Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)
1878-01-14
42 SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS. Constantinopole, 23 Ianuarie.—Apărarea întăririloru Constantinopoleî e organisată cu activitate. Djemil-pașa, guvernatorele Adrianopolei și generalele Ahmed-Eyub au sosit astăzi la Constantinopole. Călători plecați Sâmbătă din Adrianopole și sosiți abia astăzi la Constantinopole spună că linia drumului de fere năpădită de refugiați și de soldați în desordine până la stațiunea Kuleli Burgaz, unde încă nu s’aretaseră Rușii. E asemenea sigură că Rușii n’au înaintată în spre Galipoli, cum circulase scomptură. S’aștepta dintr’una minută în altulă a primi noutăți despre încheiarea unui armistițiu. Ună consiliă compusă din mai mulți funcționari mari și de vechi miniștri a esamblatu astăzi condițiunile Rusiei, pe cari plenipotențiarii otomani le-au făcută cunoscute prin telegramă. S’asigură că, după posițiunea lor actuale, Rușii cari mergă asupra Galipolei nu voră pute ajunge mai curendă de trei zile înaintea întăririlor de la Bulair, cari apără orașulu. Aceste întăriri pară în stare d’a resista și făuă garnisonă îndestulătore. Condițiunile Rusiei suntu ținute secrete. Londra, 23 Ianuarie.—Morning Postlice că uă deputațiune de conservatori a avută, la 22 Ianuarie, uă întrevedere cu d. Northcote și c’acestă deputațiune a stăruită asupra trebuinței d’a lua uă atitudine de observațiune forte atentivă asupra amânării lor periculose puse de Rusia la încheiarea armistițiului. D. Northcote a recunoscută că situațiunea era gravă și a declarată că guvernul va urma de a menține uă politică condiționale de neutralitate. Daily Telegraph confirmă scarea de mai susă. spiarele conservatore regretă neactivitatea guvernului. Standard Ilie: „Dacă nu se va î necheia imediată armistițiulă, dăcă mersul înainte ală Rușilor nu va fi oprită, partea din discursă în care se vorbesce de împrejurări imperiase va fi mai multă decâtă ni- i cicula, dăcă guvernulă nu va ordona ocuparea Galipolei“. Morning-Post ară voise s’adreseze Parlamentului uă cerere pentru a dobândi mijloce d’a protege interesele Engliterii și d’a’î résbuna onorea. Ieri s’a ’ntrunită consiliul de miniștri. Daily Telegraph dice c’a primită uă telegramă de la Galipoli care ’i anunciă c’a sosită acolo mă transportă de resbelu cu trupe. Comunicațiunile de la Galipoli cu Keshaă erau încă deschise. Sosirea trupelor la Galipoli re’noiesce panica. Galipoli e plină de Circasiani cari facă pregătiri pentru a fugi. Neguțătorii își încarcă marfele pe corăbii. Madrid, 24 Ianuarie.—Ieri, s’a celebrată căsătoria regelui Alfons XII într’ună modă strălucită. Orașul era iluminată și împodobită. Regele a primit felicitările tutorii suveranilor din Europa. Ep Viena, 24 Ianuarie.—Principele d’Auersperg, președintele consiliului de miniștri ale Austriei, a declarată în conferința deputaților că guvernulă își dedese demisiunea. Împăratul a amânat hotărîrea sea. v. Constantinopole, 24 ianuarie. Trupele lui Mehemet-Ali, cari se găsiau în apropiere de Kirk-Kilise, s’aă retrasă la Kuleli-Burgaz. Drumul de la Kuleli-Burgaz la Constantinopole e încă liberă. Rușii, cari mergă asupra Galipolei, au trecută de Demotika. Cea mai mare parte din tunurile de la Adrianopole a sosită la Ciataldja. La Adrianopole, s’aă lăsată numai vre 60 tunuri, cari mai întâiă fusese puse în stare de a nu mai pute servi. Camera a formulată plângeri în contra mai multor funcționari. Ea a stăruită ca guvernu să se ia măsuri pentru a opri deprețiarea carmeleloră. Paris, 24 Ianuarie. — Noul scrutin pentru alegerea unui senatore inamovibile a fostă nulă. Alegerea s’a amânată pentru cincisprezece zile. Camera a adoptată proiectul de amnestiă pentru deficitele de presă comise de la 16 Mais pene la 13 Decembre. Atena, 24 Ianuarie. — D. Comanduros aespusă înaintea Parlamentului programa cabinetului. Densul!a crisă că împrejurările erau critice, dără că guvernulăotărîtă a urma uă politică de acțiune și a luată parte activă atâtă pe uscată câtă și pe apă la apărarea drepturilor elenice și la liberarea unor frați sclavi. Londra, 24 Ianuarie.—S’a răspândită scop motulă că d. Carnavon și-a dată demisiu-I ‘ nea din Camera comunelor. D. Northcote anundă că va depune, Luni, proiectele de bugete suplimentare pentru departamentul de resbelă și pentru cele de marină. 1). Hamburg întrebă dăcă guvernulă a primită comunicarea condițiunilor de pace ale Rusiei. D. Northcote răspunde negativii. D. Hartington arătă contrazicerea ce este ■ între depunerea bugeteloră anunțată de d. Northcote și între declarațiunea făcută mai înainte de către ministeră, declarațiune prin care cabinetul promitea d’a nu cere nimică înainte d’a cunosce condițiunile de pace. D. Northcote răspunde că, atunci când e a făcută acea declarațiune, spera să cunoscă în două să trei zile condițiunile de pace ale Rusiei, dără că d’atunci a trecută pă săptămână, puteri considerabile ruseșci urmăiă a înainta ; că, prin urmare guvernală crede că nu pute amâna mai multă depunerea proiectelor de bugete suplimentare. Londra, 24 Ianuarie.—La Camera lordiloră, lordul Beaconsfield a făcută o declarațiune analogă cu a d-lui Northcote. Mai multă, lordul Beaconsfield acrisă că guvernul va produce tote documentele pe cari datoria va permite a le comunica. Lordul Beaconsfield a sfîrșită adăugând că purtarea ce miniștrii credă că trebuie să recomande nu pote fi influințată prin voința unui guvernă străină de a păstra pe sămă’i comunicațiunile săle. Telegrama A. S. I. marele duce Nicolae datată din Kazanlîk, 9 (21) Tanuariu, 2 și jun. ore după amedi. La 8 (20) Ianuarie țină detașamentă tare de infanteriă cu artileriă a sosită la Adrianopole. Generalul Skobelev al II-lea spera să pornescă la 9 (21) săra cu restul trupelor săle din ante-garda armatei, folosindu-se pentru transportul lor de linia drumului de seră. E demnă de observată că cele d’ântâiă două regimente cari aă intrată în a doua capitală a imperiului otomană purtau numele celor două capitale ale nóstre. Erau dragonii de Moscva și lăncierii din St.-Petersburg. Telegrama R. S. S. marele duce Nicolae, cu data din Kazanlîk, 10 (22) Ianuarie. Precum am telegrafiază deja lăncierii din St. Petersburg a dată în noptea de 6 (18) spre 7 (19) Ianuarie peste ună convoiă forte mare de trăsuri escortate de uă colonă de infanterie și de locuitori locali, care se ’ndrepta de la Kermanli spre Haskioi. La 7 (19) Ianuarie, în revărsatul lilei, generalul Skobeleff îl însărcina pe colonelul Panaitin ca să urmărescă acea colonă. Ordinul! fu esecutată cu stricteță și despărțimentulă nostru, compusă din un regiment de infanteriă, de un batalion de tiraliori cu două tunuri, după ce a ajunsă pe Turci la 12 kilometri de la Kermanli, răsipi escorta, care în timpă de două ore opuseră resistență înverșunată. Totă convoiul!, compusă din două-ieci de mii de căruțe, rămase în mânele nóstre. Perderea noastră e de 4 oficiali și 46 soldați.Din nenorocire mai multe mii de locuitori musulmani din prejurul Filipoplai urmaseră, din ordinul lui Suleiman-pașv., colonia susmenționată. Acești nenorociți, înghițațî de groză, o luaseră la fugă chiar la ’nceputul luptei, părăsind copiii loră în căruțele convoiului. Cea mai mare parte din ceia ce poseda a fostă jăfuită în timpul luptei de Bulgari. Jaful! n’a putută fi oprită de câtă după ce a încetată focul! cu desăvârșire. Copiii au fost luați de trupele nostre. S’a luată tóte măsurele a’î restitui mamelor loră, cari au începută a se presinta cerendu-și copiii. I’osițiunea fugarilor otomani e teribile. In urma ordinelor lui Suleiman-pașa ei fugă din tóte părțile cuprinși deuă teribile groză, distrugând locuințele loră, luându-șî famiiele și căutând! a’și scăpa bunurile loră, pe cari le răsipescă pe drumă. Daca ară fi rămasă la locurile loră, ară fi continuată a trăi în pace supt protecțiunea autorităților militare. Suntă forte întristată că strălucitele nóstre isbândi aducă teribile nenorociri, pe cari amă fostă neputincios a le preveni și pe cari nu le potă îndulci de câtă cu nemărginite greutăți, numai pe Rusia și Turcia, a doua se refere la interese europene.“ Acelaș <Jiar! scrie urmatorele în a doua edițiune de la 22 Ianuarie: „Nu cunoscem! obiectul convorbirea de astăzi dintre d. Andrassy și d. Novikoff. Aflăm însă că continuarea resbelului în spre Constantinopole nu se consideră de cercurile nostre politice ca un motiv! pentru a eși din reserva ce-a! observat! pân’acum. ^ „ Austro-Ungaria și-a precisit! interesele sale la isbucnirea resbelului, și Constantinopole nu cade în sfera acelor interese. Ocuparea vremelnică a Constantinopole! însă nu va fi un prejudiu! pentru regularea definitivă a Stambulului, deorece e treba Europei ca să plărescă asupra viitorului lui, și atunci Austro-Ungaria își va rădica vocea în acesta privință în unire cu Europa.“ Die Presse de la 21 ianuarie află urmatorele din Constantinopole : „Se zice că d. Lagard a telegrafiat d-lui Derby că e de neapărată trebuință ca flota engle să să intre în Dardanele, fiindcă e temere că poporațiunea va provoca mari desordine în Constantinopole. „Cu modul! acesta cestiunea Dardanelelor ar fi resuscitată chiar! de către Englitera și ne temem că ea va ave consecințe grave, deorece acesta ar! însemna uă interveniere de fapt! a Engliterei în Turcia.“ Neues ! Wiener Tagblatt de la 20 Ianuarie se esprimă în următorul mod! : „Atât! în Engliteza cât! și în Austria cercurile competinți constată în mod! oficial e că nu cunosc! condițiunile Rusiei. Rusia, îmbătată de victoriele sale, merge atât de departe încât! refusă de a comunica condițiunile iei chiar! și puterilor neutre. Acesta procedere e uă ilustrațiune ciudată a alianței celor trei împărați.“ Corespondința politică de la 21 Ianuarie publică următorele : „Confesiunea în capitala Turciei e în culme. „Servet-pașa, ministrul! de externe și însărcinat! cu negocierile de armistițiu, în ajunul plecării sale la Kazanlik a jis! către un ambasador! urmatorele cuvinte : „împinși de Englitera mergem! orbesce p’uă cale pe care n’o cunoscem! și care, de vom! primi ori nu condițiunile Rusiei, ne va duce de sicur! în prăpastiă. Imperiul otoman! e perdut!.“Aceiași corespondință (zice că Server-pașa s’ar! fi esprimat! tot! asemenea și într’una din ședințele Camerei (Jicend! urmatórele: „Stăruințele nóstre pe lângă puterile semnatare ale tratatului de la Paris ca să mijjlocască între părțile beligerante pentru menținerea independinței și integrității Turciei a fost zadarnice. Engliteza ne-a ’ndemnat! necurmat! d’a resista pentru ca în ora pericolului să ne părăsesc! cu desăvârșire.“ A păstra neatinsă libertatea țerii sele, era datoria mea. In acest sens, primi moștenirea amenințată. Cu aceste mandate, se puse pe lucru pentru îndeplinirea funcțiunilor sale. El avea însușiri naturale pentru acestă mare misiune, dar nici una din calitățile câștigate. Educațiunea sa, făcută de prelați și de șambelani, fusese neîngrijită. Ea fusese totuși așa cum permitea timpii și împrejurările, supt supraveghiarea speciale a Austriei și supt veghiarea Sântei-Alianțe. Și, din nefericire, tot! uă asemenea educațiune a dat și fiiului sa!, care avea să se găsescă în facia unei papalități vrășmașe a unității, și ’n facia unei națiuni care are tradițiunea monarchică cea mai puțin accentuată din Europa. Cu tote acestea, mé grăbesc! a constata, că purtarea regelui mort, ș’a lui Amedei în Spania, ne-asigureză asupra viitorului libertății în Italia, ș’asupra atitudinei naționale ce a păstra noul rege, în fața rasei celei noui a papalității, oricare ar! fi papa ceară urma lui Piu IX. Instituțiunile ai uă evoluțiune cu totul deosebită, care scapă de supt legea împrejurărilor și de supt voința omenilori. In 1849, după Novara, totul! părea perdut!, și ’ntr’adeveri tot! ar! fi fost! perdut! c’un! rege care ar! fi avut! mai multă sete de domniă și mai multă voință personale. Austria trăsnia asupra Statutului Piemontului, îl incusa de tot! felul! de fapte rele și impunea ruperea lui. Prusia și Rusia sa uniai cu Austria în acesta impunere, Bonaparte nu consimția pe faclă, dar! doria în secret! și lucra pe cale diplomatică pentru acest scop!. Singur! lordul! Palmerston combătu presiunea, se ’mpotrivi la violența pe care Louis-Napoleon o ordin, la Gaeta și la Roma, cu Austria, Spania, Rusia, cu regele Neapole, cu papa tot! la Gaeta, dar! în exil!. Lordul! Palmerston susținu protestarea ce noul rege făcea în acest sens la cabinetele europene. Și statul! Piemontului fu scăpat!. Victor Emanuel făcută realitate juridică și nu! fapt! în dreptul! public! europen! din concesiunea regală, din decretul! constituțional! acordat! de Carol Albert, cu totă împotrivirea papei, a Austriei, a curții sale, și a nobleței clericale a Piemontului. Italia se născu d’uă dată cu țipătul! de bucurie al! monarciei Sardiniei. Victor Emanuel este dar! adevăratul! Prometeu al! Italiei. Corolarul! ne’nlăturabile , al! viitorului nu străluci pate atunci înaintea ochilor săi. Era cestiunea de a menține cuvântul! sânt! al! tatălui său, independința personală de rege, dreptul poporului -seu, lealitatea sea !de principe luminat!. Pentru omenii mari de stat!, pentru învățații cari cunosc legile consensului și ale inter-deducțiunii elementelor! viețeî națiunilor!, era vădit! că a menține libertatea într’uă provinciă a Italiei, era a insufla mațiunii întregi spiritul! re’nvierii, îndemnul! spre revoluțiune. Așa și înțelese Austria. Și d’acifia intriga pe lângă tote cabinetele europene în contra menținerii Statutului la Turin. E că pentru ce lordul! Palmerston, care asemenea înțelegea, susținu pe noul rege, și-l încuragia a respecta legile constituționale ale lui Carol Albert. Papa înțelese și dânsul!. Viclănul! și criminalul! Bourbon din Neapole asemenea înțelese. Napoleon, care’și ține armata la Roma, nu putu înțelege altfel! decât totă lumea, mai cu osebire după lovitura de stat!. Se înnodă dorită conspirațiune în contra acestei res’iflători de vieță italiană, care strălucia ca un! far în vîrful peninsulei. La conferințele da la Gaeta se ofărî restaurarea papei și a principilor! câ Juți, în contra observațiunilor Piemontului. In desbaterea Gestiunilor! religiose, ce se rădică în urmă în sînul! Parlamentului supt-alpin!, papa suflă împotrivirea și rebeliunea și susținu pe cardinalul Franzoni, arhiepiscopul Turinului, care se puse în capul reacțiunii clericale. Ferdinand de Neapole arunca alarma pentru afacerea Cagliari în cancelariele Rusiei și Austriei și se împotrivi. După atentatulu lui Orsini, Napoleon III amenință libertatea și independința Piemontului.... Victor Emanuel opuse la tote acestea când! uă frunte mândră, când! nă minunată îmnlădiare diplomatică, și tot!-de-una inviolabilitatea dreptului se! de suveran! independinte, el! nu păli nici vă dată în facia violențeloru, și nici vă dată nu păta demnitatea’! de rege. El! avu atunci acel! curagi! ș’acea voință, pe care nu le mai arăta în urmă, ca rege al Italiei, în facia Cesarului de la Paris. Națiunea, pe care o invocase luând parte la resbelul Crimeei, o afirma la congresul de la Paris—unde Italia se născu într’adevăr!. Nebulosa după Novara deveni steua polară la pacea de la Paris. Inspiratorul! cel mare era Cavour. Totuși, a ’nțelege p’un ministru ș’a’l ajuta, nu e fapta unui rege mic!. Ludovic XV nu ’nțelese pe ídl. de Choiseul și pregăti revoluțiunea. In sfîrșit, suna la rându-i și ora de a răsbuna pe tatăl! se!. Victor Emanuel, care fusese vitez! la Novara, fu temerar! la Palestro. Pentru ce fu el! more la Custozza, în 1866 ? Să precisăm! timpii. Victor Emanuel n’avu capacitățile strategice și tactice ale unui generalisim!. Aflându-se în fața lui Radetzky și a arhiducelui Albert, și sosindu-se lipsit de aptitudinea celor două strămoși ai săi, Emanuel Philibert și principele Eugenie, ar fi putut! repeta cuvântul! principelui d’Orange care fu apoi William III al! Englizenii: „Aș! dacă mare parte din statele mele ca să fi putut! servi în vr’uă campaniă supt principele de Condé, înainte d'a comanda armate în contra lui“. Totuși, printre Lamarmoriî,1 ialdiun, Czarnewskyii, cari comandă la Novara, regele Victor Emanuel rămâne tot un! mare căpitan!. El! avu inima unui soldat!, simțul! comun!, simțul! morale al! unui om! viguros! constituit! și înzestrat!. La bătaia de la San-Martino fu neotărît!, năbuși energia’i naturală pentru a da timp! gelosului său aliat! d’a se distinge și d’a nu găsi, după victorie, un! competitor! de gloriă. Regele Victor nu consimți de loc! la pacea de la Villafranca. El! se resemna c’un forte mare demnitate, care trebui să umilescă pe împăratul!, când! avu impertinența chiar! d’a nu ’1! invita, pate din causa delicateței către Francisc Iosef! La conferința de la Zurich, sprijinit! de Englitera, regele Victor susținu cu încăpățînare drepturile săle, cu totă atitudinea plenipotențiarilor francezi, cari, după ordinile împăratului, se uniră cu Austria. Și făcuse se dea Italiei mai multă dreptate decât ar! fi voit! cabinetul! din Viena și cel! de la Tuilerie. Napoleon susținea ascuns! aceia ce combatea pe fadă, din causa simțimântului ostile al Francesilor! în contra Piemontului. Italia, care rădica deja bănuieli, atunci începu a inspira îngrijiri. Caracterul principelui s’accentua mai mult!. Anesările succesive, cu totă opunerea împăratului, espedițiunea lui Garibaldi în Sicilia, neținerea ’n sumă de către Cavour a proiectelor de confederațiune , supt protectoratul papei, scump! lui Napoleon.... se îndepliniră după ordinile regelui. Cavour cu teza. Victor Emanuel pelicula. (Va urma) Petrucelli de Gattino ! Citim! în Fremdenblatt de la 21 Ianuarie : „Mâne, la 22 Ianuarie, sosesce la Viena ambasadorele Rusiei, d. Novikoff, care se țjice ca e însărcinat! a comunica d-lui Andrassy condițiunile de pace. „Condițiunile ar fi împărțite în două părți: partea ântâia privesce ROMANULU, 14 IANUARIU, 1878 Victor Emanuel și Italia. E că articolul! de care am! vorbit! în primul! nostru Bumbescu de ieri : Cariera regelui Victor Emanuel s’au sfîrșitul, la 20 Septembre 1870, când a intrat! în Roma. Așadar!, din puntul de vedere al posterității trebue sĕ privim! d’aci înainte și să judecăm! cei doueizecî și nouă ani de domnia ai sei. El! este unu element! al istoriei generale a Europei, da și în ora de față disparițiunea sea umple Europa de emoțiune. După bătaia de la Novara, în 1819, unde comandaseră divisiune, el câștigă uă coronă aprope sferîmată, dar nu și pătată. Corona ce cădea de pe capul lui Carol Albert—acest Hamlet al Italiei— era corona Piemontului. Acea pe care o lăsa moștenire lui Victor Emanuel era neapărat! corona Italiei. Urcându-se pe tron, el moștenia trei misiuni: A salva Statutul Piemontului. A face Italia. A răsbuna pe regele nefericit și nobile care se ducea se mora în exil!. A face Italia, acesta era nebulasa sea. A răsbuna pe tatăl se!, era uă speranță. Italia. La 19 ianuarie regele Umbert, rasoeit de principele Amede! și de principele de Cavignano, a mers la Parlament. Reginele Italiei și Portugaliei, principii de Neapole și de Portugalia, arhiducele Renier, principele moștenitor al Germaniei, mareșalul Canrobert și suitele lor asistau la ședință. Regele Umbert a fost primit cu aclamațiuni unanime. Ministrul justiției a anunciat că regele întrunesee Parlamentul! ca să depuie innaintea lui jurământul! să! către națiune. După acestea regele, în mijlocul unei tăceri religiose, a depus jurământul de credință [către statutul național! după formula obicinuită. Aplausele a reînceput! și a! urmat! în tot! timpul! pe când regele semna cele trei pergamente cari conținu formula jurământului și cari se păstreză în arhivele Curții, ale Camenii și ale Senatului. Apoi principele Amedei și principele de Carignano, cu toți senatorii și deputații, a! depus! jurământul! de credință. După îndeplinirea acestor formalități, regele a pronunciat discursul! pe care ’l am! reprodus! într’unul! din numerele precedinți. Uâ mulțime imensă accepta la eșirea Parlamentului și a insocit! trăsura regală cu urări până la palat!. Un decret! regal! acordă deplină amnistie pentru tote delictele politice și de presă comise până astăzi. Acest! decret! desființez! asemenea acțiunea penală pentru tote delictele de altă natură comise până astăzi a căror pedepsa nu trece peste șase luni.