Romanulu, iunie 1879 (Anul 23)

1879-06-03

ANULU DOVE­PECI ȘI TREI Redacțiimea și Administrațiifliei­ triada Domne! 14 VUUfISBIS Si Vili PUTEA. A­N­D?C­I­D­E­I. Lini,3 de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . , , pagina III. 2 lei — A se adresa: Di ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C -ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleet Street, London K. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. ’ LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentrn tótá Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BAM ESEMPLARULP București,.­ Cireșarii. De când partida conservatóre a mai prinsă la sufletu, ve^enda că a reușit a­ se strecore în Cameră și mai alesű In Senat. ua parte din corifeii săi, po­­sițiunea iei, ca și a nóstru, a partidei liberale, se desemneză din|^i în ’i mai limpede și mai lămurită. Preocupați acum, ca totă­ d’a­ una, d’a ușura starea actuală a țarei și d’a’i pregăti unii viitorii din ce în ce mai prosperii, liberalii,­­atâtă la guvernă câtă și prin ori­ce alte mi­j­­loce de activitate publică sau pri­vată, nă căutată și caută neîncetată ca statulă și națiunea nóstra se lósá cu onore, și cu câtă se póte cu mai puține sdruncinări, din dificultățile de totă felulă care veniră, în modă cu totulă estraordinară, a se gră­mădi în acești ultimi ani asupră’i ; dificultăți provenite pe do­uă parte din roți intenționatele cugete, din culpabila ușurătate de spirită și din neiertata nepăsare a partidei con­servatore, care o stăpânise continuă în timp­ de șapte ani; p­e de altă parte, din tote complicațiunile și nevoile ce veniră asupră’i din afară, în mijlocul­ conflictului politică și răsboinică ale Orientului. Grație înțelepciunii și bărbăției ce națiunea a desvoltată în așa gre­le împrejurări, și grație încrederii de care s’aă bucurată din parte’s omenii ce fuseseră chiămați spre a căuta m­ă remediă pentru relele tre­cutului și spre a alege calea prin care se putemă păși cu demnitate printre atâtea noul prăpăstii, grație derii poporului română și guvernu­lui său liberală, România a săltată cu sboră puternică, asupra mii de nevoi, și éc’o acum sosită într’uă stare politică pe care abia deca­dă cutezată a o visa cei mai geniali­­ și mai îndrăsneți dintre eroii trecu­tului. Acestea sunt­ fapte istorice, po­sitive, necontestabile, a căroră i­­mensă însemnătate scapă a­ fi din o­­chii celor­ mai mulți, chiară din causa apropierii lor­. Cu greă își póte închipui o mulă de acțiune, ce se feresce de a fi cuprinsă de uimi­­torea beție a triumfului, că însuși a putută fi făptuitorului sau ajutăto­­rul­ unor­ acte, estraordinare prin măreța loră însemnătate. Viitorimea, aflându-se pusă la distanța necesară spre a cuprinde dintr’uă privire tóte dimensiunile fapteloră împlinite în­­ zilele nóstre, va da cui ce se cu­vine. Noi, d’uă-cam-dată, putemă numai să presimțimă tóte folosele ce aă se reiesă din faptele împlinite, mai alesă decă nu vomă comite im­­prudința d’a ne opri în cale. Și într’adevérat, déca nu ne este dată noué a ne bucura acil pe de­plină de totă înălțarea morală și politică la care a ajunsă, în câte­va luni de bărbătescă și eroică acțiune, statură română, apoi causa princi­pală este că vedemă d’inainte­ ne âncă așa multe de făcută, în­câtă nu ne remâne timpulă d’a ne­ res­­făța ochii asupra unui edificiu, că­ruia simțimă bine că’i lipsesce âncă ună amenagramentă completă, co­­respunzătorii cu uă atâtă de temei­nică clădire. Eco pentru ce, acum ca și mai inainte, ca totă-d’a­una, credincioși prin ipseloră nóstre liberale, patrio­tice și progresiste, (jh­emă tutuloră Rom­ânilor) : „La lucru! La literulă „organisării sociale și economice a „patriei nóstre, pe care ne-a suc­­­cesă a o înălța mai susă de­câtă a „fostă ori­cândă, pe scara politică!“ Aioi, ni se cere de întrega Europa, ca se stergemă din instituțiunile nostre­nesce restricțiuni legislative, ce suntă cu totulă contrarie spiri­tului tolerantă ale țăriloră celoră mai culte. Acestă cerere nă făcuse partida liberală la 1866. Gestiunea nefiindă atunci înțelesă de majoritatea na­țiunii, este dreptă a spune că Eu­ropa, facîndu-ne acum acestă cerere, nu pare a se preocupa așa multă de nevoile nóstre economice, câtă de în­tregirea ideilor­ liberale în sînulă Constituțiunii nóstre. Deru­tată de uă dată ea ne lasă libertatea com­pletă de-a combina aceste două ne­cesități, precum vomă socoti că ele se aproprieză mai bine cu situațiunea țării nóstre. Suntem­ dată puși în posițiune de-a stabili noi onșine echilibrulă acumpenei ; între principiele liberale, care singure înlesnescă poporului română uă propășire mai răpede de­câtă a ori­cărui altă stată modernă, și între precauțiunile indispensabile spre a garanta naționalitatea română, în contra unei debilitări a iei, ce s’ară produce prin infusiunea în sînu’i a unei mari câtime de di­­solvanță străină. Acesta fiindă astăzi situațiunea— și se observăm­ă că ea nu este așa tare impusă de diplomația străină, câtă este de demnitatea ce datorimă principielor, după care aflămă a­­vantagie de-a ne administra—dato­ria nostră este de-a aborda, de-a trata și de-a resolve câtă mai cu­­rând lü acesta cestiune, ori­câtă ară fi ea de dificilă. A căuta să ne sustragemă de la densa, prin subterfugii, nu este a înlătura, ci numai a­­ amâna și a îngroșa dificultatea. Se fi resolvită noi, precum se cădea, acestă cestiune acum trei-spre­zece ani, ea nu ne-ară fi revenită astăzi, în proporțiunile ce a dobândită prin eronata neprevedere a celoră cari la 1866 aă impusă țârei uă așa neex­­plicabilă abatere de la principiele li­berale ale legiuiriloră nóstre. Déca s’ară cerca cine­va sé alun­ge soluțiunea și de astă dată, peri­­colul ă ară deveni și mai mare și mai iminentă. Negreșită că acelă pericolă nu va fi provocată de către partida libe­rală. Ințelegendă și demnitatea, și folosulă țarei, ea este gata a intra fără întârziare în cercetarea cestiu­­nii, pentru care națiunea a fostă chramată a’și da­tă Constituantă. Ea simte că, și întru acesta, este ună pasă mare de făcută pentru în­tărirea instituțiunilor n nostre inte­riore, pentru consolidarea politică a statului română. Acelă pasă , ea este nerăbdătore­a’să face câtă mai curendă. întâr­zierile nu potă ave nici ună folosă; din contra, ele sunt­ menite a în­venina din ce în ce mai multă si­tuațiunea. Cândă­uă operațiune, ori­câtă de durerosă și de delicată, este recunoscută ca necesară, chirurgulă prevertetorui nu cată s’o amâne. Elă se teme de cangrenă. Totă asemene și ’n țară la noi, partida liberală n’a pregetată nici uă­dată de a feri corpulă nostru so­cială de cangrena ce voră să’i ino­­culeze adversarii ideilor­ liberale. Ori­ce ară rjice omenii partidei conservatóre, în sofisticele loră ra­ționamente, reala nu póte consiste nici vă­dată în întemeiarea și răs­­pândirea libertăților­; el­ provine din restricțiuni exagerate, din apli­­cațiunea falsificată și restălmăcită a principielor­ și a disposițiunilor­ li­berale. Amânările continue, deviațiunile de la­tină scapă determinată, îm­pleticirile și confusiunea, tote ace­ste pedice, întrebuințate ca tactică în afacerile statului, aă formată mai totă-dea­una bagagială cu care partida conservatóre a intrată în luptă cu cea liberală din țară de la noi. Purtarea represintanțiloră ies în Camere, declarațiunile ies înaintea alegerilor­, vociferările fără șiră și esința­­ jiaristicei conservatóre, to­tală ne aretă că oposițiunea are cu totulă alte gânduri de­câtă acela de a căuta îndată oă soluțiune dreptă și patriotică pentru cestiunea capi­tală ce este astă­­zi în desbatere. Noi, nu numai că presupunemă, dejii suntem­ chiară bine convinși că sorgintea și tendințele acestor­ apucături să să se destăinuiescă forte curendă. Este mai multă de­câtă probabilă, bună­ oră, că d. Manolaki Kostaki, a cărui franchețe de ca­­racteră este bine cunoscută, nu va lăsa multă timpă pe publică la în­­douială despre scopurile pe care le urmăresce de uă cam­dată partida conservatore, ne va scuti de a spu­ne noi cu deamănuntulu lumii tóte cele ce voră dobândi ună preță cu multă mai mare, cândă vară avè ca­­racterulă unei confesiuni publice a înșiși celoră interesați. Berlin, 13 Iunie. — Serbătorile și cere­­moniele cu ocasiunea nunței de aură a îm­păratului s’aă închisă ieri sera printr’ună splendidă concertă la palatură imperială. Municipalitatea din Berlin a alesă, în u­­nanimitate, pe d. de Folkenbeck, preșe­dintele demisionată al­ Reichstagului, ca re­­presintante ală­seü în Camera magnaților­ din Dieta Prusiei. Guvernul­ a presintată consiliului fede­rală proiectele de lege privitore la construi­rea mai mult­or­ drumuri deferă între Te­heran, Diedenhofen, Buschweiler și Schwer­hausen. Liniele cele nouă aă scapă durată strategică. Londra, 13 Iunie. — Camera Comune­­lor­ a votată la a doua citire împrumutată de cinci milione livre (125 mil. fr.) pentru guvernul­ Indieloră. Principele Bulgariei a plecată astăzi la Bruxelles. The Daily­ News anunță că, după câte­va z­ile petrecute în familie la Darm­stadt, principele se va duce la Roma și se va îmbarca la Brindisi pentru Constantino­pole, unde nu va sta de câtă trei zile. The Standard desminte spirea după care Germania -sî­ară propune să trimită vase cuirasate în apele Alexandriei. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 13 Iunie. — Tagblatt anunțță că un­ membru din președenția ligei de la Prizren c­are să se ducă la Constantino­­pole pentru a se sili se esercite ore­care influință în favorea­­ J­irăniei, în negocierile ce au să se deschid­ă la Constantinopole pentru resolvarea ce­i bunii grecesci. In contra unor­ articole ale Nouă Prese Libere, care tindeau a denatura intențiunile guvernului austriacă pentru punerea în e­­secutare a celei din urmă convențiuni cu Turcia în privința Imgineului Novibazar. Corespondența politică publică ună Comu­nicată după care gimrnală nu e încă­­­­tărîtă de a esecuta convențiunea. Cândă va crede elă că a venită momentală, va tri­­mite oficiali pentru a esamina drumurile și localitățile și pentru a fixa de mai îna­inte regulamentarea intrării trupelor­ au­­striace. De acesta examinare prealabilă va de­pinde cum și la ce timpă se va face ocu­­pațiunea; deci ea nu se va întinde de­câtă la cele trei punte otărîte în conven­­țiune sau și la alte localități, sau în sfîr­­șitu décà guvernulu renunță pentru mo­menta la ori-ce ocupare a sangiakului. Comunicatulă adiuge că, în ori­ ce casă, ch­­eltuielele la care va da locu acesta o­­cupare voră fi furte mici și că, pe de altă parte, faptele indefinite voră înlătura, mai bine de câtă vorble, nesce acasărî care n’au fostă aruncați de câtă ca­tă mano­peră electorală. Administrațiunea Rumeliei Orientale. Corespondintele vienesă ală lui Daily Telegraph trimite dtiarului său următorele informațiuni, care, după cum asigură elă, ar­ fi din isvoră forte bună : „Este uă greșălă a crede că plecarea generalului Stolipin, precum și retragerea oștirilor­ rusesci va fi semnalulă unei schim­bări esențiale în starea actuală de lucruri de la sudul­ Balcanilor”. Lucrurile au fostă organisate ast­­felă în­câtă tota Rumelia Orientală este presărată în acestă momenta cu uă administrațiune ascunsă ruso-bulgară, care promite a înfrunta autoritatea funcțio­­narilor­ regulați. Nu se pute aștepta ne­mică de la energia și de la lealitatea lui Aleko-pașa. Elă s’a dedicată deja cu totă sufletulă unei procederi, care nu mai lasă nici vă índouiala că a devenită necredin­­ciosă causei otomane. Elă a refuzată deja a împlini dorința Porții de a depărta trei din membrii bulgari ai guvernului centrală de curendă numiți și e sigură că, într’uă formă sau într’alta, va primi uă aspră re­­monstrare. Ense acesta nu va tulbura de­locă liniștea sea, căci elă trebuie să se fi simțită bine sprijinită înainte de a adopta atitudinea sea de acum. Aleko-pașa trebuie considerată de acum în cele astă­ felă cum s’a arătată, adică ună instrumentă comple­­santă ală Rusiei.* GERMANIA ȘI EGIPTULU. Gazeta Germaniei de Nord publică te­stull notei de protestare îmânată Redivu­­lui, la 18 Mai, de către consulul­ generală ală Germaniei în numele guvernului impe­riala germană. E co cuprinsulă acelei note . In decretul­ de la 22 Aprile, prin care cestiunea datoriei este regulată într’ună modă incompletă de guvernulă egipteană și drepturile esistente și recunoscute sunt­ suprimate, guvernul­ imperială vede uă violare fățișă și flagrantă a obligațiunilor­ internaționale contractate cu ocasiunea re­formei judecătoresce, e obligată de­ a tăgă­dui acelui decretă ori­ce valore juridică din puntură de vedere ală competinței tribuna­­lelor­ mixte și ală drepturilor­ supușilor­ imperiului și face pe vice-regele respundă­­toră de tote urmările purtării sale contra­­riă dreptului. Discusiunile economice în Reichstagul germană. Parlamentulă germană și-a reîncepută șe­dințele sale întrerupte cu ocasiunea serbăto­­rilor. Rusaliiloră. Discuțiunea articoleloră tarifului vamală va urma, pentru unii în prima citire, pentru cei­l­alți în a doua ci­tire. Dară pare că guvernul­ nu e sigură de noua sea majoritate din drepta, ast­­­felă în­câtă primele voturi ale Reichsta­ DUMINECA, 3 IUNIU 1879. ILUMINEZA­TE ȘI VEI FI. ABONAMENT­E.­ In Capitală și districte: una anii 48 lei; ș6­­e luni 24 lei; trei luni 12 lei; vă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Davras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleisch markt. IN ITAJjIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd.- 20 BANI ELE»PLARTILO­ Gului în favorea drepturiloră asupra berei și tutunului ară­tute pre lesne să nu fie definitive; așa celă puțină reiese din ună articolă publicată de Germania, organulă autorisată ală catoliciloră: »Conservatorii și cancelarul­, dice acestă organă, recu­­noscă ore în fine că situațiunea legală a bisericei catolice nu pate fi regulată după neste teorii liberă cugetătore ? De la res­­punsulă ce ni se va face în acesta privin­ță va depinde votulă centrului în cestiu­­nile economice/ Esecu­tarea lui Solowieff. Reproducemă după Berliner Tageblatt ur­­mătorea descriere a esecuțiunii lui Solo­­wieff, pe care o primeșce din Petersburg cu data de 9 Iunie : Sentința pronunciată în contra lui Solo­­wieff s’a esecutată astăzi, la 10 ore înainte de amiedi, pe câmpul­ de la Smolensk, prin spenejurare. Esecuțiunea era publică. Se înțelege énse că se luaseră întinse mă­suri polițienesc!. Aparatele de esecuțiune se aflaă ca la oă sută de pași de la șoseua care trece peste câmpă. Spânzurătorea se rădica de­asupra unei tribune de lemnă înaltă de 3 piciore și având o uă periferiă de 12 piciore, încongiurată cu ună grilagiă de seră și avândă mai multe trepte. Spân­­durătarea propriă disă (furcile) era forma­tă din două stâlpi, înalți de 12 piciore, le­gați între ei prin nă bârnă pusă de-a cur­­mezișură, în mijlocul­ căruia se afla ună cârligă de seră de care atârnau două la­țuri (unulă de reservă). Pe tribună, din do­­ratură aparatului de spânzurare, se afla un­ carcan. In fața acestei construcțiuni, erau mai multe bănci de lemnă pentru asistenții le­gali. Deja la 6 ore diminața, locul­ de esecu­țiune începu a fi ocupată de mulțime. La 8 ore armata, poliția și gendarmii călări închiseră ună spațiă de vr­uă 250 pași în pătrată, în mijlocul­ căruia era spânzu­rătorea, îndată după aceștia urma ună lanță formată de casaci. Péné ac­­orî­cine avea voiă să se apropie; casé de aci în colo nu putea străbate fără uă permisiune specială. La orele 9 și fjum., patru companii din gardă formară ună careă jură împrejurulă spendurătorea și ală bănciloră. Personalulă judecătorescă și generalulă Surow sosiră la orele 9 și trei pătrare ; ord condamnatulă sosi cu câte­va minute înainte de 10, în telega temniței, ședendă în fundă pe on bancă rădicată. Mânile îi erau legate de ună drugă de seră care se rădica de-asu­pra băncei. Căruța era escortată de infan­­teriă din gardă, de casa ei și de igendarmi. Sosindă la spendurătare, călaulă se sui în căruță, deslega pe delicventă și’lă conduse pe eșafodă, reclămându’lă de carcan. Soldații presintară armele și sentința con­firmată se mai citi uă­dată. Solowieff avea uă figură sveltă, statura ce­va mai ma­re de­câtă mijlocia, facla cam palidă și perulă negru, icî colea cam căruntă. Elă era îmbrăcată în negru și purta cisme înalte. Privirea sea se preumbla jură îm­prejură parte cu energie, parte cu desfi­dere și părea că voiesce se arate într’ună modă ostentativă că nu se teme de morte. Călăulă, care dealtmintrerea era în costumă națională rusescă, purta obicinuita cămașă roșie cu vestă negru și cu pantalonii bă­gați în cisme lungi. Eră aduse pe condam­nată puțină mai în fad­ă. Preotul, înar­­nată sui treptele pe tribună și înainta spre Solowieff, înse fu respinsă de acesta. Du­pă aceia gâdele arunca peste Solowieff uă cămașă albă cu capișonă, îi lega cu mâ­­necele cele lungi încă uă­dată brațele la spate și împinse supt fringhiă uă scăriță cu trei trepte. Apoi conduse pe condam­nată pe trepte în susă și-i puse lațură de gută. Du­pă ostentațiune vădită călcase So­lowieff pe cea din urmă treptă, punendă cu energiă piciorulă pe ea. Călânlă îm­pinse scărița. Câte­va convulsiuni și con­­damnatură se sfirșise. Din momentulă cândă Solowieff a respinsă pe preotă și pene la sfîrșită, corpulă de toboșari așezată lângă eșafodă a bătută mereu tobele, ântâi mai tare și apoi din ce în ce mai încetă. Ca­da­vrulă remase spendurată uă jumătate de

Next