Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)

1878-01-14

42 SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS. Constantinopole, 23 Ianuarie.—­Apărarea întăririloru Constantinopoleî e organisată cu activitate. Djemil-pașa, guvernatorele A­­drianopolei­ și generalele Ahmed-Eyub au sosit­ astăzi la Constantinopole. Călători plecați Sâmbătă din Adrianopole și sosiți abia astăzi la Constantinopole spună că linia drumului de fer­e năpădită de refugiați și de soldați în desordine până­ la stațiunea Kuleli Burgaz, unde încă nu s’aretaseră Rușii. E asemenea sigură că Rușii n’au înaintată în spre Galipoli, cum circulase scomptură. S’aș­­tepta dintr’una minută în altulă a primi noutăți despre încheiarea unui armistițiu. Ună consiliă compusă din mai mulți func­ționari mari și de vechi miniștri a esamb­latu astăzi condițiunile Rusiei, pe cari ple­nipotențiarii otomani le-au făcută cunoscute prin telegramă. S’asigură că, după posițiu­­nea lor­ actuale, Rușii cari mergă asupra Galipolei nu voră pute ajunge mai curendă de trei zile înaintea întăririlor­ de la Bu­­lair, cari apără orașulu. Aceste întăriri pară în stare d­’a resista și fă­uă garnisonă în­­destulătore. Condițiunile Rusiei suntu ținute secrete. Londra, 23 Ianuarie.—Morning­ Post­­lice că uă deputațiune de conservatori a avută, la 22 Ianuarie, uă întrevedere cu d. North­­cote și c’acestă deputațiune a stăruită a­­supra trebuinței d’a lua uă atitudine de observațiune forte atentivă asupra amânări­­i lor­ periculose puse de Rusia la încheia­­­­rea armistițiului. D. Northcote a recunos­­­­cută că situați­unea era gravă și a declarată că guvernul­ va urma de a menține uă po­litică condiționale de neutralitate. Daily­ Telegraph confirmă scarea de mai susă. spiarele conservatore regretă neactivita­­tea guvernului. Standard­­ Ilie: „Dacă nu se va î necheia imediată armistițiulă, dăcă mersul­ înainte ală Rușilor­ nu va fi oprită, partea din discursă în care se vorbesce de împreju­­­­rări imperiase va fi mai multă de­câtă ni- i cicula, dăcă guvernulă nu va ordona ocu­­­­parea Galipolei“. Morning-Post ară voi­se s’adreseze Par­lamentului uă cerere pentru a dobândi mij­­loce d’a protege interesele Engliterii și d’a’î résbuna onorea. Ieri s’a ’ntrunită consiliul­ de miniștri. Daily­ Telegraph dice c’a primită uă te­legramă de la Galipoli care ’i anunciă c’a sosită acolo m­ă transportă de resbelu cu trupe. Comunicațiunile de la Galipoli cu Kes­­haă erau încă deschise. Sosirea trupelor­ la Galipoli re’noiesce panica. Galipoli e plină de Circasiani cari facă pregătiri pen­tru a fugi. Neguțătorii își încarcă marfele pe corăbii. Madrid, 24 Ianuarie.—Ieri, s’a celebrată căsătoria regelui Alfons XII într’ună modă strălucită. Orașul­ era iluminată și împo­dobită. Regele a primit­ felicitările tutorii suveranilor­ din Europa. Ep Viena, 24 Ianuarie.—Principele d’Auers­­perg, președintele consiliului de miniștri ale­ Austriei, a declarată în conferința de­­putaților­ că guvernulă își dedese demisi­­unea. Împăratul­ a amânat h­otărîrea sea. v. Constantinopole, 24 ianuarie.­­ Trupele lui Mehemet-Ali, cari se găsiau în apro­piere de Kirk-Kilise, s’aă retrasă la Ku­­leli-Burgaz. Drumul­ de la Kuleli-Burgaz la Constantinopole e încă liberă. Rușii, cari mergă asupra Galipolei, au trecută de Demotika. Cea mai mare parte din tunu­rile de la Adrianopole a sosită la Ciataldja. La Adrianopole, s’aă lăsată numai vre 60 tunuri, cari mai întâiă fusese puse în stare de a nu mai pute servi. Camera a formu­lată plângeri în contra mai multor­ func­ționari. Ea a stăruită ca guvernu să se ia măsuri pentru a opri deprețiarea carmele­­loră. Paris, 24 Ianuarie. — Noul­ scrutin­ pentru alegerea unui senatore inamovibile a fostă nulă. Alegerea s’a amânată pen­tru cinci­spre­zece zile. Camera a adop­tată proiectul­ de amnestiă pentru defic­­i­tele de presă comise de la 16 Mais pene la 13 Decembre. Atena, 24 Ianuarie. — D. Comanduros a­espusă înaintea Parlamentului programa ca­binetului. Densul!­a crisă că împrejurările erau critice, dără că guvernulă­­­otărîtă a urma uă politică de acțiune și a lua­tă parte activă atâtă pe uscată câtă și pe apă la apărarea drepturilor­ elenice și la liberarea unor­ frați sclavi. Londra, 24 Ianuarie.—S’a răspândită sco­­p motulă că d. Carnavon și-a dată demisiu-I ‘ nea din Camera comunelor­. D. Northcote anund­ă că va depune, Luni, proiectele de bugete suplimentare pentru departamentul­ de resbelă și pentru cele de­­ marină. 1). Hamburg întrebă dăcă guvernulă a primită comunicarea condițiunilor­ de pace ale Ru­­­­siei. D. Northcote răspunde negativii. D. Hartington arătă contrazicerea ce este ■ între depunerea bugeteloră anunțată de d.­­ Northcote și între declarațiunea făcută mai­­ înainte de către ministeră, declarațiune prin care cabinetul­ promitea d’a nu cere nimică înainte d’a cunosce condițiunile de pace. D. Northcote răspunde că, atunci când e­­ a făcută acea declarațiune, spera să cu­­­­noscă în două să­ trei zile condițiunile de pace ale Rusiei, dără că d’atunci a trecută pă săptămână, puteri considerabile ruseșci urmăi­ă a înainta ; că, prin urmare guver­nală crede că nu pute amâna mai multă depunerea proiectelor­ de bugete supli­mentare. Londra, 24 Ianuarie.—La Camera lordi­­loră, lordul­ Beaconsfield a făcută o­ de­clarațiune analogă cu a d-lui Northcote. Mai multă, lordul­ Beaconsfield a­crisă că guvernul­ va produce tote documentele pe cari datoria­ va permite a le comunica. Lordul­ Beaconsfield a sfîrșită adăugând­ că purtarea ce miniștrii credă că trebuie să recomande nu pote fi influințată prin voința unui guvernă străină de a păstra pe sămă’i comunicațiunile săle. Telegrama A. S. I. marele duce Nicolae da­tată din Kazanlîk, 9 (21) Tanuariu, 2 și jun. ore după amedi. La 8 (20) Ianuarie țină detașamentă tare de infanteriă cu artileriă a sosită la Adria­nopole. Generalul­ Skobelev al­ II-lea spera să pornescă la 9 (21) săra cu restul­ tru­pelor­ săle din ante-garda armatei, folosin­­du-se pentru transportul­ lor­ de linia dru­mului de seră. E demnă de observată că cele d’ântâiă două regimente cari aă in­trată în a doua capitală a imperiului oto­mană purtau numele celor­ două capitale ale nóstre. Erau dragonii de Moscva și lăn­ci­erii din St.-Petersburg. Telegrama R. S. S. marele duce Nicolae, cu data din Kazanlîk, 10 (22) Ianuarie. Precum am­ telegrafiază deja lăncierii din St. Petersburg a­ dată în noptea de 6 (18) spre 7 (19) Ianuarie peste ună con­­voiă forte mare de trăsuri escortate de uă colonă de infanterie și de locuitori locali, care se ’ndrepta de la Kermanli spre Has­­kioi. La 7 (19) Ianuarie, în revărsatul­­­ li­lei, generalul­ Skobeleff îl însărcina pe colonelul­ Panaitin ca să urmărescă acea colonă. Ordinul! fu esecutată cu stricteță și despărțimentulă nostru, compusă din un­ regiment­ de infanteriă, de un­ batalion­ de tiraliori cu două tunuri, după ce a a­­junsă pe Turci la 12 kilometri de la Ker­manli, răsipi escorta, care în timpă de două ore opuse­ră resistență înverșunată. Totă convoiul!, compusă din două-­ieci de mii de căruțe, rămase în mânele nóstre. Per­­derea noastră e de 4 oficiali și 46 soldați.­­Din nenorocire mai multe mii de locui­tori musulmani din prejurul­ Filipop­lai urmaseră, din ordinul­ lui Suleiman-pașv., colonia susmenționată. Acești nenorociți, în­­ghi­țațî de groză, o luaseră la fugă chiar­ la ’nceputul­ luptei, părăsind­ copiii loră în căruțele convoiului. Cea mai mare parte din ceia ce poseda­ a fostă jăfuită în tim­­pul­ luptei de Bulgari. Jaful! n’a putută fi oprită de câtă după ce a încetată fo­cul! cu desăvârșire. Copiii au fost­ lu­ați de trupele nostre. S’a­ luată tóte mă­­surele a’î restitui mamelor­ loră, cari au începută a se presinta cerendu-și copiii. I’osițiunea fugarilor­ otomani e teribile. In urma ordinelor­ lui Suleiman-pașa ei fugă din tóte părțile cuprinși de­uă teribile groză, distrugând­ locuințele loră, luându-șî fa­­mi­iele și căutând! a’și scăpa bunurile loră, pe cari le răsipescă pe drumă. Daca ară fi rămasă la locurile loră, ară fi continuată a trăi în pace supt protecțiunea autorități­lor­ militare. Suntă forte întristată că stră­lucitele nóstre isbândi aducă teribile ne­norociri, pe cari amă fostă neputincios­ a le preveni și pe cari nu le potă îndulci de câtă cu nemărginite greutăți, numai pe Rusia și Turcia, a doua se refere la interese europene.“ Acelaș­ <Jiar! scrie urmatorele în a doua edițiune de la 22 Ianuarie: „Nu cunoscem! obiectul­ convor­­birea de astăzi dintre d. Andrassy și d. Novikoff. Aflăm­ însă că continua­rea resbelului în spre Constantino­pole nu se consideră de cercurile nos­tre politice ca un­ motiv! pentru a eși din reserva ce-a! observat! pâ­­n’acum. ^ „ Austro-Ungaria și-a precis­it! in­teresele sale la isbucnirea resbelului, și Constantinopole nu cade în sfera acelor­ interese. Ocuparea vremel­nică a Constantinopole! însă nu va fi un­ prejudiu­! pentru regularea de­finitivă a Stambulului, de­ore­ce e treba Europei ca să plărescă asupra viitorului lui, și atunci Austro-Un­garia își va rădica vocea în acesta privință în unire cu Europa.“ Die Presse de la 21 ianuarie află urmatorele din Constantinopole : „Se­­ zice că d. Lagard a telegra­­fiat­ d-lui Derby că e de neapărată trebuință ca flota engle să să intre în Dardanele, fiind­­că e temere că poporațiunea va provoca mari desor­­dine în Constantinopole. „Cu modul! acesta cestiunea Dar­­danelelor­ ar­ fi resuscitată chiar! de către Englitera și ne temem­ că ea va ave consecințe grave, de­ore­­ce acesta ar! însemna uă interve­niere de fapt! a Engliterei în Tur­cia.“ Neues ! Wiener Tagblatt de la 20 Ianuarie se esprimă în următorul­ mod! : „Atât! în Engliteza cât! și în Aus­tria cercurile competinți constată în mod! oficial e că nu cunosc! condiți­unile Rusiei. Rusia, îmbătată de vic­­toriele sale, merge atât­ de departe în­cât! refusă de a comunica condi­țiunile iei chiar! și puterilor­ ne­utre. Acesta procedere e uă ilustra­­țiune ciudată a alianței celor­ trei împărați.“ Corespondința politică de la 21 Ia­­nuarie publică următorele : „Confesiunea în capitala Turciei e în culme. „Servet-pașa, ministrul! de exter­­ne și însărcinat! cu negocierile de armistițiu, în ajunul­ plecării sale la K­azanlik a­­ jis! către un­ amba­sador! urmatorele cuvinte : „împinși de Englitera mergem! orbesce p’uă cale pe care n’o cunos­­cem! și care, de vom! primi ori nu condițiunile Rusiei, ne va duce de sicur! în prăpastiă. Imperiul­ oto­man! e perdut!.“­­Aceiași corespondință (zice că Ser­ver-pașa s’ar! fi esprimat! tot! ase­menea și într’una din ședințele Ca­merei (Jicend! urmatórele: „Stăruințele nóstre pe lângă pu­terile semnatare ale tratatului de la Paris ca să mijjlocască între părțile beligerante pentru menținerea inde­­pendinței și integrității Turciei a­ fost­ zadarnice. Engliteza ne-a ’n­­demnat! necurmat! d’a resista pen­tru ca în ora pericolului să ne pă­răsesc! cu desăvârșire.“ A păstra neatinsă libertatea țerii sele, era datoria mea. In acest­ sens­, primi moștenirea a­­menințată. Cu aceste mandate, se puse pe lucru pentru îndeplinirea funcțiunilor­ sale. El­ avea însușiri naturale pentru acestă mare misiune, dar­ nici una din calitățile câștigate. Educațiunea s­a, făcută de pre­lați și de șambelani, fusese neîngrijită. Ea fusese totuși așa cum permitea­ timpii și împrejurările, supt supraveghiarea speciale a Austriei și supt veghiarea Sântei-Alianțe. Și, din nefericire, tot! uă asemenea edu­­cațiune a dat­ și fiiului sa!, care avea să se găsescă în facia unei papalități vrăș­mașe a unității, și ’n­ facia unei națiuni care are tradițiunea monarchică cea mai puțin­ accentuată din Europa. Cu tote a­­cestea, mé grăbesc! a constata, că purta­rea regelui mort­, ș’a lui Amedei în Spa­nia, ne-asigureză asupra viitorului libertății în Italia, ș’asupra atitudinei naționale ce­­ a păstra noul­ rege, în fața rasei celei noui a papalității, ori­care ar! fi papa ce­ară urma lui Piu IX. Instituțiunile ai uă evoluțiune cu totul­ deosebită, care scapă de supt legea împrejurărilor­ și de supt voința omenilori. In 1849, după Novara, totul! părea per­dut!, și ’ntr’adeveri tot! ar! fi fost! per­dut! c’un! rege care ar! fi avut! mai multă sete de domniă și mai multă vo­ință personale. Austria trăsnia asupra Sta­tutului Piemontului, îl incusa de tot! felul! de fapte rele și impunea ruperea lui. Pru­sia și Rusia sa uniai cu Austria în acesta impunere, Bonaparte nu consimția pe faclă, dar! doria în secret! și lucra pe cale di­plomatică pentru acest­ scop!. Singur! lor­dul! Palmerston combătu presiunea, se ’m­­potrivi la violența pe care Louis-Napoleon o ordin, la Gaeta și la Roma, cu Austria, Spania, Rusia, cu regele Neapole­, cu papa tot! la Gaeta, dar! în exil!. Lordul! Pal­merston susținu protestarea ce noul­ rege făcea în acest­ sens­ la cabinetele euro­pene. Și statul! Piemontului fu scăpat!. Victor Emanuel făcu­tă realitate juridică și nu! fapt! în dreptul! public! europen! din concesiunea regală, din decretul! consti­tuțional! acordat! de Carol Albert, cu totă împotrivirea papei, a Austriei, a curții sale, și a nobleței clericale a Piemontului. Italia se născu d’uă­ dată cu țipătul! de bucurie al! monarc­iei Sardiniei. Victor Emanuel este dar! adevăratul! Prometeu al! Italiei. Corolarul! ne’nlăturabile , al! viitorului nu străluci pate atunci înaintea ochilor­ săi. Era cestiunea de a menține cuvântul! sânt! al! tatălui său, independința perso­nală de rege, dreptul­ poporului -seu, lea­litatea sea !de principe luminat!. Pentru omenii mari de stat!, pentru învățații cari cunosc­ legile consensului și ale inter-deduc­­țiunii elementelor! viețeî națiunilor!, era vădit! că a menține libertatea într’uă pro­­vinciă a Italiei, era a insufla m­ațiunii în­tregi spiritul! re’nvierii, îndemnul! spre revoluțiune. Așa și înțelese Austria. Și d’a­­cifia intriga pe lângă tote cabinetele europene în contra menținerii Statutului la Turin. E că pentru ce lordul! Palmerston, care aseme­nea înțelegea, susținu pe noul­ rege, și-l­ încuragia a respecta legile constituționale ale lui Ca­rol Albert. Papa înțelese și dân­sul!. Viclănul! și criminalul! Bourbon din Neapole asemenea înțelese. Napoleon, ca­­re’și ține armata la Roma, nu putu înțe­lege alt­­fel! de­cât­ totă lumea, mai cu osebire după lovitura de stat!. Se înnodă dor­­ită conspirațiune în contra acestei re­­s’iflători de vieță italiană, care strălucia ca un! far­ în vîrful­ peninsulei. La conferințele da la Gaeta se ofărî restaurarea papei și a principilor! câ­ Juți, în contra observațiunilor­ Piemontului. In desbaterea Gestiunilor! religiose, ce se rădică în urmă în sînul! Parlamentului supt-alpin!, papa suflă împotrivirea și re­beliunea și susținu pe cardinalul­ Fran­­zoni, arh­iepiscopul­ Turinului, care se puse în capul­ reacțiunii clericale. Ferdi­nand de Neapole arunca alarma pentru a­­facerea Cagliari în cancelariele Rusiei și Austriei și se împotrivi. După atentatulu lui Orsini, Napoleon III amenință liberta­tea și independința Piemontului.... Victor Emanuel opuse la tote acestea când! uă frunte mândră, când! nă minunată îmnlă­­diare diplomatică, și tot!-de-una inviolabi­litatea dreptului se! de suveran! indepen­­dinte, el! nu păli nici vă­ dată în facia violențeloru, și nici vă­ dată nu păta dem­nitatea’! de rege. El! avu atunci acel! cu­­ragi! ș’acea voință, pe care nu le mai a­­răta în urmă, ca rege al­ Italiei, în facia Cesarului de la Paris. Națiunea, pe care o invocase luând­ parte la resbelul­ Crimeei, o afirma la congresul­ de la Paris—unde Italia se născu într’adevăr!. Nebulosa după Novara deveni steua po­lară la pacea de la Paris. Inspiratorul! cel­ mare era Cavour. Totuși, a ’nțelege p’un­ ministru ș’a’l­ ajuta, nu e fapta unui rege mic!. Ludo­vic XV nu ’nțelese pe ídl. de Choiseul și pregăti revoluțiunea. In sfîrșit­, suna la rându-i și ora de a răs­buna pe tatăl! se!. Victor Emanuel, care fusese vitez! la Novara, fu temerar! la Palestro. Pentru ce fu el! more la Custozza, în 1866 ? Să precisăm! timpii. Victor­­ Emanuel n’avu capacitățile stra­tegice și tactice ale unui generalisim!. A­­flându-se în fața lui Radetzky și a arh­idu­­celui Albert, și sosindu-se lipsit­ de apti­tudinea celor­ două strămoși ai săi, Ema­nuel Philibert și principele Eugenie, ar­ fi putut! repeta cuvântul! principelui d’O­­range care fu apoi William III al! Engli­zenii: „Aș! da­că mare parte din statele mele ca să fi putut! servi în vr’uă campa­­niă supt principele de Condé, înainte d'a comanda armate în contra lui“. Totuși, prin­tre Lamarmoriî,1 ialdiun­, Czarnewskyii, cari comandă la Novara, regele Victor Ema­nuel rămâne tot­ un! mare căpitan!. El! avu inima unui soldat!, simțul! comun!, simțul! morale al! unui om! viguros! con­stituit! și înzestrat!. La bătaia de la San-Martino fu neotă­­rît!, năbuși energia’i naturală pentru a da timp! gelosului său aliat! d’a se distinge și d’a nu găsi, după victorie, un! compe­titor! de gloriă. Regele Victor nu consimți de loc! la pa­cea de la Villafranca. El! se resemna c’un forte mare demnitate, care trebui să umi­­lescă pe împăratul!, când! avu imperti­nența chiar! d’a nu ’1! invita, pate din causa delicateței către Francis­c Iosef! La conferința de la Zurich, sprijinit! de Englitera, regele Victor susținu cu încăpă­­țînare drepturile săle, cu totă atitudinea plenipotențiarilor­ francezi, cari, după ordi­­nile împăratului, se uniră cu Austria. Și făcu­se se dea Italiei mai multă dreptate de­cât­ ar! fi voit! cabinetul! din Viena și cel! de la Tuilerie. Napoleon susținea as­cuns! aceia ce combatea pe fadă, din causa simțimântului ostile al­ Francesilor! în contra Piemontului. Italia, care rădica deja bănuieli, atunci începu a inspira îngrijiri. Caracterul­ prin­cipelui s’accentua mai mult!. Anesările suc­cesive, cu totă opunerea împăratului, espe­­dițiunea lui Garibaldi în Sicilia, neținerea ’n sumă de către Cavour a proiectelor­ de confederațiune , supt protectoratul­ papei, scump! lui Napoleon.... se îndepliniră după ordinile regelui. Cavour cu teza. Victor Emanuel pelicula. (Va urma) Petrucelli de Gattino ! Citim! în Fremdenblatt de la 21 Ianuarie : „Mâne, la 22 Ianuarie, sosesce la Viena ambasadorele Rusiei, d. No­­vikoff, care se țjice ca e însărcinat! a comunica d-lui Andrassy condițiu­nile­ de pace. „Condițiunile ar­ fi împărțite în două părți: partea ântâia privesce ROMANULU, 14 IANUARIU, 1878 Victor Emanuel și Italia. E că articolul! de care am! vor­bit! în primul! nostru Bumb­escu de ieri : Cariera regelui Victor Em­anuel s’au sfîrșitul, la 20 Septembre 1870, când­ a intrat! în Roma. Așa­dar!, din puntul­ de vedere al­ posterității trebue sĕ privim! d’aci îna­inte și să judecăm! cei doue­izecî și nouă ani de domnia ai sei. El! este unu ele­ment! al­ istoriei generale a Europei, da și în ora de faț­ă disparițiunea sea umple Europa de emoțiune. După bătaia de la Novara, în 1819, unde comandase­ră divisiune, el­ câștigă uă co­ronă aprope sferîmată, dar­ nu și pătată. Corona ce cădea de pe capul­ lui Carol­ Albert—acest­ Hamlet al­ Italiei— era co­rona Piemontului. Acea pe care o lăsa moș­tenire lui Victor Emanuel era neapărat! corona Italiei. Urcându-se pe tron­, el­ moștenia trei misiuni: A salva Statutul­ Piemontului. A face Italia. A răsbuna pe regele nefericit­ și nobile care se ducea se mora în exil!. A face Italia, acesta era nebulasa sea. A răsbuna pe tatăl­ se!, era uă spe­ranță. Italia.­­ La 19 ianuarie regele Umbert, rasoeit­ de principele Ame­de! și de principele de Cavignano, a mers­ la Parlament­. Reginele Ita­liei și Portugaliei, principii de Nea­pole și de Portugalia, arhiducele Re­­nier, principele moștenitor al­ Germa­niei, mareșalul­ Canrobert și suitele lor­ asistau la ședință. Regele Umbert a fost­ primit­ cu acl­amațiuni unanime. Ministrul­ jus­tiției a anunciat­ că regele întru­­nesee Parlamentul! ca să depuie in­naintea lui jurământul! să! către națiune. După acestea regele, în mijlocul­ unei tăceri religiose, a depus­ jură­mântul­ de credință [către statutul­ național! după formula obicinuită. Aplausele a­ reînceput! și a! ur­mat! în tot! timpul! pe când­ re­gele semna cele trei pergamente cari conținu formula jurământului și cari se păstreză în arh­ivele Curții, ale Camenii și ale Senatului. Apoi principele Amedei și prin­cipele de Carignano, cu toți sena­torii și deputații, a! depus! jurămân­tul! de credință. După îndeplinirea acestor­ formalități, regele a pro­­nunciat­ discursul! pe care ’l­ am! reprodus! într’unul! din numerele precedinți. Uâ mulțime imensă accepta la e­­șirea Parlamentului și a insocit! trăsura regală cu urări până la pa­lat!. Un­ decret! regal! acordă deplină am­nistie pentru tote delictele poli­tice și de presă comise până astăzi. Acest! decret! desființez! aseme­nea acțiunea penală pentru tote de­lictele de altă natură comise până astăz­i a căror­ pedepsa nu trece peste șase luni.

Next