Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)
1881-10-18
ANUL AL DOUĂ DECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto » , » pagina 111, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la idministrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cuie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FlANCFORT, S.M.G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARUL Praducțiunea și Administrațiunea strada Pdonei 14. DUMINECA, 18 OCTOMBRE 1881 Lumineaza-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șfise luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Yi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL 18^13?mam 43 SUSä» Până când nu ne vom obicinui cu toții să tratăm cestiunile cele mari după însemnătatea lor, pene când cuvintele seci vor înlocui orice ideiă sanetasa, ne vom afla totdeauna în neputință d’a lumina, prin disensiunile nóstre, opiniunea publică asupra intereselor generale, ș’a aduce adevăratele servicii națiunii. Cestiunea Dunării ne spune câtă dreptate avem în acestă privință, și cât reț pote să facă țării neunirea și învrăjbirea nostră. Nu credem să fie un Român care să voiescă ca interesele nóstre naționale să fie întrucâtva sacrificate unor vederi stricte ale neînțelegerilor de partită, și, cu tote acestea, constatăm cu mâhnire că adversarii noștril nu vor să vedă și să ’nțelegă că, în împregiurările de față, numai prin unirea tuturor se pute spera conturarea pericolilor ce ar amenința Statul român. Uă națiune, oricât de mică ar fi ea, póte face, când interese străine nu se coafiseză contra iei, să se respecte drepturile sale, se cere însă ca ea să aibe uă voință ș’uăotărîre, cari se-i mârescă puterile. Cum am mai spus și cu altă ocasiune , cestiunea Dunării este d’un interes vital pentru noi Românii, și trebuie cu toții să ne dăm bine semn de împregiurări și să fim pe deplin olăriri în atitudinea nostră. Austro-Ungaria n’are și nu pate s’aibă nici un drept la Dunărea dejos; pretențiunile sale sunt împotriva intereselor nóstre, și tind la anularea garanției colective a puterilor europene, în ceea ce privesce libera navigațiune și poliția acestui fluviu. Astfel am înțeles și ’nțelegem cererile iei; astfel credem că se cuvine să vorbim și d’astă dată, "țărei și guvernului. Negreșit că România nu pate să subscrie un act împotrivitor disposițiunilor tratatului din Berlin, sé se facă vr’uă transacțiune de natură a nimici puterea “acestor disposițiunî și recunoscerea drepturilor sale. Cu totă dorința nostră d’a păstra relațiunile cele mai bune și mai amicale cu Austro-Ungaria, cu tot interesul ce avem d’a proba Europei că merităm încrederea și sprijinul său, nu ne putem opri însă d’a protesta împotriva acelor pretențiuni ale Austro-Ungariei, prin cari ni s’ar face cea mai mare nedreptate. Acestea sunt cuvintele din urmă pe cari le punem din nou în vederea țării și a Europii, cu convingerea nestrămutată despre dreptatea causei nóstre. In ce, întrebăm acum, vede oposițiunea uă șovăire din parte-ne ? Cari sunt indiciile cari s’o autorise a vedea în purtarea guvernului uă tendință alta decât aceea a țării întregi ? S’a zis de unele foi că guvernul va fi vinovat și răspunzător deotărîrea Europii, căci n’a lucrat și nu lucreză îndeajuns în acestă cestiune. Și confrații noștrii de la Indépendance roumaine, merseră până acolo încât să ne întrebe mai zilele trecute . — Unde sunt memoriile, unde sunt lucrările guvernului privitore la cestiunea Dunării ? Numai cei ce nu vor să țină în semă cele petrecute, pot să uite penă într’atât mersul lucrurilor, încât s’aeuse guvernul că nu-și a făcut datoria ’n acestă privință sau să bănuască că el are să fie străin de interesele țării. Și, decă suntem sinceri și de bună credință, de ce n’am reeimosee guvernului meritul, că cestiunea Dunării n'a fost pen’acum resolvată de Comisiunea europeană tocmai din causă că s’a opus în finuliei delegatul român, conform instrucțiunilor ce avea! Din nenorocire, el a fost singurul care a rădicat glasul ș'a protestat împotriva pretențiunilor Austro-Ungariei ! Dar notele, dar negociările și protestele guvernului făcute pe cale diplomatică ? Națiunea le-a văzut în anul trecut, și cine nu scie că ’n politică un Stat, și mai cu semă din cele mici, face și este dator să facă lucrări forte ’nsemnate, dar caii nu se scriu și mai totd’auna nu se publică ? Suntem dor în drept să ne mirăm, cum se uită atât de ușor faptele petrecute, când ele sunt îndestul de bine cunoscute ’n țară ca și ’n străinătate ! Și astăzi ce face și cum lucreză guvernul, dacă nu conformându-se întru tote cu dorința unanimă a țării, d’a păstra neatinse drepturile României la Dunărea-de-jos, astfel după cum a otărît Congresul din Berlin și s’a prevăzut de tratatul de la 1878 ? Aü are vr’un cuvânt adversarii noștrii ca să se ’ndoiescă câtuși de puțin de sinceritatea unui guvern românesc, într’uă cestiune curat românescă și d’atâta ’nsemnătate pentru țară ? Dacă guvernul a șovăit din calea rea și n’a lucrat sau nu lucreză românesce în acestă ocasiune — națiunea este aci ; ea ’1 va judeca în deplină cunoștință de causă și va oțărî, în suveranitatea iei, ce este de făcut și pe ce drum trebuie să mergem întru apărarea drepturilor nóstre. Voința iei numai va pțărî; și nu ne îndouim că ea se va conduce și d’astă dată ca în tote cele-lalte cestiuni mari, severșite în acești ani din urmă, împregiurările în cari se găsesce astăzi Europa, trebuie să ne facă pe cât de băgători de semă p’atât și de ’nțelepți. Aceste ’mpregiurări sunt cu atât mai grele și mai de temut pentru noi, cu cât nu stim ce se va întâmpla mâne și ce are să nască din tote scomptele ce circulă ’n presă și ’n lumea politică europană. Având în vedere deosebitele tendinnți și aspirațiuni, și ținând socotelă de mersul evenimentelor și de nesiguranța ce domnesce de câtva timp în cercurile diplomatice, suntem cu drept cuvânt îngrijați de eventualitățile viitorului, ale căror urmări cu greu le póte prevedea cineva. Există un adevăr netăgăduit în viața poporelor . Cu cât un popor crede că pate să fie mai amenințat, cu atât trebuie s’aibă mai multă tărie de cuget și încredere în el însuși, fiind întotdeauna gata ca să respundă la trebuințele viitorului. Adevărul acesta cată să nu ’1 uităm și să ’1 avem necontenit în vedere, decă voim să culegem rudele ostenelilor nóstre și să pre-întâmpinăm, pe cât împregiurările vor erta, pericolele ce ne pot încongiura. -------------------------Altețarea Regală Mamă, Principesa de Hohenzollern, a bine-voit a trimite următorea epistolă d-lui președinte al consiliului de miniștrii, pe care ministerul cu fericire și mândrie o pune supt ochii națiunii. Domnule președinte, Cu cea mai vină părere de rău am părăsit țara românescă, unde am găsit uă primire care a mișcat adânc inima Mea de Mamă. M’am convins, prin Mine ânsă’Mi, de iubirea ce Românii au pentru scumpul Meu Fiu, și acestă convingere Mă face fericită și mândră. Voiu păstra neștersă amintirea timpului ce am petrecut în scumpa și frumósa vostra țară, căreia Regele și Regina aparțin cu inima și cu sufletul. Nu voiu uita nici vădetă dovezile de simpatia cordială ce capitala a bine-voit a’Mi arăta, și la care ați luat parte, cu atâta căldură, locuitorii din tote părțile țării pe unde am trecut. Vă rog, d-le președinte, fiți interpretul simțimintelor Mele de profundă recunoscință către toți aceia cari au ținut să’Mi probeze iubirea și devotamentul ce au pentru Regele, Fiul Meu iubit. Acesta este cea mai dulce răsplată a sacrificiilor ce România crede, cu drept cuvânt, că am făcut pentru dânsa. Principesa de Hohenzollern. Weinburg, n/23 Octombre. jgaMHBmfluaKgwwwjHMUiHWiHMWHgittBgcaMWMWpff i i'nniawnHirwaa«WBw«— SERVICIUL TELEGRAFIC AJLâ AGENȚIEI HAVAS Tunis, 21 Octombre.— Trupele franceze au ocupat Kairuanul care s’a predat fără resistență; insurgenții care se concentraseră în Kairuan au fugit spre sudul Tunisului. Viena. 28 Octombre — Wiener Zeitung anuncă numirea comitelui Khevenhuller, actualminte a țin e diplomatic la Sofia, în postul de ministru al Austriei la Belgrad. Astăzi a avut loc un mare revistă militară la care au asistat Suveranii Austriei și Italiei, arhiducii și arhiducesele. Maiestățile lor imperiale și regale au fost cu voiciune aclamate de mulțime Paris, 28 Octombre.—D. Gambetta a fost ales președinte provisoriu al Camerii Deputaților cu 817 voturi din 364 votanți. Viena, 28 Octombre. — Regele Italiei a primit în audiență pe miniștrii Austro-Ungariei ; după acesta regele și regina au făcut să visită văduvei baronului de Nlaymerle și arhiducilor. D-nii Depretis și Mancini, miniștrii italieni, au avut uă conferință două oră cu capii de secțiuni de la ministeriul afacerilor străine, d. de Kallay și comitele de Wolkenstein. I. comite Duchatel, ambasadorele Franciei, a făcut să visită celor două miniștrii italiani. CESTIUNEA DUNĂRII Constatăm cu cea mai mare mulțămire că presa franceză ne susține cu mult interes în Cestiunea Dunării. Apărarea ce unele din foile parisiane ne fac în acestă privință, merită deosebită atențiune din partene. Intre aceste fel, Renseignement Parisien, în primul seu Paris de la 26 curent, consacră două colane, în cari se ocupă de cele scrise de noi în acastă cestiune, atrăgând seriosa atențiune a Europei asupra respectării drepturilor nóstre la Dunăre. Esprimând sincerile nóstre mulțămiri foii parisiane, reproducem aci pasagiere cu cari își încheie articolul său . Situațiunea României este grea, căci Austro-Ungaria dă uă însemnătate capitală propriei sale dominațiuni la Dunărea dejos. Și ea este susținută de Germania în pretensiunile sale. Rusia este naturalminte opusă întinderii Austriei la Dunărea-de-jos. Și, în acestă privință, Englitera este, deși pentru cuvinte diferite, d’aceeași părere cu Rusia. Totul atârnă în cele din urmă d’otărîrea ce vor adopta, într’un mod definitiv, Francia și Italia. Francia, dintr’un simțiment escesiv de împăcare, a pus înainte un proiect care, fără se dea imperiului austro-ungar tot ce cerea, este privit de Români ca sacrificând interesele lor esențiale. Cât pentru Italia, care, în atâtea împregiurări, a arătat cea mai simpatică bunăvoință României, a înclinat cu tote acestea în partea Austriei în cestiunea Dunării. Și nu este probabil ca acestă înclinare a Italiei se se micșoreze în urma întrevederii de la Viena a regelui Humbert cu împăratul Francisc Josef: ea pare, din potrivă, să crescă și mai mult. Ar fi, prin urmare, dureros ca România se se afle părăsită d’occidinte, într’una din cestiunile de la care atârnă desvoltarea sa economică, ea care este un bucată a Occidinteluĭ la porțile Oriintelui. Ne place să credem c’Occidintele întreg va ’nțelege până în sfîrșit, că asupra Dunării interesele României sunt ș’are sele proprii. POLITICA ESTEIM. Situațiunea politică a d lui Gambetta Revista politică și literară a publicat Zilele trecute un articol al d-lui I. I. Weiss, care conține un studiu asupra situațiunei politice și parlamentare a Franciei, sau mai bine în realitate nu este decât un studiu asupra situațiunei personale și parlamentare a d-lui Gambetta. D. Weiss stabilește că acesta situațiune s’a schimbat de cinci ani încoce. A fost mai ântâi și respingerea scrutinului pe liste de către Senat, unde uă coalițiune, fără alt cuvânt decât personalitatea d-lui Gambetta, ’i a slăbit puterea. El voiauă majoritate care să aducă cu ea un program generale, ci nu numai pentru interesele locale, uă majoritate »care să nu mai fie indusă la fiece moment d’a opri acțiunea puterei ministeriale. I-a refuzat’o și ministerul a lăsat să se facă acesta, fără a se ’ntreba dacă se micșorază astfel autoritatea d-lui Gambetta, atunci când nu era decât numai el în stare d’a lua ’n mână guvernul țării. A resultat d’aci un ore care recela între președintele Camerii deputaților și cabinet; acesta, ne mai simțindu-se susținut de d. Gambetta, a săvârșit un șir de greșeli cari au contribuit să încurce situațiunea constituțională și parlamentară până ’n puntul ,d’a o face, pentru a zice astfel, nedeslegată și fără remediu. Dar, în politică, nu există situațiune fărâ soluțiune și fără remediu, lucru fără care ar trebui se conchidem că d. Gambetta nu mai pute primi puterea, după ce Senatul a făcut să nu isbutescá reforma electorală pe care el își întemeia planul său de guvernare. Nu i se pute pretinde acum să ia puterea fără a i se da în acelașî timp și siguranțe; altmintrerea oferirea putereî n’ar fi decât uă cursă. Concursul real al președintelui Republicei n’ar mai fi d’ajuns : trebuie siguranțe și ’n contra Camerii și ’n contra Senatului. Totul este d’a se fei cine le va da. D. Gambetta la Havre Neue freie Presse publică următorea telegramă din Paris, cu data de 26 Octombre : »D. Gambetta visită erî în Havre construcțiunile din port și cu acesta ocasiune i se făcură pretutindeni manifestările cele mai simpatice. Sera, la un banchet, d-sea ținu un discurs în care se ocupă mai mult de interese locale. D-sea dise ’ntre altele că n’a venit — ca în anul 1872 — spre a denunța conspirațiunile urzite; căci cu tote 'ngrijările răspândite din partea unor cercuri plătite, Francia n’are a se teme întru nimic de ordinea și siguranța mea. Vorbind apoi despre călătoria sea 'n Germania, d. Gambettadise ; »Imî este plăcut a vă face cunoscut vouă, amicii și coreligionarii mei politici, cu tote invențiunile ce se povestesc și se tipăresc în presă . Da, am fost în Germania, spre a vedea, și observa tocmai desvoltarea porturilor comerciale Bremen, Hamburg, Lübeck și Stettin, și am găsit, cu destulă părere de roü, că tate să află, în desvoltarea lor, mai pe sus de Havre.® După ce d-sea arătă însemnătatea Havrului ca port, apoi lăsă să se întrevădă că se va însărcina cu ministeriul și ’și esprima încrederea ’n unirea tutor republicanilor. — Discursul a fost forte aplaudat.— Alegerile în Germania Citim în Fremden-Blatt de la 26 Octombre : »Totă lumea așteptă cu ’ngrijire resultatul alegerilor din Germania pentru Reichstag care încep poîmâne. Nici vă dată, de când esiste imperiul german, n’a fost uă luptă electorală mai violente și mai înverșunată, și nici vă-dată n’a fost atât de anevoie de a esprima cu siguranță uă opiniune asupra viitorei compuneri a Reichstagului. Conservatorii au întrebuințat tóte mijlocele și speră astfel a smulge liberalilor câteva fotoliuri; cu tote acestea ânse în tabăra guvernamentală nu se crede în dobândirea unei majorități sigure pentru planurile de reformă ale principelui de Bismarck. Acesta fiind starea lucrurilor, oficiasa Corespondență provincială crede de trebuință a mai adresa, chiar în ajunul alegerilor, nișce sfaturi forte energice alegătorilor. Ea scrie între altele : »Poporul german nu voiesce sĕ pună pe principele de Bismarck în vechea sea posițiune; el are într’ensul uă ’ncredere pe care a câștigat’o prin fapte, ci nu prin vorbe late. Și, în adevăr, déca posițiunea nostră în mijlocul evenimintelor europene este d’uă astfel de natură, încât c’uă liniște neturburată putem trata cestiunile interiore, pe când în țări mari din grurul nostru partite revoluționare, anarhice pun totul în joc, fără ca Germania să fie câtuși de puțin atinsă de aceste suferinți, când la fruntaria nostră se pregătesc evenimente din cele mai seriose, fără ca pentru acesta noi s’avemă grijă mai mare, apoi acesta o datorim numai politicei al cărei suflet este principele de Bismarck, o datorim faptului că el veghiază asupra Germaniei prin sfaturile ce dă împăratului. Din momentul retragerii sale, ar dispare ș’acea liniște ș’acea siguranță; tocmai acum s’ar ivi nisce îngrijiri seriose pentru viitorul cel mai apropiat.® Cu tóte aceste sfaturi ânse, Ziarele vienese afirmă că ’n Berlin partita conserva-