Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)

1886-10-10

t ► 4­V ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea.. ANUNCIURI trtia de 30 litere petit, pagina IV.............................40 bau 1 Deto „ , „ „ HI...................2 tei — Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diamlni. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Benrse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Danbe et C-nie, pentrrc Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BAN REDACTIUNEA SI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI 10­(II) Directore: VENTILA C. A. ROSETTI Fundatore: C. A. ROSETTI. tot ÎVI H L A K U L SfcSeÂCJÎ-.i /®k<^iM>&iida3SH2atMMS®5«SJ6SÎXncaB^ BUCURESCI, 9 BRUMAR £ Intr’unul din articolele precedente, supunând din nou desbaterilor ces­­tiunea reînouirei unora din conven­­țiunile comerciale, propuneam, ca normă și inspirațiune a acelor tra­­­ țări,, următorele : 1) a nu se prelungi nici una din acele convențiuni peste termenul ce are actuala convențiune comercială cu Germania; 2) a se renunța , în tote aceste nouă convențiuni, la înscrierea clau­sei națiunii celei mai favorisate. Ne esplrcam. Convențiunea actuală cu Germa­nia espiră tocmai la 1891. Ea, având anexat un tarif compus de aprope 200 de articole , pentru care sunt su­pui­te taxe speciale, având asemene­aă durată încă de cinci ani, în timpul cărora tre­­buiesce a fi respectată ; se înțelege că, pentru acel număr însemnat de articole și în timpul de cinci ani cât ea mai are durată, ta­riful nostru autonom nu-și va găsi aplicare. Prin urmare, reforma economică ce a voit țara se facă prin elabora­rea și promulgarea tarifului autonom, necompletă va rămâne, până ce nu va espira actuala convențiune cu Germania. Atunci numai pute-vom dobândi deplina libertate și putință d’a re­gula, cum mai bine va conveni in­tereselor nóstre economice, relațiu­­nile cu străinătatea și a pune temelii s' întru tote regimului prin care pute­­m vom ajunge a reînvia economia nós­­tră națională. Neputând deci face totul acum, datoriă avem de a nu ne lega cu vre u­ altă putere mai mult de­cât pe cinci ani. Acesta este prima considerațiune de cari­catori suntem a ține somn, în viitorele tratări. Pornind de la ideia ca, prin a­­ceste tratări, nici să ne legăm peste timpul pentru care ne găsim deja în relațiuni cu Germania, și tot supt inspirațiunea acestei idei și trebuin­țe, datori suntem a lucra asemene­­a, prin aceste nouă tratări să nu compromitem nimic din ceea ce pu­­tut­ am dobândi prin promulgarea ta­rifului autonom. Singurul mijlloc d’a păstra ceea ce într’adevér sJ a putut deja dobândi este d’a refusa înscrierea din n­oü în convențiunile ce se trateza, clausa națiunii celei mai favorizate. In convențiunea cu Elveția, s’a fă­cut începutul. Tot așa, datori suntem să urmăm și în tratările cu Francia și Rusia. Cine este și ce este generalul Kaulbars în nenorocitul principat al Bulgariei ? Ne întrebăm și aici, în virtu­tea căror drepturi agentul diplo­mafic al Rusiei, străin în Bulgaria ca și agenții diplomatici ai Franciei, Angliei, Germaniei și Austriei, iea parte la întrunirile nenorociților Bul­gari, provocă scandaluri, începe in­­specțiuni prin diferitele orare ale ță­rii, împarte «argumente rusesci» prin Sofia, Vrah­a și Plevna, aruncă pre­tutindeni sămânța sfâșiărilor fralu­­cide și, plămădind în tóte părțile rescula și luptele civile, se arătă corpului diplomatic din nenorocita țară și apoi lumei întregi ca pacifi­catorul Bulgariei resvrătite. De unde luam-­ aceste drepturi, acastă nețărmurită putere? Am recitit, tractatul din Berlin, am revén­at din nou protocolele acelui congres, am resfoit istoria din tim­pul în care, spre nenorocirea Orien­tului, Țarul Alexe își îndreptă pri­virile spre Turcia éă Petru I trecu Prutul, și până când Rusia dicta voințele’I omoritare în principatele dunărene, — și nicăieri, și nici uă dată nu găsirăm, un singur care să se potă asemăna, fiă chiar de departe cu purtarea monstruosă, neauzită și nevăzută, cu care un în­treg popor este tractat de un om venetic, căciut printr’uă voință stră­ină într’uă țară nenorocită. Nicăieri și nici uă dată, drepturi­le cele mai sânte ale unei națiuni nu au fost călcate cu mai mult des­preț. Răbdarea poporului bulgar trece printr’u­ încercare supremă și atin­ge proporțiuni ne mai­văzute. Mărturim cu durerea în inimă și că a mărmuriți în fața acestei prive­liști sfășiătdre, că admirăm pe avân­­turații noștrii vecini. Demnitatea patriotului bulgar ca și demnitatea întregei națiuni trebue să se fi sgărcit asupra lor case­le de desperare și de mâniă. Nenorocire celora cari se vor gă­­si în cale­, când, printr’una din a­­cele resuflări sublime, voința bulgară își va relua avântul ! S’a­­ zis că «nu se omorâ­ră na­țiune.» E mai drept a se striga astăzi înaintea Europei amețite și zăpăcite de purtarea Rusiei : «nu se necin­­stesce uă națiune!» Căci, necinste a fost până și cele mai obicinuite cuvinte ce generalul Kaulbars a adresat, de la sosirea s­a în Bulgaria și până atuni, acelora cari întrupază în el drepturile și aspira­­țiunile națiunei bulgare. Necinste pentru popor și regență poruncile plecate din consulatul ru­sesc de la Sofia! Necinste și dispreț, presința, cu­vintele și purtarea generalului Kaul­bars în meetingul de mal (Juttle tre­cute ținut în Sofia ! Necinste, dispreț și batjocură, că­lătoria generalului Kaulbars prin o­­rașele Bulgariei! Necinste pentru poporul bulgar și crimă în fața dreptăței nemuritore, silințele generalului Kaulbars de a asmuți pe Zancoviști,—nari vor p­ude dreptul de a se numi Bulgari de se vor supune ațîțărilor muscălesci— în contra acelora cari voiesc a fi stăpâni în țara lor ! Se crede ore represintantul Rusiei din Sofia în pustiele Samarkander și Kivel unde,—fârâ fire telegrafice, fără drumuri de fer și fără acel judecă­tor incoruptibil care se numesce în­­ Euro­pa. «’upțniunea publică a tutu­ror națiunilor».—Rușii fac din hor­­dele barbare sau idiotisate ale Asiei ceia ce despotismul fire­­lor le po­­runcesce ? Crede óre generalul Kaulbars că, precum Turcomanii s’au lăsat după învingere a fi călcați în piciore, tot tot ast­fel și Bulgarii se vor face una cu pământul, pentru ca agen­tul diplomatic al M. S. Țarului A­­lecsandru III se poră, nesupărat nici chiar de gemătul națiune!, a se plimba pe cerbicea lor? Din tot ceia ce generalul Kaulbars, pacificatorul, a făcut până aici în Sofia și aiurea, reese că răspunsul la aceste două întrebări este: trebue să fie afirmativ. Rusia voieste să stargă în Bul­garia până și urmele aspirațiunilor de fericire și propășire națională. Maria s­a în Sofia și Scrisorea Țarului, adresată princi­pelui Alecsandru, nu era completă în expunerea profețielor sale. Consecin­țele sinistre nu au continuat în Bul­­namaî până când principele pretutindeni, conse­cințele sinistre se văd astă­zili. Re­­­utica, armata, poporul le văd, le­­ sunt, le sufer, și ca împietriți în fața. Im cer timp a le pricepe!­­ Baronul de Hübner, celebrul di­plomat publicist, scria că dată urmă­­torele cuvinte privitore la purtarea miniștrilor acredidați în țări străine: «Nu e bine nici pentru țăra stră­­­ină în care ministrul residă, dar «mai cu sumă nu e bine pentru mi­­­nistrul acela, când el voiesce să «se amestece cu ori­ce preț in afa­­­cerile interne ale acelei țări.» Bine va fi pentru generalul Kaul­­bers ?­­Și, pe urmă, bine și onorător este pentru ministrul Germaniei — puter­nicei Germanie ! — pentru presa ger­mană a căuta să rătăcască opiniunea publică europena prin telegrame de felul celora cari fac pe agentul di­plomatic al Franciei din Sofia soli­dar cu tóte mișcările și cu totá pur­tarea generalului Kaulbars ? Josnic și desgustitor protest pen­tru a’și îndreptăți purtarea față cu încălcările uriașe ce o filwc comite a­­ger­tul Rusiei, în desprețul tuturor le­­gi­r umane ! ’să ânsă ! mârgă Rusia din ce în mai uluit pe priponii pe­­ care o în peninsulă va isbucni în contră­ I cu atât mai completă, mai puternică și mai iresistibilâ, cu cât necinstea ce ea înfinge poparelor Orientului e mai mare și mai pângărit dre­­­ce SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 8 Octombrie. — Camera depu­taților — Respund­end la interpelarea d­in Heilsberg, contele iaaf se declara ca pre­supunerea ca alianța dintre Austria și Germania ar fi sdruncinata e cu totul ne­­fundata. Acesta alianța se întemeieza pe niște baze cu totul precisate in delegați­­uni de c tre contele Kalnoky. Nu trebuie sa ne temem ca raporturile intime și deplina încredere între cele 2 monarh­ii ar putea să fie tulburate sau slăbite (aplause). Propunerea ce cerea discuțiunea răs­­punsului a fost respinsă. Sofia, 8 Octombre.—Scirile din Rusciuk semnalează uă furtuna pe Dunăre. Lumea se îngrijește de situațiunea generalului UUMIlNECA, 10 OCTIMBRE 1886 Lumineza­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei.­­cntru tote urile Europei, trimestrul 15 lai. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea «Jiaruri» și oficiale poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, PleischmarkU IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Frances­co de Paola (N. O.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — Kaulbars, care a avut curagiul se merge în josul Dunării într’ua barcă. Rusciuk, 8 Octombre.­Generalul Kaul­bars a plecat acii dimineața de la Sistov într’un barca cu pânze și a sosit aci abia la 6 ore din causa vântului contrarii­. Generalul, însoțit de 3 persone, a fost primit la debarcader de consulul Rusiei, dar fiind că era întuneric nici un curios nu se afla pe cheia. Viena, 8 Octombre. — Tiarele constata est declarationate comitelui Tualfe privitóre la raporturile Austro Ungariei cu Germa­nia nu lasa se subsiste nici uă neînțele­gere și ca sunt de natura a produce un împăciuire complecta. Viena, 8 Octombre. — «Tagblatt» Rice ca sinceritatea constanta a națiunii bul­gărești va sprijini acțiunea diplomatică a puterilor contra politicei subversive a Ru­siei. Trebuie ca cabinetele sa se intelega a­­supra măsurilor de luat contra nihilismu­lui unei politice ce se silesce a rasturna institutiunile. Sinceritatea armatei bulgăresc­­e cu atât mai necesara cu cât acesta politica nihi­lista amenința se treca granița sârbesca. Viena, 8 Octombre. — Se semnaleza marile sforțări ce le face partidul rus în Serbia pentru a provoca răsturnarea re­gelui Milan. Se vorbesce chiar de proiecte de atentat contra personei sale. Paris, 8 Octombre.—Nisce informatiuni din Berlin confirma ca Rusia nu are de gând sa ocupe Bulgaria. Madrid, 8 Octombre. — D. Sagasta e însărcinat cu reformarea cabinetului. Viena, 8 Octombre.— «Corespondinta po­litica» declara, pe basa unei comunicatiuni a legatiunii serbesci, ca nu se scie nimic despre un pretinsa conspiratiune ce s’ar fi descoperit contra regelui Milan. Rom­bay, 8 Octombre.—Agitațiunea se respândeste în Indii din causa unei pre­tinse amestecări de unt cu grăsime de porc. La Delhi au fost mari tulburări. Nișce indieni au atârnat un mic râmâtor do­uă moschei. Acesta a produs un revolta, și mai multe persons au fost omorîte. Rusciuk, 9 Octombre.—Aspectul orașu­lui e finiseit, dar spiritele sunt surexi­­tate, și elementul civil pare cu totul decis a insista prin tote mijlocele la obstaco­­lele? ce s’ar putea produce Duminecă la­­ triáger- -*■—— —*■ * *------— ■ . In privința atitudinei probabile a ofițe­­rilor, părerile sunt împărțite. Părerea unanimă este,ea dacă, după cum spera Bulgarii, se va întruni adunarea cea mare, ea va vota pentru principele Alec­sandru, și mulți adaoga ca daca Europa își opune un veto, adunarea va proclama forma republicana. In privința atitudine­ ce o va tine gene­ralul Kaulbars, părerile sunt asemenea Îm­părțite. Unii fic ca generalul se va duce chiar mâine la Șumla, alții die ca va ră­mâne la Rusciuk pene după alegeri, și în acest, din urma cas­e temere ca se vor nas­ce turbur­ari. In meetingul ce s’a tinut ori, consulul Enghiterel ar fi angajat in realitate pe Bul­gari să nu cedeze nimic Rusiei. Un apel către poporul bulgar Biuroul partidelor din Bulgaria, care sus­țin politica guvernului actual, au adresat poporului bulgar următorul apel : Fraților­ Kaulbars a plecat în pro­vincie în scop d’a face agitațiuni, d’a vă îndupleca ca să renunțat­ la patrie, la independința ei și la isto­ria bulgară. Dânsul caută să pro­­voce răscolă, pentru ca să facă po­sibilă ocupațiunea rusască. Deschi­­deți-vă ochii, dacă voiți să blesteme urmașii voștrii. Ar­neralulul lipsit de consom­nfi tria­vă este mai scumpă de­ci Dânsul vă ir so1ă când vă­­ în numele Iispărațiloi. Păr­iți-ve de el ca de ciui uita­ți că ochii lumei civil­ist îndreptați spre noi. Dăcă nu ratăm demni de independin­­ță, țara nostru va fi despois mai de la noi atârnă apărai­menea nu ne póte impune pe nea, când noi nu o cerem, ofițeri bulgari și soldați, ca vărsat, nu de mult, sângele pentru independința patriei veți fi demni fii al Bulgarie vă veți arăta neprimitori față biele rusescl. Kaulbars voie sc înșele și să vă corupă. Nu­ puneți. Apărați onarea Bulgari tru ca numele vostru să rămâi tru tot­dea­una; țineți sus a­ soldatului bulgar ! GERMANIA SI BULG «Norddeutsche Allgemeine Zeitur ce espune întâmplările cu och [UNK]i fir­etingului din Sofia și numesce, generalului Kaulbars un calâtorid agitațiune, face urmatórele obsej Să nu se piardă din vede. Bulgaria se află un popor, învățătură politică abia a treci primele începuturi și a cărl tare politică prea ușor pute fi forme, cari, prin necioplirea tru omul deprins cu obiceii crircntale, par mai­ pcx­i^uioce sunt în realitate. Panslavismul, pe care deplin cunoscință de starea adevărat­ternațională îl împinge­­a cele desgustătoare atacuri contra c cerei politicei germane, acum altă dată ar greși forte mult, din cele mai m­oi evenimente Sofia ar conchide necesitatea tru Rusia d’a intra cât mai ce în Bulgaria. Chiar dacă n’ar fi considerațiuni, tot ar fi tradiți istorice care arată cât de Îndoi a fi folosul unei asemenea măsuri tru cel care ocupă. Drept esei amintim pe Polonia, unde cu că esista înainte de luarea ei în sesiune uă puternică partidă ru­să, totuși nu s’a putut împedici să nu se ivească mai târziu și nice reacțiuni contra posesori Uă repetițiune a unor asemenea periențe de sigur că n’ar putea­­ nici cel mai înfocat panslavist. FOIȚA ROMANULUI, 9 OCTOBRE ASTRA ROMAN­I) de DITO SI IDEM (M. S. REGINA ROMÂNIEI) ȘI D-na itt. E... (Tmduoțliine de „GIOK") I Burda, 3 Maiü, 1877. Dragă, măiculița mea, Sute de peștil mă despart de tine, și totuși îmi pare cu lângă mine esel. Admir cu tine acesta strălucită prima­­vară și uit câ tu esc­­âncă încongiuratâ de zăpadă. Ce bine ar fi, scumpa mămiță, déca și tu ai puté se verfi ca și mine minu­nile acestea, și bogăția florilor, și-ai pute as­culta cântecul privighiatorilor ascunși în desimea bătrânilor tufani din ogradă! Ce bine ar fi, déca, din­spre Siret, pe luciul căruia se jocă încă céfa diminetei. tu te-ai uita la casa nóstra acoperită cu glicinie ale căror moțuri atârnă d’asupra capului meu și’mi adumbresc hârtia. Si uite! cântă cucul. Cucule, cât am se stau eu aci ? Cucu! Cucu ! De douo ori. Douo ce ? Douo septemâni, douo luni sau doul ani ? U­nu, cuculeț cu pena sură ! Nu stau eu atâta timp departe de mâieu­­lița mea... Clopotul sună pentru calea, mă duc, mamită. Margot m­’a speriat foc cu bărbatul său, dar creu! că mie nu mi se pare atât de groznic. 9 ore. Bună «ziua ! Era mé din nou cu tine. Voi­ începe prin a’fi spune, draga mamițâ, că aci e atât de frumos și ca pe mine totul mă farmecă. Pe Margot cnsé n’o pricep de loc. Ea nu mai e aci ca la noi acasă; e mult mai seriosa și mai tacuta ; e totdeuna cu ochii ținta la barbatu-scu. E­ e înalt și puter­nic, cr Margot, subțire și deșirată cum e, îmi pare ca semena cu edera, când este lângă Sander. Cumnata-mea ’mi a eșit ’nainte la gară și m’a primit cu deosebită prietenia, a­­prope ca un părinte ; îmi spuse oase că nu aduc de­cât fórte puțin cu nevesta­ mea și cu eu sunt mult mai ocheșă și mai scundă. ■— Deci, bucură-te, gu­sem­ eu, căci nu voiu prinde loc mult în casa mea. Eram atât de veselă în­cât ași fi mai putut spune că grâmadă de nimicuri, ple­carăm înse spre trăsura cu opt cai și două surugii care ne aștepta în întunericul nopței. 0! ce mândră nopte de primavéra! Ași fi voit să căsătoresc ast­fel mereu, pentru vecin. Sander rîdea de fericirea mea. Margot sta tăcută și ca ostenita, mie case îmi venia se vorbesc mereu, eram atât de vesela! Domne ! ce-o fi cred­ut atunci Sander de sglobia sea de cumnățica! Treceam tocmai printr’un apă întinsa când luna se arata. Ce mareta priveliște ! Caii negrii și’ndesati mergeau prin rîul străluci­tor, surugii strigau și plesniau din bice, picăturile luminose sâriau și cădeau iar în apa ca ua plaia de stele. Cadu tocmai atunci va stea. — Ași dori să fiu ca ea ! esclamai ea. — Pentru ce să se strigă omul când póte se lucescá ? rep­ica Sander. — Pentru că se arde adesea la propria-i flacara,­­Jiseiü ea. — Da, da, șopti Margot. Astra vrea me­reu sé­am­a; mama îi cricea adesea ca e văpaița el............ Nu sciU de ce, dar când audii pe Mar­got rostind aceste cuvinte, mă podidiră la­crimile, mai cu sema după ce Sander a­­dause: — Mai bine stea elujendă de­cât fâlfăitore văpasta ! Aceste cuvinte fură «fise atât de serios în­cât câte­ si trei râmaserăm cufundați în facere. Intrarăm printr’uă portă înaltă și dede­râm pe un șosea bine batutâ și împodobită la drepta și la stânga cu pomi stufoși ; printre aceștia se vedeau, luminate de raglele lunei, livezi mari de pe întinderea carex­a ciutele, cu formele perdute în întunecimea nopței, se uitai­ spre noi fără frică, în de­plină liniște. Pe urma, drept ’nainte-ne, apăru casa care s’ar pute numi un mic castel. In vestibulul ei era atâta lumina, în­cât de­ja cam dată ea nu vêifui pe un bătrâna domna, care sta în ușă și care se arunca de gâtul Margaretei când ne coborîrâm din trăsură. După ce intrarăm în vestibul îi fusese presintata , ea me privi cu ochii ei negri și liniștiți. Pureta un bonet alb și era pep­­tenata cu cărare la mitjloc și cu temple frumos întinse ; totul era ’ntr’ensa plăcut și adimenitor. Manele i-erau moi și albe ca atlasul; obrazii rumeni ; ași fi sâru­tat-o cu bucuria ; o’ntrebaiu numai déca mé va iubi și pe mine numai puțintel. Ea’mi respunse: — Întrebarea ar fi mai potrivită d’ași face-o eü; déca, adică, tinerii iubesc bă­trânii; căci el, tinerii, sunt totdeuna iu­biți... — Numai de sunt cu­minte, adăusesU eu suficiend. — Toma mi e că îi iubim chiar cu ne­­buniele lor... Nu e așa, Sander ? întreba ea pe cumnatu-mea, uitând­u-se la el cu nesce ochi de mama. Sander îi răspunse sărutându-i mâna cu galanteria. — Trebue sä scli, Astra,­­fise ele cu dumneei mi-a fost ca și un mama, ca m'a purtat la senin­­, ca numai iubire! sele datoresc starea în care mă gasesc a«fi, ca sunt un om civilisat, er nu un erghe­ligiu sau un vénator pe buragane. Intrarăm in sala de mâncare, in care un lampă atârnată de tavan răspândia un lu­­mina dulce: samovarul fuma pe mésa lân­gă felide de pane unse frumos cu unt, și lângă mezelurile can păreau ca ne invita a se mânca. — Dor copii ? ! esclamaiu ea. Max’s t­rise și respunse : — De obiceiu noptea dorm. Vrei să-I ve<i ? Fui gata sé mé raped, Sander énsé me opri (Țoend : — Stai I mai ântâi, se mâncam ceva, ș’apoi, înainte de a merge fia­ care sĕ ne culcăm, vom vedé și pe copii, lnir’ua ju­mătate de céi n­ou se se tréca; vor fi tot rumeni. Bătrâna domna rîdea și pregat­ia ceiul. Margot se lăsase se ca«Ja pe un scaun; parea slăbită de ostennia; corpul ei sub­țire se perdea prin cutele hainelor; își scose­a lene mânușele;­ mânele ei albe, strâvechi, rămasera in nemișcare. Sander se uita la ea cu grija, cr ea îi mulțumim în mine pentru ca el me oprise a nu face prin sburdalnicia mea pe Margot se suia de două ori scarele. Când plecarăm ne culcăm, voii sărut mâna bătrânei dómne ; ea cnsé mă lasa ei, îmbrâțișându-mâ , mé­sai și’mi­­ Jise cu iubire . *— O ! mititica Sirenă !... — Aștepta, dómnu, pene voi cânta, clamai eu. Merserăm apoi să vedem pe acei dulci ângerași cu obrajioril ca de trandafir și genele lungi, crete și înfrățite de ar fi cre­­dut ca pleopele n’aveau să se mai des­chidă. C­u drăguții cârlionți! bleinji și bruni, cari înconjurau rumenele lor fetisare! Sander sălta de bucuria privindu-1. Cum s’o fi putând ca ochii unui barbat în tata firea sé aiba priviri atât de blând iubitore ?! Margot se pleca cu maternă îngrijire asu­pra micei fetite și i se pâru ca sufla greu. Sermana mama ! Ea vede totdeuna spaime și se chinuia intr’una, când cei­l­alți zid ! Am venit a fi la dejun pe cei trei în­­gerei, nu poți sa-ți închipui cât­ sunt de drăgălași. Scii bine, draga maicutâ, firea mea, când sunt cu copilași, apoi nu mai isprăvesc. Margot voi sé facâ ântâi­ pe seria sa, dar nu putu și trebui se r­ nja cu noi. Guvernanta care e uă ténerá fétá plă­cuta și simpatica, abia putu se’i strîngu și se’i liniștascu. Guvernanta se numesce Dorotea Weiss ; copii ensé îi Ric Dodo. Bétrana Domna este numită de toți al 1) închinat de autdre Maiestatei Sale, Sofia, Regina Suediei și Norvegiei.

Next