Romanulu, octombrie 1880 (Anul 24)

1880-10-10

982 »Cândă voru veni timpii cei liniștiți și déca se voru lăsa causeloru deja în lucru ca să ’și Indeplinesca în modu pacefica efectele loru, apoi nu este tocmai peste putință ca rasa învinsă (a Grecilorü) se putu recuceri în moda evantuala posițiunea ce a perduta acum patru secole. Intre acestea, Europa nu ’și afișă nici de cum ultimulu , iei cuvântă asupra acestei cestiuni, și Grecii nu voru favorisa câtuși de puținii causa lorü, ci vom face, din contra, multü pentru a perde simpatiile Europei, déca se vor angaja în nisce întreprinderi premature pe care, precum o scia destulă de bine, nu suntü destulă de tari a le duce până la capătă.5 Starea lucrurilor în Irlanda. Diarul les Débats, de la 17 Octombre , consacră urmatorulu articol a cestiunei irlandese :* .»Situațiunea din Irlanda este departe de se îmbunătăți, și guvernulu englesa este forte neotărîtă asupra liniei de conduită ce trebuie să adopte în fața unei stări de lucruri care merge tot mereu agravându-se. Cabinetul liberală pate, în adever, până la una punctă precare, să decline răspunderea acestei agitațiuni crescânde, și nu este negreșită vina d-lui Forster deca n’a putută să dea reclamațiunilor Irlandezilor satisfacțiunile la cari se acceptaă. „Cândă Camera lonjiloră respinse bilulu pe care de altmintresc Camera comunelorü Ila primise numai cu uă mare greutate, ea n’a făcută prin acesta să dispară și dătoriile ce incumbă ministerului; din contra , ea le-a făcută pete și mai mari. Este sigură ânse că ea le-a făcută și mai anevoiase. »Cabinetul liberală este de faptă multă mai defarmată decâtă cum era cabinetul conservatoră. Când e a venită la putere, acelă Peace preservation act era asupra punctului d’a espira, nu s’a cerută Parlamentului reînvuirea lui. Din acestă momenta nu se mai putea pune nici uă restricțiune încercăriloră mai multă sau mai puțină reale ale agitatorilor, și Cabinetul nu întârciiă a avea din nenorocire proba că praticarea unei politici liberale producea ună efectă absolutamente nulă asupra spiritului poporațiunilor irlandese. »In același timpă , pe când meetingurile Ligă agrarie se îmulțită, discursurile oratorilor acestora meetinguri devenea din ce în ce mai violente, apelurile la rebeliune și la resbelulă civilă se vede că în ele supt tote formele, și atentatele contra proprietăților, și contra personelor, ce se comitea pe fiecare di, fără ca autorii lor să fie cunoscuți. Semancă, cu ocasiunea asasinatului lordului Mountmorris, a fostă peste putință de a descoperi pe asasini, cele câteva persone arestate au trebuită să fie repuse în libertate după câteva zile , din cauza lipsei de probe. »Fiecare înțelege că în rișce asemenea condițiuni perplecșitatea guvernului să fie mare. NI este cu greă d’a nu face nimică și d’a lăsa agitațiunea să se risce proporțiuni și mai îngrijitóre. Déru ce să facă ? S’aă luată mai ântăiă precauțiuni curat militare. Câteva garnisone din comitatele cele mai amenințate au fostă întărite, s’aă mas adăogată câteva batalione la batalionele care ocupă deja Irlanda. Déru tóte acestea nu era ă de ajunsă spre a arăta voința guvernului d’a nu mai lăsa să nu se recunoscă multă vreme autoritatea legei. S’a anunțată acum două căfre că, după lungi desbaterî, guvernulă s’aotărîtă a urmări pe copii și oratorii Ligei agrarie. S’adisă mai ântără că membrii Parlamentului, și mai alesă d. Parnell, vor fi scutiți de urmări ; informațiuni mai recente din Dublin afirmă din contra că d-ni Parnell, Biggar, Dillon și O’Connor, toți membrii din Camera comunelor, vor fi urmăriți ca făcendă parte din Liga agrară. »Faptul ei ară fi gravă din două punte de vedere. Elă ară proba că s’a renunțată d’a mai păstra ilusiunea care consta în a voi să găsescă moderați, celă puțină relativi, printre Home Eulen, și apoi însemnătatea procesului ară cresce printr’acesta în nișce proporțiuni considerabile. Este mai multă ca sigură că, în aceste condițiuni, procesulă intentată Ligea agrarii, departe d’a potoli agitațiunea, n’ară face altă decâtă s’o mărăscă, și nu este tocmai peste putință ca, în acestă casă, ministerulă să fiă silită a cere de la Parlamentă măsuri escepționale, ba chiar proclamarea legei mariale. »Este însă uă cestiune care nu e de totă lămurită și care are uă însemnătate ce nu se póte recunosce. In ce grabă Liga agrarie a dobândită sprijinută sau neutralitatea clerului catolică irlandeză ? Aci nu este vorba de episcopată care este în unanimitate ostilă actualei agitațiuni și din care mai mulți membrii n’ac esitată d’a recomanda credincioșilor din diocesele lor, să păstreze oă atitudine pacînică și legală, și să aibă încredere în bună-voința și simpatia cabinetului liberală. Se pare că chiară din Roma ară fi venită episcopilor, îndemnurile cele mai seriose d’a nu eși din misiunea loră de pace și d’a se conforma cu stricteță legiloră făreî loră. Dară mai este clerulă inferioră, care este atâtă de săracă și de uitată ca și cei mai miserabilî țărani irlandezî. Capii Ligei cari n’aă de câtă cuvinte de mâniă și de neîncredere contra episcopatului, se arătă din potrivă plini de respectă pentru clerulă inferioră și fiea ce sunt ă șiruri de cooperarea lui. Este cu greă d’a seideca acestă regimentul va necunosce vocea capilor săi și va urma Liga pretutindeni pe unde se va încerca se ’să tîrască. Câte-va din faptele particulare care au fostă citate de curândă nu suntă de ajunsă spre a afirma acesta. Déra, chiară cândă ministerială ară câștiga neutralitatea întregului cleră, sarcina lui n’ară fi mai puțină grea, și spre a’î pune vă dată mă capătă, va trebui să dea probe totă de atâta otărîre câtă și tăria. * SOIRI D’ALE IDILEI Din Capitală. Sunt numiți și permutați : D. C. Dobroșescă, actualulă supleantă la tribunalulă Romanațî, s’a permutată în aceașî calitate la tribunalulă Gorjă. D. I. Theodorini, judecătoră de instrucțiune la tribunalulă Vlașca. D. Petre Deconomu, procuroră la tribunalulă Argeșă. D. C. Constantinescu, supleantă la tribunalulă Dâmbovița. D. G. Mihăescu Măgureanu, judecătoră a ocolulă Roșiorii-de-Vede. D. Spiru Gh. Eftimiu, actuală membru la tribunalulă Ilfovă, judecătoră de instrucțiune la același tribunală. D. A. Halepliu, ajutară la ocolulă Patărlagele, județul Buzău. D. I. G. Popescu, actuală ajutară de grefă la secția II a tribunalului Covurlui, în aceeașî calitate la secția I acelui tribunală. Din Județe. Prin d. Agemolo, din Galați, s’a adunată suma de lei 3,000, în ajutorul incendiaților din orașul Focșani. — De către personalul secției 7-a de întreținere a căilor ferate române, din județul Dolj, s’a oferită suma de lei 220, în ajutorul incendiaților din orașul Focșani. — Prima casă de economie din Dorohoiă, a oferită suma de lei 300, în ajutorul incendiaților din orașul Focșani. D. Apel și compania, din Bucuresci, a oferită lei 50 în același scopă.. — Prin d. prim-președinte al curtei de apelă din Iași s’a adunată cu lista de subscripțiune No. 184, suma de lei 188, bani 75, totă pentru incendiații din Focșani. — D. președinte ală tribunalului Covurluiă , a adunată , prin subscripțiune suma de lei 160, bani 90, și d. președinte ală tribunalului Roman, suma de lei 138, bani 30, în ajutorul incendiaților din orașul Focșani. __Aflămă că d. Alesandru Vasiliu, comerciantă din Iași, urmândă frumosului începută făcută de d. Stihi, a venită și d-sa se contribuiescá cu o bolulă seă în folosulă înființărei unui muzeu și a unei bibliotece pe lîngă scala comercială de curândă întemeiată. Fie ca aceste bune exemple să aibă numeroși imitatori. Direcțiunea scólei de comerță, mulțămindă numițiloră domni pentru ofrandele loră, face ună apelă căldurosă către tóte personele iubitore de propoșirea învățâturiloră, ca să vie în ajutorul bibliotecei tinerei scóle de comerță cu operele șciințifice sau literale ce voră avea de prisosă. — D-na Olga Sacară, care a eșită cea ânțâiă la esamenele de bacalaureată în sesiunea acesta, s’a pregătită, în Institutulă »Secundară de domnișore. Amintimă cu acesta ocasiune că d-na Sacară, fiica d-lui Tulbure din Bacău, este hotărîtă, cumă scrie Stiua României, se merge la Montpellier spre a studia medicina. ROMANULÜ 10 OCTOMBRE 1880 — Citimă în dâarul Poșta din Galați : Astă dî a sosită în orașul nostru d. Eugeniu Schuyler care este acreditată, după cumă aflămă în calitate de însărcinată de afaceri ală Americei la Bucuresci. D. Schuyler va visita cu deamănuntulă portală nostru, după care va merge spre acelașă scapă la Brăila și apoi la Odesa. —Aseară a sosită în orașul Galați d. generală Cerchez.— D-sa va inspecta trupele din garnisonă. De asemenea a sosită și d. generală Călinesti pentru a inspecta legiunea guardei civice. —In maidanulă Străjescu la Galați, scrie Vocea Covurluiului, populațiunea este espusă la miasmele cele mai grele prin întinderea unor apei cu totul stricate și pline de vermi. Atragemă atențiunea comisarilor comunali și administrativi spre a face ca reulü să se îndepărteze îndată, în interesul sănătății locuitorilor. Din străinătate Deși Times anundă din Constantinopole că este de temută daca nu se va esercita o nouă presiune asupra Sultanului, ca elă se reamâne cestiunea Dulcignei pentru ună timpă nedeterminată, totuși prin cercurile bine informate se se afirmă că autoritățile turcesc negocieze pentru cedare cu Albanesii și Muntenegrenii și că cedarea va fi efectuată peste uă septemână sefi doué. Cabinetului englesă ar fi invitată pe puteri se întrebe pe Turcia câtă de departe să ajunsă pregătirile pentru predarea Duspignei. Italia a aderată la acesta propunere. Responsul celorălalte puteri nu este cunoscută. După informațiuni positive, 4*cea&te'e* gramă din Berlin, adresată ziarului Pester Lloyd, guvernul germană este decisă a nu se mai amesteca .d’aci înainte în nici uă altă măsură de controlă comună a puterilor, pentru esecutarea tratatului de la Berlin și a nu mai urma pe d. Gladstone în calea sea. Germania, Austria și Francia s’a hotărîtă pentru că politică pacifică de Status quo în Orienta și Grecia nu va fi susținută de cele trei puteri în marile sale pretențiuni. — Soriile sosite în Paris, spună că guvernul grecă est asupra puntului de a se adresa puterilor, spre a cere în modă oficială oă declarațiune positivă, pené la ce puntă pute conta elă pe asistența puterilor, pentru esecutareaotărîriloră congresului de la Berlin și ale conferință, de vreme ce ele trebuie să pună mă capătă acestei situațiuni de nesiguranță. — Față cu scriea că celelalte puteri nu suntă dispuse să esercite și alte măsuri de siluire pentru esecutarea tratatului de la Berlin, Times observă că numai mulțămită stăruinței și dărîrea Englitezei s’a putută esecuta până aci tratatulă. Principiul politicei englese a fostă de a lucra în înțelegere cu puterile; fără acesta înțelegere, Englileza nu va merge mai departe de cum a mers, acum. — Prin Getinge predomnesce opiniunea, că negocierile din Rjeka sunt numai uă comedie din partea Porții spre a câștiga timpă pentru armata turcesca de a se retrage din posițiunile de la Dubigno, pentru că Albanesi să le ocupe ma î nainte ca Muntenegrenii să fi pătrunsă acolo. — Se anunță următorele din Volo, cu data de 17 curentă, către die Presse : »Ieria sosită în Pireă uă mulțime de munițiune ajustată pentru tunuri de calibru mare.—Aici și în întrulă Thesaliei s'au ivită uă mulțime de popi greci, care facă totă ce le stă prin putință spre a îndemna pe poporațiune să ia uă atitudine conformă cu sensul memoriului trimisă sultanului de Kutzo-Vlachi, spre a nu cădea supt dominațiunea grecă. — Starea actuală a cestiunii Dulcignei, o sceuă telegramă din Berlin publicată de Fremden-Blatt, neliniștesce pe lumea de aici, de vreme ce Englitera slăbeșce, contra părerii Germaniei și a Austriei, asupra unei cedări mai întinse a fruntarielor ; în acesta se vede puntulă unei nnoî complicațiuni, pe care ară voi bucuroști s’o védá înlăturată. De aceea aă locă vii negocieri cu Enghitera :tulă amă învățată pentru șcală; să deschidemă, să pregătimă tinerele spirite la studiile sciințifice, puterea și bogăția nósjtră ; să învățămă limbele vii, interprete ale timpului nostru; să învățămă grecesce și latinesce în drepta margine a trebuinței. Educațiunea nostră să fie în armoniă cu trebuințele nóstre ; să consimțim și în sfîrșită a privi puțină mai multă înaintea nostră și puțină mai puțină în adeverul nostru. Lumea sciințifică dă exemplulă celă bună ; elă nu mai invoca numele lui Thales, ală lui Pythagora, ală Arhimede séu al lui Euclide; oricâtă de iluștrii suntă acești savanți, totuși eî nu mai sunt ă , ba nici operile loră care formeza inginerii, fisicii, Medicii noștri. De multă amă secată aceste isvere, și cei cari se dedeau la studii scințifice consultă cărțile scrise în limbile cari, în fiecare zi servescă a înregistra minunatele descoperiri ale poporelor moderne. A cita pe Thales, pe Pythagora, pe Arhimede, pe Euclide, e bine, póte, intr’mă memoria adresată academiei, déru nu e tréba copiiloră noștri. Déru, va 4'ce cineva, chiară cândă acésta ară fi adevărată pentru schințe, nu s’ară putea conchide că e totă așa și pentru litere. Aici anticii sunt maeștrii noștri ; operile loră strălucescă două tinerețe eternă ; ele suntă , și voră fi totădeauna singurele modele, ancora de scăpare a scólelor nóstre. Să raționămă. Uă operă se compune din două părți : fondul ă și forma. Care din aceste două părți trebuie se întrecă pe cealaltă ? Să fie fondulă, adică întregulă adevăruriloră conținute în operă? Să fie pre forma ? Daca este fondulă, apoi modernii întrecă pe antici, căci scriitorii noștri, cei mari au adăugată mii de adevăruri la adevărurile anticiloră, și trateza despre subiecte care nu privescă și nu intereseza multă mai multă decâtă săgețile lui Apollon, descrierea Tartarului sau pareza lui Eneas. Este ore forma ? Sciă că sunt pedagogi cari credă că numai forma are că însemnătate în învâțământulă secundară. A umple tinerele spirite cu forme frumóse, este a le da mijlocul să se esprime bine ideile ce le va nasce uă vârstă mai înaintată Cu alte cuvinte, învâțământul secundară este menită a confecționa veșminte bogate pentru copii ce suntă a se nasce. Fără a merge așa departe, credă că forma e lucru însemnată, că nu trebuie să se presinte școlarilor, de câtă opere perfecte, precisă patrimoniă care trece din generațiune în generațiune. Déja operile perfecte sunt acelea ale literaturilor clasice, voră dice unii, și suntemă predispușî a o crede. Vomă adăoga însă că literaturele moderne conțină și ele frumusețe care ne încântă și suntemă mai multă în stare se facemă pe școlari să le simte mai bine decâtă frumusețele clasice. Ințelegemă încă autorii greci și latini, dari nu’î mai simțimă, înainte de a muri Virgiliu voia se distrugă Eneida sea. !Pentru ce ? Fără îndoiali pentru că găsia într’ensa multe părți imperfecte. Cine e latinistulă în stare a,ne arăta aceste părți ? Horațiu zice că Onor dorme câte uă dată. Unde e elenistulă care ară putea se suplienteze locurile la care se adreseza critica lui Horațiu ? Ară pută are cineva, fără eșuare, să ’mi semnaleze scenele din tragicii și din comicii Greci care provocau lacrimele sau rîsulă Atenieniloră? Și cu tote acestea, érá ce trebue să se scie și multe altele pentru a face pe școlari să simtă frumusețele literaturelor clasice ; étá ce scimă noi când o citimă în clasele nóstre pe Pascal, pe Corneille, pe Voltaire, pe Shakespeare, pe Gethe, și pe atâția iluștri autori moderni. Admirațiunea nostră e firescâ, e adevărată, adâncă și raționată. Vestitulă elenistă Boekh, explica într’uă di eleviloră seî nă odă a lui Pindar, și îșî sfîrși lecția direndă : »Domniloră ați auzită comentariile și variantele uneia din cele mai frumose ode ale lui Pindar. V’am împărtășită totă ce scia. Pute ’mi veți cere să vă arătă părțile din acesta odă care minuna totă Grecia. O să vă răspundă cu francheță, cu umilință . Nu le soră !* Câteva frase lăudătore și banale nu suntă destulă pentru a interesa, pentru a târî pe școlari, trebue ca inima să vorbescă inimea, ca spiritulă să vorbăscă spiritului. Acesta nu este ușoră cândă citesc, în grecesce sau în latinesce, două limbi ale căroră frumuseți nu suntă isbite ca acelea ale unei limbi contimporane, ale căror cuvinte nu scrmă chiară să le pronunciămă, uă limbă rău pronunciată este uă limbă care nu se mai póte cunosce. Amai asistată vă dată la unu cursa de franțuzesce ínterna instituta străină. Profesorul a sem în perfecții gramatica, sintaxa și vocabularula francesü ; citesceuă mare parte din scriitorii noștri și înțelegea de minune înțelesulu literală; calitățile lui pedagocice erau din cele mai bune; în sfîrșitu se bucura de uă mare reputațiune ca profesară de franțuzesce, una singură lucru îi lipsia , pronunciarea, și ii era peste putință de a convinge pe școlarii sei că Racine care se recita în ziua acea, este una mare poeta și La Fontaine, ale cărui fabule le explica, una minunată scriitorii. Acesta se petrecea acuma câțiva ani. Astăzi, se cere, cu dreptă cuvântă, ca profesorii însărcinați să predeauă limbă, să scră să pronunțe într’ună modă perfectă. Universitatea franceză, mai alesă, refuză certificatulă de aptitudine și, cu atâtă mai multă, diploma de agregată acelora cari pronunță răă limba pe care se propună a vă preda. Cunoștințele gramaticale, literare, filologice, nimică nu pote înlocui uă elocuțiune viciosă. Ore crede cineva că citimă mai bine limba greca și chiar limba latină decâtă citia acelă profesoră limba francesă ? Nici Omer, nici Virgiliu nu ară înțelege ună cuvântă daca ară audi pe școlarii noștri, recitândă versurile loră. D’altmintrelea, chiar cândă lumea greca și latină ară fi superioră lumei nóstre, trebuie se simă noî din timpulă nostru. Costumul din secolul a XVII-le, din punctul de vedere ală frumosului, întrece pe ală nostru. Cine ară vrea să înlocuiésca hainele de astădî cu hainele după moda din timpul lui Ludovică al XIV-le? Limbile vechi, arme de aură și de fildeșă, lucrate, sculptate, sunt ă arme de arsenală; limbele moderne sunt arme de atacă și de apărare, sunt acelea cari servescă. (Va urma). ---------------------------------------------------— LIMBELE 1OARTE ȘI LIMBELE VII IV. Se scimă că dată să scăpămă de rutina scolastică. Să învățămă pentru viața, des pî5»M ALBANIA Deorece Albania, provincie a Turciei de la marea Adriatică, în momentele presinte este câmpă de luptă între Albanesi și Muntenegreni, și pare peste scurtă timpă și între Greci, și deorece Albania, care are nefericirea a fi destinată de către areo pagubă Europei, ca cu micșorarea teritoriului său, și deuă parte și de alta, să murescă Muntenegrulă și Grecia, era ea armată din crescetă până în tălpi spre a-și apăra integritatea teritoriului său bărbătesc, chiară contra voinței Europei, cu atâtă mai mare interesă deștaptă în animele tuturoră pentru sine, și pentru causa sea. Din acestă panză de vedere pornindă o mi-amă propusă a descrie în schiță starea topografică, etnografică și istorică a acestei provincii pe câtă de incântarare, pe atâtă și de nefericită. Albania de astăzi, ca provinciă turcescă, este situată pe malul mării Adriatice, spre astă de Italia, de care e despărțită prin așa numita cale de mare a Adriaticei Via Otranto, apoi este încongiurată în celelalte părți de Grecia, Tesalia, Macedonia, Serbia, Bosnia și Muntenegru. Mărimea teritorială a Albaniei este de 91,000 kilometri pătrați, prin urmare câtă Grecia de mare, deja mai mare decâtă Muntenegru. Țăra este delsă, clima temperată, producțiuni mai însemnate sunt pădurile frumóse cari íncoroneza delurile, apoi vină bună, cletă, tutună fină și bumbacă. Rîurile, cari șerpuiescă prin văile romantice cu apa loră cristalină, sunt mai de frunte Volussa, Drino, Bogana și Arta, cari tóte răsară în munții meovici și bitolici despre Tesalia și Macedonia, și, curgândă spre apusă, se revărsă în marea Adriatică. Și ca țară acomodată de comercială pe mare, ea are cele mai frumóse golfuri sau sînuri de mare la Scutari, la Ianina și Arta. Orașele mai însemnate sunt: Scutari, turcesce Scadar, — Scodra vechia, — lângă mare în nordul Albaniei spre Muntenegru, cu 30,000 locuitori, și cu industriă de bumbacă. Argirocastro, cetate cu castelă vechiă, penă stâncă, cu 6,000 locuitori, unde se fabricezá forte fină tutună de nașă, turcesce numită fulli.* Janina, sau Joanina la cei vechi, spre sudă de Grecia, cetate situată lângă mare cu 25,000 locuitori cu fabrice de cordovanü sau safiană, Parga, lângă mare, față ’n față cu Corfu. Acesta cetate a fostă în anii 1401—1795 aliată cu republica Venițiană s’a luptată multă contra lui Ali-pașa de la Ianina, a căzută după aceea supt scutulu Franciei, apoi supt ală Angliei, care a vândut’o lui Ali-pașa la anul 1819. Pe acelă timpă avea 4000—5000 locuitori creștini, cărora ânse s’a permisă să emigreze. Avlonă—Valona, vechiă—la mare cu 6000 locuitori, cu producțiuni de oreză, tabacă și măsline. Prevesa la mare, cu comerciă de producte ale țărei, și cu 7000 locuitori. Durazzo, turcescă Drassh, slavonă Durz, albanesce Durresî, cetate pe promontoriulă Adriaticeî, 82 kilometrii de la Scutari spre sudă, cu 9000 locuitori, portă de mare, face comerciă cu producte de ale țărei. Acesta cetate este vechiulă Dirrachium ală 1 1 Iuliu Cesarense a învinsă totă atunci la Pharsalus în Tesalia pe Pompeiă.