Satul Socialist, martie 1970 (Anul 2, nr. 256-281)

1970-03-28 / nr. 279

PAGINA 2 r­e • • Adesea, adresîndu-se unei per­soane, oamenii au simţit nevoia să introducă un cuvînt prin care să-i atragă atenţia, fie că mai adaugă şi numele acelei persoane, fie că nu. Astfel, pentru un bărbat cu care vorbitorul e intim, sau cu care cel puţin se consideră pe ace­laşi plan, se zice că, cu varianta măi (unde i se explică prin lungi­rea lui ă) şi, subliniind adresarea, mă Ioane, măi omule etc. Ce e drept, am auzit în copilărie, la ţară, şi măi domnule Ioane, dar ultimele două cuvinte erau simţite oarecum la un loc, ca un nume, căci măi domnule, fără nume, nu s-a zis niciodată. Există, încă o variantă, bă ; a­­ceasta se explică probabil prin a­­ceea că gura se deschide înainte de a se termina pronunţarea lui m, şi aceasta este suficient ca să-l transforme în b. In orice caz, va­rianta bă este limpede simţită ca grosolană şi este evitată în orice, conversaţie cuviincioasă, pe cînd mă, fără să fie socotit distins, mai este încă destul de mult folosit. Alta este situaţia cînd te adre­sezi unei femei. A fost o vreme cînd femininul fă era pe acelaşi plan cu masculinul mă ; dacă se putea zice mă tăticule, mergea şi fă mămica. In Moldova s-a creat varianta hăi, folosită numai după substantiv, deci Ioană hăi, fată hăi (h în loc de f se explică în acelaşi fel ca b în loc de m în hă, şi de asemenea­­ final a apărut ca la măi). Ajungîndu-se însă la întări­rea bunei cuviinţe şi a respectului faţă de femei, astăzi că nu se mai foloseşte decit între oameni cu puţină educaţie. Dar atunci cum se atrage atenţia unei femei ? Unii, constatînd că că nu­este chiar atît de nepoliticos, îl adresează şi fe­meilor, ceea ce izbeşte mai puţin buna cuviinţă, dar contravine tra­diţiei limbii. Femeile au introdus folosirea pronumelui personal şi zic tu (ascultă, tu, sau tu, Ioană), dar acesta nu se poate folosi faţă de o femeie căreia îi zici dumneata. Toate formulele pomenite, afară de mă, sunt pe cale de a fi elimi­nate. Mai adaug încă una care se foloseşte tot mai rar : bre, pentru bărbaţi (foarte rar pentru femei). Acesta nu e limitat la limba româ­nă, ci apare şi în greacă, turcă, al­baneză, bulgară şi sîrbă. Dacă ex­plicaţia care i s-a dat este justă, şi anume că provine dintr-un cu­vînt grecesc care înseamnă „pros­tiile", este lesne de înţeles de ce nu este adresat de obicei unei fe­mei, indiferent de chestiunea po­­liteţei. Mult mai cuviincioase sunt alte formule, care totuşi s-au învechit şi ele : unui bărbat i se zicea frate, cu varianta fîrtate, unei femei, sora, cu varianta surată, fără ca efectiv cel căruia i se adresa să fie fratele sau sora celui care vorbea. In ce priveşte femininul, s-ar pu­tea remarca tocmai că unei femei care îţi e soră nu-i zici niciodată soro, ci cel mult surioară, forma soră (nu soro) fiind rezervată pen­tru surorile medicale. Ajungem acum la o serie de cu­vinte folosite, singure sau însoţite de numele propriu, cînd ne adre­săm etuva pe care-l respectăm pentru că e mai în vîrstă. Acestea pot fi folosite şi cînd se vorbeşte de o persoană absentă. Cel mai răspîndit, cel puţin în sudul ţării, este nene, se zice cuiva nene Ioa­ne, sau, vorbind despre el, nenea Ion. Există o variantă scurtată : printr-un proces destul de obiş­nuit, din cele două silabe asemă­­nătoarea rămîne numai una şi ast­fel se zice nea Ion în loc de nenea Ion. Forma scurtată, păstrînd pe a de la sfîrşit, poate fi folosită şi cînd ne adresăm direct persoanei : nea Ioane. In acord cu tradiţia, nenea se folosea numai cu numele de botez, deci se zicea sau nenea Ion, sau, eventual, nenea Ion Popescu. In nici un caz nenea Popescu, ceea ce arată că, deşi formulă de res­pect, ea era folosită numai în ca­drul familial. In ultimele decenii, unii orăşeni mai puţin deprinşi cu formula aceasta, au inceput să zică şi nea Popescu, ceea ce ar fi părut cu totul surprinzător acum o sută de ani. Un singur amănunt încă : întocmai ca nenea în româneşte, termenul de nobleţe englezesc sir se foloseşte numai cu numele de botez, astfel că niciodată un en­glez n-ar zice lui Bertrand Russel sir Russel, ci numai sir Bertrand sau sir Bertrand Russel. In nordul ţării noastre a fost multă vreme folosit bade, ca echi­valent al lui nene, totuşi cu unele diferenţe şi anume, în cîntecele populare badea desemnează pe bărbatul iubit, fără să fie neapă­rat mai bătrîn. Mai sunt o serie de forme femi­nine, diferite după regiune şi une­ori şi după vîrsta celui căreia se adresează. Nici una din ele nu a devenit literară, ceea ce înseamnă că nici una nu are şansa de e se păstra multă vreme. Mă refer la ţaţă, dadă (cu variantele daică, dadă, doică), nană ; la acestea mai adaug un cuvînt folosit pentru bărbaţi : uică. Primul dintre aces­tea se regăseşte în greceşte, cele­lalte în bulgăreşte şi îşi sîrbeşte. Nu putem afirma cu toată siguran­ţa că la noi sînt împrumutate, pen­tru că termenii de acest fel (în ge­neral o silabă repetată) pot apărea în diverse limbi, independent una de alta. Iată un singur exemplu care va arăta acest lucru : cuvîn­­tul slav baba (primit şi de noi), denumeşte o femeie bătrînă, pe cînd cuvîntul turcesc baba este un termen de respect pentru un băr­bat în vîrstă (şi acesta a ajuns şi la noi, de exemplu în numele erou­lui popular Baba Novac). Diferen­ţa de înţeles este suficientă ca să ne dăm seama că nici slavii n-au luat cuvîntul de la turci, nici turcii de la slavi. De la baba s-a format în gre­ceşte derivatul pe care noi l-am luat sub forma babacă ; în acelaşi fel au apărut la noi derivatele ne­­neacă şi ţătacă, cu forma scurtată ţacă. Toate acestea din urmă au fost cîndva obişnuite, dar au ieşit din uz. Adevărul este că asemenea cu­vinte sînt supuse modelor şi in­fluenţei altor limbi, de aceea nu durează mult. In ultimele decenii s-a răspîndit tanti, de origine fran­ceză, dar venit la noi fără îndo­ială prin germană, înseamnă pro­­priu-zis „mătuşă" şi nu e folosit ca termen de respect decît de co­pii. Mărturisesc că, mi se pare ri­dicol să se zică tanti educatoare şi mai ales tanti sora (cum poate o persoană să-ţi fie în acelaşi timp mătuşă şi soră ?). Motivul pentru care treptat se părăseşte însăşi ideea de a pune unul dintre cuvintele pomenite înaintea numelui unei persoane mai în vîrstă este că, pentru cei cu care nu sîntem rude, s-a generali­zat în primele decenii ale secolului nostru domnul, doamna, domnişoa­ra, iar în ultimele decenii s-a răs­pîndit tovarăşul, tovarăşa. Această din urmă formulă se foloseşte in­diferent de vîrsta sau de rangul celui numit, marcînd astfel un pro­gres în relaţiile sociale : ne soco­tim obligaţi să fim politicoşi cu toţi semenii noştri. Acad. AL. GRAUR TERMENI DE ADRESARE ­ O carte pe săptămîna Există în natura lucrurilor cîteva noţiuni universale pe care timpul nu le distruge, ci dimpotrivă le sporeşte aureola, elemente neşterse şi călăuzitoare. Sînt idei care mişcă lumi şi schimbă conştiinţe, idei gene­ratoare precum la Anaximene aerul. Primul gîngurit al unui copil anunţă intrarea lui in lumea celor vii. înţelegerea conceptelor de patrie şi popor anunţă intrarea în civilizaţie a oamenilor. Iar ţara noas­tră a fost, este şi va fi România. Da, România, pămîntul care a ucis atîtea trupuri vrăjmaşe şi a în­­mormîntat în cinste pe eroii săi. Eroi, luptători cu armele, cu plugul sau cu mintea. Am socotit potrivit momentul să mă opresc cite­va clipe asupra unuia dintre copiii ei a cărui sabie a fost scrisul : Alecu Russo. Cartea poartă un nume mai mult decit o sugestie : „Ciitarea României". Nu voi în­cepe prin a reactualiza problema apartenenţei lucrării, ci prin a scrie o î вмяня иммнннн ­ I Alecu Russo: г/CÎNTAREA , cifră, 1850. Este anul publicării (in versiune franceză) , aproape un dece­niu inainte de Unire. România a existat pentru Russo, de la început, de cînd Milcovul era graniţa, de cînd Iaşul şi Bucureştii erau capitalele a două ţări, două state ale aceluiaşi popor.. Istoria literară ne spune că fuseseră publicate cîteva cărţi (autori fiind polonezul Adam Mickiewicz şi francezul Lamonnais) care au avut o influenţă asupra scriitorului român. Dar „Ciitarea României" este creaţia unei generaţii minunate, luptătorii anului ’48, inflăcăraţii iubi­tori de ţară şi de neam. Cartea are 65 de cînturi, fiecare se strînge şi se esenţializează intr-o singură vorbă tipărită cu majuscule : ROMANIA. Fiecare cint este un cuvînt de laudă, un cuvint de îmbărbătare, o lacrimă de jale. Omul, artistul, stă o clipă pe loc. Străbate cu privirea munţii şi apele, cîmpiile şi pădurile, scrutează sufletele oamenilor, în toate el citeşte adîncă du­rere : „Pentru ce zîmbetul tău e aşa de amar, mîndra mea ţară ?“... Şi omul priveşte spre izvoare. El vede clipele grele şi clipele de fericire. Pămîntul de la nord de Dunăre a văzut crescînd pe el, din împreuna­rea a două popoare, odată vrăjmaşe, un popor nou. Apoi conducătorii învrăjbiţi au împărţit ţara în trei, şi poporul tot în trei. E vremea să-ţi aminteşti Românie de cit erai, odată. Apoi urgia Semilunii, iar tu pa­văza atîtor popoare, înnegrită şi arsă de pîrjol, nu ai fost învinsă, dar plîngi la atîtea morminte. Voi, fii ai ţării, priviţi iar la soare. Russo se dovedeşte a fi un talentat scriitor. Frazele lui sînt muzicale amintind de versurile antice, sînt viguroase, izvorîte din dragoste de ţară. Artistul vede nedreptatea. Cel ce nu cunoaşte legea dreptăţii nu ştie ce este libertatea. Alecu Russo a spus : „Deşteaptă-te Românie". CRISTIAN POPESCU 4 Florile cîmpului — basorelief SATUL SOCIALIST Artă in lemn CREATORUL POPULAR Avem un trai luminos Foaie verde floricele, Eu zic cîntec pe vilcele C-a­m scăpat de cele rele. Şi zic cîntec cu-nfocare C-am scăpat de supărare. Şi zic cîntec, vers duios C-avem un trai luminos. Luminos ca soarele Cînd vede ponoarele. Auzit de la I. IPÎNDARU Com. Stănileşti, jud. Vaslui NOUTĂŢI In librării ...Monumente şi portrete de neuitat (Ed. Politica). Augustin Deac, Teodor Pintea : Poe­zii muncitoreşti revoluţionare din Ro­mânia. (Ed. Minerva). Gavril Istrati : Limba română lite­rară — Ed. Minerva. Mariana Şora : Cunoaştere poetică şi mit în opera lui Lucian Blaga (Ed. Minerva). ...Dicţionar de terminologia literară. Ed. Ştiinţifică. , Mihail Sadoveanu : Opere vol. 21 (Ed. Minerva). Prof. dr. Nicolae Ghihorski : Gine­cologia veterinară. Editura Ceres. CIOCÎRLIA Cind coborau dacii din munţi unde fusese­ră să apere cetăţi şi se făceau păstori sau arau pămîntul, sau se răscoleau in hore, în­locuiau truda luptelor cu fluierul, truda pa­­uiintului cu odihna şi naiul. Tulburătoare şi gravă, fata îndrăgostită de soare (ciocirlia, cum spune legenda) urcă un zbor cutezător, dar dragostea lui o doa­re, arşiţa lui ii curmă strigătul şi cade su­­pus­ neînvinsă, urând spre înălţimi. Aşa zic bătrinii, aşa cred şi tot aşa s-a iscat mai întii pe nai, pe mai multe fluiere deodată, melodia care înseamnă dogoare a dragostei şi întrecere cu eternitatea. Aşa a gindit-o cintăreţul d­inţii, aşa am moştenit-o pină la virtuţile naistului Fănică Luca, aşa se topeşte in Rapsodia lui Geor­ge Enescu, aşa va rămînea mereu. Pasăre călătoare, cîntec migrator, cînd trece vara ea se duce şi lasă cîmpiile orfa­ne de trilurile ei. Dar cintecul rămîne pe fluiere multe şi pe naiuri. La o vreme însă pleacă şi el. Cintecul cio­­cîrliei, prici ţări străine, departe, şi se în­toarce încărcat cu frunze de laur. E semnul dinţii că românul este virtuos ca natura în­săşi pe care şi-o strecoară în inimă şi su­flet ca să ци şi-o înstrăineze nicicum. „Lie, lie, ciocîrlie“ este mai mult decît un refren, este o poezie a esenţelor umane, a năzuinţelor spre lumină, o expresie ,de stric­tă coloratură şi frumuseţe românească. V. M. BASARAB ŞI SĂ CUNOAŞTEM GUSTUL CERINŢA CUMPĂRĂTORULUI (Urmare din pag. 1) punea de mari cantităţi de sticle de lampă, în timp ce acest produs a lipsit în unele perioade din uni­tăţi comerciale săteşti din judeţul Iaşi. Exemple asemănătoare sunt, din păcate, destul de multe. Acea­stă situaţie poate fi curmată prin utilizarea unui sistem mai cu­prinzător de informare. Mă gîn­­desc că şi cooperaţia de consum ar putea utiliza „Suplimentul" revis­tei „Viaţa economică" în coloanele căruia toate unităţile ce dispun de produse disponibile, le fac cunos­cute, solicitând in acelaşi timp pro­dusele de care au nevoie. După cîte ştiu, în urma acestei iniţiative a „Vieţii economice" s-au repus în circuitul economic cantităţi im­portante de produse care stăteau neutilizate în unele întreprinderi industriale. Pe de altă parte se impune şi perfecţionarea sistemului de infor­mare directă a cumpărătorilor prin utilizarea unor mijloace vizuale şi auditive variate. Lipsa acestei in­formări are urn serios efect nega­tiv în acţiunea de impulsionare a desfacerilor. Un caz ilustrativ : încă de anul trecut, Centrocoop a introdus în toate unităţile săteşti metoda satisfacerii cererii de con­sum pe bază de comenzi preala­bile. In acest fel, orice cumpărător din oricare sat al ţării poate să primească la comandă un aparat de radio, un televizor, un frigider şi alte produse care nu există în localitatea respectivă. Acest sistem avantajos de comerţ n-a cunoscut, însă, amploarea scontată din pri­cină că foarte mulţi cumpărători de la sate n-au fost informaţi de existenţa lui. Există, de asemenea, multe alte forme moderne de comerţ care ar putea fi introduse sau extinse pentru aprovizionarea mai lesni­cioasă a satelor. Pe această linie socot că e necesar să se asigure o mai activă mobilitate a comerţu­lui sătesc, în sensul ca produsele să-l caute pe cumpărător şi nu invers, cum se întîmplă în prezent. Mijloace sunt­ nenumărate : extin­derea comerţului prin poştă (expe­rienţă bogată există în alte ţări), efectuarea comerţului cu ajutorul caravanelor care să se deplaseze acolo unde mărfurile sunt aştepta­te, impulsionarea desfacerii în locurile aglomerate­ în tîrguri şi bîlciuri care se organizează în numeroase localităţi ale ţării. In­diferent de mijloacele care se uti­lizează, trebuie urmărit cu perse­verenţă ca marfa potrivită să se găsească la locul potrivit şi la tim­pul potrivit. In concluzie, modernizarea co­merţului sătesc impune ca toţi cei ce lucrează în cooperaţia de con­sum, de la gestionarul din prăvă­lia sătească şi pina la cei ce coor­donează această activitate pe plan judeţean şi central, să se preocupe continuu şi cu prioritate de studiul cererii, să ţină seama de cerinţele reale ale satelor şi să fie perma­nent mobilizaţi de grija ca pro­dusele să ajungă acolo unde au căutare. Avantajele se vor răs­­frînge nu numai asupra cumpă­rătorilor, ci şi asupra comerţului cooperatist, care, în acest fel, îşi va spori considerabil volumul des­facerilor. К­К­К­Й­Й­Й­й ­ . Nr. 279 — Sâmbătă 28 martie Simbătă 28 martie SOARELE răsare la ora 6 şi 4 minute. Apune la ora 18 şi­ 38 de mi­nute. De la începutul anului au trecut 87 de zile. Pînâ la sfîrşitul anu­lui au rămas 278 de zile. STAREA VREMII : POVESTEA VORBEI : Gura înţeleptului , ca fîntîna curată, ce pururea curge şî pe nimeni vatâmâ, dar pe toţi îi adapă (proverb românesc) MICA enciclopedie : ORIGINEA PENIŢEI Timpul probabil pentru 28 mar­tie , vremea va continua să se ră­cească în toate regiunile ţării. Ce­rul va fi variabil, mai mult aco­perit. Vor cădea ploi temporare sub formă de aversă, in jumătatea de vest a ţării, iar în rest, cu ca­racter local. In zona de munte, şi izolat în nordul ţării lapoviţă şi ninsoare. Vînt potrivit, cu intensi­ficări locale predo­ninînd din sec­torul vestic. Temperaturile mini­me vor fi cuprinse între -1 şi +4 grade în Transilvania şi nordul Moldovei şi între 4 şi 9 grade in rest, iar maximele vor oscila între 5 şi 10 grade in jumătatea de nord şi intre 1 şi 10 grade în rest. Timpul probabil pentru 29, 30 şi 31 martie , vreme relativ rece şi instabilă mai ales în prima parte a intervalului. Cerul va fi tempo­rar acoperit. Vor cădea ploi locale mai ales în nordul şi estul ţării. Sînt potrivit cu unele intensifi­cări. Temperaturile minime vor fi cuprinse intre -2 şi +8 gra­de, local mai coborite, iar maxi­mele între 4 şi 14 grade. In zona de munte şi în nordul ţarii se va semnala lapoviţă şi ninsoare. MEDALION : GRIGORAŞ DINICU Se împlinesc 21 de ani de la moartea renumitului violonist român Grigoraş Dinicu.­ A stu­diat la conservatorul din Bucu­reşti. S-a remarcat atît ca inter­pret al repertoriului popular ro­mânesc cit și al celui cult (con­certele de Bach, Bruch, Wie­­niawski). Interpretarea sa se dis­tingea prin virtuozitate, muzica­litate şi căldură. Grigoraş Dinicu este autorul unui mare număr de piese muzicale, printre care şi celebra „Hora staccato", precum şi al unor lucrări care s-au im­pus în repertoriul soliştilor şi an­samblurilor de muzică populară: „Ciocîrlie", „Hora mărţişorului" etc. Primele peniţe metalice au fost confecţionate şi folosite de romani. în muzeul din Neapole se află un asemenea exponat descoperit la Pompei, a cărei formă se apropie mult de cea folosită astăzi. în mod obişnuit romanii şi grecii scriau pe per­gament sau papirus cu peniţe din pană de gîscă, folosind o cerneală destul de rezistentă, în Evul Mediu se scria cu pe­niţe confecţionate din trestii. PAGINI VECHI : Un doctor englez care cu multă probabilitate avea timp de pierdut, dl. Wilson, a avut ideea de a face socoteala fire­lor de păr care acopăr capul omului". Dl. Wilson găseşte in urma­­ uimitoarelor cercetări ca fiecare centimetru pătrat de CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE : Cîteva sfaturi uşor de pus in a­­plicare în caz de : Râguşeala : Se evită băuturile prea reci sau prea fierbinţi, bău­turile alcoolice, fumatul, surmena- ALBUM NELU STAN După secolul, al X-lea au fost introduse din nou penele de pă­sări, cele mai întrebuinţate fiind penele de gîscă. Penele de lebădă şi de corb, considerate ca foarte fine, se întrebuinţau numai pentru desene de preci­zie. Peniţele de metal, care se fo­loseau în număr destul de mic în Evul Mediu, erau lucrate în mod sporadic, la cerere­ fiind considerate obiecte de lux, piele pe cap conţine 1 066 peri. Suprafaţa pielii capului fiind aproximativ de 120 centimetri pătraţi, urmează de aici că to­talitatea perilor care acopăr capul este de 127 920 fire. („Actualitatea ilustrată" 9 ian. 1911) [ui vocal. Se recomandă înstilaţii nazale cu vapori de muşeţel sau cu inhalant (un comprimat la un litru de apă fierbinte). Comprese alcoolizate în jurul gîtului. Violonistul bănăţean Nelu Stan s-a născut la 24 octombrie 1923, la Oraviţa. Sub conducerea lui Luţă Io­­viţă a deprins „meşteşugul" interpretării virtuoase a muzicii populare din Banat şi Transil­vania. Ca solist al orchestrei de mu­zică populară a radioteleviziu­­nii, sub conducerea dirijor­ilor Radu Voinescu şi George Van­­cu, a purtat peste hotarele pa­triei frumuseţea cîntecului şi jocului românesc. Din repertoriul violonistului amintim jocurile : „Poşovaica", „Bistreanu", „De doi", „Din Rudărie", „Joc pe loc din Ora­­viţa". DS 2SHsas Esas Bsasa si SESHSHsaHsas HSBSHSHSHSEsas Hsasasii SESISHsaseisi) * ' Я ¦ ANUNŢ С А.Р. din satul Vîlcele, comuna Negru Vodă, judeţul Constanţa, angajează: 2 fierari bine pregătiţi pentru a executa în atelierele unităţii diverse lucrări Retribuţia se va face conform normativelor C.A.P in vigoare. Asigurăm cazare şi alimente pină la primirea drepturilor bănești es es as ea Biased a asssEsasasESEsasasESEsasEsasEsasasESESEkl RADIO Şl TELEVIZIUNE Duminică 29 martie RADIO PROGRAMUL 1. —­0,00 Radiojur­nal. Buletin meteo-rutier. 7,15 Ora satului. 7,45 Cîntec, joc și voie bună. 8,00 Sumarul presei. 9,00 Radiomaga­­zinul femeilor. 9,42 Cavalcada ritmu­rilor. 11,15 Intîlnire cu melodia popu­lară și interpretul preferat. 11,50 Co­tele apelor Dunării. 12,00 De toate pentru toţi. 13,00 Radiojurnal. Sport. 13,15 Melodiile săptămînii — muzică uşoară. 13,30 Unda veselă. 14,00 Cîntă Irina Loghin. 14,15 Cine ştie cîştigă. 15,00 Caravana fanteziei. (Emisiune pentru tineret). 15,55 Sport şi muzică. 18,00 Concert de muzică populară. Solişti Maria Lătăreţu, Felician, Făr­­caşu şi Marcel Budală. 18,30 Dezba­teri culturale. Artă şi ştiinţă. 19,00 Gazeta radio. 19,20 Cîntă­rică Pe­­trescu. 20,20 Argheziană. 20,25 Zece melodii preferate. 21,15 Teatru scurt. Lumea in iniţiale de Al. Mirodan. 21,41 Solista serii - Patty Pravo. 22,00 Radiojurnal. 22,10 Panoramic sportiv. 22,30 Romanţe interpretate de Ioana Radu. 23,00 Revista şlagă­relor. PROGRAMUL II. 2­6,00 Matineu duminical. 9,12 Caleidoscop muzical. 9,45 Primăvara a sosit s­cintece pen­tru copii. 10,00 Opera şi cele cinci necunoscute. 13,00 Mozaic muzical. 14,30 Valsuri celebre. 15,00 La horă-n sat — cintece şi jocuri. 15,47 Cîntece­le oraşelor — muzică uşoară. 16,00 Melodii populare interpretate de Ma­ria Cornescu, Alexandru Grozuţă şi Maria Pietraru. 17,00 Almanah mu­zical. 18,00 Revista literară radio. Alexandru Philippide la 70 de ani. 18,30 Romanţe cu Petre Ştefănescu- Coangă şi Nicolae Secăreanu. 18,50 Varietăţi muzicale. 20,00 Cîntă De­nise Constantinescu şi Cristophe. 21,19 Dansaţi in ritmul preferat. 22,30 Studioul, de poezie. 22,50 Muzică uşoară cu Luminiţa Dobrescu. TELEVIZIUNE PROGRAMUL 1.­­ 8,15 Deschide­rea emisiunii­. Program pentru copii şi şcolari. 10,00 Ora satului. 11,15 Concert simfonic. 12,00 De strajă pa­triei. 12,35 Emisiune în limba ma­ghiară. 13,45 Fotbal : Dinamo Bucu­reşti — Steaua. 19,00 Telejurnalul de seară. 19,40 Noutăţi cinematografice. 20,00 Concertul speranţelor. Emisiune concurs de muzică uşoară (ediţia a IiI-a). 22,00 Filme documentare. 22,30 Telejurnalul de noapte. 22,40 Tele­sport. .­ч PROGRAMUL II.­­ 20,00 Filme documentare. 20,20 Roman foileton. Război și расе. 21,40 Actualități lite­rare. 31,55 Seară de operetă.

Next