Romanulu, august 1878 (Anul 22)

1878-08-02

ANÜLU DQUE-pECI ȘI DOUI YOIESCE SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 banT Deto , » > pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiuneadiarulul. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardtí. 20 BANI ESEMPL­ARULII Rom 1 actiuni ca și Administrațiimea strada, Pumneí 14 Bucuresci, Ü Augustă. N’ară trebui să mai urmără des­­baterea asupra unorü cestiuni poli­tice de așa mare însemnătate ca cele tratate de Congresulu de la Berlin, cu nesce adversari care nu se mărginescă a acusa partida li­berală și guvernulu séu de ceia ce s’a întâmplată, dérü și de ceia ce starit fi putută întâmpla. Suntü sâptâmâni întregi de când­ organele oposițiunii nu se ocupă de câtă de cestiunea capitalisării tri­butului care, după cum au dovedită protocolele Congresului, s’a cerută de Karateodory-pașa, dară a fostă trimisă și înmormântată la comi­­siunea de redacțiune, de unde nu s’a mai întorsă la Congresă. Oposițiunea pretinde énse că Ro­mânia câtă pe aci era să fie supusă la capitalisarea tributului. Acastă simplă presupunere des­pre ceie ce, după oposițiune, s’ar­ fi pututu întâmpla, este de ajunsă spre a motiva cele mai violente a­­cuzări în contra guvernului. Va se a Jică serioșii și bine cumpă­niții noștri adversari politici nu se mărginescă a acusa pe guvernă, și partida ce elă represintă, pentru totă ce­a făcută Congresulă euro­peană, dora 11 acasă încă și pentru ceia ce presupune că ară mai fi pu­tută să facă Congresulu ! Atâta seriositate ară trebui să ne scutesca de ori­ ce polemică. Urmândă dorü cu analiza câtoră­­va articoll al tratatului de la Ber­lin, nu polemică voimă a face. Sco­­pul­ nostru este de a răsipi pe do­uă parte erorile ce le-ară fi putută respândi în publică interpelările de rea-credință, și de a dovedi pe de alta cu câtă politica demnă și cu­rată națională urmată de România a asigurată acestui stată avantagie mai mari de­câtă statelor, care nă voită, după cum­­ zice oposițiunea, „se ’și asigure ajutorulă unui puter­nică aliată“. Negreșită în opera Congresului de la Berlin sunt­ mai multe disposi­­țiuni care ne dau grele loviri. Prima este disposițiunea prin care se redă Rusiei partea din Basarabia ce ni­ se înapoiase în 1856. Déri oposițiunea pare a nu simți acesta lovire, după cum o simțimă noi ce știa „radicalii“; ea trece ușoră asupră-i și se legă de alte disposiți­­uni care, séü n’aă nici uă însemnă­tate, după cum am fi probată că este disposițiunea de la art. 48, seu n'ați de loc o înțelesulă ce li­ se dă, casă în care cadă art. 57 relativă la Por­țile de Feră și art. 49 relativă la drepturile consulare. Din aceste dis­­posițiuni, cu totulă secundare, reac­­țiunea face mai cu osebire uă acu­­sare capitală guvernului actuală și partidei sale. Am probată ieri că numai prin cea mai adâncă ignoranță s’ară pute­m zice că art. 48, privitoră la inter­zicerea de a pune tase de tranșită, „ne rădică independința și autono­mia nóstru comercială“. Se renimă acum la art. 57. Eco coprinsulu séu : „Exec­ut­ar­ea lucrurilor­, menite a face să dispară obstacolele pe care Porțile de Feră și Cataractele le o­pună plutirii, este încredințată Au­­stro-Ungariei. Statele țermarene ale acestei părți a fluviului vor­ acorda tóte înlesnirile ce ară puté să fiă cerute în interesul­ lucrărilor”.“ Negreșită acesta este unul­ din articolele ce cată se ne displacă. Mai dreptă, mai corectă ară fi­­ fostă ca puterile să fi lăsată statele țermarene să se înțelagă între dân­­sele asupra lucrurilor­ în cestiune. Puterile cele mari au preferită énse a curma ele ori­ce dificultăți și a resolve cestiunea, în virtutea prin­­­­cipiului că ună Congresă generală europeană póte lua resoluțiuni în­­ numele Europei întregi și aceste re­soluțiuni devină obligatorie pentru tote statele Europei, chiară și pen­tru acelea ce n’aă luată parte la Congresă. Cu tóte aceste se vede că, acestă art. 57 are elă are înțelesulă ce iă să dă oposițiunea, care negreșită , îlă impută nu Congresului, ci totă , radicaliloră din România. Statele țermarene la Porțile de A Feră și la Cataractele Dunării suntă * Austro-Ungaria, România și Serbia,­­ România n’are de câtă uă forte j mică parte de fermă în dreptulă Porților­ de Feră, partea cea mare , revine Austro-Ungariei și Serbiei.­­ Déca aceste trei state s’ară fi întru­­­­nită și în comună înțelegere fară fi însărcinată pe unul­ din ele cu lu­­­­crările de făcută pe linia de frun­­­­tărie, adică pe Dunăre, remânândă , ca cele­l­alte două să-i dea totă con­­­­cursulă, lucrul ă ară fi fostă cu de­săvârșire corectă din puntură de vedere ală suveranității teritoriale. Asemenea dacă România și Serbia ară fi avută represintanți în Con­gresă, lucrul­ ară fi fostă iarâși corectă, căci aceste state ară fi a­­vută votă în adunarea europeană în care s-ară fi decisă cestiunea. Deja nici România nici Serbia nu erau încă recunoscute ca indepen­­dinte, prin urmare nu puteau să aibă represintanți în Congresă. Cine dorit, conformă dreptului internațio­nală, avea calitate de a decide în numele loră, fără a atinge printr’a­­cesta suveranitatea loră teritorială­? Avea calitate numai unanimitatea puterilor­ Europei întrunite în Con­gresă, acesta unanimitate represin­­tând­ Europa Intrega, ea decide în numele tutoră statelor­ ce o com­pună și decisiunile ei suntă obliga­torie pentru tote. M. Bluntschli, în opera s­a Drep­­t tulü internațională codificată,­­fie e la­­ paragrafulă 110, pagina 1­08, a doua­ edițiune francese: „Când­ statele întrunite în Con­­­­gresă generală europeană suntă de­­ a'­oi­dă asupra ore-carora disposiți­­uni, acestea devină obligatorie pentru t tate statele europene. „Aceste disposițiuni trebuie să fie primite și de statele care n’au luată parte la Congresă, și care prin ur­­­­mare n’am aderată la decisiunile a­­­­cestuia.“ Bluntschii vorbesce act de statele­­ independinte. Daca principiurile ce le pune sunt ă exacte pentru densele, cu câtă mai exacte trebuie să fiă pentru statele a căroră independință acum se recunosce? Articolul­ 57 al­ tratatului de la Berlin póte déri sé fiă uă atin­gere făcută intereseloru nóstre, póte să supere vederile nóstre, dérü nu este uă iubire adusă suveranității nóstre teritoriale. I. pentru că nu este vorba de uă acțiune politică, care se esercită pe teritoriul­ nostru, ci de­uă lu­crare teh­nică ce se face pe linia nostru de fruntarie, cu concursul­ nostru. II. pentru că decisiunea de a se încredința Austro-Ungariei lucrările de la Porțile de Feră nu este luată în modă isolată de însă­și Austro- Ungaria, sau de două trei puteri în­trunite, ci de ună Congresă generală europeană, singurulă care are ca­litate de a lua resoluțiuni în nu­mele tutor­ statelor­ Europei, prin urmare și în numele nostru, ori­câtă amă protesta. A Zice dorit că România nu este pe deplină independentă și de sine statatare, din cauză că tratatul­ de la Berlin cuprinde disposițiunile de la art. 57, este uă mare absurdi­tate, consecință a unei mari igno­­ranțe în materie. Se pote zice celă multă că acestă articolă constituie pentru noi­uă servitute; ea este negreșită regreta­bilă, déra ori­cine cunosce principiu­rile dreptului internațională, scie bine că asemeni servituțî au fostă impuse de uă necesitate europeană stateloră celoră mai puternice, fără ca ele să atingă câtuși de puțină suveranitatea loră teritorială. Mai cu osebire, în ceia ce pri­­vesce plutirea rîurilor­ ce despartă séu trecă prin mai multe state, a­­semeni servituțî au ajunsă de regulă în Europa, de la faimosulă tratată încheiată în 1815 la Viena de ună Congresă europeană. Europa, întrunită în Congresă, a crezută m­ereu de atunci că, spre a satisface interese generale euro­peane, are dreptul­ de a stipula a­­semeni obligațiuni, mai totă­dea­una consimțite de statele cărora se ceră, fundă că respundă la ună interesă generală, din care și ele beneficiéza, și pe care în nici ună casă n’aă dreptulă de a ’lă contraria. Este dorit cu desăvârșire neexactă că tratatul­ de la Berlin atinge în­tru ce­va suveranitatea nóstrá teri­torială. Că asemenea atingere nu existe nici pentru Serbia și abia s’ară pu­te zice că esiste pentru Muntene­­gru,­pe teritoriul­ căruia s’a­rată Austro-Ungariei dreptă de poliția, adică ună dreptă curată politică și care nu pate să aparțină de­câtă numai autorităților­ politice ale țarei. Vomă face în numerala viitoră compararea, și atunci se va vede deca radicalii din România, care aă perdută și „ajutorul­ unui puter­nică aliată“, au fostă mai neferi­ciți de­câtă conservatorii din Mun­­tenegru, care și-au păstrată cu cre­dință ajutorulă puternicului țoră a­­liată. Austria și Englitera au respinsă cererile succesive ale Sultanului, în vedere de a opri mersul­ trupelor­ austriace. Viena, 12 Augustă­­ oficiale­.­­ Com­an­­dantele corpului 13 anunc­ă de la Zepce cuartierului generale, cu data de 10 Au­gustă . Insurgenții au fugită după învingerea ce a­ suferită lângă Zepce și aă reușită a a­­junge la Seraievo. A șaptea divisiune a întâlnită la 8 Au­gustă, la uă oră spre marja-nopte și apusă de Zaita, 5000 insurgenți, între care trei­­zeci batalione regulate. După un luptă de nouă ore, ei au fost­ puși pe fugă. Austriacii aă făcută numeroși prisonieri, le-aă luată trei tunuri și trai drapele. Perderile lor­ sunt: 1 oficialii și mai mulți soldați morți, 6 oficialî și 140 sol­dați răniți. Cu artiarul­ generale se va transporta, la 11 Augustă, la Sienița. A șaptea divisiune a ocupată ieri Trav­­nikulă și a stabilită uă liniă telegrafică; ea a reorganisatu comunicările, via Ban­jaluka, Warzar, Kludse și laice. In luptele de la 5 și de la 7 Augustă, au fost 1 7 o­­ficiali și 160 soldați răniți. S’anund­ă Corespondinței politice : „La Livno, s’aă resculatu Mahiometanii fanatici. Comandantele turcescă a fostă asasinată. Trupele făceadă causă comună cu insur­genții au plecată spre Skoplje­, după ce au întemnițată mai mulți chreștini. Madrid, 12 Augustă. — Banda repu­blicană, care s-a formată în Estramadura, a fostă disolvată. Londra, 12 Augustă. — Banca Bogh­­­ierii și-a rădicată scoptură la 5 la sută. Camera comunelor­. — D. Bourke de­clară că n’a primită sciri despre trecerea rîului Oxus de către Ruși. Densulă n’a aflată că Porta ar­ fi re­­fuzată d’a intra în învoielă cu Grecia pen­tru uă rectificare de fruntarie. D. Dilke va adresa guvernului, Mercuri, uă interpelare în acestă privință. D. Northcote sfice că flota engleză va părăsi vecinătățile Constantinopolei îndată după plecarea armatei ruseșci. D. Northcote speră că acesta se va face în curendă. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Paris, 12 Augustă. — Curtea de apelă a anulată decisiunea tribunalului de co­­merciă privitóre la dividenda creditului fondară. MERCURI, 2AUGUSTU 1878. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE.­­ In Capitală și districte, una anii 48 lei; ?ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain,’ 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleick­­markt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMLPARE LU Ocuparea Bosniei și Erzegovinei. De­și Agenția Havas ne comu­nică prin telegrame spriile despre e­­venimentele din Bosnia și Erzego­­vina, urmămă totuși a reproduce după Ziarele străine spirile ce gă­­simă în astă privință, pentru că, și daci sunt­ mai trezite, aă celă pu­­­­țină avantagiară d’a fi pe d’ua par­­­­te mai amănunțite, pe de alta a ne i face cunoscută întâmplări pe care j­i nu ui-le dă Agenția Havas, Eeé ce găsimă în diferitele ziare străine: „Narodni List află că, Dumineca trecută, mai multe cete de Turci aă trecută pe pământură austriacă la Metcovici (Dalmația) și că s’a trimisă îndată ună despărțământă de landwehr de la Sign pentru a­­lungarea lor­. Aliarele austriace se plângă de roua aprovisionare a trupelor­ în Bos­nia. Tagespost din Gosiz spune că cava­­­­leria care a intrată în Bosnia, chiară de a doua zi de la trecerea iei pes­­­­te graniță nu a mai avută fână pen­tru cai. Cu tote astea, trecerea în Bosnia fusese pregătită cu câte­va săptămâni mai nainte. Biuroului Reuter se anund­ă din Belgrad cu data de la 6 Augustă : „Comunicațiunea telegrafică a Ser­­biei cu Bosnia și cu Brzegovina e aprope cu desăvârșire întreruptă; câte­va linii au fostă tăiate de Austriac­, era linia Seraievo de insurgenți. Sol­iile autentice nu le mai putemă primi de câtă fâcândă­ună mare ocolă, înse autoritățile din Pesta suprimă multe din acele sorii.“ Deutsche Zeitung primesce din A­­gram urmatorea depeșă cu data de la 10 Augustă : „Seriile de pe câm­­pul­ de ocupațiune spună că Turcii începă a lua u­ atitudine amenin­­țătore la spatele armatei austriace, cu deosebire în acele localități in care nu se află de câtă garnisane mici, precumă e în Dervent. De cândă cu atacul­ de la Maglay chiară și Turcii din Brod se arătă mai îndrăsneți. Se spune că în de­­fileul­ de la Vranciuk se află con­centrați peste 7000 insurgenți și că Turcii din Seraievo primescă necon­tenită ajutare din Albania. Telegra­­ful­ de câmpă a fostă până acum de șepte­spre­zece ori întreruptă o parte de elemente naturale, parte de către re­-voitori.“ Aceluiași Ziaru se telegrafiază din Brod: „Călătorii care au sosiră din Se­raievo, și care aă ajunsă în orașul­ nostru cu pericolul­ vieții, ocolindă pe la Teșani, spună că pretutindeni pe întinderea acestui drumă se or­­ganiseza din partea insurgențiloră uă împotrivire înverșunată. Fie­care cotă de insurgenți e comandată par­te de begi și de agale, parte de o­­ficiali turci și de popi serbesci. Cele mai multe poduri sunt­ distruse, u­­nele se zice chiară ce ară fi minate. In pasul­ de la Vranciuk se pregă­­tesce­ră resistență înverșunată.“ Asupra luptelor­ de la Zepce, despre care ne-aă informată pe scurtă telegramele agenției Havas, găsimă în Ziarele vienese urm­atarele amă­nunte. „Zepce 8 Augustă. — Trupele nos­tre, care înaintau de la Maglay spre Zepce, au fost­ atacate ieri la a­­meal de către Turci, care ocupaseră înălțimile de la Velia-Planina și drumul­ din vale. Aceștia erau ca la 6000 ómeni și 40 călăreți cu 6 tunuri. Centrulă nostru îlă formaă regimentul­ de infanteriă Franz Karl și ală 27 batal­ionă de vână­tori. Aripa nóstrá drepta o forma regimentală de infanteriă Hartung, cea stângă regimentală de infante­riă Mard­ei­i și ală 9-lea regimentă de vânători. „După uă luptă înverșunată, tru­pele nóstre restuturi printre rându­rile inamicului și artileria își așeza tunurile. După ună asaltă desperată l­ală Turciloră, regimentul­ de in­­­­fanterie Hartung, supt comanda co­­­lonelului Kienauer, și arunca spre batalionulă ală 27-lea de vânători,­­ căruia se predară 368 soldați regu­lați dintr’ună regimentă anatolică, o ună majoră și șapte oficiali.

Next