Romanulu, octombrie 1880 (Anul 24)

1880-10-10

ANULE DOUE~ț­ECI ȘI PATRU VOIESCE ȘI VEI PUTE­A MUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Qeto » , , pagina III — 2 lei — A se adresa: N ROMANIA, la administrațiunea Țarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud et C-nie, 139— 140, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPL ARULU Redacțiunea și Admini­strațu mea strada Domneî 14 Bucuresci, Brumarelu Dulcigno nu este încă datű în posesiunea Muntenegrenilorü; énse pretutindeni se crede ca elü va fi datü în curendü. Pofta din parte­ i nu pierde nici uă ocasiune de a protesta de bu­­nele-i intențiuni și tratările cu Mun­­tenegrulu în privința modalității ce­dării se urmezâ cu liniște și bună­voință de amândouă părțile. Principele Muntenegrului pare, în­­tr’adevĕrü, atât­ de sigura că Dub­­igno îi va fi data, în cáta­a nu­mită chiar pe comandantele cetății și ale districtului și a destinată corpulu de armată care trebuie să ocupe noului teritoriu muntenegrean. De la Berlin, prin organulü ofi­­ciosei Corespondințe provinciale, se a­­duce asemenea sci­ea că nu e nici una cuvântă de a pune ín índouiéla seriosa voință a forței de a esecu­­ta­otărîrea ce a luat­ în privința cedării Dul­ignes. Corespondința provincială merge chiar mai departe în prevederea u­­nei împotriviri din partea Albane­­silor­, ea lasă să se vadă că Porta va­sei se înlăture piedicele­­ ce se opunü la îndeplinirea cuvântului ce a datü. Scirea acesta, fiind­ venită din Berlin, are o­ însemnătate mare; ea e de natură de a împrăștia îndouie­­lele ce mai puteau fi despre­otărî­rea Porței de a ceda Dub­igno, chiar luptându în contra Albanesilor­. Se sclă, într’adevĕrit, că Porta nu s’a otárb­it de a ceda de cátü după stăruințele ambasadoriloru Germa­niei și Franciei la Constantinopole. Aceștia ’i-au înfățișată perspect­va blocării porturilor­ de pe Marea Ne­­­gră de către uă putere care este astății cu atâta mai mare inimică a sta­tului otomană, cu câta în trecută Îi era mai amică și au convins­-o că e mai bine pentru ea de a ceda uă parte de câtă a lăsa să se puie în cestiune totală. Porta a declarată că cedeza și, mai cu sumă in urma asigurării Co­respondenței politice, îndoială nu pate fi că ea va face partea focului, se va esecuta. Prin urmare, tratatul­ de la Ber­lin va fi aplicată întru­câtă privesce cestiunea fruntarielor­ turco-munte­­negrene. Remâne însc cestiunea grecescă în privința resolvării căreia e încă ore­­care eșu­are, déra ideia amânării a­­cestei cestiuni câștigă din ce în ce teramu. E probabilă déjit că puterile vor­ renunța pentru momentă la între­buințarea de măsuri coercitive în contra Porții și, într’un asemene îm­prejurare, ar­ fi greă de a admite că Grecia va încerca singură de a lua prin forța pr­ovinciele asupra că­rora Europa i-a recunoscută drep­­tură. Ar­ fi cu greă,­­sh­emă, de a ad­mite că Grecia se va aventura în­tr’uă asemenea întreprindere, pentru că Turcia—de­și trunchiată—e încă destulă de tare, armata iei destulă de numerosă, viteză și bine orga­­nisată, în­câtă nu e îndoială că va pute ține peptă falangelor, grecesci, care suntu multü mai puținii nu­­meróse, de­și eroismul­, suntema și­cum­, nu le va lipsi nici acum, cum nu le-a lipsită nici uă dată. Afară de acestă situațiune, în care desavantagială ară fi de par­tea Greciei, voci autoritate o în­demnă a nu încredința sortei ar­­melor, resolvarea acestei cestiuni în care Europa e îngagiată directă, și a aștepta. Ilie Times s’a făcută ecoulă aces­tei idei, care are pentru opiniunea publică englesă și negreșită opiniu­nea publică de pretutindeni, pentru că pretutindeni pacea e dorită și necesară. Ca cronicari, mai înregistrămă ună scomptă ce­a circulată asu­pra modului de resolvare a Ges­tiunii greco-turcesci. S’a­­fi3^ Turcia își va retrage trupele din teritoriele ce ea însăși a consim­țită a ceda Greciei, și că acesta n’ar fi avea de câtă se ocupe acele teritorii. Acestă ideie ne pare a eși cu totul din domeniulă probabilități­­lor, și n’o înregistrămă de­câtă ca­tă dovadă de ilusiunile ce-șî face spiritură publică europeană în do­rința lui de pace. /// Marți, la 14 Octobre, se deschide esposițiunea națională industrială, organisată după­­ inițiativa societății Concordia română. Acestă întreprindere — de­și nu va putea să ne înfățișeze tabloulă complectă și întru tote exactă ale industriei române, pentru că tim­­pulă a fostă forte scurtă așa în­câtă industriașii n’au putută se pre­­gătescă mai nimică înadinsă, și apoi pentru ca resursele numitei societăți suntă încă pre mici — totuși va avea uă mare însemnătate prin spi­­ritul­ din care decurge. Inițiativa individuală, acea putere care în statele libere se pune ală­turea cu guvernele și lucreza pen­tru progresul­ generală, se mani­festă și la noi din ce în ce mai cu putere și îmbrățișază ramurele de activitate, care potă duce țara la propășire. Ca operă pornită din inițiativa­ in­­dividuală, esposițiunea Concordiei ro­mâne ne inspiră ună deosebită inte­resă; noi considerămă­­ jiua deschi­derii acestei esposițiuni ca vă <fi din cele mai mari, pentru că ea va da ocasiunea tutoră Româniloră să se convingă de ce potă face, dacă se voră uni toți în cugete, în simțiri și în lucrare pentru progresul­ eco­nomică ală țării. Salutămă dorü cu bucurie prima esposițiune industrială română și a­­răm­ă ca ea să fiă începutulă unei noui ere de prosperitate pentru țară SERVIȚI­ULÜ TELEGRAFICI­ ALE AGENȚIEI HAVAS. Berlin, 20 Octombre.— Citimă în Cores­pondința provincială: «Nu este nici ună cuvântă de a se îndoui de serioisă voință a Porții de a esecuta otărîrea ce­a luată în privința Dulcignei. Trebuie se crede că că Porta va face să se simte într’ună modă eficace autoritatea iei și va înlătura fără întârziare obstacolele locale care potă să se opună la ne­îndeplinirea fagă­ducielor­ sele. * Delegațiunile austro-ungare și cestiunea orientală. Deutsche Zeitung, în numărulü său de la 19 Octobre, publică una lângă articole cu care întâmpină întruni­rea Delegațiunilor­ austro-ungare și din care estragemü urmatorea parte finală : »Este ună­ană de cândă baronulă Hay­­merle conduce destinele estem­are ale Sta­tului, fără ca elă sĕ fi avutd pâne adi o­­casiunea a-șî pune înainte individualitatea sea ca bărbată de Stată. Victoria sesiune a Delegațiunilor­ va fi un pietră de încer­care pentru amabilitatea și seriositatea con­ducerii sale. Nici ună omnă cu minte nu i pote cere ca ele se încrucișe de drumurile colegului său de la resbelă cu uă descriere în rose asupra situațiunii Europei. Déru­tată într’ună chipă așa de positivă ne-aș­­teptămă ca d-sea să nu presinte Delega­țiunileră m­ă orizontă sumbru spre a le sili se acorde cheltuieli nefolositóre. Pre­cum Joe dauri pe iubita sea Danae din­­tr’ună noră, totă astă-felă și miniștrii de esterne obicînuiescă ca, dintr’una ceva tur­­burata ală situațiunii europeane, se smulgă milióne pentru armată. Din nenorocire amă refuta în aceste din urmă (file prin diare­ 1 le oficiase nisce prejiceri sumbre, care au­­ aerul ă unoră fulgere amenințătore pentru ■ delegețiuni. Ară fi iarășî uă greșela prea­­ mare d’a arăta viitorul­ Austriei ca plină­­ de speranțe. ,In Bulgaria și Albania fericerile conti­­­­nuă mereu, era pretențiunile Greciei, ba­­­­sate pe tratatul­ de la Berlin, sunt„ încă­­ neîndeplinite. Se pute pre nega că alianța ■ austro-germană este uă garanțiă pentru pa­ce, ună sfată dată indirectă Rusiei d’a nu se încurca în aventuri în sud-estulă Euro­pei, pe cândă flancurile sale suntă deschise pentru uă înaintare mortală a puterilor­ din centrul­ Europei ? Rusia a­cutezată în 1877 să -și b­ămită armatele sale în penin­­­­sula balcanică, fiindă­că avea în Germania j­ună sprijinitoră tare și astă­felă putu să calce în piciore pretențiunile Austriei. Cu tote acestea ea nu putu să ajungă la tru­­fașulă scapă ală ambițiunii sale a ține pen­tru toto­de­una Bulgaria ocupată toa­tă provincia cucerită Se crede óre ca Rusia va face și acum aceiași încercare de și i s’a refuzată asistența Germaniei ? N­ va fi venită ore în adevérü din nooă pofta să sacrifice încă vă dată trei miliarde și 100,000 răsboinici în favorea liberării com­plecte a Bulgariei . Și cu tote acestea gu­­vernul­ austriacă se teme că armata nostră nu este destulă de numerosă, de înarmată spre a ține peptă atacurilor­ rivalilor ei noștri! ? Mai crede că că politica nostră din afară a repurtată de faptă ună succesă, că ea a îmbunătățită în adevera situațiunea Austriei în Orientă prin alianța ei cu Ger­mania , dérit tocmai pentru că acesta este convingerea nostră, apoi credemă de pri­­sosă uă sporire a budgetului armatei, pe care n’amă putea s’o aprobămă de câtă numai atunci cândă amă voi­să ’i facemă imputarea de sicură ne-meritată că, suptă conducerea sea, Austria a ajunsă într’uă posițiune isolată și espusă la ori­ ce atacă*. S’a trasă d’aicî conclusiunea că, déce s’aă făcută pre­cari indiscrețiuni la minis­­terul­ de resbelă, aceste indiscrețiuni n’aă putută proveni de câtă din faptulă d-lui generală de Cissey, prin intermediarul­ ba­ronet de Kauld, ord nici de cum prin d. colonelă lung, care n’a mai revélutü pe nevesta sea de cândă s’a despărțită de dânsa. Presa franceză a cerută revocarea d-lui generală de Cissey care este astăzi coman­­dantulă corpului alü XI-le de armată. Ministrulă de resbelă a numită îndată succesoră d-lui de Cissey, care s’a pusă in disponibilitate. Găsimă astăzi, în ziarele francese, ur­­mătorea scrisóre, pe care d. generală de Cissey a adresat’o d-lui generală Favre, mi­nistrulă de resbelă . Domnule ministru. »Erî, în fața atacurilor- pasionate ale presei, amă voită, mai nainte de tóte, se evită ca autoritatea comandamentelorü sĕ potă fi atinsă prin discuțiunea celorfi infe­riori, și o’amă rugată a suspenda din func­țiunile mele ; de altminirelî, în acesd mo­menta nu se isbea de câtă în omulă pri­vată și de ani mulți amă luată otărîrea d’a nu opune acestoră atacuri de câtă nepă­sare și dispreță. »Astăzî­­nsă, aceste atacuri crescânde voescu se isbesc­ în onorea mea de sol­dată ! Conșciința mea indignată se re­voltă. Le Figaro légé afacerea care ne preo­cupă cu plecarea mea din ministeriă ; el o amestecă spre acesta pe mareșalul­ de Mac-Mahon, pe prefectur­ poliției și biu­­rourile ministeriului de resbelă; totul­ este falsă ; — este de trebuință ca acesta să se scie. »In fine, una articola murdară, pe care vin să trămită (din fiatul­ d-lui Laissant, le Petit Parisien)­, pune vérfa acestoră ca­lomnii nedemne, acuzându-me de tră­dare. »Trebuie ca lumină să se facă. Vă da­­torescu acesta celoră cincî-zeci ani ai mei de onore și de servicii reale. Vă datorescu tutoră companionilor­ mei de arme. O da­­torescu acesta Senatului care este cu dreptă cuventu gelosü de onorea membrilor- séi și care nu va refusa nici una din autori­­sațiunile trebuinciose. »Procesulü care s’a judecată acum a fostă necomplectă ; contraria c­u ceea ce s’a scrisă, că n’amă fostă nici citată, nici ascultată. Și cu tote acestea, printr’uă di­versiune dibace, că singură portă astăzi totă greutatea. »Ceră de la guvernă se ordone­ză an­chetă asupra actelor­ mele ; face-veți ore pentru mine, generală de divisiune ca și d-ta, mai puțină de­câtă ați făcută pentru colonelul­ Jung ? »Daca acesta anchetă îmi va fi nefavo­rabilă, déca, în locuia inprudințelor­ omu­lui privată, se va găsi uă bănuială numai, care se autorise aceste monstruose atacuri, atunci nu va rămâne de­câtă ca ună con­siliu de resbelă să se pronunțe. »Déru, pâne atunci, este peste putință ca omulă care, în cursă de 50 ani, a ser­vită patria sea, a făcută în modă gloriosă, potă spune acesta, tote companiile nóstre; — ca ministrulă care, găsindă Francia mai abătută de­câtă în 1815, dată pe mâinile Prusiei și ale Comunei, a ajutat’o să se rea­­bidice și se edifice ceea­ ce există astăzi; — ca acestă generală de divisiune sĕ fiă murdărită într’ună chipă odipsă fără ca guvernulu sĕ se mișce și să ’șî dea lumina ce reclamă. Generalulu comandantu alü 11-lea corpu ; senatorii. De­missey. P. S. Din causa situațiunii cu totulă es­­cepțională și cu tată respectulă meă pen­tru disciplină, nu ve veți mira, domnule ministru, deca voiă ușa de calitatea mea de senatoră spre a da publicității scriso­­rea mea*. Incidentalii d-lui de Cissey. Acumă vă lună, câte­va­­ Țâre francese, între care le Doulois, acusară pe d. colo­nel a lung, atașată pe lângă cabinetul­ mi­nistrului de resbelă, că ar­ fi comunicată Germaniei planurile de mobilisare ale ar­matei franceze. D. Jung intenta­t­ă pro­cesă d-lui Ioan Westone, redactoră ală­­ Țarului le Gaulois, care fu condamnată la 50.000 lei de despăgubire civilă pentru ca­­lomnie. Dorit în discursul­ desbateriloră se do­vedi că d. generală de Cissey, fostă mini­stru de resbelă, este de multă amantară i baronet de Kauld, nevasta d-lui colonelu i lung, de care d-sea e despărțită de mai­­ mulți ani. 1 VINERI, 10 OCTOBRE 1880. LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte, and and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru taie țerile Europei, trimestru­lB le­­i se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea z­iarului LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. E. G Popovici 15 Fleisch, markt. IN ITALIA, la d. doctorii Gustavo Croce Vi, San Benign­o, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20RANI E SEMPLARULU F­RUNT­ARIELE GRECIEI The Times publică urmatarele asupra fruntariilor­ elenice : »Grecia i eșită din Congresului de la Berlin în mai rele condițiuni de câtă Mun­­tenegru, cu tote acestea, Concertul­ euro­­pena a susținută că luptă considerabilă spre a aduce pe Porta se observe tratatul­ de la Berlin chiară întru­câtă privesce se­siunea Dub­ignes. Afară de ce pate fi înte­­temeiată și neîntemeiate în reclamațiunile făcute Porții de Grecia și Muntenegru, e între aceste două State uă deosebire esen­țială :—că Muntenegrulă, după ce a fostă multă timpă în dușmăniă cronică și chiară în luptă cu Turcia, a câștigată prin bătăi crâncene orașulă și uă parte din pomâniü ce trebuie să i­ se predea acum și că re­clamațiunile sale au fost­ confirmate în modă espresă de tratată. »Corespondintele nostru de la Paris zice, în interesanta sea scrisore de ieri asupra cestiunii greceșci, că nenorocirea Greciei e că ea n’a fostă gata d’a lua parte la re­­cenzură resbelă, și că nu pate, prin urma­re, sé arate ceva care se semene cu ună dreptă bazată pe cucerirea efectivă. Grecia va răspunde probabilmente că, era sau nu gata, ea era dispusă­ la acea epocă să se arunce în încăerare spre a avea sorții d’a lua parte la împărțire, și că nu pute să su­fere acum pentru că s’a lăsată să fie ade­menită de vorbele și avertismentele Eu­ropei. »Răspunsul­ la acesta este, că ună Stată care pate să se apere elă însuși, trebuie să asculte de sfaturile cele înțelepte și nu trebuie să fie agresivă. Costele Greciei nu potă să fie apărate contra atacurilor, cui­­rasatelor­ turcescă și a unei desbarcări de trupe turcesc­ de­câtă prin intervenirea eu­­ropená; și nu este uă valore tocmai mare aceea a unei națiuni care, făcând­ă resbelă, privesce necontenită în urmă­ I spre a-șî dobândi scăparea de la acea cari, după socotela iei, voră fi nevoiți să ’i vină în a­­jutoră la casă de estremitate. »Pentru aceste cuvinte Grecia a fostă prevestită cu dreptă cuvântă să nu facă resbelă în forma pauperis, și avertismen­tul este din nou aplicabilă, atunci când, după cum ne spună scirile din Athena, ea face n­oî împrumuturi și recrutezá cu ac­tivitate în tote părțile țărei. Este ceva d’a avea de partea sea simpatiile Europei; dérü este de datoria Europei d’a pțărî daca va trebui să se adauge u­ă noă teritoră Gre­ciei prin mijlocirea unei cheltueli de bani și sânge care se potä fi suportată mai cu deosebire de alte puteri. Din tonulă și sim­­țimintele ce reflectază corespondința nosträ din Paris, reiese într’ună chipă lămurită că, întru ceea ce priveste pe Francia, daca Grecia va turbura pacea Europei, ea va face acesta cu risiculă și pericolul ă­iei, și Francia, precum șcimă, a fostă la Berlin partiniterea cea mai pronunțată a revendi­­cărilor­ Greciei. ,Daca speranțele și aspirațiunile popo­rului elenică sunt­, celă puțină pentru pre­siune, atâtă de­parte d’a fi îndeplinite, la ce primire se póte aștepta regele George ? Este văzută că elă nu póte fi criticată pen­tru întorsătura ce aă luată evenimentele și ară fi fostă fericită deca ară fi făcută totă ce -i ară fi stată prin putință spre a scuti pe poporală sau de­uă desamăgire grea de suportată. Dorn de și națiunile, în nenorocirele loră, suntă arare ori accesi­bile de rațiune, totuși va fi ună bine pen­tru viitorea loră fericire ca națiune déca Grecii voră aruta și vor­ practica în acestă momentă virtuțile moderațiunii și ale răb­dării.....

Next