Romanulu, noiembrie 1879 (Anul 23)

1879-11-08

1028 Acesta e întocmai ca și cândă ară cjice cine-va că voiesce sĕ se încredințeze dacá în România Românii au libertatea re­­ligiosă, grație tratatului din Berlin. Restricțiunile ce existau pene acum în Constituțiune nu priviau de­câtă pe ne­­chreștinî. In privința Armenilor, nu era nici uă restricțiune. Ni­ se mai spune încă că archiepisco­­pulű armenii „se va încerca afară de ace­sta să reformeze legăturile unei uniuni na­ționale între Armenii resipițî în diferitele părți ale Europei.8 Așa déra este un ali­anță armenesca universală ce voieste pre­­latu să să fondeze, după dispulă și asemă­narea alianței Israelite universale. Laurii lui Crémieux și ai alianței Israelite nu lasă pe archi­episcopul, arménii să dormă! Decă are de gândă sé atragă în acésta între­prindere pe Românii de origine armână, apoi prelatulă își Ara perde timpulă. S’a vedutü mai susți că fiii Armenilor­ veniți în România au devenită buni și demni patrioți români, cari suntu pre alipiți de pa­tria lor, pentru ca să se înroleze într’uă Societate internațională care arü ave alta ideală, alte tendințe și alte aspirațiuni, de câtü idealuri, tendințele și aspirațiunile pa­triei române. Din două m­a: séu că Armenii cari arü veni de acum înainte In România voru voi sĕ trăiască aci ca străini, ca mussafiri, și în casula acesta ei se potu înrola în­tr’uă alianță universală internațională, înse atunci nu voru trebui să se numască Ro­mâni­ sau că acești Armeni voru face ca aceia pe cari îi avemu deja, adică voru deveni Români cu numele, cu aspirațiunile, cu tendințele și cu toții, și nu voru cu­­nosce altă patriă afară de România și în casula acesta ei nu voru ave nevoiă de-a se înrola într’uă societate care va face pe toți afiliații iei să lucreze pentru nesce in­terese cu totul, altele de câtă interesele ro­mâne. Trebuie sé alégä: sau să devină Ro­mână, sau se remână Arménii. Nu suntu de câtă Israelițiî cari, dându­­se de Francesc în Francia și de Germani în Germania, română Israelițî, constituiescu uă asociațiune israelită universală, și face în fie­care țără una Statu în Statu. Evreii a­­filiați Alianței Israelite universale își dau concursulü lor a supt tóte formele spre a susține interesele alianței universale, care adesea lucreză într’ună sensu contrariu a­­devăratelor­ interese ale țerei în care își găsesc e­asilii. Dacă acesta e idealulu pe care ’la ur­­măresce archi­episcopulu arménü, apoi plân­­gemu pe aceia cari arü fi destulă de orbi ca să’lü urmeze. Eî s’arü face să fiă dis­prețuiți de tóte națiunile la care vom­ trăi acești afiliați. Nu e tréba nostră se profe­­țimă în privința sorților­ de isbândă ai arhhi­episcopului, care voiesce să facă uă a doua edițiune a alianței israelite univer­sale. Ense ca buna Română, trebuie sé pre­­vestescü pe toți aceia ai căroră creerî suntu încercați de asemeni fantaști, că Armenii din România sunt­ pre buni cetățeni pen­tru ca se se lase a fi târîți într’uă aseme­ne întreprindere, pentru ca se se lase sé fie înrolați într’uă asociațiune internațională. Cine scie care e puterea străină, de la Nordu sau de la Suda, care se va servi de alianța armenesca universală ca de una instrumentă propriu a servi neste interese oculte ? Ovanes Agobescu. Vegezzi-Ruscalla și România. Nu putem fi a esprima îndestulă mulță­­mirea nostră și a tutorii Românilor­, fără deosebire de opiniuni politice, ilustrului pa­triotă italiană și alți nostru scumpa con­­cetățână Vegezzi-Ruscalla, pentru interesul­ ce nu înceteza de a purta Românilorü și țărei sale de adopțiune. Cu ocasiunea dilei St. Carol (4 Noem­­bre st. n.), aniversara onomastică a R. S. R. Domnitorulu României, Vegezzi-Ruscalla, ca una sinceră filo-română ce este, a ar­borată drapelulu tricoloră alü României la balconulu casei unde locuiesce, în Torino. Apoi sora a datu unu prânzii, la care au luatu parte mai multe persóne, și iu­­bitulu nostru concetățănă a râdicatu una toasta în sănătatea A. S. R. Principele Carol, precum și pentru prosperitatea și fericirea României. Toastula a fost­ rădicată în limba dul­celui nostru poetă Alexandri, și toți come­senii s’au sculată în piciore și au strigată în corn: Trăiăscă A. S. R. Principele Ro­mâniei, tráiéscu A. S. R. Domna, tráiéscá România! Orî­ce animă románéscá, nu póte de câtă se aplaude pe acela care, de la 1830 și péne astăzî, lucreză pentru fraternitatea Italianiloră și a Româniloru. Conservați su venirea unui omü —■ dicea Vegezzi-Ruscalla într’uă epistolă adresată unui Română—care ’și-a tocită péna pro­­bândă fraternitatea Italianiloră și a Ro­mânilorü. Da! Românii păstrezi și vom­ păstra în­toto­dea­una suvenirea acestui nobilă pu­blicistă, care a contribuită așa de puter­­nică, pentru a deștepta opiniunea publică în Italia, în favorea țereî nóstre, și’n vomă ura să aibă fericirea de a vede realisată și confederațiunea gintei latine, precum a reduta unitatea Italiei, la care a lucrate, precum a veduta renașcerea și absoluta independință a României, la care Vegezzi- Ruscalla contribui într’ună modă așa de puternică. Nu vom­ termina aceste puține rânduri, fără a aminti Românilor, că d. Vegezzi- Ruscalla, întocmai ca adevărații Români, la orî-ce serbare națională românéscá, arbo­­reză frumosulu drapelu tricolorii ale țărei nóstre. Vomă termina cu uă notiță care, ne­greșită, va face plăcere tutori Români­lorü. M. S. regele Italiei Umbert­­-iI, mai înainte de a părăsi orașul­ Torino, a ră­dicată pe Vegezzi-Ruscalla la gradulu de mare oficialü ale ordinului Sânții Mauri­­țiă și Lazar, în considerațiunea amintirii servițieloră aduse de densulü augustilorü săi predecesori de la anul­ 1818 și până la epoca constituirii Italiei una și indivisi­­bilă. Felicitamü și noi, la rêndulu nostru, pe eminentulu nostru concetățenă, pentru a­­césta mare onore ce’i făcu urmașură re­gelui galantuomo, conferindu’î insigniele de mare oficialu ale însemnatului ordină mau­­rițiană. Pe de altă parte găsimă în Journal d’O­­dessa­nă relațiune despre unü principe de Lusignan, pe care asemenea o repro­­ducem­, fără a pute énse spune ce rapor­turi există între acesta și arh­i­episcopulü arménii despre care se vorbesce mai susü. Eeo ce scrie Diarulü de Odessa . Puține persone vor­ fi sclinda că de 40 ani principele regale ale Ciprului, Ierusali­mului și Armeniei, Ludovic de Lusignan, trăieste la Petersburg. In 1828 ela lua parte la resbelurü din Turcia în calitate de căpi­­tanü în armata rusă și de atunci n’a mai părăsită capitala nostră. Mai candü era pre­­sinta ambasadei otomane de pe lângă Cur­tea Rusiei sn reclamațiune formală, înte­meiată pe documente autentice, prin care cerea, pentru donsuli și pentru moștenito­rii săi, recunoscerea drepturilor­ sele asu­pra insulei Cipru și restituirea unui capi­tală de 40 milione ruble, care ’i s’a luatü în anulă 1821. Șakir-pașa, ambasadorii, de­și a primită din mânile plenipotentului prin­cipelui de Lusignan documentele presintate, a refusatü­onsă audiența cerută și întrega acesta afacere a fostă trimisă la Constan­­tinopole. Guvernul­ englesa a primită una docu­mentă analoga. 3 SOIRI D’ALE ț­ILEI. Din Capitală Monitorulă de adî publică ună decretă prin care d. Anton Carp este numită în postură de secretară generală ală ministe­rului financielor­, în locul­ d-lui N. Prisă­­ceanu, trecută în funcțiunea de secretară ală legațiunii din St. Petersburg. * In același Monitoru­ a apărută decretulă prin care se acordă medalia Bene-Merenti cl. I d lu­ Lalanne, membru al­ Institutu­lui din Francia, „pentru numerósele sale scrieri șciințifice”, faptă pe care l’amă a­­nunciată deja în anulă din numerele pre­cedente.* A. S. R. Domnulă a bine-voită a numi în postură de consulă ală României la Sa­­lonică pe d. Iorgu Lenș, era în postură de interpretă la consulatură generală ală Ro­mâniei^din Odesa pe d. Christiană Sandu. * Anunciămă cu plăcere că d. Ion Orghi­­dană și-a susținută în 27 Octobre cu de­plină succesă lesa pentru licență în drep­turi. Obiectul­ pe care junele și talentatulă licențiată îlă trateza cu multă cunoscință într’ună volumă de 153 pagine este: „De­spre legată, în dreptură romană și română.8 Felicitaru pe junele nostru legistă. * După cum citimă în Monitorulu Oficială, consiliul­ de igienă din Capitală a acor­ ROMANULU, 8 NOEMBRE, 1879 dată d-lui Leopold Goldberger, dentista, drepturi de liberă practică în țără. I­n județe. Citimă în Vocea Covurluiului următorele : „In numerula trecută amă comisă involun­tara erore de a nu menționa numele repre­­sintantului ce are Francia în sînulă comi­­siunii europene danubiene. Cu uă viuă mulțămire ne grăbimă a împărtăși publi­cului că Francia este represintată prin d. Jules Herriette, primă secretară de ambasadă, țnă personagiu eminentă prin c­alitățile distinse ce o se caracterisă.­­— Avemă positive informațiuni că Fran­cia peste forte scurtă timpă va recunosce independință României.8 Din țevile latine. Uă depeșă din Cannes anunță că poliția de­ acolo a arestată în 14 a. c. pe ună in­dividă care voia să pătrundă la împără­­tesa Rusiei. Adusă la căpitănia portului se dovedi că el­ se numesce Meyer, că e de 25 ani, de origine prusiană și născută în Petersburg. Meyer are la dânsula mai mul­te scrisori în limba rusă adresate împără­tesei și mai multor­ înalte persane ruse în Nizza și a fost­ condusă de­uă cam­dată în închisorea de la Grasse. Din străinătate să depeșe din Roma adresată diarelor­ străine dice că Italia, Austro-Ungaria și Germania sunt­ pe deplină înțelese între ele în cestiunea Egiptului. * Le Memorial diplomatique desminte scr­­iea că Englitera ar­ fi dată Porțez­ană termenă ofensatoră de­­ rece cjile. Lordul­ Salisbury ar­ fi declarată testuală că pen­tru acum flota va remâne în Malta și că nu s’a­rată Porței nici ună termenă, nici lungă, nici scurtă. * Din Cikișlav se anund­ă cu data de 15 a. c.. Generalul­ Tergukassov se află aici. Ge­­neralul­ Gurcin, îmbolnăvindu-se de anthrax, pleca la Tiflis. Printre trupe s’a ivită scor­­butulu.* Oficială Reuter anunc­ă din Teheran cu data de 14 a. c. : „Scriî sosite din Herat spună că vestea despre măcelulă ambasadei britanice în Cabală a ajunsă în Herat în 13 Septem­­bre. Acesta scrie a fostă primită cu bucu­­riă de poporațiunea de acolo, care e­otă­­rîtă a apera Heratulu pîné la celă din urmă "omă. Guvernatorul­ Heratului, A­­yub­ Khan, este forte întărîtată în contra Engliterei; elă dispune de 9,300 omeni in­fanteria și cavaleriă­ — Ună agentă rusă n’a fostă veduta în Herat.8 Esercițiele corporale. Nu este de ajunsă a civilisa pe omă, a’lă instrui, a’i desvolta facultățile morale și intelectuale, ci trebuiesce a’i fortifica și corpulă, a’lă face și capabilă pentru sfor­țări și putere continuă. Civilisațiunea modernă, cu rafinările, cu invențiunile și machinele sale, tinde a se lipsi de forțele umane, și a întrebuința es­­clusivă forțele brute ale naturii; astă­felă desvoltarea omului este privită ca ună ce inutilă, și apoi cândă avemă a lupta con­tra căldurei, frigului, ostenelei și contra multoră obstacole din viață, ne perchemă curagială și confiența, pentru că nu ne sim­­țimă capabili de a învinge. Cei vechi aă înțelesă multă mai bine de­câtă noi acesta gravă cestiune La el, exercițiele corporale erau pe ace­­lașă piciură cu ale spiritului. Gimnastica, jocurile de totă felulă, erau nesce ocupațiuni forte importante și la care se asociau toți cetățenii;—învingătorii erau cântați, li se decerneau corone și aceștia e­­rau laureații lui Sophocle și Euripid. Cei vechi aveau un drepta judecată, de­ore­ce educațiunea corpului este totă de atâta im­portanță ca și educațiunea spiritului; unulă nu se pate fără cela-l­alta, negli­iându-se corpulă, echilibrulă este perdută, fără be­­neficiul­ spiritului. O mulă în aceste condi­­țiuni se asemena cu ună edificiă ală cărui fundamentă a fostă negligiată și astă­felă se ruineza de timpuriu. Educațiunea fisică a copilăriei trebuie doja considerată ca în al­ douilea plană. Mama resferénda copilulă, tolerându’i ca­­priciurile, ne obicînuindu’lă cu căldura, cu SCIRI TEATRALE. Aflămă, și ne grăbimă a anuncia publi­cului cu bucurie, că literatura nostră dra­matică se va îmbogăți încă cu uă operă, afară de cele pe care le-amă anunțată în numerala trecută. Eminentul­ nostru scriitoră d. B. P. Hasdeu a scrisă oă nouă dramă, pe care o va presinta caitele acestea comitetului tea­trală și pe care sperămă s’o vedemă în curânda jucată pe scena Teatrului Națio­nală. Opera d­lui Hasdeu portă titlul­ de Dom­nița Rucsandra, dramă istorică în 5 acte, în presă, și are de scopă de­ a arăta ade­vărata misiune a fem­eiei române. * Se vorbesce despre venirea marelui tra­gediană Salvini la Bucurescî. Dacă acésta scrie supt tóte reservele. fiigură, cu ventură, cu plóia, nescrindă a resista lacrimelor, sau suferințelor­ sele, păzindu’lă de orî­ ce ostenela, elă se mă­­resce slăbănogită, supusă suferințeloră, fără euragiă și fără forță. Asemenea se petrece și prin școli. Juni­mea se instruieșce, déri nu ’î se fortifică corpul­. Spiritulă este atâta de preocupată, în­câtă lipseșce timpulă pentru exercițiele fisice, și părinții își facă uă glob­ă de are copii tineri deja savanți; ei nu se gândescă că plantele sau florile care crescă prea ră­­pede se usucă înainte de timpă. Se im­pune doja părinților­, ca cea de anteră da­­toriă, de a desvolta corpulă copiilor­, în același timpă și proporțiunî cu spiritulă. Statisticele cele mai rigurose probeza, că pre multă aplicațiune la studiu a copilă­riei pregătesce bólé, pentru etatea adultă. Este déjit forte ușoră de înțelesă că în asemeni condițiune spiritulă se formeză pre răpede, pe cândă corpulă sângei­esce; totă vitalitatea se raportă la creere, cari singuri se desvolta. Acesta desvoltare repede a creerilor­ se face în detrimentul ă celora­l­alte organe; de aci apoi slăbiciună de cordă, reuma­tisme, cocositurî, nervosismă, atacuri ner­vose etc. etc. Femeile cu deosebire sunt­ supuse acestoră accidente, de ore­ce sec­­iulă sară, mai multă de­cât a cela­l­alta, este aprope lipsită de ori­ce exerciție fi­­sice. Retragerea de la țară în orașe, invasiu­­nea în bi­rocrație sau la alte ocupațiuni sedentare, în nesce locale obicinuită nesă­­nătose, uă instrucțiune prea timpuriă, tóte aceste­aă uă influență funestă asupra mo­ralului individului. Uă mare parte din ju­nime ajunge, în flarea vieței sale, la moli­ciune sau trîndăviă, fiindă că slăbiciunea corpului le suprimă voința, întreține des­­gustulă lucrului cândă dă în greă și, daca se ceră sforțări constante, eî n’aă curagială a privi nenorocirea în față, lipsindu-le con­fiența. Conclusiunea practică a reflesiunilor­ pre­cedente este: trebuie uă instrucțiune uni­versală ; singure, talentele nu facă fericirea; avemă trebuință de uă bună sănătate , de forță și voință. Pentru a ajunge la acest­ă resultată, tre­­buesc­ reforme atât­ în școli câtă și în casele particulare. Copiii între orele de studiu se alerge, se se dedea la jocuri apropriate, care le daă ușurință, îndemânare, le fortifică pe ptură, le activezá circulațiunea sângelui , ’I pre­pară în fine pentru a pute susține, cu cu­­ragiă și cu uă inimă hotărîtă , obstacolele de totă felulă, pe care le întâlnescă maî târziiu în viața loră.—■(Progresulü medicala română). Pentru modificarea legiloră și statuteloră de credită funciară . Pentru administrarea impozitului asupra băuturilor­ spirtuase. D. președinte ală ■ consiliului comunică A­­dunări, proiectul­ de lege pentru clasarea șoselei vicinale Bahna-Verciorova, din ju­­dețul­ Mehedinți, între căiele județene. Se trimite la secțiuni. I­. ministru de interne prezintă Adunării proiectul­ de lege relativă la vinderea u­­nui numero de pogone locă la Sinaia, pre­cum și de a se ceda fără plată pe la să­teni. Adunarea decide a se trimite la sec­țiuni. D. ministru de financie vogă pe d-niî de­putați se bine-voiescá a lua în cercetare de urgență proiectulă de lege pentru ad­ministrarea veniturilor­ din impositură a­­supra băuturilor­ spirtuase, fiindă­că este strictă legată cu aplicarea bugetului pe a­­nulă viitoră, care în curânda are a se pre­sinta Adunării. — Se pune la votă urgența și se încu­­viințăză. D. președinte al­ consiliului dice că d. ministru de financie a­gitată se cere și urgența proiectului de lege prin care se cere amânarea recensemântului generală pentru așezarea impositeloră și care tre­buie din nou cercetată în secțiuni, fiindă­că este din sesiunea trecută. Voci. Se’la cercetără de urgență. Se pune la vota urgența și se admite. D. ministru de interne rogă pe d-nii de­putați să se ocupe cu legea sanitară și cu proiectul­ de lege în privința creditului pentru reparațiunile necesarii a se face pe­nitenciarului de la Telega. D. Al. Sih­lénu dice că d. ministru de interne a cerută în ședința precedentă ca biuroula să someze pe comisiunea finan­ciară de a aduce neîntârziată proiectele de credite presintate de d-lui. Atunci d-sea nu era de faciă ca sé respundă și de aceia va respunde astăzi. Ce suntă cele trei cre­dite cerute de d. ministru de interne? Este ună credită pentru penitenciarul­ de la Te­lega, care nu s’a trimisă comisiunii finan­ciare, ci se află în secțiuni; for, trebuie dorit a se trimite somațiunea. Alți douile, ună credită de 5.000 lei pentru plata ju­­cătorilor­ mobili de la tipografia Statului pe anul­ 1879. Acestă credită de 5,000 lei s’a cerută peste ună altulă de 5,000 lei, care deja s’a mai acordată. Ca se pu­­temă a ne presinta Camerei cu ună raportă motivată, limpede și constatată, în virtutea art. 58 din regulamentu, dérit, ceremü se ni­se de lămurire déca primulă credită se găsesce astăzi cu totulă epuizată, și cum s’a întrebuințată elă. Alü treile credită este pentru oă cifră de 15,580 pentru imprimeria și tipărirea Monitorului. D. ministru duce în espunerea d-sele de motive că prevede că are sĕ se slejesc o creditulă acordată prin bugete. Deja cum prevede, cum simte acesta ? D-sea trebuie să dea comisiunii financiare lămuriri pen­tru ca și ea să simtă ce simte d. ministru. Amenințarea că lucrătorii Monitorului se vor­ pune în grevă d-sele i-se pare forte stransă, căci au fostă timpuri mai grele și funcționarii nu s’aă pusă în grevă. D. ministru de interne dice că din se­nină s’a vedutü lovită și i se caută uă certu, cum se­­ zice, nemțască. — Nici prin minte nu ’i-a trecută ca sé facă vr’uă im­putare comisiunei financiare , a citată nu­mai ună faptă. Nu suntă funcționarii, o jice d. ministru, cari amenință să se pună în grevă, ci u­­vi­erii mobili cari lucrezu de 15 luni con­­tinuă câtă a lucrată și Camera , afară de timpulă cândă s’aă făcută alegerile,iși cari, cu câtă se va vorbi mai multă în acésta Cameră, cu atâtă ei voră lucra mai multă. D. Sihleanu uită că vorbele d-sele se tra­ducă în cheltuiala și că, décâ d-sea ară fi voită să aibă lămuriri, n’ară fi avută de câtă sé mi le cera directă și că ’î le așă fi dată. D-loră, cândă sesiunea Camerei este nu­mai de trei luni, e mai puțină de lucru la imprimeria Monitorului, și cândă sesiunea Camerei este de 6 sau 9 luni, este natu­rală ca munca să fiă mai mare. Apoi, maî totă anulă acesta a fostă Camera deschisă și prin urmare și urrierii de la imprimeriă au lucrată mai multă și este trebuință de ună mai mare credită. Acesta va o voiă esplica forte ușoră, o voiă esplica cu ună argumentă ad hominem . D. ministru de fi­nancie a venită cu ună mesagiă domnescă prin care cerea m­ă nuoă credita pentru plata diurneloră d-v.; prin urmare d-v. a­­nulă acesta au­ lucrată mai multă și este naturală că și lucrătorii de la imprimerie ------------M«®»---------“ ADUNAREA D­E­P­U­T­A­Ț­IL­O­R”. Ședința de Marți 6 Noembre. Ședința se deschide la ora 1 d. a., supt președința d-lui vice-președinte A. Teriachiu, fiind­ presințî 75 d-nî deputați. Sumarul­ ședinței precedente se aprobă. Se trimite la comitetul­ delegaților­, în­sărcinată cu examinarea proiectului de lege sanitară, petițiunea mai multor­ licențiați și asistenți în farmaciă, precum și telegra­mele mai multor­ proprietari de farmacii, din diferite județe. D. ministru de financie comunică Adună­rii următorele proiecte de legi : Pentru înscrierea între veniturile Statu­lui a sumelor­ provenite din prețul­ bunu­­rilor­ vândute în cursul­ anului 1879, pe temeiul­ legii din 22 Februarie 1873. Pentru modificarea art. VIII, din legea de la 12 Iunie 1877, pentru emisiunea bi­letelor­­ ipotecare, amintism

Next