Romanulu, decembrie 1884 (Anul 28)
1884-12-03
AMUL AL XXVIII-LE Voiesce și vei putea, ANUNCIUEI Linia de 30 litere petit, pagina IV.............................40 ],anj I et ° „ . .. ., HI...................2 leî „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 » _ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulnî. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nic, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANIE rmplARUL REDACTIUNEA 14, STRADA DOMNEI, ADfinftITRATIUNEA 1, STRADA DOMNEI Directore politic și gerante respe’ator: C. A. ROSETTI -V MUMMA IMA1884 Suferim d’uă crisă comercială. Suntem forte loviți de crisa monetară, sau, mai drept pote, de lipsa aurului. Ce fac comercianții din tota țara, mari, mijlocii și mici? Fiecare sta singur în prăvălia sea, suferă și tace. Ce fac cei-l-alți cetățiani instruiți, bătrâni și juni, cari sunt în Camere și afară din Parlament ? Fiecare sta în camera sea sea la cercul sea, se uită, cugetă pate, dar sta isolat și tace. Ce face marea majoritate a fiarelor ? Spune ca este crisă comercială, crisă monetară, dar mai nici un fiar nu se e spune d’a spune, d’a pune în desbaterea publică ce crede ca s’ar putea face. Diserăm ca nici fiarele nu pun în desbaterea publicului ce crede fiecare din ele c’ar fi mai bine, și mai cu semn prin putință, d’a se face. Domnul A. D. Xenopole a pus în desbatere cestiunea agiului aurului prin trei articole publicați în RomânuluI la 28, 29 și 30 Noembre. Atât însă d’ajuns este? Nu, și d’uă mie de ori nu. Vefurăm ca în ședința Camerei de Jor, 29 Nov. d. Paladi a pus în desbaterea iei cestiunea crisei monetare. Văfurăm cu domnul ministru de finance ș’apoi d. E. Costinescu au răspuns d-lui Paladi ș’au combătut opiniunile interpelatorului. Vă furăm cu d. Petre Oarnu> 2>T»a în desbaterea Camerei cestiunea monetară, bancă și cea financiară, într’un mod mult mai categoric ș’a cerut ca Camera s’adopte Indeta și să pue în lucrare opiniunile sale. Vă furăm apoi ca s’au combătut tóte cele fise de d. Carp de câtre doi. Câmpineanu, Stolojanu și primul ministru și câ Camera trecu firește la ordinea filei. Dar atât d’ajuns este are ? Nu, ficem din noü, câci oricâțî deputați și senatori, bătrâni și juni, învățați și specialiști vom avea, credem câ nu se va nega câ el nu pot avea totu ceruta solință și mai cu semn speranță pentru a resolve bine, prin desbateri făcute într’uă ședință sau două, nisce cestiuni atât de mari, atât de grave și atât de complicate. Reproduseră mari, după Monitor, și reproducem mai la vale, discursurile ce se rostiră în privința acestei însemnate și grave cestiuni. Publicul le va citi, va cugeta, și dacá se va lămuri și se va convinge câ bine au procedat deputații și miniștrii, atât mai bine; și dacă în urmă vor dovedi și faptele cu bine s’a procedat va fi și mai bine pentru toți. Noi însă, dorind din inimă, cum doresc negreșit toți Românii, fără osebire de partite — câci în asemene cestiuni spiritul de partite ar fi un ucigaș — ca să nu se otărască asemene cestiuni grave decât în deplină cunoscință, supunem aprețuirii publice urmatorea opiniune. Deputații și senatorii să se întrunesc a sera, de două ori pe săptămână, și să desbată cu seriositate în tote părțile iei acestă forte mare cestiune. Se chiame apoi în întrunirile lor mai mulți comercianți, banchieri și bărbați mai speciali din țară. La rândul lor, comercianții și banchierii, atât cei din Bucuresci cât și cei din Galați și Brăila, să studie bine cestiunea, să se întrunesca de mai multe ori intre dânșii în localitățile lor și s’o desbată împreună din tote puntele de vedere. Să delege apoi pe unii dintre dânșii pentru a urma acesta desbatere cu cel din Bucuresci. Deputații, senatorii și miniștrii, după mai multe studii, întruniri și desbateri, să ruge pe comercianți și pe ceilalți bărbați competing, să se reîntrunescă cu toții, să desbată, să se lumineze, seotărască împreună ce se note fane* a’ftnni ^,v nere, să pună cestiunea, bine studiată, în desbaterea Parlamentului. Acesta este singurul mijloc prin care se pute face lumina cea bună și care ne va opri d’a ne acuza pe nedrept unii p’alții și d’a trece cu ochii închiși pe lângă adevărata causă a râului. Suferința este, din nenorocire,reală. Cei cari suferă sunt firește amețiți de suferință, nedrepți în acusurile ce fac, și culesnire se pot amăgi în alegerea locurilor ce le par mai bune sau cari le vin mai la îndemână. Cei mai mulți și mai competenți împreună, luminându-se unii pe alții, de sigur ca nu vor mai putea cădea în asemenea rătăciri. E timp să se deprindă miniștrii noștrii să nu se sperie de întruniri publice, oricumi ar fi ele, ci din con tra sé le îndemne, sé le provóce pe cât se póte. linște timp să ne convingem cu toții ca omul când este singur culesnire se pute amăgi și este espus și poftelor rele; pe r când, atunci când se află între nili, mulți, se luminază și devine mai bun. Este timp să ne convingem ca orice idei când sunt espuse în întruniri publice nu mai pot fi V £rmătare intereselor generale, pe când atunci când ele remân încuibate într’un cerc restrâns, pot face esplosiune, îndemnăm dor pe toți la întruniri pentru a desbate despre tote cestiunile cele seriose și susținem ca cestiunile economice, ca cele cari fură aduse alaltă ori la tribuna Camerei, numai prin studii seriose și prin întruniri se pot deslega cu bine, în bine și’n folosul întregei societăți. Cerând din nou guvernului a închiria magazinele cari sunt în Galați, în Brăila, etc. și a le transforma în dată în docuri, pentru ca agricultorii să depună produsele lor și să vjóta lua banii ce le vor trebui, recomandăm din nou tutor cetațianilor propunerea ce făcurăm mai sus în privința crisei comerciale și a agiului aurului. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 13 Decembre.— Ministrul marinei, a dechlarat afi Camerei deputaților ca de acum înainte corăbiile ce se vor construi în Franța pentru marina de resbel vor fi mai cu sema nisce corăbii m* Fii’, ^ v, mp. CIA oca eu uastra care s’a împărțit membrilor din Reichstag, constată câ comerciul german se bucură în Ocenul Pacific de uă stare preponderentă pe care singură concurența engleză ar putea să o compromită, și prin urmare e de datoria Germaniei să o asigure isbânda iei în aceste ținuturi depărtate, mărind puterile sale maritime și numărul amploiaților consulari. Berlin, 13 Decembre.—Comisiunea conferinței africane a isprăvit a fi discnsiunea privitore la libertatea navigațiunii pe Niger. Nu mai rămâne decât să trateze cestiunea neutralitatei. Raporturile făcute prin îngrijirea comisiunii privitore la navigațiunea pe Niger și Congo au fost împărțite membrilor conferinței. Berlin, 13 Decembre. — Togblattfice ca deputatul municipal d. Ewald a primit ordin de la poliție să părăsescă Berlinul chiar în aceiași sără. Causa acestei goniri este probabil turburările ce s’au produs ieri într’uă întrunire pe care a presidat-o d. Ewald. Constantinopole, 13 Decembre.—Artin Effendi, fupt-secretar de stat la ministerul afacerilor străine, a fost scos din funcțiunile sale. Londra. 14 Decembre. Nisce Irlandezi au încercat să facă să sară London Bridge (unj, .n punțile Londrei) prin mijlocul din gâeî. Acesta încercare a produs în orașă mare sensațiune. W, 14 Decembre.—D. Eugeniu Pelresci 9.4 murit. LUNI, MARȚI, 3, 4"DECEMBRE 1884 Luminoză-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav.. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — DIN AFARA FRANCIAT s'- C‘od se bolnăvesc diplomații, apoi în««dar cât el se prefac spre a scria d’uă afacere neplăcută lor. Ambaadorele chinez din Londra, marchisul Tseng, s’a bolnăvit de curând pentru ca, după cum spune Timi, să evite negocierile de mijlocii începute de lordul Granville intre Francia și China, limes crede ca Clnesii voiesc să provoce că ruptul definitivă, ceea ce este regrets!, de vreme ce Francia prezintă aste condițiuni forte moderate, acită respectarea tratatului de la Tientsc și recunoscerea principiului unei ispăgubiri de resbel. Mandarinii di n Pekin, după cum asigură organi Cetâții,au luat în aceste din urnă timpuriuă atitudine forte provoatore; ei nu vorbesc decât despre victorii repurtate și voiesc acum, gipt conducători germani, să pornesă flota lor contra Francesilor, care ar fi de sigur nimicită. Franța, astfel încheiă Times, în faca acestor hmpregiurâri, va fi în curând pusă în aternativă, sén d’a trata cestiunea Asiei Dialele ca și până acum, sén d’a merge la Pekin. Agenția Havas publică și ea următorii Comunicat în privința acestor negocieri : Lordul Granville a declarat Marți sora ambasadorelui francesca a sleit cu dulet f./jfep **»•■*rLI Aia^J.0 gura fk tapfl^fili un. tintă părere de ron, se vede silit acum să renunțe la otărârea sa. Lordul Granville a trimis marchisului Tsenguă notă spre a-1 încunosciința, ca in facia neputinței de a ajunge la uă înțelegere, renunță la mijjlocirea sa. Lordul Granville a făcut sforțările cele mai lăudabile spre a ajunge la pace. Negocierile au mai urmat câteva zile, cu tota convingerea ce există ca Chinezii nu vor presinta nici uă condițiune admisibilă. Lumea din Londra esta convinsă ca condițiunile Franciei erau înțelepte și câ împedicarea unei miejlociri a venit numai din partea Chinei. Propunerea de Trti posidetis a fost pe tot timpul dăinuirii negocierilor macsimul concesiunilor Chinese. In fine însuși Jules Ferry confirmă tote acestea, făcând urmatirea dechlarațiune în ședința de la 11 Decembre a Senatului : Peste puține căile veți afla la ce aveți a vă aștepta de la energia guvernului, care nu pute primi nisce condițiuni de pace ca acestea : 1) China cere recunoscerea suzeranității sale asupra Anamului. 2) China recunosce Anamului dreptul d’a încheia cu Francia sau cu vre o altă putere tratate, cu condițiunea însă ca el să fie aprobat și de densa, ceea ce i-ar da Chinei dreptul de a respinge tratatul. 3) Să se facă uă duuă regulare de fruntarii între Anam, Francia și China, astfel ca să nu intre în fruntaria franceză localitățile Lang-Sou, Lao-Kai și Kao- Bang. 4) In fine China cere să se declare de nul tratatul de la Tientsin. Dar fiind câ recunoscerea acestui tratat formeza basa sicura a întregei nóstre acțiuni, apoi a trecut timpul negocierilor și a venit timpul d’a lucra. GERMANIA Se anunță din Berlin câ nuoa partită democratică germană, a cârei programă am publicat’o în numărul trecut,' a organisat pentru zilele acestea un mare meeting. Tóte stariile liberale condamnă formarea acestei noi partite, care este privită ca uă slăbire periculosá a liberalismului. Vossische Zeitung dice ca prin acesta partită nu va câștiga decât principele de Bismarck. Și mai aspru se pronunțară Vineri, într’uă întrunire liberală, deputații Hänel și Richter. Acest din urmă dise între Altele : Domnii voiesc a e spune să nuoă programă. Acesta nu este tocmai anevoiă. Oricine póte face programe lungi și frumóse. Dar nu despre acesta este vorba aci, ci d’a ne uni tóte puterile într’un singur trup spre a apăra drepturile constituționale în presiune. Pentru acesta s’a făcut fusiunea. Nimeni nu póte regreta mai mult ca mine desbinarea ivită cu ocasiunea legii contra socialiștilor. Dor la L. alegerilor, a, și nou&giuub U arm tóte puterile mele, câci din formarea unoei partite nu vor profita de cât protivnicii noștril. MACEDONIA Se anunță din Londra cu d. Gladstone a primit urmatorea depeșă ce i s’a trimis din Sofia. Una mie două sute Bulgari Macedoniani, cari au ținut uă întrunire în Sofia, și alți două mii cari locuesc în Rusciuk, Varna, Constanța și Dubuize, au trimis societății macedoniane de binefacere uă petițiune cu rugăciunea de a le trimite dovedi despre nesuferitele nedreptăți ce bântue acum nenorocita lor țară. Macedonianii bulgari afirmă că raporturile asupra ultimelor cruzimî sunt exacte și câ Macedonia n’a suferit nici uă dată așa de mult ca acum. Ei apelezá la umanitatea guvernului maiestății Sale Regina și-l congiură a lua măsurile trebuinciose spre a provoca uă repede și eficace îndreptare a stării vrednică de plâns din Macedonia. CESTIUNEA AGIULUI Discurs rostit de d. P. P. Carp în ședința Camerei de la 29 Noembre. D-le președinte, d-l# deputați, până la nu intra în materie veți găsi póte firescu, după doi ani de absență din finul dvóstru, dorința ce am d’a regula în puține cuvinte posițiunea mea în acest parlament. Când guvernul a făcut apel la mine ca să pun slabele-mi puteri la serviciul unei cause naționale care sdruncina tote păturile societății nóstre până la adâncul J inimei, am crezut de datoria mea a răspunde la acest apel ; eșit însă din minoritatea acestei adunări la plecare, la intercerea mea reintru în minoritatea în care mă aflam înainte. Aparțin unui grup de omeni care cred ca distincțiunea de partid de până acuma nu mai are absolut nici uă rațiune de a fi. Cred ca principiele care le-au avut și unii și alții, sau nu mai sunt posibile, sau au fost realisate și ca prin urmare pe bazele trecutului nu mai póte fi luptă de principii, ci numai că luptă pentru putere, luptă cu atât mai înverșunată, cu cât natura neadmițând golul, pretutindeni unde au lipsit ideile s’au pus în locul lor apetituri personale. Vechia stângă și vechia drepta și-au făcut vremea lor. Să căutăm acum daca în organisarea acestei țări nu găsim un tărâm nu atât de luptă cât de emulațiune pentru binele țărei și să vedem uá-déta regatul creat, uá-détá România pusă în piciure, cum avem să ne organisăm. In acesta privință ne-aparat ca va trebui să se nască deosebiri de idei , o să se întâmple să fie divergintă de opinii între unii și alții, dar aceste deosibiri n’au să aibă rădăcinile lor în trecut, și în lipsa de idei ce se pregătesce au să se uăscă într’un câmp omenii care erau ieri câmpuri adverse și în câmpuri adverse iarăși omeni cari erau ieri amici. De aceea vom căuta azi, și vom căuta și în altă ocasiune, să văd care sunt puntele de vedere, care sunt acele principii, daca voiți să întrebuințez acest mare cuvânt, ce ne deosibesce ? Sciu ca posițiunea mea e cam grea ; am fost acuzați de mulți, și intențiunile nóstre au fost susturate+a cn 14oJjixwil/' ---**■&• Ti—l e roșă fără ghimpi. Spinii l-am simțit și vă asidel ca ați intrat adânc în cărnurile mele, permiteți-mi acum să mă bucur și de parfumul rasei și să cred ca atunci când se nasceră deosibire de idei între mine și alții, veți recunosce ca divergința e basată numai pe adânci convingeri fară nici un interes personal. (Aplause). Iată, d-lor, puținele cuvinte ce am avut de adresat până a nu intra în materie și pentru care v’am cerut indulgența dumnevestra. Nu scii déca d. ministru de finance represintă ideile guvernului; nu sciu asemenea décat Costinescu represintă ideile majorităței; dar déca e așa, există între guvern, majoritate și noiuă adâncă divergință de opiniuni. Daca am crede pe d. ministru de finance, îndoitul etalon ar fi lucrul cel mai firesc și cel mai natural, daca am crede pe d. Costinescu, etalonul de aur n’ar fi decât principiul națiunilor bogate, încât săracii nu numai au mai puține averi decât ceilalți, dar și averea care o au nu se pote traduce într’uă valore reală, ci într’uă valore fictivă. Nu vom face, d-lor, teorii economice, vom constata însă faptul cum ca mai tate puterile au acis tendința de a introduce etalonul de aur. Anglia ’1 are. Germania ’1 are. Italia l’a introdus sunt acum * 14 FOITA ROMANULUI 4 DECEMB. ANDREA de George Duruy PARTEA ANTEIU YI (urmare). țncând aceste cuvinte, cornițele se uita spre ușă. Henric urma direcțiunea ochilor sei și vădu pe Andrea care navita spre denșui la brațul lui Jacques. Umbla cu acea grație leneșă pe care le-o da femeielor, la sfârșitul unui bal, osteneala danțului. Nepăsătore în aparință de murmurul de laudă ce însoțea fiecare pas al iei, rădica puțin capul, c’uă mișcare frumosă de femeie înamorată, pentru a se uita la Jacques. Henric era atât de departe d’a se aștepta la un așa lucru încât nu se putu opri d’a se uita la d-nul de Garamante : acesta răspunse la întrebarea mută printr’un zimbet ironic și saluta adânc pe tânăra fată, care primi acest salut cu răculă. Fără a aștepta ca Jacques să’l presinte pe d. Mareuil: — Domnule, <zise ea» prietenul d-vóstru mi-a vorbit atât de des de d-zea încât îmi pare ca nu vă văd pentru prima ora ci câ vă regăsesc. Lăsați-mă dor să vă tratez ca pe un vechiu prieten. Și-i întinse mâna, ceea ce tulbura pe Henric cu tóte ce se scăpase de mult de siniciune. In momentul acesta un nume trecu din gură ’n gură ; tóte capetele se întorseră spre sala prin care treceauă femeiă îmbrăcată c’un rochiă minunată de atlas negru și garnisită cu dantele de un mare preț. Zărind’o, Andrea lăsa brațul lui Jacques, îndrepta iute naintea oglindei coafura și merse spre nuca venită dicând : — Ah ! D-na de Renouville !... Vă las domnilor. Jacques o urma cu o uitătură lungă plină d’amor, când Henric întrerupse brusc visul sau cficându-I : — Ei bine, cum merg lucrurile astăsera ? — Mai bine decât speram. M’a felicitat mult pentru premiu... D-zeule ce frumosă este astă sora!... Nu găsesc! ca cu coafura asta are aerul unei tinere Diane ? — Da, da, tocmai... Cu tote acestea nu mi-ar place să fiu bărbatul său. — Adevărat! și de ce ? — Din causa lui Acteon, scumpule! Jacques se încrunta și arunca asupra lui Henric uă căutătură supărată. Era de sigur să-I cfică ceva dar d-l de Garamante se apropia de denșii. — D-le Henriot, țineți pe prietenul d-vostră în salonașul ăsta pe când se petrec lucruri interesante în cel mare. — Și ce ? — Veniți să vedeți... E că, lângă acesta ușe vom fi de minune... D-na de Renouville, în piciore în mijlocul salonului, își preumbla privirea iei impertinentă de miopă asupra femeilor și bărbaților ce-o incongiurau, ținând in mână un minunat lornion de aur. D-na Passemard era lângă dânsa. — Ah! d-nă baronă ce amabilă sunteți! Nu mai speram ca mica nostră petrecere să fie onorată de visita d-vóstra... — Intr’adevar, am stat cam mult la Sauveterre unde era întrunire de omeni selected. Ducesa voia cu orice preț să mă reție la supen... — Ne veți acorda cel puțin plăcerea ce ’l-ați refusat ? cjise Passemard. — Nu regret, dar supt așteptată la marebisa de Monte-Cavallo , am promis... Ad!éca fetița d-vostră, dise ea zărind pe Andrea. Puse lornionul la ochi și clipind din pleope esamina pe tânăra fată. Pe urmă plecându-se spre d-na Passemard : — Coafura e prea bine tocmai în caracterul capului. Uă bună notă și pentru rochie. Worth sou Doucet ?... Doucet, nu e așa! îmi închipuiam după stilul corsagiului. Worth a cam început să neglige... Ați avut lume astă sera ? — Dér negreșit. Cornițele de Garamante, vicontele de Morincourt... — A publicat acum un frumos volum de versuri... Mai cine ? — Baronul și barona de Champ-Rosé, d. Samuel Gasioc, Oltenheimir, cornițele Je Trassoigmlo .. . — Vechiul flautist de la tetru din Nisa nu este așa, zise ea ca un voce dulce. — Da, răspunse d-na Passemard cam confusă, dar știți ca de când cu căsătoria mea cu bogata văduvă a lui Moulineux, a obținut de la Papa un titlu de comite și cândi este primit de totă societatea.... — Oh ! sciü, scrü... Dar îmi pare bine ca mi s’a spus adevărul.... Ș-l acesta nu primesce, se vede, cel puțin n’a dat încă semn de viață... O să mă ocup de dânsul ,Zilele acestea... Puteți să i-o spuneți, fiind câ-t cunosceți. D-na Passemard, forte umilită, vru să reincepa enumerarea; cealaltă o opri la primul nume. — Da, da, văd ca aveți și alții mai buni decât comiți d’aî Papei. Sciți, mă cam face să zid acesta nobleță de... Acum la revedere dragă! Conducând-o la scară, d-na Passemard îi spuse la ureche câteva cuvinte ce nu se audiră. D-na de Renouville îi răspunse înfășurându-se în rontul său de bal : — Nu pot să-ți promit... Vom încerca... spațiul îmi lipsește... — Numai vă vorbă, scumpă d-nă, pentru fiica mea. Ați fost întotdeuna atât de bună pentru noi! D-na Passemard reintra în salon. — Ei bine, ați văzut ? <ise d. de Garamante tinerilor. — Dar cine e acesta femee ? întreba Henric, care observase totul cu mare interes : lingușirile d-nei Passemard și al bărbatului ei, aerul obrasnic al d-nei și și silințele ce-și dädeau femei .și bărbați pentru a fi observați de dânsa. — Ce femee!iie cornițele. Află tinere ca al văduv uă suverană. Și tronul iei este solid, câci sta pe puternica masă a prostiei omenești! Salută pe Velutina de la Serata Parisiană, arbitrul gustului, regina eleganțelor, impartizarea reputațiunilor lumești! Velutina care da în fiecare dimineață mâna intelectuală cu care se nutreșce înainte de douăsprezece, treizeci de mii de creeri de femei, dame mari, burghese, cocote, grisete și cameriste . Valutina care, printr’un cronică de laudă, face să salte de bucurie ducese, corsetiere, tenori și academicieni! — Zâii, dânsa e ? Nu cunoșteam până acum decât proza iei. — Proză minunată, d-le, gen nou care lipsea literaturei nóstre contimporane: reclama sentimentală. Studiați cronicele sale : totul este fraget, delicat, plin de poesie. Nici una în care să nu fie vorbă de cuiburi de rendunele, zefiri, lacuri albastre, ceruri de opal, de infinit, apropo de coda d-nei X sau de corsagiul d nei Z. Adresa cusătoresei se strecoră ușor între un cuvânt d’al lui Rivarol și un vers de Musset. E minunat, vă spun! Adăugați ca Velutina e plină de sentimente nobile, e religiósa, are respect pentru marile nenorociri regale sau imperiale, câ suferă de escesele revoluțiunii. Da, cornițele de Chambord are câte uă dată onorea d’a fi lăudat de dânsa, între un cismar și un modistă ! Vă asigur ca acesta femee o să facă epocă. Până la venirea iei nu-și putea închipui cineva până unde pute merge prostia și umilirea, dintr’uă parte, și din alta îndrasnela. — El ce vreți să faceți ? — Eu? Nimic!... să zici câte uă dată, și ca tota lumea să-I citesc articolele în fiecare dimineță. Supt regimul cel vechi, ânsă îmi pare ca ași fi pus să o bată în piață... Oh... liniștiți-vă, nu prea tare, destul numai ca să nu mai puta fi luată în serios... (Urmare in numărul viitor).