Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)
1886-10-10
t ► 4V ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea.. ANUNCIURI trtia de 30 litere petit, pagina IV.............................40 bau 1 Deto „ , „ „ HI...................2 tei — Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diamlni. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Benrse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Danbe et C-nie, pentrrc Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BAN REDACTIUNEA SI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI 10(II) Directore: VENTILA C. A. ROSETTI Fundatore: C. A. ROSETTI. tot ÎVI H L A K U L SfcSeÂCJÎ-.i /®k<^iM>&iida3SH2atMMS®5«SJ6SÎXncaB^ BUCURESCI, 9 BRUMAR £ Intr’unul din articolele precedente, supunând din nou desbaterilor cestiunea reînouirei unora din convențiunile comerciale, propuneam, ca normă și inspirațiune a acelor tra țări,, următorele : 1) a nu se prelungi nici una din acele convențiuni peste termenul ce are actuala convențiune comercială cu Germania; 2) a se renunța , în tote aceste nouă convențiuni, la înscrierea clausei națiunii celei mai favorisate. Ne esplrcam. Convențiunea actuală cu Germania espiră tocmai la 1891. Ea, având anexat un tarif compus de aprope 200 de articole , pentru care sunt supuite taxe speciale, având asemeneaă durată încă de cinci ani, în timpul cărora trebuiesce a fi respectată ; se înțelege că, pentru acel număr însemnat de articole și în timpul de cinci ani cât ea mai are durată, tariful nostru autonom nu-și va găsi aplicare. Prin urmare, reforma economică ce a voit țara se facă prin elaborarea și promulgarea tarifului autonom, necompletă va rămâne, până ce nu va espira actuala convențiune cu Germania. Atunci numai pute-vom dobândi deplina libertate și putință d’a regula, cum mai bine va conveni intereselor nóstre economice, relațiunile cu străinătatea și a pune temelii s' întru tote regimului prin care putem vom ajunge a reînvia economia nóstră națională. Neputând deci face totul acum, datoriă avem de a nu ne lega cu vre u altă putere mai mult decât pe cinci ani. Acesta este prima considerațiune de caricatori suntem a ține somn, în viitorele tratări. Pornind de la ideia ca, prin aceste tratări, nici să ne legăm peste timpul pentru care ne găsim deja în relațiuni cu Germania, și tot supt inspirațiunea acestei idei și trebuințe, datori suntem a lucra asemenea, prin aceste nouă tratări să nu compromitem nimic din ceea ce putut am dobândi prin promulgarea tarifului autonom. Singurul mijlloc d’a păstra ceea ce într’adevér sJ a putut deja dobândi este d’a refusa înscrierea din noü în convențiunile ce se trateza, clausa națiunii celei mai favorizate. In convențiunea cu Elveția, s’a făcut începutul. Tot așa, datori suntem să urmăm și în tratările cu Francia și Rusia. Cine este și ce este generalul Kaulbars în nenorocitul principat al Bulgariei ? Ne întrebăm și aici, în virtutea căror drepturi agentul diplomafic al Rusiei, străin în Bulgaria ca și agenții diplomatici ai Franciei, Angliei, Germaniei și Austriei, iea parte la întrunirile nenorociților Bulgari, provocă scandaluri, începe inspecțiuni prin diferitele orare ale țării, împarte «argumente rusesci» prin Sofia, Vraha și Plevna, aruncă pretutindeni sămânța sfâșiărilor fralucide și, plămădind în tóte părțile rescula și luptele civile, se arătă corpului diplomatic din nenorocita țară și apoi lumei întregi ca pacificatorul Bulgariei resvrătite. De unde luam- aceste drepturi, acastă nețărmurită putere? Am recitit, tractatul din Berlin, am revénat din nou protocolele acelui congres, am resfoit istoria din timpul în care, spre nenorocirea Orientului, Țarul Alexe își îndreptă privirile spre Turcia éă Petru I trecu Prutul, și până când Rusia dicta voințele’I omoritare în principatele dunărene, — și nicăieri, și nici uă dată nu găsirăm, un singur care să se potă asemăna, fiă chiar de departe cu purtarea monstruosă, neauzită și nevăzută, cu care un întreg popor este tractat de un om venetic, căciut printr’uă voință străină într’uă țară nenorocită. Nicăieri și nici uă dată, drepturile cele mai sânte ale unei națiuni nu au fost călcate cu mai mult despreț. Răbdarea poporului bulgar trece printr’u încercare supremă și atinge proporțiuni ne maivăzute. Mărturim cu durerea în inimă și că a mărmuriți în fața acestei priveliști sfășiătdre, că admirăm pe avânturații noștrii vecini. Demnitatea patriotului bulgar ca și demnitatea întregei națiuni trebue să se fi sgărcit asupra lor casele de desperare și de mâniă. Nenorocire celora cari se vor găsi în cale, când, printr’una din acele resuflări sublime, voința bulgară își va relua avântul ! S’a zis că «nu se omorâră națiune.» E mai drept a se striga astăzi înaintea Europei amețite și zăpăcite de purtarea Rusiei : «nu se necinstesce uă națiune!» Căci, necinste a fost până și cele mai obicinuite cuvinte ce generalul Kaulbars a adresat, de la sosirea sa în Bulgaria și până atuni, acelora cari întrupază în el drepturile și aspirațiunile națiunei bulgare. Necinste pentru popor și regență poruncile plecate din consulatul rusesc de la Sofia! Necinste și dispreț, presința, cuvintele și purtarea generalului Kaulbars în meetingul de mal (Juttle trecute ținut în Sofia ! Necinste, dispreț și batjocură, călătoria generalului Kaulbars prin orașele Bulgariei! Necinste pentru poporul bulgar și crimă în fața dreptăței nemuritore, silințele generalului Kaulbars de a asmuți pe Zancoviști,—nari vor pude dreptul de a se numi Bulgari de se vor supune ațîțărilor muscălesci— în contra acelora cari voiesc a fi stăpâni în țara lor ! Se crede ore represintantul Rusiei din Sofia în pustiele Samarkander și Kivel unde,—fârâ fire telegrafice, fără drumuri de fer și fără acel judecător incoruptibil care se numesce în Europa. «’upțniunea publică a tuturor națiunilor».—Rușii fac din hordele barbare sau idiotisate ale Asiei ceia ce despotismul firelor le poruncesce ? Crede óre generalul Kaulbars că, precum Turcomanii s’au lăsat după învingere a fi călcați în piciore, tot tot astfel și Bulgarii se vor face una cu pământul, pentru ca agentul diplomatic al M. S. Țarului Alecsandru III se poră, nesupărat nici chiar de gemătul națiune!, a se plimba pe cerbicea lor? Din tot ceia ce generalul Kaulbars, pacificatorul, a făcut până aici în Sofia și aiurea, reese că răspunsul la aceste două întrebări este: trebue să fie afirmativ. Rusia voieste să stargă în Bulgaria până și urmele aspirațiunilor de fericire și propășire națională. Maria sa în Sofia și Scrisorea Țarului, adresată principelui Alecsandru, nu era completă în expunerea profețielor sale. Consecințele sinistre nu au continuat în Bulnamaî până când principele pretutindeni, consecințele sinistre se văd astăzili. Reutica, armata, poporul le văd, le sunt, le sufer, și ca împietriți în fața. Im cer timp a le pricepe! Baronul de Hübner, celebrul diplomat publicist, scria că dată următorele cuvinte privitore la purtarea miniștrilor acredidați în țări străine: «Nu e bine nici pentru țăra străină în care ministrul residă, dar «mai cu sumă nu e bine pentru ministrul acela, când el voiesce să «se amestece cu orice preț in afacerile interne ale acelei țări.» Bine va fi pentru generalul Kaulbers ?Și, pe urmă, bine și onorător este pentru ministrul Germaniei — puternicei Germanie ! — pentru presa germană a căuta să rătăcască opiniunea publică europena prin telegrame de felul celora cari fac pe agentul diplomatic al Franciei din Sofia solidar cu tóte mișcările și cu totá purtarea generalului Kaulbars ? Josnic și desgustitor protest pentru a’și îndreptăți purtarea față cu încălcările uriașe ce o filwc comite agertul Rusiei, în desprețul tuturor legir umane ! ’să ânsă ! mârgă Rusia din ce în mai uluit pe priponii pe care o în peninsulă va isbucni în contră I cu atât mai completă, mai puternică și mai iresistibilâ, cu cât necinstea ce ea înfinge poparelor Orientului e mai mare și mai pângărit drece SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 8 Octombrie. — Camera deputaților — Respundend la interpelarea din Heilsberg, contele iaaf se declara ca presupunerea ca alianța dintre Austria și Germania ar fi sdruncinata e cu totul nefundata. Acesta alianța se întemeieza pe niște baze cu totul precisate in delegațiuni de c tre contele Kalnoky. Nu trebuie sa ne temem ca raporturile intime și deplina încredere între cele 2 monarhii ar putea să fie tulburate sau slăbite (aplause). Propunerea ce cerea discuțiunea răspunsului a fost respinsă. Sofia, 8 Octombre.—Scirile din Rusciuk semnalează uă furtuna pe Dunăre. Lumea se îngrijește de situațiunea generalului UUMIlNECA, 10 OCTIMBRE 1886 Luminezate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei.cntru tote urile Europei, trimestrul 15 lai. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea «Jiaruri» și oficiale poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, PleischmarkU IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. O.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — Kaulbars, care a avut curagiul se merge în josul Dunării într’ua barcă. Rusciuk, 8 Octombre.Generalul Kaulbars a plecat acii dimineața de la Sistov într’un barca cu pânze și a sosit aci abia la 6 ore din causa vântului contrarii. Generalul, însoțit de 3 persone, a fost primit la debarcader de consulul Rusiei, dar fiind că era întuneric nici un curios nu se afla pe cheia. Viena, 8 Octombre. — Tiarele constata est declarationate comitelui Tualfe privitóre la raporturile Austro Ungariei cu Germania nu lasa se subsiste nici uă neînțelegere și ca sunt de natura a produce un împăciuire complecta. Viena, 8 Octombre. — «Tagblatt» Rice ca sinceritatea constanta a națiunii bulgărești va sprijini acțiunea diplomatică a puterilor contra politicei subversive a Rusiei. Trebuie ca cabinetele sa se intelega asupra măsurilor de luat contra nihilismului unei politice ce se silesce a rasturna institutiunile. Sinceritatea armatei bulgăresce cu atât mai necesara cu cât acesta politica nihilista amenința se treca granița sârbesca. Viena, 8 Octombre. — Se semnaleza marile sforțări ce le face partidul rus în Serbia pentru a provoca răsturnarea regelui Milan. Se vorbesce chiar de proiecte de atentat contra personei sale. Paris, 8 Octombre.—Nisce informatiuni din Berlin confirma ca Rusia nu are de gând sa ocupe Bulgaria. Madrid, 8 Octombre. — D. Sagasta e însărcinat cu reformarea cabinetului. Viena, 8 Octombre.— «Corespondinta politica» declara, pe basa unei comunicatiuni a legatiunii serbesci, ca nu se scie nimic despre un pretinsa conspiratiune ce s’ar fi descoperit contra regelui Milan. Rombay, 8 Octombre.—Agitațiunea se respândeste în Indii din causa unei pretinse amestecări de unt cu grăsime de porc. La Delhi au fost mari tulburări. Nișce indieni au atârnat un mic râmâtor două moschei. Acesta a produs un revolta, și mai multe persons au fost omorîte. Rusciuk, 9 Octombre.—Aspectul orașului e finiseit, dar spiritele sunt surexitate, și elementul civil pare cu totul decis a insista prin tote mijlocele la obstacolele? ce s’ar putea produce Duminecă la triáger- -*■—— —*■ * *------— ■ . In privința atitudinei probabile a ofițerilor, părerile sunt împărțite. Părerea unanimă este,ea dacă, după cum spera Bulgarii, se va întruni adunarea cea mare, ea va vota pentru principele Alecsandru, și mulți adaoga ca daca Europa își opune un veto, adunarea va proclama forma republicana. In privința atitudine ce o va tine generalul Kaulbars, părerile sunt asemenea Împărțite. Unii fic ca generalul se va duce chiar mâine la Șumla, alții die ca va rămâne la Rusciuk pene după alegeri, și în acest, din urma case temere ca se vor nasce turburari. In meetingul ce s’a tinut ori, consulul Enghiterel ar fi angajat in realitate pe Bulgari să nu cedeze nimic Rusiei. Un apel către poporul bulgar Biuroul partidelor din Bulgaria, care susțin politica guvernului actual, au adresat poporului bulgar următorul apel : Fraților Kaulbars a plecat în provincie în scop d’a face agitațiuni, d’a vă îndupleca ca să renunțat la patrie, la independința ei și la istoria bulgară. Dânsul caută să provoce răscolă, pentru ca să facă posibilă ocupațiunea rusască. Deschideți-vă ochii, dacă voiți să blesteme urmașii voștrii. Arneralulul lipsit de consomnfi triavă este mai scumpă deci Dânsul vă ir so1ă când vă în numele Iispărațiloi. Păriți-ve de el ca de ciui uitați că ochii lumei civilist îndreptați spre noi. Dăcă nu ratăm demni de independință, țara nostru va fi despois mai de la noi atârnă apăraimenea nu ne póte impune pe nea, când noi nu o cerem, ofițeri bulgari și soldați, ca vărsat, nu de mult, sângele pentru independința patriei veți fi demni fii al Bulgarie vă veți arăta neprimitori față biele rusescl. Kaulbars voie sc înșele și să vă corupă. Nu puneți. Apărați onarea Bulgari tru ca numele vostru să rămâi tru totdeauna; țineți sus a soldatului bulgar ! GERMANIA SI BULG «Norddeutsche Allgemeine Zeitur ce espune întâmplările cu och [UNK]i firetingului din Sofia și numesce, generalului Kaulbars un calâtorid agitațiune, face urmatórele obsej Să nu se piardă din vede. Bulgaria se află un popor, învățătură politică abia a treci primele începuturi și a cărl tare politică prea ușor pute fi forme, cari, prin necioplirea tru omul deprins cu obiceii crircntale, par mai pcxi^uioce sunt în realitate. Panslavismul, pe care deplin cunoscință de starea adevăratternațională îl împingea cele desgustătoare atacuri contra c cerei politicei germane, acum altă dată ar greși forte mult, din cele mai moi evenimente Sofia ar conchide necesitatea tru Rusia d’a intra cât mai ce în Bulgaria. Chiar dacă n’ar fi considerațiuni, tot ar fi tradiți istorice care arată cât de Îndoi a fi folosul unei asemenea măsuri tru cel care ocupă. Drept esei amintim pe Polonia, unde cu că esista înainte de luarea ei în sesiune uă puternică partidă rusă, totuși nu s’a putut împedici să nu se ivească mai târziu și nice reacțiuni contra posesori Uă repetițiune a unor asemenea periențe de sigur că n’ar putea nici cel mai înfocat panslavist. FOIȚA ROMANULUI, 9 OCTOBRE ASTRA ROMANI) de DITO SI IDEM (M. S. REGINA ROMÂNIEI) ȘI D-na itt. E... (Tmduoțliine de „GIOK") I Burda, 3 Maiü, 1877. Dragă, măiculița mea, Sute de peștil mă despart de tine, și totuși îmi pare cu lângă mine esel. Admir cu tine acesta strălucită primavară și uit câ tu escâncă încongiuratâ de zăpadă. Ce bine ar fi, scumpa mămiță, déca și tu ai puté se verfi ca și mine minunile acestea, și bogăția florilor, și-ai pute asculta cântecul privighiatorilor ascunși în desimea bătrânilor tufani din ogradă! Ce bine ar fi, déca, dinspre Siret, pe luciul căruia se jocă încă céfa diminetei. tu te-ai uita la casa nóstra acoperită cu glicinie ale căror moțuri atârnă d’asupra capului meu și’mi adumbresc hârtia. Si uite! cântă cucul. Cucule, cât am se stau eu aci ? Cucu! Cucu ! De douo ori. Douo ce ? Douo septemâni, douo luni sau doul ani ? Unu, cuculeț cu pena sură ! Nu stau eu atâta timp departe de mâieulița mea... Clopotul sună pentru calea, mă duc, mamită. Margot m’a speriat foc cu bărbatul său, dar creu! că mie nu mi se pare atât de groznic. 9 ore. Bună «ziua ! Era mé din nou cu tine. Voi începe prin a’fi spune, draga mamițâ, că aci e atât de frumos și ca pe mine totul mă farmecă. Pe Margot cnsé n’o pricep de loc. Ea nu mai e aci ca la noi acasă; e mult mai seriosa și mai tacuta ; e totdeuna cu ochii ținta la barbatu-scu. E e înalt și puternic, cr Margot, subțire și deșirată cum e, îmi pare ca semena cu edera, când este lângă Sander. Cumnata-mea ’mi a eșit ’nainte la gară și m’a primit cu deosebită prietenia, aprope ca un părinte ; îmi spuse oase că nu aduc decât fórte puțin cu nevesta mea și cu eu sunt mult mai ocheșă și mai scundă. ■— Deci, bucură-te, gusem eu, căci nu voiu prinde loc mult în casa mea. Eram atât de veselă încât ași fi mai putut spune că grâmadă de nimicuri, plecarăm înse spre trăsura cu opt cai și două surugii care ne aștepta în întunericul nopței. 0! ce mândră nopte de primavéra! Ași fi voit să căsătoresc astfel mereu, pentru vecin. Sander rîdea de fericirea mea. Margot sta tăcută și ca ostenita, mie case îmi venia se vorbesc mereu, eram atât de vesela! Domne ! ce-o fi credut atunci Sander de sglobia sea de cumnățica! Treceam tocmai printr’un apă întinsa când luna se arata. Ce mareta priveliște ! Caii negrii și’ndesati mergeau prin rîul strălucitor, surugii strigau și plesniau din bice, picăturile luminose sâriau și cădeau iar în apa ca ua plaia de stele. Cadu tocmai atunci va stea. — Ași dori să fiu ca ea ! esclamai ea. — Pentru ce să se strigă omul când póte se lucescá ? repica Sander. — Pentru că se arde adesea la propria-i flacara,Jiseiü ea. — Da, da, șopti Margot. Astra vrea mereu séama; mama îi cricea adesea ca e văpaița el............ Nu sciU de ce, dar când audii pe Margot rostind aceste cuvinte, mă podidiră lacrimile, mai cu sema după ce Sander adause: — Mai bine stea elujendă decât fâlfăitore văpasta ! Aceste cuvinte fură «fise atât de serios încât câte si trei râmaserăm cufundați în facere. Intrarăm printr’uă portă înaltă și dederâm pe un șosea bine batutâ și împodobită la drepta și la stânga cu pomi stufoși ; printre aceștia se vedeau, luminate de raglele lunei, livezi mari de pe întinderea carexa ciutele, cu formele perdute în întunecimea nopței, se uitai spre noi fără frică, în deplină liniște. Pe urma, drept ’nainte-ne, apăru casa care s’ar pute numi un mic castel. In vestibulul ei era atâta lumina, încât deja cam dată ea nu vêifui pe un bătrâna domna, care sta în ușă și care se arunca de gâtul Margaretei când ne coborîrâm din trăsură. După ce intrarăm în vestibul îi fusese presintata , ea me privi cu ochii ei negri și liniștiți. Pureta un bonet alb și era peptenata cu cărare la mitjloc și cu temple frumos întinse ; totul era ’ntr’ensa plăcut și adimenitor. Manele i-erau moi și albe ca atlasul; obrazii rumeni ; ași fi sârutat-o cu bucuria ; o’ntrebaiu numai déca mé va iubi și pe mine numai puțintel. Ea’mi respunse: — Întrebarea ar fi mai potrivită d’ași face-o eü; déca, adică, tinerii iubesc bătrânii; căci el, tinerii, sunt totdeuna iubiți... — Numai de sunt cuminte, adăusesU eu suficiend. — Toma mi e că îi iubim chiar cu nebuniele lor... Nu e așa, Sander ? întreba ea pe cumnatu-mea, uitându-se la el cu nesce ochi de mama. Sander îi răspunse sărutându-i mâna cu galanteria. — Trebue sä scli, Astra,fise ele cu dumneei mi-a fost ca și un mama, ca m'a purtat la senin, ca numai iubire! sele datoresc starea în care mă gasesc a«fi, ca sunt un om civilisat, er nu un ergheligiu sau un vénator pe buragane. Intrarăm in sala de mâncare, in care un lampă atârnată de tavan răspândia un lumina dulce: samovarul fuma pe mésa lângă felide de pane unse frumos cu unt, și lângă mezelurile can păreau ca ne invita a se mânca. — Dor copii ? ! esclamaiu ea. Max’s trise și respunse : — De obiceiu noptea dorm. Vrei să-I ve<i ? Fui gata sé mé raped, Sander énsé me opri (Țoend : — Stai I mai ântâi, se mâncam ceva, ș’apoi, înainte de a merge fia care sĕ ne culcăm, vom vedé și pe copii, lnir’ua jumătate de céi nou se se tréca; vor fi tot rumeni. Bătrâna domna rîdea și pregatia ceiul. Margot se lăsase se ca«Ja pe un scaun; parea slăbită de ostennia; corpul ei subțire se perdea prin cutele hainelor; își scosea lene mânușele; mânele ei albe, strâvechi, rămasera in nemișcare. Sander se uita la ea cu grija, cr ea îi mulțumim în mine pentru ca el me oprise a nu face prin sburdalnicia mea pe Margot se suia de două ori scarele. Când plecarăm ne culcăm, voii sărut mâna bătrânei dómne ; ea cnsé mă lasa ei, îmbrâțișându-mâ , mésai și’mi Jise cu iubire . *— O ! mititica Sirenă !... — Aștepta, dómnu, pene voi cânta, clamai eu. Merserăm apoi să vedem pe acei dulci ângerași cu obrajioril ca de trandafir și genele lungi, crete și înfrățite de ar fi credut ca pleopele n’aveau să se mai deschidă. Cu drăguții cârlionți! bleinji și bruni, cari înconjurau rumenele lor fetisare! Sander sălta de bucuria privindu-1. Cum s’o fi putând ca ochii unui barbat în tata firea sé aiba priviri atât de blând iubitore ?! Margot se pleca cu maternă îngrijire asupra micei fetite și i se pâru ca sufla greu. Sermana mama ! Ea vede totdeuna spaime și se chinuia intr’una, când ceilalți zid ! Am venit a fi la dejun pe cei trei îngerei, nu poți sa-ți închipui cât sunt de drăgălași. Scii bine, draga maicutâ, firea mea, când sunt cu copilași, apoi nu mai isprăvesc. Margot voi sé facâ ântâi pe seria sa, dar nu putu și trebui se r nja cu noi. Guvernanta care e uă ténerá fétá plăcuta și simpatica, abia putu se’i strîngu și se’i liniștascu. Guvernanta se numesce Dorotea Weiss ; copii ensé îi Ric Dodo. Bétrana Domna este numită de toți al 1) închinat de autdre Maiestatei Sale, Sofia, Regina Suediei și Norvegiei.