Romanulu, februarie 1881 (Anul 25)

1881-02-23

ANUL AL DOUĂ­Z­ECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. AN­UNC­IU­RI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 4­0 bani Deta , „ > pagina III, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea­­ barului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place d­.6 Ioi Bourse LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S—M. G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 bani esemplarul ReAlicu­imea și Administrațiunea, strada Damnei 14. LUNI, MARȚI, 23, 24 FEBRUARIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitalii și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țevile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL WTPU­REQPT fauraz­iuni I­Uu UlUjbul, 7 MĂRȚIȘOR laOl Legea nostră electorală este forte rea. Cel mai mare rod al iei provine din causă că cele mai multe colegii sunt prea strîmpte și prin urmare incencióse, sugrumatóre. Intr’un colegiu electoral, compus de 20, de 30 și chiar de 50 de a­­lggétori, intră cu denșii, cu cea mai ' intre ’nlesnire, intriga, interesul, u­rele și simpatiile personale și adesea pate și corupțiunea. Credem că marea majoritate a națiunii este convinsă de acest ade­­văr. Totă cestiunea este d’a se găsi cât și cum să se mărescă colegiile electorale, care sistemă este mai bine se adoptăm. Schimbarea legii electorale ensft nu se poate face acum îndată. Nu se poate face fiind­că cestiu­nea nu sa pus în desbaterea pu­blică ; și nimene nu poate nega c’un asemene lege, ca și acela a instruc­țiunii publice, trebuie desbătută ’n public și de către public, mai mult timp. Nu se poate face apoi îndat, fiind că trebuie revisuită Constitu­­țiunea în articolii cari privesc legea electorală. Desbaterea îase se póte fa,ce ’n vara și ’n tómna viitóre, și Camerele pot apoi cu ’nlesnire să voteze revizuirea Constituțiunii în acesta, privință la sfirșitul sesiunii anului 1881 —1882. Ceia ce îu sé putem face și ce credem, cu cea mai deplină convin­gere, că trebuie neapărat sa facem, chiar în acestă sesiune straordinare, este organisația nai nostră iu­di dar­a. Este ciudat, este cu totul de ne­­’nțeles că nu s’a făcut pen’acum la noi acestă reorganisare, care este de toți recunoscută ca cea mai neapă­rată, și cea mai de urgință. A și a , ea este de toți recunoscută*, afirmăm că mai nu este la noi un singur om care se nu recunoscă că trebue să dăm justiției nóstre uă altă organisare. Ceva mai mult. Organisarea justi­ției se pate face la noi cu cea mai mare ’nlesnire, fiind-că, cum <dise­­răm, toți recunosc că cea actuală este rea. Ea se pote face cu ’nlesnire, fiind­că diferitele moduri de organisare au fost și sunt de mulțime de ani desbătute ’n totă lumea și de cei mai mulți bine cunoscute. Ea se pote face la noi cu mare înlesnire, fiind-că organisarea iei ac­tuală nu s’a făcut pe vechi temelii naționale cari recunoscendu-se că sunt rele, totu­și ar cere oare­cari cătățimi de dinamită pentru a le surpa. Avem dreptul dor d’a dice că este ciudat, că este cu totul de ne’nțeles că nu ne-am pus ancă cu toții pen­tru­ a face acesta lege morală, eco­nomică, națională, tradițională la noi și ’n adevőr­sântă. Dér­­]ic unii, acestă lege este pré mare, este pre­sântă pentru ca ș’o facem îndată. Dacă cei cari vorbesc ast­fel n’am petrecut viața lor de­cât în lenevire și nepăsare, dacă n’ah mintea tescuită printr’uă educațiune strivită, apoi­­ zicem , pe onore și ’n conseiință, că peste putință ne este sĕ-i înție­­legem. Dar, se va­­]ice ori­cine, ce are făcut-ați totă vieța vostră dacă nu v’ați gândit adese, ca sĕ nu­­ zicem necurmat, la cestiunile cele ’ntr'a­­devĕr mari? Ce-ați făcut t0tă vieța vóstra dacă n’ați dobândit cunoscinți asu­pra unei cestiuni care se desbate de sute de ani și sa practică de la ’nce­­putul lumii! Și decă pân’acum nu v’ați format ore­care idei, nici chiar despre ceea ce este sânta sântelor, trebuie ore ca națiunea sĕ sufere, în tote și ’n totul, pene ce poftă vé va veni să faceți ceea ce pen'acum n’ați poftit a face ? Nu , diferitele organizări ale justi­ției sunt destul de bine cunoscute pentru ca să nu se mai ceră, la noi mai cu se­mă, amânări peste amâ­nări. Deca sunt osebite opiniuni, ele sunt naturale între oment; deci se va accepta uă sută de ani âncă, ele își vor­ schimba direcțiunea dar nici uă dată nu vor dispare. Ce-ați făcut pân’acum déca nu v’ați convins că justiția este, tre­buie să fie a treia putere în Stat, și că nu póte fi de­cât uă slăbiciune ș’uă degradare când ea decurge d’a dreptul din voința puterii esecutive? Cu cât uă cestiune este mai mare cu atăt ea este mai simplă, mai les­ne de a fi înțțelesă de toți. Numirea judecătorului de către puterea esecutivă este un a­surdi­tate, uă monstruositate ce nu pate fi susținută cu cel mai mic argu­ment serios. Inamovibilitatea are, sau mai drept a a­vut, mulți partizani sinceri și în­­vățați; practica caré a sfărîmat pu­terea iei, chiar în Francia unde­ a luat nastere. Ori­cine a voit s’a putut convinge acum că inamovibilitatea a adus mari rele și nici un bine. S’a putut convinge că n’a putut aduce de­cât rele, fiind-că alegerea a emanat tot de la puterea esecu­tivă er nu de la națiune, fiind-că puterea esecutivă a avut în mâna iei transferarea, naintarea, decorațiunile, numirea fiilor și ru­delor magistraților în felurite func­țiuni și câte alte asemenea înrîuriri, turu­ri ale consciinței omului , fiind-că inamovibilitatea s’a făcut de către despoți, în timpuri de des­potism și pentru serviciul despotis­mului , fiind-că s’a veijut că inamovibili­tatea a fost numai cu numele ; când puterea executivă a voit s’o lovéseá a lovit-o în Francia supt tote gu­vernele ; a lovit-o mai întei însuși Napoleone I care-a fost creat-o ; au lovit-o legitimiștii ; au lovit-o orlea­­niștii; o lovesce acum Republica, și știm că și la noi abia a fost creată de principele Cuza și tot de densul a fost forte curând lovită. Efectivitatea a dovedit prin prac­tică puterea iei, în Statele­ Unite, în Elveția și ’n Belgia. Electivitatea Românii o pot înție­­lege, o pot iubi și face mai cu so­ni­re, fiind­că n’avem ce surpa, și fiind­că la noi ea este tradițională, este națională ș’am putea f]fce im­pusă de Constituțiunea nostru, care prescrie în articolul 31 : „Tóte puterile Statului emană de la națiune.“ Putem în fine s'o facem îndată și eu cea mai mare ’nlesnire fiind­că nu este român, — afară pate din vr’un fost și viitor ministru — care să nu fie pe deplin convins de ur­mătorul adevĕr scris de Jules Favre : „Alegerea dă națiunii, prin eser­­„citarea unuia din cele mai mari „drepturi ale iei, deplina-i suvera­nitate. Alegerea rădică magistra­tura mai presus de acțiunea pute­­­rii esecutive, și ce este și mai cu „’nsemnătate, schimbă condițiunile „iei de esistență, face din ea un mi­nister ci nu numai uă meserie; ea „deschide rândurile iei iurisconmici­­­ lor consumați în practica afaceri­­i lor, înlătură mediocritatea în folo­­­ sul ser­inței, al reputațiunii, al spo­­­rainței dobândite.“ Credem c’atât este d’ajuns pentru ca toți românii se înțelegă, se simtă și să facă. Facem der apel la doi deputați și senatori, fără osebire de partide. Fie­care Cameră se numescă în­dată prin alegere oă comisiune de cinci mnginstrii, dintre cei mai dis­tinși din legiștii iei. Aceste două comisiuni se facă în­dată un proiect de lege pentru or­ganisarea justiției pe basa alegerii. Cestiunea este bine studiată, na­țiunea o simte, o cunosce, o vo­­iesce. Se purcedă la lucru patrioții noș­­trii legiști și vor încheia acesta, se­siune straordinară așezând justiția pe temeliele iei naționale, stabilind, pe temelii de granit, dreptatea, mora­litatea și libertatea în bine­cuvân­tările națiunii și în aplaud­ele lumii întregi, ține pacea, de­și partita resbelului se agită la palat. Washington, 6 Martin.­—Noul cabinet se compune cum urmeză : Secretar de Stat, d. Dlaine Secretar al tesaurului, d. Windon Secretar al resbelului d. Lincoln Secretar al marinei d. Hunt. Secretar al internelor, d. Kirkwood Directore generale al poștelor, d. Jam­es Attorney generale (mips, just. ), d. Mae­­weag. Senatul a confirmat aceste numiri. Constantinopole,­­ Martin.­­ In urma unei neînțelegeri, delegații otomani nepu­­tând fi încunosc­ințați la timp, întrunirea ambasadorilor pentru negocierile turco-gre­­cești, care trebuia să se ție astăzi, a fost amânată pentru mâne la uă­ oră. Londra, 6 Martin. —­ D. Corbelt, mini­stru al Engliterii la Atena, e numit mini­stru în Bresilia. Paris, 6 Martin. — D. Jules Grevy și­­ Gambetta au avut astădi­­uă convorbire asupra cestiunii scrutinului pe listă. Se telegrafiaza din Viena diarului Le Tempsch rechiemarea d-lui Corbett de la Atena este considerată la Viena ca un semn de schimbare a atitudinii Englizerii în pri­vința Greciei, în sensul concertului euro­pean. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Const­antinopole, 5 Martie.— Servet-pașa și Ali­ Nizam­i pașa au făcut, ieri ambasado­rilor să visită care trebuie să țină loc de respuns al Porții la notele de la 21 Fe­bruarue. Delegații otomani n’au făcut, am­basadorilor nicî­ uă comunicare; ei au pro­pus numai ca prima ’ntrunire pentru nego­­țieri să se ție Duminecă. Dar, după dorința ambasadorilor d’a grăbi resolvarea cestiu­­nii, s’a decis ca cea d’ânte- întrunire se se ție chiar astăzi Sâmbătă la 2 ore, la d. Goschen. E probabil e că delegații otomani vor face cunoscut în acesta întrunire pro­punerile Porții. Paris, 5 Martie. — Camera deputaților, D. Clemenceau, deputat, din estrema stângă, face să interpelare guvernului în privința unei vendâri de praf de resbel făcută de Francia Greciei, prin mijlocirea unui au­striac numit Rau­tfa. D. Jules Ferry, președintele consiliului, respunde că Statul are singur dreptul de a fabrica praf în Francia și este autorizat a vinde pentru esport. Cât pentru cel vendus d-lui Rauth­, guvernul nu scie care e des­­tinațiunea lui. După respunsul d-lui Jules Ferry, estreiha stângă propune uă ordine de di ostilă gu­vernului; ea e respinsă cu 311 voturi în contra 156. Neapole, 5 Marte. — Amănuntele cutre­murului ce a pustiit Casamieeiola, aretă că totă partea superioră a insulei a suferit pagube, 200 case s’au dărâmat; cele­l­alte amenință ruina. Pân’acum sunt: 50 morți și 70 răniți. Scrii particulare spun că sunt 70 morți și 32 greu răniți. Viena, 5 Martin. — Guvernatorele Au­striei de jos (Viena) a decretat, disolvarea societăților de studenți numite Academische­ Lesehalle, pentru cuvântul ce au­ trecut peste cercul atribuțiunilor prevăd­ute de statutele lor. Constantinopole, 4 Marte.— Aici se crede ’n generale că Sultanul e­otărît a face în­semnate concesiuni Greciei pentru a măti­ înaintarea în armată Cestiunea înaintării în armată este una din cele mai interesante și din cele mai discutate în tote țările. Proiectul de lege presintat Camerii francese de către minis­trul de resbel, generale Favre, ne dă oca­­siunea d’a resuma aci părerile emise în a­­cestă cestiune și a cita uă soluțiune, care ne pare menită a mulțămi atât interesul general al armatei, cât și interesul particu­lar al oficiarilor. Mijlocele de înfiinlare, puse în aplicare în diferitele țări, sunt în număr de cinci: Vechimea, Alegerea (choix) Elecțiunea (ellection) Concursul Vechimea prin selecțiune. Cel d’entéia mijloc, vechimea, are par­­tisanii și adversarii sei. Partizanii susțin că înaintarea după vechime este forte rațională, căci, în timp de pace, meritul neputendu se constata, oficiăriî n’au de­cât acest mijloc d’a fi îna­intați, fără ca să se potă face favorî cui­va. Fără vechime, die ei, intriga ar domni în armată și ar introduce într’easa desgus­­tul și demoralisarea. Adversarii respund că principiul vechi­mei e fals și că înaintarea trebuie să fi­ es­­clusiv resplata capacității recunoscute, ci nu a serviciilor aduse. Ei adaug că înain­tarea după vechime este tot d’uă dată și periculosă, căci constituie un fel de privi­­legiu asigurat leneviei și incapacității. Prusia, Austria, și mai în urmă, Italia, au adoptat un sistemă mijlociă, stabilind că principiul vechimei nu trebuie menținut de­cât spre a mărgini timpul minimum cât un oficial trebuie să rămână în fie­care gând înainte d’a putea fi apt se concure pentru un grad superior. Alegerea după plac a fost singura sistemă în rigore la vecinele monarh­ii Regale sau ministrul de resbel înaintaă pe cine le plă­cea cei mai intriganți, cei mai lingușitori, erau cei mai siguri d’a ajunge repede la gradele cele mai ’nalte. Acestă sistemă, care nu prevede nici uă regulă, care nu se ’ntemeiază pe nici un principal, care nu dă nici uă garanție, care este cea mai falsă și cea mai nedreptă, este astăzi părăsită de totă lumea. Elecțiunea are și ea partizani și adver­sari. Cei d’ánteiü sprijinesc acesta sistemă, arătând că este singura care dă șefilor oă adevărată autoritate morală, și că autori­tatea morală este calitatea supremă a co­­mandei. Adversarii atacă sistema, arătând tristele exemple din 1870, când se ațărî că gardii naționali să alegă pe oficiării lor. La ace­­sta, partizanii răspund, cu drept, cuvânt, că uă rea aplicare a unui principal nu dove­­desce că acel principii­ este rea. Și, în a­­dever, în 1870, se specificase că oficiării nu se vor putea alege de­cât dintre foștii supt­ oficiărî, ast­fel în­cât, garda națională, lipsită de buni instructori, n’avu de­cât o­­ficiălî incapabili. Partizanii conchid că ri­guros reglementată sistema înaintării prin elecțiune, ar da resultate bune, și, silind pe oficiări a dobândi stima camarazilor lor, în loc de a atrage atențiunea colonelului, va desvolta moralitatea în armată, înaintarea prin concurs se întemeiază pe principiul escelente că gradele ’nalte nu trebuie încredințate de­cât celor ce se vor arăta mai demni, mai capabili d’a coman­da. De aceea acesta sistemă are mulți par­tizani. Cu tote acestea, sunt spirite seriose care se întrebă dacă concursul prezintă tóte ga­ranțiile dorite. „Dacá prin concurs, dice un scriitor mi­litar contimporan, se înțelege că, vă dată pe an, oficiarii vor fi puși în paralelă, că vor fi chemați a proba capacitățile lor, că vor fi clasați după meritul ce-i vor fi do­vedit în acesta singură probă, atunci ideia e falsă și mijlocul neîndestulător. “ In adevăr, ce póte demonstra că ase­menea probă ? Dovedesce ea valorea sau numai îndrăsnăla candidatului ? Știm cu toții ce va să­­ fb­ă un esamen. Cutare, réț pregătit, dă peste oă întrebare ușoră și răspunde bine; cutare altul, mai muncitor, mai demn d’a fi primit, e lăsat la uă parte pentru că a dat peste uă cestiune cu deo­sebire grea Afară d’acesta, abifecteza adversarii sis­temei concursului, acesta probă unică, acest concurs, chiar atunci când s’ar privi ca serios, când s’ar putea egalisa sorții, în ce va fi otărîtor? Va dovedi pate inteligința oficialului, ar arăta deprinderea lui la muncă! Va dovedi vigorea sea fisică? Va dovedi aptitudinea la comandare, autoritatea mo­rală.“ Intr’un cuvânt, va face se­reese tóte acele calități multiple care sunt neapărate ori­cui voesce să comande ? De sigur, că nu. Rămâne alegerea prin selecțiune. Acesta este mijlocul propus de ministrul de resbel al Franciei prin proiectul de lege ce a de­pus pe biuroul Camerei. Acest proiect a ’ntâmpinat multe critice. Antoiü­i s’a imputat că nu stabilesce un principiu asupra căruia mai toți oficieri competing sunt de acord, adică că nu prin­tre simplii soldați trebuie căutați supt­ o­i­­c­eriî, ci în sculele speciale. S’a demonstrat, în adevăr, că chimerică e ideea d’a voi să asigure recrutarea în sînul regimentului și că, pentru a da celor gradați prestigiul și autoritatea de care au neapărat nevoie, ei trebui instruiți, ceea ce va legitima supe­rioritatea lor ierar­hică, și instruiți a­parte, ceea ce­ î va sustrage de la intimitatea o­­menilor pe care vor avea să-i comande. A doua critică e mai gravă. Art. 2 zice că nimeni nu va fi înaintat la un grad su­perior până ce nu va fi fost recunoscut apt a ’ndeplini funcțiunile acestui grad. Toți întrebă : cum se va constata acestă aptitu­dine ? Dacă se lasă maiorilor , colonelilor, generălilor de brigadă, care văd zilnic pe un oficial, greua misiune d’a-i împedica înaintarea lui dacá nu este destul de ca­pabile, este a decreta dinainte uă indul­ging universală. Ar trebui esamene, esa­­mene seriose, esamene care să nu lase nici uă bănuială de părtinire, esamene care să nu lase să înainteze de­cât pe aceia care sunt chiemați a aduce servicii însem­nate în gradele ’nalte în care vor fi chie­mațî. Plecând d’aici, un scriitor militar a că­ruia competință este recunoscută, d. A. Le Faure, conchide că pentru ca înaintarea să fie reală, ca omenii de merit, s’ajungă la gradele superiore, trebuie neapărat a pune ex oficio în stare de neactivitate pe incapabili. Aici stă greutatea reformei și partea ne­completă a legei d-lui generale Farre. Pen­tru a ’nainta numai pe cei capabili și a da înlături pe cei incapabili trebuie ca con­statarea de capacitate să se facă după do­vedi atât de multiple, atât de otărîtore, în­cât tóte influinț­ele se cadă. In ce mod­ensă, se póte face acea constatare otărîtore ? La acesta întrebare respunde d. A. Le Faure întrun studiu forte interesant pe care ’l vom resuma într’un articol viitor, recomandându-’l tuturor celor ce să ’ngr­i­­jesc de cestiunile privitore la armată. \

Next