Satul Socialist, septembrie 1969 (Anul 1, nr. 104-128)

1969-09-11 / nr. 112

• PRIN DECRET AL CONSILIULUI DE STAT, TOVARĂŞUL VASILE ŞANDRU A FOST NUMIT ÎN CALITATEA DE AMBASADOR EXTRAORDI­NAR ŞI PLENIPOTENŢIAR AL REPUBLICII SO­CIALISTE ROMÂNIA ÎN REPUBLICA SOCIA­LISTĂ FEDERATIVA IUGOSLAVIA. • IN CAPITALĂ AU ÎNCEPUT LUCRĂRILE SEMINARULUI ROMÂNO-AMERICAN „IMPUT­­OUTPUT", CARE VA PRILEJUI UN SCHIMB DE ÎNCADRAREA TUTUROR LUCRĂRILOR AGRICOLE ÎN TIMPUL OPTIM IMPUNE: O MAI ORGANIZARE A MUNCII Acum, aproape la jumătatea lunii sep­tembrie, toate forţele cooperativelor agrico­le din judeţul Ga­laţi sunt îndreptate spre cele trei sarcini de extremă urgenţă : strîngerea şi depozi­tarea recoltei, însilo­­zarea furajelor, pre­gătirea însămînţări­­lor. Rezultatele con­tinuă însă să fie ine­gale, de la o unitate la alta, şi aceasta în primul rînd datorită modului diferit de organizare a muncii- Iată cîteva constatări edificatoare. Lanurile de po­rumb şi floarea-soa­­relui ale cooperati­vei agricole din Sche­la sunt bune de cu­les. Pe nici o tarla însă nu a început lucrul. Conducerea cooperativei moti­vează că vegetaţia este întîrziată cu cel puţin trei săptă­mâni ! ? In comuna vecină, însă, la Slo­bozia Conachi şi ceva mai sus, la Pechea, adevăraţii gospodari au început culesul porumbului diferen­ţiat, pe tarlalele unde a ajuns la maturi­tate. Vremea bună nu aşteaptă. Planul de măsuri al cooperativei din Schela prevede une­le sarcini care, însă, ca termen, au fost depăşite. Se mai condiţionează şi a­­cum sămînţa de grîu cu toate că termina­rea acestei lucrări era planificată cu o săptămînă înainte. Se mai transportă și acum la cîmp, pe tar­lale unde va fi în­sămânțat grîul, în­ TUDOR MANTA (Continuare în pag. a 3-a) ­----------------------------------1 | REPORTAJ | Pînă cu nişte ani în urmă, în centrul comunei Bozovici se găsea o clădire veche de peste două veacuri. Aci fusese ca­zarma unui batalion din regi­mentul 2 grăniceresc. Deşi ducea în spate peste două se­cole, construcţia era puterni­că, avea ziduri groase de un EVENIMENTE PĂRERI ÎN PROBLEME ECONOMICE, ÎN UTILI­ZAREA BALANȚEI LEGĂTURILOR DINTRE RAMURI ȘI ÎN CONDUCEREA ECONOMIEI. • ÎNTR-UN SPLENDID PEISAJ DIN APRO­PIEREA MUNICIPIULUI BAIA MARE A FOST DAT ÎN EXPLOATARE UN MODERN PUNCT TU­RISTIC — „PĂDUREA-PARC-LĂPUȘEL". • LA ÎNTREPRINDEREA MINIERA DIN MIOR­­CANI AU ÎNCEPUT AMPLE LUCRĂRI DE ELEC­TRIFICARE A SUBTERANULUI. tdian editat de Uniunea Nat­ion­ală a Jivelor Agricole de Producţie ANUL I Nr. 112 Joi 11 septembrie 1969 4 PAGINI —30 BANI 'Yiîf.i'i....... TEMEINICĂsunt satuim 'ЛЛЛ/УУ­Л/УУ­ЛЛЛЛЛАЛЛ(' Citiți in pag. a 4-a |! rubrica noastră !» [Троят] ! PROFILAREA producţiei agricole, o acţiune necesară Progresul continuu al a­­griculturii cooperatiste, sporirea contribuţiei acestui sector la dezvoltarea gene­rală a economiei noastre naţionale în viitorul cinci­nal impun perfecţionarea neîntreruptă a activităţii cooperativelor agricole, pro­movarea cu curaj a acelor forme şi metode de organi­zare a producţiei şi a mun­cii capabile să asigure pu­nerea în valoare şi utiliza­rea cu maximum de ran­dament a tuturor resurselor materiale şi umane de care dispune acest sector. Printre aceste metode, aşa cum s-a precizat în Ra­portul Comitetului Central al P.C.R., prezentat Con­gresului de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se nu­mără şi „profilarea produc­ţiei şi specializarea unităţi­lor în vederea realizării u­­nor producţii vegetale şi a­ MARIN ARGINT preşedintele Uniunii judeţene Ilfov a cooperativelor agricole de producţie­ nimale bogate şi sigure". îndeplinirea acestui dezi­derat, trecerea pe o treap­tă calitativ superioară a or­ganizării activităţii coope­rativelor solicită din par­tea organelor agricole ju­deţene eforturi coordonate în îndrumarea cu compe­tenţă şi răspundere a uni­tăţilor. Iată ce ne spune în a­­ceastă privinţă tovarăşul Marin Argint, preşedintele Uniunii judeţene Ilfov a cooperativelor agricole de producţie. — într-o anumită peri­oadă se vorbea de dezvol­tarea multilaterală a coo­perativelor. Şi, din pă­cate, nu numai că se vor­bea, dar a fost promovată o asemenea practică de a organiza într-o singură u­­nitate toate ramurile de producţie agricolă, a culti­va un mare număr de cul­turi şi creşte toate speciile de animale. Aceasta nu a permis întotdeauna valori­ficarea superioară a con­diţiilor locale şi a forţei de muncă. Consider că dezvoltarea multilaterală a agriculturii în judeţ trebuie să aibă un corespondent direct în spe­cializarea unităţilor pe a­­cele ramuri care găsesc cele mai bune condiţii. Este calea pe care pot fi îmbi­nate în mai mare măsură cerinţele economiei naţio­nale cu posibilităţile fiecă­rei unităţi. — Este cunoscut faptul că judeţul Ilfov prezintă o di­versitate de soluri — de la cernoziomul cel mai fertil al Bărăganului pînă la podzolurile zonei de vest — o diversitate de condiţii geografice. Forţa de mun­că prezintă, de asemenea, o repartiţie neuniformă, e­­xistînd comune în care a­­ceasta este excedentară şi altele în care se înregis­trează un deficit. Toate a­­ceste particularităţi au stat la baza unui studiu între­prins la nivelul judeţului,­ referitor la profilarea pro­ducţiei în cooperative. Unităţile cooperatiste din judeţ au înregistrat în ul­timii ani progrese remar­cabile în dezvoltarea lor. Producţia globală agricolă realizată depăşeşte 2,6 mi­liarde lei. Pentru a ne încadra în ritmul general de dezvol­tare preconizat pentru vii­tor aceasta este prea pu­ţin. Este nevoie de un salt calitativ. Iată, de exemplu, din valoarea producţiei globale agricole 40 la sută este dată de cereale, 15 la sută de legume, 15 la sută de plante tehnice şi numai (Continuare în pag. a 3-a) Tîrnăcopul metru şi ar mai fi dăinuit încă multe veacuri. Aci ar fi pu­tut foarte bine să se a­­menajeze un muzeu istoric şi etnografic, un mare muzeu al „Ţării Almăjului", după cum tot aci ar fi putut să ca­pete adăpost larg şi încăpător un cămin cultural, o bibliotecă şi o sală de spectacole. Dar, i s-a năzărit nu ştiu cui că zidi­rea avea un iz reacţionar (de­oarece fusese construită pe vremea împărătesei Maria Te­reza) şi a pus tîrnăcoapele şi ciocanele de abataj pe zidurile ei, făcînd-o una cu pămîntul. Cei care au fost martorii aces­tei capodopere de ignoranţă spun că s-a depus o muncă ex- PETRU VINTILA (Continuare în pag. a 2-a) |______________| Şcoala de mecanici agricoli din Aiud, judeţul Alba este gata să-şi primească elevii, cu porţile larg des­chise, îndată ce clopoţelul va suna „startul" noului an de învăţămînt, care bate la uşă De ce ți-ai prins ceasul la mîna dreaptă ? — Nevastă-mea l-a prins, ca să nu uit să pun o scrisoare la cutie. — Și-ai pus-o ? Nu, a uitat nevasta să mi-o dea ! LACUL ROŞU — una din numeroasele staţiuni de odihnă din ţara noas­tră — unde îşi petrec anual concediul mii de oameni ai muncii In spatele Pavilionului central al Expoziţiei se disting de la o dis­tanţă apreciabilă contururile unor hale industriale. Stîlpi uriaşi din beton susţin grinzi transversale a căror greutate se măsoară în tone. La picioarele acestora, orînduite frumos se pot vedea panouri pre­fabricate şi tuburi din beton de diferite dimensiuni. Pe măsură ce se apropie, vizitatorul observă şi ingenioase jgheaburi folosite la iri­gaţii, stîlpi pentru electrificare, spalieri pentru podgorii, răsadniţe. VIZITIND EXPOZIŢIA ROMÂNIA 7969 Materiale de construcţii Prof. arhitect G. GUSTI director general adjunct în Minis­terul Industriei Construcțiilor O multitudine de exponate, o mul­titudine de întrebuinţări. Toate a­­cestea „prefaţează" unul dintre cele mai importate capitole ale variatelor exponate prezentate la marea expoziţie a ţării : producţia materialelor de construcţii. Cu ajutorul ghizilor — cercetă­tori, ingineri şi tehnicieni — cu a­­jutorul panourilor, graficelor şi hărţilor, toţi cei care vizitează pa­vilionul materialelor de construcţii îşi pot face o imagine completă a succeselor dobîndite în acest im­portant domeniu al economiei na­ţionale. Ei află, printre altele, că numai în perioada 1955—1968 au intrat în funcţiune 25 de între­prinderi şi fabrici noi pentru ma­teriale de construcţii, cărora li se vor adăuga în acest an încă şase. Au apărut subramuri noi şi un bogat sortiment de produse cu ca­racteristici superioare : materiale termo, hidro şi fonoizolante pe bază de sticlă şi minerale, geamuri speciale, produse din beton celu­lar autoclavizat, produse din azbo­ciment etc. România produce şi exportă astăzi , bucurîndu-se de o bună apreciere pe pieţele străine (Continuare în pag. a 2-a) La cinematografele săteşti din judeţul Dolj rulează pe d­ intr-un raid-an­­chetă întreprins în judeţul Dolj, precum şi într-o serie de convorbiri cu repre­zentanţi ai întreprin­derii de cinemato­grafie interjudeţeană şi ai Comitetului ju­deţean pentru cultu­ră şi artă am con­statat că toţi interlo­cutorii subscriu afir­mativ unei redimen­­sionări a muncii cu filmul. ORGANIZARE DISPERSATA - ACTIVITATE PROVIZORIE O investigaţie mai profundă pe linia or­ganizării cinemato­grafelor săteşti te­ r­iitim pune în faţa unui pa­radox : toată activi­tatea cu filmul este lăsată în seama unui operator. El răspun­de, în faţa întreprin­derii interj­udeţene de cinematografie, de starea tehnică a a­­paraturii, de calita­tea filmelor care ru­lează, de ecran, de îndeplinirea planului de încasări etc., etc. Cine este acest ope­rator şi ce calificare are el ? Fără prea multe detalii, în ma­joritatea cazurilor, o­­peratorii sunt oa­meni care n-au avut mai înainte nimic co­mun cu aparatura ci­nematografică, dar, pe baza unei cereri şi a unui instructaj de 2—3 zile ţinut la Craiova, au primit învestitura de... ope­ratori. Oare o ase­menea situaţie este indiferentă directo­rului de cămin cul­tural, care trebuie să integreze munca cu filmul în larga acti­vitate de culturaliza­re a sătenilor ? Teoretic nu, dar practic da ! Fiindcă pe linie culturală, ie­rarhic, operatorul nu este îndrumat şi con­trolat mai niciodată. MARIN BARBU (Continuare in pag. a 2-a) Actualitatea politica PE TERENUL COOPERĂRII $­ PĂCII IN BAZINUL DUNĂREAN Ţara primeşte astăzi un oaspete de seamă : Franz Jonas, preşedin­tele federal al Republicii Austria. Şeful statului austriac soseşte în România într-o vizită oficială, ca invitat al preşedintelui Consi­liului de Stat al ţării noastre, Nicolae Ceauşescu. Faptul întru­neşte semnificaţii deosebite. In agenda raporturilor româno-aus­­triece această vizită — după cum sublinia într-o declaraţie recentă ministrul federal de externe al Austriei, Kurt Waldheim... „consti­tuie o expresie a bunelor relaţii existente între cele două ţări şi reprezintă un nou pas foarte im­portant în şirul întîlnirilor per­sonale de pînă acum dintre oa­menii de stat din ambele noastre ţări". Dintr-o scurtă schiţă biografică desprindem că preşedintele Franz Jonas s-a născut la Viena la 4 octombrie 1899, într-o familie de muncitori, el însuşi avînd me­seria de tipograf, meserie pe care a practicat-o timp îndelungat, în­deosebi în perioada dintre cele două războaie mondiale, cînd şi-a început şi activitatea de militant în mişcarea sindicală şi în Par­tidul Social Democrat. A urmat cursurile Şcolii superioare munci­toreşti din Viena, unde a studiat ştiinţele politice, economia naţio­nală, istoria şi geografia econo- N. POPESCU-BOGDĂNEŞTI (Continuare în pag. a 4-a) POVESTE CU STRÎMBA-LEMNE Iată-mă­­deunăzi prin Bucegi. Merg ce merg și ajung la Sfinx. — Dacă vrei să treci mai departe, — mi-a pretins el — trebuie să răspunzi la trei întrebări. Am ascultat prima între­bare : — La ce bufet comunal nu găsești nimic, nici tu friptură, nici tu bere rece... covrigi şi bomboane. — Păi, am răspuns (toc­mai cînd era să se termine bătăile metronomului), în AŞA MINUNE, ZIC ŞI EU judeţul Dîmboviţa. La Bă­­leni, la bodega din faţa Hanului istoric, aparatul pentru turnat bere la hal­bă e defect iar oamenii aş­teaptă de prea multă vre­me să bea o halbă rece , în bufetele din satele Pi­cior de munte şi Şuţa, co­vrigul uscat şi îmbătrînit de aşteptare nu poate în­locui grătarul. — Ai răspuns bine. Tre­cem la a doua întrebare : ce magazine săteşti nu au spaţii de depozitare ? — Păi, sunt prea multe. Bănuiesc că şi la Prejmer, în judeţul Braşov, din mo­ment ce în magazinul „Metalochimice", fel de fel de aparate ambalate acope­ră spaţiul necesar mişcării clienţilor în faţa tonetelor. — Mda ! — mormăi Sfin­xul. Şi acum, ultimul hop : în ce sat şi ce mărfuri sunt greu vandabile ? Am sărit ca ars : — La magazinul univer­sal din Zăbala, judeţul Co­­vasna, sunt mărfuri ne­vîndute de 5—6 ani : aşa-zisul rips, lăţime 130 cm., 52 lei metrul, maşini electrice de călcat, de 93 lei, pentru curent de 120 volţi (în comună funcţio­nează reţeaua de 220 volţi); n-am apucat să vorbesc de cărţile ce şi-au făcut un adevărat stagiu de pensie la librăria din Zăbala... Uite aşa, răspunzînd la cele trei întrebări am scă­pat cu viaţă. Aşa minu­ne, zic şi eu ! PAUL TUTUNGIU Roiţilor este pă­mintul nostru !

Next