Romanulu, iunie 1878 (Anul 22)
1878-06-03
ANULU COVEPECI ȘI POPI VO1ENCE ȘI TEI FETEA. ANUNCIU EI. Linia da 30 litere petit, paginea IV,— 40 baut De to » » » paginea III, 2 le. A se adresa: ÎN ROMANIA, la administrațiunea pianulu i lA PARIS, la Havas, Laffîte et Cune, 8, Place de la Bourse, M 'LONDON, la Eugene Micovici, No. 81-A Fleet Street, London E.î. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Will Gecbgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentrn tótfi, Germania. Articolele nepublicite se ardü. 20 BANI ESEMPLABULU Iledacțivipea și Arlitnigtrat limea, strada Domnei, 14. Bucuresci, a Ciresarii. Tóte papagandele făcute de oposițiune, ni le amu esplicată mai multu sau mai puțină, aceia pe care a întreprins-o cnsé de la plecarea d-loru Ion Brătianu și Cogălniceanu la Berlin, nu ne-o putem a esplica séu, mai exactu, nu cutezamă a ne da noué ânșine singura esplicare posibilă, atâtă sunt de revoltatare tendințele ce ea ară descoperi. Din Jiua în care represintanții României pe lângă Congresă au plecată din Bucuresci, principalulă organă alu oposițiunii n’are altă grijă decâtă de a’și da tóte silințele putincióse, spre a face ca ei să nu fie primiți cu bună-voință și cu încredere de către represintanții marilor puteri, ba chiară ca ei să fia depărtați, ca suspecți de socialismă. Tocmai astăzi, când Impăratulu Germaniei este victima unui al douilea atentată politică, tocmai astăzi, când principele de Bismark apeleză la Europa întregă spre a lua în comună garanții în contra catastrofelor, ce le-ară fi pregătindă socialismulă, patriotica nostra oposițiune, cu istarulă Pressa în capă, găsesce că nu este nimicamai în interesulă României decâtă de a propaga că d. Brătianu, că represintantul României este socialistă, este demagogii europeana , că a avută stiluse relațiuni cu Mazzini, ba chiară că a avută cunoscință cu Orsini și a fostă implicată în atentatură în contra vieței lui Napoleon. Când o ună împărată zace încă de vanele primite într’una atentată comisă de ună membru al partidei extreme din Germania, și cândă Europa întregă este sguduită de consecințele acestui atentată, organul oposițiunii din România nu găsesce nimica mai patriotică decâtă de a spune represintanțiloră marilor puteri și principelui de Bismark că represintantulu României ară fi fostă implicată într’ună atentată în contra vieței altui imperato ! Cum se pute precalifica acesta urmare din partea unui ziară românescă ? Care trebuie să’i flă tendințele, pentru ca sé aibă recursă la astafelu de mijloce ? S’ară mai fi înțelesă ca, mai nainte de a se decide cine sé represinte România pe lângă Congresă, oposițiunea se cerà a nu se da acésta însărcinare d-lui Ion Brătianu, pentru că ară fi socialistă, demagogă, petrolistă etc. Déru astăzi, după ce faptul e săvârșită, și cândă, ori ce s’ară fice și ori ce s’ară face, d. Ion Brătianu represintă România pe lângă Congresă, ce scopu pate să aibă oposițiunea făcendă totă ce ’i stă prin putință, pentru ca represintanții marilor puteri să primescă pe represintantulă României cu neîncredere și sé ’să privescá ca suspectă ? Care este astăzi posițiunea d-lui Brătianu la Berlin ? D-sea este neapărată ânsăși România. Ei bine, déca d. Brătianu va fi rea primită, însăși România va fi rea primită; deca d. Brătianu va fi privită la Berlin ca suspectă, însăși România va fi privită ca suspectă, cu atâtă mai multă că ani[întregi s’a făcută propagandă că acesta țară ară fi ună focară de tulburări și de evoluțiuni. Acesta o voiesce are oposițiunea? Voiesce ca are sé compromită cu ori ce preță causa României naintea Congresului ? Daca nu acesta este scopulă oposițiunii, amü fi fórte curioși să ne esplice ea însăși, ce alte tendințe potă să aibă silințele ce’și dă de a descredita cu ori ce preță pe aceia ce, după tote formele, suntă însăși România naintea Congresului europeană. Daca acésta oposițiune mai are vre-una simțimentă românescă, nu înțelege ea imensa responsabilitate ce’și ară asuma, déca cuvintele sale ară fi ascultate și déca Congresul ă ară trata pe represintanții României după exemplulă ce’să dă însăși oposițiunea din țară ? Din două una : sau oposițiunea vorbesce, prin organul ă iei, pentru ca vorbele sĕ’i fiă nesocotite și desprețuite de tóta lumea, sea vorbesce pentru ca să fie ascultată. In primală casă, ceia ce face este uăcurată aberațiune. Déca ease vorbesce pentru ca sé fia ascultată, atunci propaganda ce face de câteva iile, este uă purtare monstruosa și necalificabilă, este ună actă de trădare. Că oposițiunea voiesce se specule pentru interese de coterie, asupra unei situațiuni nenorocite, nu mai rămâne nici uă îndouială. Ea își face, negreșite, ca si cinștimea este forte gravă, ca anevoie vocea României va parveni a face să fie ascultată, în mijlocul preocupării generale a puterilor, de-a ajunge cu orice preță la pace și de-a înlătura totă ce ară pute sé compromită asigurarea păcii; că prin urmare este dibactă din partea i, ca oposițiune, de-a pregăti din timpă térâmulü, pentru ca la casă de neisbendă se potă susține că acesta neisbenda se datoresce modului în care România a fost represintată. Oposițiunea trebuie sé sciense că asemeni dibăcii au uă margine; când acea margine este trecută, dibăcia ia numele de perfidie și de infamie. Și nu scimă déca marginea nu este trecută în casuță de care ne ocupămu. In adevere, déca propaganda pe care o face oposițiunea ară fi menită să aibă ună efectă, acelă efectă nară pute să fiă altulă decâtă de-a descredita pe România, în persona represintanților ăiei î naintea areopagului europeno. A perde ânsăși sfânta causa a României, spre a răsturna pe un ministru, se pute pre numi acesta dibăciă? Limita despre care vorbirămă nu este óre cu multă depășită, și, în acestă casă, dibăcia nu ’și schimbă numele? Acesta strania atitudine pate ea sé aibă scusa neșciinței sau oricare altă scusă? Nu, căci chiară organele reacționare, și mai cu osebire Pressa de la 22 și 23 Main, crise: „Tóte inteligințele țării, întrunite împreună într’ună singură spirită de concordiă și de patriotismă, n’ară fi încă îndestulă ca să conducă nava statului în grelele împregiurări în care ne aflamă, și se dă guvernului României acea autoritate și acea forță morală de care are trebuință, spre a se presinta înaintea Europei.“ Daca protivnicii noștri recunoscă și proclamă acestă adevere, explice ei țării uimite, indignate, atitudinea loră cu desăvârșire contraria datoriei ce jică că are oricare Română, explice ei silințele înverșunate ce’și daă d’a rădica nouă pedici în calea represintanțiloră țării pe lângă marele areopagii europeni. Cestiunile privitóre la România, care se vor discuta în Congresă, suntă : independința și cestiunea Basarabiei. Intrucâtă privesce independința, represintanții României se vor înfățișa înaintea Congresului cu votură unanimă ală represintanților țărei, votă la care au luată parte și conservatorii din Cameră și din Senată, votă prin care diversele nuanțe ale partitei așa numite conservatore aprobară „totă ce guvernulă propuse, consilia și făcu spre a ajunge la scopulă ce România întregă doresce“. 1) Guvernul va lucra, iice acelă votă, pentru ca, la viitorea pace, România se aibe uă posițiune de sine statutare. Și nici ună singură represintante nu fu contra acestei moțiuni; prin urmare țara întregă, conservatori și liberali, dece guvernului acesta lămurită delegațiune. In acestă cestiune dură guvernulă nu se 'ntemeieza numai pe încrederea morale ce inspiră, ci ți pe voitură unanimă, pe voința întregei națiuni; deci îndeplinesce cu prisosii condițiunile cerute de Pressa spre a pute represintă țara cu succesă. Să venimă la a doua cestiune: cestiunea Basarabiei. Ună votă unanimă ală represintanților națiunii a ratificată refusulă opusă de guvernă generalelui Ignatieff; deci națiunea a aprobată în unanimitate atitudinea guvernului. Prin urmare, și ’n acesta a doua cestiune, represintanții noștri la Congresă se voră întemeia nu numai pe încrederea ce inspiră națiunii, încredere ce se dovedeșce prin menținerea lor la putere cu tote î ncercările de răsturnare făcute de oposițiune, ci și pe ună votă expresă prin care națiunea întregă, liberali și conservatori, aprobă atitudinea lui. Faptele ce citămă nu potă fi contestate : represintanții conservatori din Senată și din Cameră au luată parte la amândouă voturile de care vorbim și aă dată atitudinea și precederii guvernului aprobarea loră. Așa fiindu lucrurile, oricine este îndreptă de a se întreba, în numele cui vorbesce Pressa, cândă contesta dreptulă și autoritatea d’a apăra țara înaitea Congresului bărbaților, care de țară au fostă învestiți cu acestă misiune prin voturile ce menționarămă ? In numele cui vorbesce, când represintanții conservatori s’aă unită cu acele voturi ? Și cre ară pute apăra mai cu autoritate interesele țerei aceia din mijlocul cărora se rădicară voci pentru a susține retrocedarea Basarabiei în contra țărei țoră ? Și cre ară fi putută ave mai multă autoritate acei care scriseră în fiarele loră că „suntă împrejurări in care perderea Basarabiei ară pute să fiă privită ca ună feră de câștigă pentru poporulă română !)“ și care căutară a scusa ună asemenea faptă, amintindă țărei că Thiers a cedată Alsația și Lorena și totuși n’a fostă considerată ca trădătoră ? Ne mulțămimu numai a pune întrebările și țara *va respunde. I 1). Pressa, 13 Martie, 1877, SERVITIULU telegraFice ALU AGENȚIEI HAVAS, Londra, 13 Iunie. —Se telegrafieză din Constantinopole oiarului Times: „Savfetpașa pregătesce vă circulară către puterile întrunite la congresă spre a denunda crudimile săvârșite în Bulgaria în contra Mahometanilor”. In acestă circulară Savfetpașa declară că aceste crudimi sunt săvârșite cu scapă d’a stîrpi pe Mahometan. „Pofta a trimi să ajutore însemnate corpurilor de espedițiune din Tesalia precum și uă corabie cuirasată.“ Aceluiași diară se telegrafieză din Viena cu data de la 12: „Se asigură că Porta nu se va împotrivi la recunoscerea independinței României, Serbiei și Muntenegrului; ea va consimți la întinderea Muntenegrului, dacă acestă întindere e neapărată; ea nu se va împotrivi la pretensiunea Serbiei de a se întinde până la țărmură dreptă ală Moravei; dojü își va pune tote silințele pentru a scăpa totă ce va putea Nordul Bulgariei și, dacă acestă principată va rămânea supt atârnarea sa, atunci ea va f.---- partea occidentală a văii Lomului, susținândă înaintea congresului că in acesta parte majoritatea poporațiunii e musulmană. Intrucâtă privesce Asia, Porta va face observarea că, daca orașul ă [Kars va [rămâne în manile Rușilor], atunci că mare parte a țărei va fi fără apărare și că poporațiunea ținutului Batum e în contra anexării sale la Rusia.“ Berlin, 13 Iunie. — Caratheodori-pașa nu va represintă pe Turcia la congresă; el o va conferi numai cu delegații turci. Invitațiunile pentru ședința de deschidere a congresului au fost respecitate afără. Atena, 13 Iunie. — In Creta opiniunea publică a primită cu intusiasmă scriea că : Grecia are speranța d’a fi represintată la congresă și d’a-și întinde fruntariele. Escadra englesâ stă și acum totă dinaintea insulei și supraveghiază mișcările Turcilor ș’ale Cretaniloră. Consulele englesu e ; așteptată la Prine. Delegații cretani aă [ otărîri d’a respunde consulelui, că ei lasă sorta țării loră la otărîrile congresului. Cretanii aă arsă la Mirabelio tóte stabilimentele militare și administrative otomane. S’aă trămisă la Pera delegați turci spre a susține interesele și drepturile Cretanilor otomani. I Berlin, 13 Iunie. — Pe la ora 1, plenipotențiarii puterilor s’au dusă, în uniformă, la palatul cancelarului imperiului. j La două ore și douăizeci de minute, s’a rădicată pe paiață pavilionulă imperiului germană spre a anuncia deschiderea congresului. I Principele de Bismark a salutată pe membrii congresului. Dornitele Andrassy a luată cuventură pentru a propune de a se da d-lui de Bismark președința congresului. Densură adisă că propunerea sea era motivată nu numai de ușa, ci și ca dovadă despre înalta înțelepciune a cancelarului imperiului germană. Dornitele Andrassy a terminată făceadă urări pentru însănătoșarea împăratului Wilhelm. D. de Bismark a mulțămită și a luată președenția într’ună modă oficiale, apoi a procedată la întocmirea secretariatului. Congresul ă hotărîtă a păstra secretul ă asu■pra desbateriloră. Viitórea ședință a congresului se va ține Luni. Pen’atunci, plenipotențiî voră trata între dânșii pentru a grăbi lucrările con r 1). Thupulti de la 9 Marte 1878. SAMBATA, 3 IUNIU, 1878. LUMINEZATE 81 VEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte: unu anii 48 lei; șase luni 21 lei: trei luni 12 lei; nă lună 4 lei. Pentru tote țevile Europei. tiinistru 15 la A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea rjiarulu LA PARIS, la d-uiî Darras-Halegrain, 5 rue de l’ancienecomédie și Havas: Laffîte et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA,la deB.G. PopovicI, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU greșului. De ieri aă începută tratări între cornițele Andrassy și cornițele Șuvalofî. Monitorule oficiale ale imperiului publică o scrisore adresată d-lui de Bismark de către principele moștenitoră. Acestă scrisóre esprime mulțămirile împăratului pentru numerósele manifestări de simpatie ce i s’aă făcută, nu numai din tóte părțile imperiului, ci și chiară din străinătate, cu ocasiunea celui din urmă atentată comisă în contra personei sale. Londra, 13 iunie. — Camera comunelorü. — D. Rylands propune să resoluțiune ca, pe viitor, tóte tratatele cu puterile, oricare ară fi, să fie supuse Parlamentului înainte de a fi ratificate, pentru ca Camerele să’șî potă esprime opiniunea asupra loră. D. Gladstone combate acestă propunere. D. Northcore dice că s’ară pute crede că ea are în vedere acum negocierile începute la Berlin; dânsula susține că principiulă propusă e neadmisibile, căci, de va fi adoptată, ară fi peste putință d’a conduce nescari negoțiărî cu puterile. Uă asemenea propunere ară aduce uă atingere seriosă prerogativelor reginei. D. Nortebote propune d-lui Rylands d’a ’și retrage moțiunea. Camera refusă retragerea moțiunii ș’o respinge fără a mai vota. Paris, 13 Iunie.—D. Henry Martin și d. Ernest Renan au fost aleși membri ai academiei. Bruxelles. 13 Iunie.—D. Frere-Orane însărcinată a compune nouă ministeră. Citimă în Pesti Napló de la 12 Iunie: „Mobilisarea parțiale a începută. D. ministru de interne trimite în tote părțile telegrame prin care invită autoritățile civile ca să ducă la îndeplinire cu cea mai mare iuțală ordinele în privința mobilisării. „In pepturile nóstre încă se mișcă érp.care vanitate naționale și găsimu că e Bine ca, pe cândă cornițele Andrassy căieuon^v.Berlin, în același timp, se strălucescu miile de baionete la etajele frumósei nóstre Transilvanie.“ Ellenőr scrie urmátórele: „Creditulü de 60 milióne e realisatü. „Măsurile relative la mobilisarea armatei sunt puse în lucrare. Mai multe regimente s’aă pusă deja în mișcare spre etarele Transilvaniei. „Baronul Ringelsheim, comandantele militară din Transilvania, a rugată pe d. primă-ministru, Tisza, ca de aici înainte să introducă la biurourile telegrafice și serviciu de nópte.“ Igiena publică. Unul din relele de care suferă Capitala nóstra este necurățenia. Și, cândă chemă necurățenia, nu înțelegemă numai necurățenia piețelor publice, a stradelor și a locurilor virane, înțelegemă necurățenia chiară și a individelor, înțelegemă necurățenia și privată și publică, necurățenia generală. Este destulă să constatămă că într’un capitală cu uă poporațiune stabilă de peste 250.000 suflete, afară de cea flotantă, nu există, putemüfice, în condițiuni mai speciale, de câtă ună singură stabilimentă de băi, acela pe care l’a înființată pomenitură întru pururea fericire, repausatură Murasewski, a cărui memoria consiliulă de igienă publică — deci mai există, — trebuie s’o serbeze în totă-d’auna. Este ceva contra naturii, prin urmare, a se pretinde să fie sănătate privată și publică într’un asemenea grămădire de poporațiune, unde, în genere vorbindă, curățenia corpului este totă atâtă de înaintată ca și curățenia stradeloră. Necurățenia în curțile caselor, necurățenia pe strade și piețele publice, necurățenia pe corpul cu alte cuvinte, infecțiune generală, — sorginte permanentă de epidemii. —