, cu pericolul n­esistinței nóstre, servicie pe care foră ânșile nu le dă mâna să și­ le facă. Se renimă la obiectul­ precisă ale acestoră cugetări. Vedemă în presa chiară oficiasáa unoră State, precum în unele­­ siarie englese, francese și mai cu osebire austriace, recriminări la adresa Ro­mâniei că a lăsată să trecă volun­tari ruși, ori că manifestă simpatii pentru nenorocitele poporațiuni creș­tine, pe cari Turcii le trateza ca uă turmă de vite de măcelărie, la aceste recriminări se mai adaugă și inven­­țiuni de rea-voință și de rea-cre­­dință, — timjendă a compromite si­tuați­unea României, — ca acelea că România lasă să trecă din Rusia în Serbia arme și materiale de resbelă. Pregătirile României de apărare, pen­tru ori­ce eventualitate, suntă ase­mene, și mai multă de­câtă ori­ce, ună obiectă de acuzări în contrast. Nu este, după noi, nici una din aceste imputări sau acuzări, care se nu flă cea mai mare nedreptate că­tre România. Mii de voluntari ruși au trecută prin Austro-Ungaria, acestă puter­nică imperiă nu i-a oprită, n’a cu­­te­zată se'I oprescă; ba chiară încer­­tândă se’i oprescă într’ună rândă, i­a­liberată îndată, după reclamarea ambasadorului rusescă, și a dată es­­plicări, cari în fondă erau adevărate scuze. Cu tóte aceste, se cere se facă miculă Stată română, cea­a ce n’a cutezată se facă puterniculă imperiă austro-ungurescă. Pentru ce? Nu s’ar pute cre­a fice că cine­va voiesce „se tragă castanele din focă cu mâna nóstra,“ voiesce se ne compromită, și încă fórte gravă, pentru a servi scopurile unor] mari puteri, cari nu cuteza­se’și aducă l­ră­­nșile acestă servin­ă ? Nu ni­ se face íre aci uă nedreptate monstruosă? Putemi de prima ordine, ce n’am a întrevedea nici oă mișcare de a­­gresiune din partea Rusiei, — care ch­iară deca s'oră mișca în contra soră s’ară pune ea ânsăși în peri­colă, — țină cu tote aceste­a și păs­tra cele mai bune relațiuni cu dânsa, și nu facă nimică din cea-a ce ară pute­re o nemulțămescă. Nouă ânsa, Stată cu atâta mai slabă de­câtă acele mari puteri, și lipsită de ori­ce sprijină sicura din parte-le, ni-se pretinde se ne punemă în ostilitate facișă cu Rusia, se contracarămă pe faciă toți pașii iei. J­unca declarămă la rândulă nos­tru că n’avemă simpatii preconce­pute, că fiindă lăsați a ne apăra și­­ garanta noi înși­ne, vomă căuta spri­­­­jinul și alianțe ori­unde le vomă găsi mai sigure, îndată suntemă acuzați de devotați Rusiei, de instrumente ale iei, și n’amă găsi grație ’nain­­tea acuzatoriloră noștrii, de câtă re­­curgândă la acte nedrepte și nesoco­tite de ostilitate contra Rusiei. Stateloră celoră mai puternice le­­ară fi permisă sa caute alianța unei puteri ca­­ Rusia, și noua, țară pe a­­tâtu de amenințată pe câtă și de pu­țină apărată astății de uă susținere re­ală din afară, nu ne-ar­ fi permisă sa căutămă garanții în facia eveni­­mentelor­, în asemeni alianțe, daca ele ne-ar­ putea conveni? Unde este are dreptatea și logica în asemeni pretențiuni? Susținere armată la trebuință, nu ne promite și nu ne lasă sâ întreve­­demă nimeni; și daca în acesta cri­tică situațiune, ne pregătimă a ne apăra, a ne garanta noi ânși­ne pe câtă vomă putea esistența și a ne susține drepturile, sâ rădică protes­tări contra armărilor­ nóstre. După ce nimeni nu ne lasă sâ în­trevedemă apărare, pe cândă totă Orientulă e supt arme, trebuie sâ nu ne apărăm­ă nici noi ânșine, ca sâ cădemă prada celui d’ântâiă cotropi­­toră, saă sâ de­venimă obiectulă pri­mei învoieli de împărțire. Ore bine­­voitóre sâ fiă pentru noi aceste pre­­tențiuni, și merită ele sâ fiă luate în seri0lă considerare de către națiu­­nea română ? Discrețiunea, neapărată în atâte împrejurări, ne opresce de-a înmulți exemplele de pretențiunile nedrepte și suspecte ce se rădică în privirea nóstra, pretențiuni, cari atunci cândă nu mai potă invoca fapte ca sâ ne puie supt bănuială, recurgă chiară la invențiuni calomniose, ca acelea că amă călca dreptulă gințiloră, lă­­sândă să treca prin țară arme și vo­luntari armați și fără pasparte în regulă. In ori­ce casă ensă, potă sa flă și­cum­ aceia cari ne facă acuzări pe atâtă de nedrepte pe câtă și de in­teresate, că noi nu ne vomă face unealta intereselor nimenui. Nu vomă servi nici­ uă dată de câtă numai in­terese comune, când­ ele nu voră fi exclusivă naționale; nu vomă comite greșeala capitală de-a trage castanele din focă pentru îndestularea altora; și, mai presusă de tate, vomă lua măsuri seriose ca­re ne putem­ ga­ranta noi înșine, atâtă spre a nu fi uă lacrim­ pre onerasa pentru aceia cari ară voi să ne îmbrățișeze apă­rarea, câtă și spre a i­u remâne să bi«­ba țara, țara m­amaua imn voe și fără apărare, menită ori­cândă a servi combinărilor­ și învoiele lor­ po­litice, ce s’ară putea face chiară la noi, despre noi și fără noi. Paris, 31 Octobre. O ț­iarulă la France află că Țarulă ară fi adresată regelui Ita­liei să scrisere autografa, în urma căreia Italia ară fi pusă la disposițiunea guver­nului rusescă portulă de la Palermo scă de la Tarent pentru flota rusescă. Belgrad, 30 Octobre.— Situațiunea este forte critică. S’a răspândită scirea că Turcii mergă asupra Krușevatzului. Ciolak An­tici și Bucevicî s’aă îndreptată în aceașî direcțiune. Consiliul­ de miniștrii este în­trunită aprope în permanență. Paris, 30 Octobre. — Stânga camerei a hotărîtit să nu interpele guvernul­ asupra cestiunii estedére, ci, în înțelegere cu cele­­l­alte grupe, se­ ceră deslușiri ducelui De­­cazes în cee­a ce privește menținerea pă­cii și dorința pentru neutralitate. Aflămă din sorginte sicură scriea imbucuratóre că Pórta ară fi pro­pusă și Rusia ar­ fi primită ună armistițiă de două luni. Ordine ime­diate a fi fost­ trimise trupelor­ tur­­ceșci din Serbia de­ a înceta ostilită­țile, și de a păzi cu stricteță armis­­tițiulă. Ambasadorul­ Rusiei a de­clarată că va pleca din Constanti­nopole la prima infracțiune. Fi­ va urmată de pace acestă ar­mistițiu? Se sperămă, fără ânsa a ne culca pe ure­chia unei depline se­curități. Rperoducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte ur­m­­ătarele : Servițiulă telegrafică ală Românului. Belgrad, 1 Noembre — Circulă scomptură că Porta ară fi acordată ună armistițiă de două luni, care ară fi fostă primită și de Serbia. Paris, 2 Noembre. — Agenția Havas comunică, după ună avis privată din Con­stantinopole, că armistițiulă s’ară fi supt­­semnată a­seră. Bruxelles, 31 Octobre. — z­­arului le Nord 11*00 că discursul­ tronului la des­chiderea Reichsratului­­ germană este oă confirmare solemnă a alianței celor­ trei împărați, căreia Europa îî datoresce pacea. Silințele pentru a sfărâma acestă alianță au rămase nefructuase. Rolul­ de mijlo­citor dintre Austria și Rusia, pe care împera­­tur­ Germaniei îl­ va menține și d’aer în­colo, este că garanțiă pentru înlăturarea dificultățiloră cari ară pute se se mai ivescă Belgrad, 30 Octobre. — Principele a plecată astă-nopte fără veste la Deligrad. Prin tote oțelurile pe unde se aflaă o­­ficialî ruși și sârbi s’a afișată astă-nopte ordine ca se plece îndată la fruntarii s­ă la Kragujewatz. SOIRI MAI NOUI Daily Telegraph publică urmatorea depoștă din Viena, cu data de 29 Octobre: „Mai tate puterile sunt­ favora­bile ideiei unei conferința. Germania e cea mai puțină dispută a consimți, de­ore­ce, fiindă cu totulă neutră, ea nu e directă interesată să vedă restabilindu se înțelegerea între cele­­l­alte puteri. Cu tote acestea prin­­țul­ de Bismark pate fi înduplecată să dea adesiunea lui, căci e greă de a vedea cum vară pute fi formulate proiectele necesare pentru reforme fără nă întrunire. Câtă despre residența conferinței, se crede în generală că va fi Con­stantinopole. Rusia însa pare că nu voiesce a primi Constantinopole ca orașă pentru întrunirea conferinței fiindă­că, după obiceiurile și prece­dentele diplomatice, representantul­ țârii în capitala căruia se ține con­ferința are dreptulă s’o presideze. Rusia ânsa, precum se scie, nu vo­iesce ca Turcia ne na iipxca iutmttle la uă asemenea întrunire. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Vineri, 25 Octobre, 1876. Ședința se deschide la ora 1 supt pre­­ședința d-lui colonelă Leca, vice-președinte, fiindă presiați ună numără îndestulătură de deputați. Se citesce și se aprobă sumarul­ ședin­ței precedințe. Intre comunicări, se citesce uă adresă a d-lui ministru de finance, care rogă pe a­­dunare a lua în studiu proiectele financiare depose încă din Iuliei trecută și cele pen­tru legitimarea creditelor­. Se înaintezi dosarele pentru nouele ale­geri și apoi se procede prin tragere la sorți la alegerea comisiunii de sapte însărcinată a verifica titlurile nouilor­ deputați aleși. Acestă comisiune va fi compusă din d-nii: C. T. Grigorescu, An. Sto­ojană, D. Donici, I. Boldur-Lățescu, Ruse Stefanescu și C. Fusea. Nefiindă nimică la ordinea zilei, ședința publică se rădică la ora 2, anunciându-se cea viitare pentru a doua zi la 12 ore, cândă se va alege comisiunia pentru respinsă la discursul­ tronului. Senatură n’a putut­ ține ședință nici ieri nici astăzi, nefiindă încă în nameră. Prusa-Germania. — Resultatura alegerilor­ pentru camera deputați­­lor­ este: 171 deputați naționali-li­­berali, 86 ultra-catolici, 66 progre­siști, 36 conservatori-liberali, 34 con­servatori de diferite nuanțe, 15 mem­brii ai partitei poloneze, 5 particu­larism și 14 cari nu facă parte din nici uă partită. Turcia. — că adresă a ulemale­­lor­ către Sultanulă desaprobă pe instigatorii complotului în contra re­­formelor­ și mai cu semn în contra vierea miniștrilor, partizani ai re­formelor­ egalitare. Ulemalele aprobă aceste reforme. Guvernatorele districtului^vizißnafa^ desminte categorică tóte scom­etele­­ ce se răspândiseră asupra unoră acte de violență cu s’ară fi comisă asu­pra chrestinilor­ de către popora­­țiunea musulmană din acelă dis­­trictă. piarulă ungară Kelet-Nepe anun­­d­ă că demonstrațiunile simpatice Tur­ciei cari s’aă făcută în Ungaria a­ produsă asupra Sultanului ș’asupra guvernului turcă uă adâncă impre­­siune. Midhat-pașa a propusă a se oferi museului ungurescă tóte obiec­tele istorice de valore pe cari Tur­cii le-au luată un­diniora de la Un­guri ca preda de resbelă. Un telegramă din Viena anuncță că acțiunea intentată lui Șefket-pașa, Ahmet-aga și Tusun-bey pentru cru­zimile comise în Bulgaria e uă pură comediă. Acești indivizi sunt­ numai arestați. D. Baring, secretarul ambas­­sadei anglese, însărcinată a desco­peri adevârulă asupra cruzimilor­, are intențiunea d’a se întorce la Con­stantinopole, de­ore­ce a perdută spe­ranța d’a afla adevârulă. La începutul­ lui Octobre, un co­pilă ș’ună ore­care numâră de femei chreștine de la Peruss­a au fostă ră­pite și violate de Turci. D. Baring a întâmpinată mari dificultăți pânâ se reușască a se aresta culpabilii. Spania.­­ Insurecțiunea în Cuba durată de la 1868, fără a fi putută fi năbușită de nici unul­ din multele guverne ce­ au avută în mână frâ­nele Statului de la acea epocă până a­­cum­, cu tote încercările și sacrifi­­ciele. Acum a fost« Însărcinată cu represiunea iei generarele Martinez-Ga»»p­o­c* y­țt 4* a ad­o Fi ann­oment la teatrul­ lupteloră. Invin­­gâtorul­ de la Sagunto duce cu dân­­sulă prestigiul« ce în­cunjura în fa­cia armatei pe nâbușitorul­ neferi­citei revoluțiuni carliste; ele se bu­cură de iubirea soldaților­; totuși nu se scie deca noua sea întreprindere va fi încununată cu acelașă succesă. Numirea sea a făcută uă bună im­­presiune în insulă. Dificultatea năbușitei revoluțiunii cubane, în facia căm­a­nă remasă neputinciose tóte încercările prede­­cesorilor­ d-lui Canovas del Castilo, pare a nu fi de ajunsă pentru liide­rul conservatorilor­ spanioli, de­ore­­ce își crează voluntară alte dificul­tăți interne. După Zorele străine, cari au co­­respondinți în Spania, d. Canovas del Castillo ară voi se guverneze ca ună felă de dictatură conservatóre, de­și dânsulă a președută, ca prim-­­ministru, la vobirea actualei consti­­tuțiuni spaniole în vara trecută. Pen­tru a’și procura acesta satisfacere, avea trebuință bună completă în contra actualei stări de lucruri și l’a găsită. D-niî Ruiz Zorila și Salme­­ron, foști miniștri, capi ai partitei liberale înaintate, au fost­ acuzați ca conspiratori, pe baza unei corespon­­dințe ce s’ară fi descoperită la frun­tarie asupra unui mesageră femi­nină. S’a făcută ună mare numară de arestări nu numai în capitală, ci și ’n provincie, nu numai între ci­vili, ci și între militari. Aprópe 300 civili și generări suntă astăzi supr­atestă, așteptând h­otărîrile justiției civile înaintea căria s’a trimisă a­­cesta afacere. Serbia.­Agenția Reuter primeste urmatorele amânunte asupra crisei ministeriale din Belgrad, despre care amă vorbită într’unul­ din numerele nóstre precedințe. Causa acestei crise a fostă că mi­­nistrulă de resbelă, d. Nicolici, a­­vândă sâ se plângă de purtarea vo­­luntarilor­ ruși, a scrisă generare­­lui Cernaieff, rugându-să sâ ie mâsu­­rile ce ară crede de cuviință pentru

Next