Romanulu, decembrie 1884 (Anul 28)

1884-12-03

AM­UL AL XXVIII-LE Voiesce și vei putea, ANUNCIUEI Linia de 30 litere petit, pagina IV.............................40 ],anj I­ et ° „ . .. ., HI...................2 leî­­ „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 » _ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulnî. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nic, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI­E r­m­p­l­­ARUL REDACTIUNEA 14, STRADA DOMNEI, ADfinftITRATIUNEA 1, STRADA DOMNEI Directore politic și gerante respe’ator: C. A. ROSETTI -V MUMM­A IMA1884 Suferim d’uă crisă comercială. Suntem forte loviți de crisa mo­netară, sau, mai drept pote, de lipsa aurului. Ce fac comercianții din tota țara, mari, mijlocii și mici? Fie­care sta singur în prăvălia sea, suferă și tace. Ce fac cei-l-alți cetățiani instruiți, bătrâni și juni, cari sunt în Camere și afară din Parlament ? Fie­care sta în camera sea sea la cer­cul sea, se uită, cugetă pate, dar sta isolat și tace. Ce face marea majoritate a fiare­lor ? Spune ca este crisă comercială, crisă monetară, dar mai nici un f­iar nu se e spune d’a spune, d’a pune în desbaterea publică ce crede ca s’ar putea face. D­iserăm ca nici fiarele nu pun în desbaterea publicului ce crede fie­care din ele c’ar fi mai bine, și mai cu semn prin putință, d’a se face. Domnul A. D. Xenopole a pus în desbatere cestiunea agiului aurului prin trei articole publicați în Româ­­nuluI la 28, 29 și 30 Noembre. Atât însă d’ajuns este? Nu, și d’uă mie de ori nu. Vefurăm ca în ședința Camerei de Jo­r, 29 Nov. d. Paladi a pus în desbaterea iei cestiunea crisei mo­netare. V­ăf­urăm cu domnul ministru de finance ș’apoi d. E. Costinescu au răspuns d-lui Paladi ș’au combătut opiniunile interpelatorului. Vă furăm cu d. Petre Oarn­u> 2>T»a în desbaterea Camerei cestiunea mo­netară, ba­­ncă și cea financiară, în­­tr’un mod mult mai categoric ș’a ce­rut ca Camera s’adopte Indeta și să pue în lucrare opiniunile sale. Vă furăm apoi ca s’au combătut tóte cele fise de d. Carp de câtre doi. Câmpineanu, Stolojanu și primul ministru și câ Camera trecu firește la ordinea filei. Dar atât d’ajuns este are ? Nu, ficem din n­oü, câci ori­câțî depu­tați și senatori, bătrâni și juni, în­vățați și specialiști vom avea, credem câ nu se va nega câ el nu pot a­­vea totu ceruta solință și mai cu semn spera­nță pentru a resolve bine, prin desbateri făcute într’uă ședință sau două, nisce cestiuni atât de mari, a­­tât de grave și atât de complicate. Reproduseră m­ari, după Monitor, și reproducem mai la vale, discursu­rile ce se rostiră în privința acestei însemnate și grave cestiuni. Publicul le va citi, va cugeta, și dacá se va lămuri și se va convinge câ bine au procedat deputații și mi­niștrii, atât mai bine; și dacă în urmă vor dovedi și faptele cu bine s’a procedat va fi și mai bine pen­tru toți. Noi însă, dorind din inimă, cum doresc negreșit toți Românii, fă­­ră osebire de partite — câci în ase­mene cestiuni spiritul de partite ar fi un ucigaș — ca să nu se otărască asemene cestiuni grave de­cât în de­plină cunoscință, supunem aprețuirii publice urmatorea opiniune. Deputații și senatorii să se întru­­nesc a sera, de două ori pe săptămâ­nă, și să desbată cu seriositate în tote părțile iei acestă forte mare ces­­tiune. Se chiame apoi în întrunirile lor mai mulți comercianți, banchieri și bărbați mai speciali din țară. La rândul lor, comercianții și ban­­chierii, atât cei din Bucuresci cât și cei din Galați și Brăila, să studie bine cesti­unea, să se întrunesca de mai multe ori intre dânșii în localitățile lor și s’o desbată împreună din tote puntele de vedere. Să delege apoi pe unii dintre dân­șii pentru a urma acesta desbatere cu cel din Bucuresci. Deputații, senatorii și miniștrii, după mai multe studii, întruniri și desbateri, să ruge pe comercianți și pe cei­l­alți bărbați competing, să se reîntrunescă cu toții, să desbată, să se lumineze, se­otărască împreună ce se note fane* a’ftnni ^,v nere, să pună cestiunea, bine studiată, în desbaterea Parlamentului. Acesta este singurul mijloc prin care se pute face lumina cea bună și care ne va opri d’a ne acuza pe nedrept unii p’alții și d’a trece cu ochii închiși pe lângă adevărata causă a râului. Suferința este, din nenorocire,reală. Cei cari suferă sunt firește amețiți de suferință, nedrepți în acusurile ce fac, și cu­lesnire se pot amăgi în alegerea locurilor ce le par mai bune sau cari le vin mai la îndemână. Cei mai mulți și mai competenți împreună, luminându-se unii pe alții, de sigur ca nu vor mai putea cădea în asemenea rătăciri. E timp să se deprindă miniștrii noștrii să nu se sperie de întruniri publice, ori­cumi ar fi ele, ci din con­­ tra sé le îndemne, sé le provóce pe cât se póte. linște timp să ne convingem cu toții ca omul când este singur cu­lesnire se pute amăgi și este espus și poftelor rele; pe r când, atunci când se află între nili, mulți, se luminază și devine mai bun. Este timp să ne convingem ca ori­ce idei când sunt espuse în întru­niri publice nu mai pot fi V £rmă­­tare intereselor generale, pe când a­­tunci când ele remân încuibate în­­tr’un cerc restrâns, pot face esplo­­siune, îndemnăm dor pe toți la întruniri pentru a desbate despre tote cestiu­­nile cele seriose și susținem ca ces­­tiunile economice, ca cele cari fură aduse alaltă­ ori la tribuna Camerei, numai prin studii seriose și prin în­truniri se pot deslega cu bine, în bine și’n folosul întregei societăți. Cerând din n­ou guvernului a în­chiria magazinele cari sunt în Ga­lați, în Brăila, etc. și a le transforma în dată în docuri, pentru ca agricul­torii să depună produsele lor și să vjóta lua banii ce le vor trebui, re­comandăm din n­ou tutor cetațianilor propunerea ce făcurăm mai sus în privința crisei comerciale și a agiului aurului. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 13 Decembre.— Ministrul mari­nei, a dechlarat afi Camerei deputaților ca de acum înainte corăbiile ce se vor construi în Franța pentru marina de res­­bel vor fi mai cu sema nisce corăbii m­­* Fii’, ^ v, mp. CIA oca eu uastra care s’a împărțit membrilor din Reich­stag, constată câ comerciul german se bucură în Ocenul Pacific de uă stare pre­ponderentă pe care singură concurența en­­gleză ar putea să o compromită, și prin urmare e de datoria Germaniei să o asi­­gure isbânda iei în aceste ținuturi depăr­tate, mărind puterile sale maritime și numărul amploiaților consulari. Berlin, 13 Decembre.—Comisiunea con­ferinței africane a isprăvit a fi discnsiu­­nea privitore la libertatea navigațiunii pe Niger. Nu mai rămâne de­cât să tra­teze cestiunea neutralitatei. Raporturile făcute prin îngrijirea comisiunii privitore la navigațiunea pe Niger și Congo au fost împărțite membrilor conferinței. Berlin, 13 Decembre. — Togblatt­fice ca deputatul municipal d. Ewald a primit ordin de la poliție să părăsescă Berlinul chiar în aceiași sără. Causa acestei go­­niri este probabil turburările ce s’au pro­dus ieri într’uă întrunire pe care a pre­­sidat-o d. Ewald. Constantinopole, 13 Decembre.—Artin­ Effendi, fupt-secretar de stat la minis­terul afacerilor străine, a fost scos din funcțiunile sale. Londra. 14 Decembre.­­ Nisce Irlandezi au încercat să facă să sară London Bridge (unj, .n punțile Londrei) prin mijlocul din­ gâeî. Acesta încercare a produs în oraș­ă mare sensațiune. W, 14 Decembre.—D. Eugeniu Pel­­resci 9.4 murit. LUNI, MARȚI, 3, 4"DECEMBRE 1884 Luminoză-te și vei fi. ABO­NAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav.. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — DIN AFARA FRANCIAT s'-­ C‘od se bolnăvesc diplomații, apoi în««da­r cât el se prefac spre a scria d’uă afacere neplăcută lor. Ambaadorele chinez din Londra, marchisul Tseng, s’a bolnăvit de cu­rând­ pentru ca, după cum spune Timi, să evite negocierile de mij­­locii începute de lordul Granville intre Francia și China, limes crede ca Clnesii voiesc să provoce că ruptul definitivă, ceea ce este re­grets!­, de vreme ce Francia pre­­zintă aste condițiuni forte modera­te, aci­tă respectarea tratatului de la Tientsc și recunoscerea principiului unei ispăgubiri de resbel. Manda­rinii di n Pekin, după cum asigură organ­i Cetâții,­­au luat în aceste din urnă timpuri­uă atitudine forte provoatore; ei nu vorbesc de­cât despre victorii repurtate și voiesc a­­cum, gipt conducători germani, să pornes­­ă flota lor contra Francesilor, care ar fi de sigur nimicită. Franța, ast­fel încheiă Times, în fac­a acestor hmpregiurâri, va fi în curând pu­să în aternativă, sén d’a trata cestiunea Asiei Di­­alele ca și până acum, sén d’a merge la Pekin. Agenția Havas publică și ea ur­mătorii Comunicat în privința aces­tor negocieri : Lordul Granville a dec­larat Marți so­ra ambasadorelui frances­ca a sleit cu du­­let f./jfep **»•■*rLI Aia^J.0 gura fk tapfl­^fili un. tintă părere de ron, se vede silit acum să renunțe la otărârea s­a. Lordul Gran­ville a trimis march­isului Tseng­uă no­tă spre a-1 încunosciința, ca in facia ne­putinței de a ajunge la uă înțelegere, re­nunță la mijjlocirea s­a. Lordul Granvil­le a făcut sforțările cele mai lăudabile spre a ajunge la pace. Negocierile au mai urmat câte­va z­ile, cu tota convin­gerea ce există ca Chinezii nu vor pre­­sinta nici uă condițiune admisibilă. Lu­mea din Londra esta convinsă ca condi­­țiunile Franciei erau înțelepte și câ îm­­pedicarea unei miejlociri a venit numai din partea Chinei. Propunerea de Trti po­­sidetis a fost pe tot timpul dăinuirii ne­­gocierilor macsimul concesiunilor Chi­nese. In fine însuși Jules Ferry con­firmă tote acestea, făcând urmatirea dechlarațiune în ședința de la 11 Decembre a Senatului : Peste puține căile veți afla la ce aveți a vă aștepta de la energia guvernului, care nu pute primi nisce condițiuni de pace ca acestea : 1) China cere recunos­cerea suzeranității sale asupra Anamului. 2) China recunosce Anamului dreptul d’a încheia cu Francia sau cu vre­ o altă pu­tere tratate, cu condițiunea însă ca el să fie aprobat și de densa, ceea ce i-ar da Chinei dreptul de a respinge tratatul. 3) Să se facă uă duuă regulare de frun­tarii între Anam, Francia și China, ast­fel ca să nu intre în fruntaria franceză localitățile Lang-Sou, Lao-Kai și Kao- Bang. 4) In fine China cere să se dec­la­­re de nul tratatul de la Tientsin. Dar fiind câ recunoscerea acestui tra­tat formeza basa sicura a întregei nós­­tre acțiuni, apoi a trecut timpul negocie­­rilor și a venit timpul d’a lucra. GERMANIA Se anunță din Berlin câ nuoa par­tită democratică germană, a cârei programă am publicat’o în numărul trecut,' a organisat pentru zilele a­­cestea un mare meeting. Tóte­­ sta­­riile liberale condamnă formarea a­­cestei n­oi partite, care este privită ca uă slăbire periculosá a liberalis­mului. Vossische Zeitung dice ca prin acesta partită nu va câștiga de­cât principele de Bismarck. Și mai as­pru se pronunțară Vineri, într’uă în­trunire liberală, deputații Hänel și Richter. Acest din urmă dise între Altele : Domnii voiesc a e spune să nuoă pro­gramă. Acesta nu este tocmai anevoiă. Ori­cine póte face programe lungi și fru­­móse. Dar nu despre acesta este vorba aci, ci d’a ne uni tóte puterile într’un singur trup spre a apăra drepturile con­stituționale în presiune. Pentru acesta s’a făcut fusiunea. Nimeni nu póte regreta mai mult ca mine desbinarea ivită cu o­casiunea legii contra socialiștilor. Dor la L. alegerilor, a, și n­ou&giuub­ U arm tóte puterile mele, câci din formarea unoei partite nu vor profita de cât protivnicii noștril. MACEDONIA Se anunță din Londra cu d. Glad­stone a primit urmatorea depeșă ce i s’a trimis din Sofia. Una mie două sute Bulgari Macedo­niani, cari au ținut uă întrunire în So­fia, și alți două mii cari locuesc în Rus­­ciuk, Varna, Constanța și Dubui­ze, au trimis societății macedoniane de bine­fa­­cere uă petițiune cu rugăciunea de a le trimite dovedi despre nesuferitele ne­dreptăți ce bântue acum nenorocita lor țară. Macedonianii bulgari afirmă că ra­porturile asupra ultimelor cruzimî sunt exacte și câ Macedonia n’a suferit nici uă dată așa de mult ca acum. Ei ape­­lezá la umanitatea guvernului maiestății Sale Regina și-l congiură a lua măsurile trebuinciose spre a provoca uă repede și eficace îndreptare a stării vrednică de plâns din Macedonia. CESTIUNEA AGIULUI Discurs rostit de d. P. P. Carp în ședința Camerei de la 29 Noembre. D-le președinte, d-l­# deputați, până la nu intra în materie veți găsi póte firescu, după do­­i ani de absență din finul d­­vóstru, dorința ce am d’a regula în pu­ține cuvinte posițiunea mea în acest par­lament. Când guvernul a făcut apel la mine ca să pun slabele-mi puteri la ser­viciul unei cause naționale care sdrun­­cina tote păturile societății nóstre până la adâncul J inimei, am crezut de datoria mea a răspunde la acest apel ; eșit însă din minoritatea acestei adunări la ple­care, la intercerea mea reintru în mino­ritatea în care mă aflam înainte. Apar­țin unui grup de omeni care cred ca dis­­tincțiunea de partid de până acuma nu mai are absolut nici uă rațiune de a fi. Cred ca principiele care le-au avut și u­­nii și alții, sau nu mai sunt posibile, sau au fost realisate și ca prin urmare pe bazele trecutului nu mai póte fi luptă de principii, ci numai că luptă pentru pu­tere, luptă cu atât mai înverșunată, cu cât natura neadmițând golul, pretutin­deni unde au lipsit ideile s’au pus în lo­cul lor apetituri personale. Vechia stângă și vechia drepta și-au făcut vremea lor. Să căutăm acum daca în organisarea a­­cestei țări nu găsim un tărâm nu atât de luptă cât de emulațiune pentru binele țărei și să vedem uá-déta regatul creat, uá-détá România pusă în piciure, cum a­­vem să ne organisăm. In acesta privință ne-aparat ca va trebui să se nască deo­sebiri de idei , o să se întâmple să fie di­­vergintă de opinii între unii și alții, dar aceste deosibiri n’au să aibă rădăcinile lor în trecut, și în lipsa de idei ce se pregătesce au să se u­ăscă într’un câmp omenii care erau ieri câmpuri adverse și în câmpuri adverse iarăși omeni cari erau ieri amici. De aceea vom­ căuta az­i, și vom­ căuta și în altă ocasiune, să văd care sunt pun­tele de vedere, care sunt acele principii, daca voiți să întrebuințez acest mare cu­vânt, ce ne deosibesce ? Sciu ca posițiu­nea mea e cam grea ; am fost acuzați de mulți, și intențiunile nóstre au fost sus­turate+a cn 14oJjixwil/' ---**■&• Ti—l e roșă fără ghimpi. Spinii l-am simțit și vă asid­el ca ați intrat adânc în cărnu­rile mele, permiteți-mi acum să mă bucur și de parfumul rasei și să cred ca atunci când se nasce­ră deosibire de idei între mine și alții, veți recunosce ca divergin­­ța e basată numai pe adânci convingeri fară nici un interes personal. (Aplause). Iată, d-lor, puținele cuvinte ce am avut de adresat până a nu intra în materie și pentru care v’am cerut indulgența dum­­nevestra. Nu scii déca d. ministru de finance represintă ideile guvernului; nu sciu a­­semenea déca­t Costinescu represintă i­­deile majorităței; dar déca e așa, există între guvern, majoritate și noi­uă adâncă divergință de opiniuni. Daca am crede pe d. ministru de finance, îndoitul eta­lon ar fi lucrul cel mai firesc și cel mai natural, daca am crede pe d. Costinescu, etalonul de aur n’ar fi de­cât principiul națiunilor bogate, în­cât săracii nu numai au mai puține averi de­cât cei­l­alți, dar și averea care o au nu se pote traduce într’uă valore reală, ci într’uă valore fictivă. Nu vom­ face, d-lor, teorii economice, vom­ constata însă faptul cum ca mai tate puterile au acis tendința de a intro­duce etalonul de aur. Anglia ’1 are. Ger­mania ’1 are. Italia l’a introdus sunt acum * 1­4 FOITA ROMANULUI 4 DECEMB. A­NDREA de George Duruy PARTEA ANTEIU YI (urmare). țn­când aceste cuvinte, cornițele se uita spre ușă. Henric urma direcțiunea ochi­lor sei și vădu pe Andrea care navita spre denșui la brațul lui Jacques. Umbla cu acea grație leneșă pe care le-o da fe­­meielor, la sfârșitul unui bal, osteneala danțului. Nepăsătore în aparință de mur­murul de laudă ce însoțea fie­care pas al iei, rădica puțin capul, c’uă mișcare fru­­mosă de femeie înamorată, pentru a se uita la Jacques. Henric era atât de de­parte d’a se aștepta la un așa lucru în­cât nu se putu opri d’a se uita la d-nul de Garamante : acesta răspunse la între­barea mută printr’un zimbet ironic și sa­­luta adânc pe tânăra fată, care primi a­­cest salut cu răculă. Fără a aștepta ca Jacques să’l presinte pe d. Mareuil: — Domnule, <zise ea» prietenul d-vóstru mi-a vorbit atât de des de d-zea în­cât îmi pare ca nu vă văd pentru prima ora ci câ vă regăsesc. Lăsați-mă dor să vă tratez ca pe un vechiu prieten. Și-i întinse mâna, ceea ce tulbura pe Henric cu tóte ce se scăpase de mult de siniciune. In momentul acesta un nume trecu din gură ’n gură ; tóte capetele se întorseră spre sala prin care trecea­uă femeiă îmbrăcată c’un rochiă minunată de atlas negru și garnisită cu dantele de un mare preț. Zărind’o, Andrea lăsa brațul lui Jacques, îndrepta iute naintea oglin­­dei coafura și merse spre nuca venită dicând : — Ah ! D-na de Renouville !... Vă las domnilor. Jacques o urma c­u o uitătură lungă plină d’amor, când Henric întrerupse brusc visul sau cficându-I : — Ei bine, cum merg lucrurile astă­­sera ? — Mai bine de­cât speram. M’a feli­citat mult pentru premiu... D-zeule ce frumosă este astă sora!... Nu găsesc! ca cu coafura asta are ae­rul unei tinere Diane ? — Da, da, tocmai... Cu tote acestea nu mi-ar place să fiu bărbatul său. — Adevărat! și de ce ? — Din causa lui Acteon, scumpule! Jacques se încrunta și arunca asupra lui Henric uă căutătură supărată. Era de sigur să-­I cfică ceva dar d-l de Gara­mante se apropia de denșii. — D-le Henriot, țineți pe prietenul d-vostră în salonașul ăsta pe când se pe­trec lucruri interesante în cel mare. — Și ce ? — Veniți să vedeți... E că, lângă acesta ușe vom fi de minune... D-na de Renouville, în piciore în mij­­locul salonului, își preumbla privirea iei impertinentă de miopă asupra femeilor și bărbaților ce-o incongiurau, ținând in mână un minunat lornion de aur. D-na Passemard era lângă dânsa. — Ah! d-nă baronă ce amabilă sun­teți! Nu mai speram ca mica nostră pe­trecere să fie onorată de visita d-vóstra... — Intr’adevar, am stat cam mult la Sauveterre unde era întrunire de omeni selected. Ducesa voia cu ori­ce preț să mă reție la supen... — Ne veți acorda cel puțin plăcerea ce ’l-ați refusat ? cjise Passemard. — Nu­ regret, dar supt așteptată la marebisa de Monte-Cavallo , am promis... Ad!­éca fetița d-vostră, dise ea zărind pe Andrea. Puse lornionul la ochi și cli­pind din pleope esamina pe tânăra fată. Pe urmă plecându-se spre d-na Passe­mard : — Coafura e prea bine­ tocmai în ca­racterul capului. Uă bună notă și pentru rochie. Worth sou Doucet ?... Doucet, nu e așa! îmi închipuiam după stilul corsa­­giului. Worth a cam început să neglige... Ați avut lume astă sera ? — Dér negreșit. Cornițele de Garaman­te, vicontele de Morincourt... — A publicat acum un frumos volum de versuri... Mai cine ? — Baronul și barona de Champ-Rosé, d. Samuel Gasioc, Oltenheimir, cornițele Je Trassoigmlo .. . — Vechiul flautist­­ de la tetru din Nisa nu este așa, z­ise ea ca un voce dulce. — Da, răspunse d-na Passemard cam confusă, dar știți ca de când cu căsăto­ria mea cu bogata văduvă a lui Mouli­­neux, a obținut de la Papa un titlu de comite și câ­ndi este primit de totă so­cietatea.... — Oh ! sciü, scrü... Dar îmi pare bine ca mi s’a spus adevărul.... Ș-l acesta nu primesce, se vede, cel puțin n’a dat încă semn de viață... O să mă ocup de dânsul ,Zilele acestea... Puteți să i-o spuneți, fi­­ind­ câ-t cunosceți. D-na Passemard, forte umilită, vru să reincepa enumerarea; cea­l­altă o opri la primul nume. — Da, da, văd ca aveți și alții mai buni de­cât comiți d’aî Papei. Sciți, mă cam face să zid acesta nobleță de... A­­cum la revedere dragă! Conducând-o la scară, d-na Passemard îi spuse la ureche câte­va cuvinte ce nu se audiră. D-na de Renouville îi răspunse înfășurându-se în rontul său de bal : — Nu pot să-ți promit... Vom­ încer­ca... spațiul îmi lipsește... — Numai vă vorbă, scumpă d-nă, pen­tru fiica mea. Ați fost în­tot­deuna atât de bună pentru noi! D-na Passemard reintra în salon. — Ei bine, ați văz­ut ? <­ise d. de Ga­ramante tinerilor. — Dar cine e acesta femee ? întreba Henric, care observase totul cu mare in­teres : lingușirile d-nei Passemard și al bărbatului ei, aerul obrasnic al d-nei și și silințele ce-și dädeau femei .și bărbați pentru a fi observați de dânsa. — Ce femee!­­­iie cornițele. Află tine­re ca al văd­uv uă suverană. Și tronul iei este solid, câci sta pe puternica masă a prostiei omenești! Salută pe Velutina de la Serata Parisiană, arbitrul gustului, re­gina eleganțelor, impartizarea reputațiu­­nilor lumești! Velutina care da în fie­care diminea­ță mâna intelectuală cu care se nutreșce înainte de două­spre­zece, treizeci de mii de creeri de femei, dame mari, burghe­­se, cocote, grisete și cameriste . Valuti­­na care, printr’un cronică de laudă, face să salte de bucurie ducese, corsetiere, te­nori și academicieni! — Zâii, dânsa e ? Nu cunoșteam până acum de­cât proza iei. — Proză minunată, d-le, gen n­ou care lipsea literaturei nóstre contimporane: reclama sentimentală. Studiați cronicele sale : totul este fraget, delicat, plin de poesie. Nici una în care să nu fie vorbă de cuiburi de rendunele, zefiri, lacuri al­bastre, ceruri de opal, de infinit, apropo de coda d-nei X sau de corsagiul d nei Z. Adresa cusătoresei se strecoră ușor între un cuvânt d’al lui Rivarol și un vers de Musset. E minunat, vă spun! A­­dăugați ca Velutina e plină de senti­mente nobile, e religiósa, are respect pentru marile nenorociri regale sau im­periale, câ suferă de escesele revoluțiu­­nii. Da, cornițele de Chambord are câte uă dată onorea d’a fi lăudat de dânsa, între un cismar și un modistă ! Vă asi­­gur ca acesta femee o să facă epocă. Până la venirea iei nu-și putea închipui cine­va până unde pute merge prostia și umilirea, dintr’uă parte, și din alta în­­drasnela. — El ce vreți să faceți ? — Eu? Nimic!... să zici câte uă dată, și ca tota lumea să-I citesc articolele în fie­care dimineță. Supt regimul cel ve­chi, ânsă îmi pare ca ași fi pus să o bată în piață... Oh... liniștiți-vă, nu prea tare, destul numai ca să nu mai puta fi luată în serios... (Urmare in numărul viitor).

Next